64,968 matches
-
Mai din vara lui 1982. Prinsă de o rafală puternică de ploaie în cabina unei toalete de țară, o retirată cum îi spune de obicei, autoarea are prilej de reflecție: "Așa că am rămas în privată, modest, privind prin crăpăturile din ușă prăpădul de afară. Un minut, două, trei...După vreo cinci m-am pomenit cu un gînd care mi-a străpuns creierul, pe banii mei!!! Nu l-am înțeles prea bine. A revenit formulat mai clar: adică eu plătesc ca să stau
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
i-a căzut cu tronc lui Napoleon a cărui mama, Hortense căreia Îi port numele, era o Beauharnais. Josephine e tot o Beauharnais, un fel de verișoară... Ba, chiar ți-am zis: se spune ca l'Empereur, care nu-i ușa de biserică... Ei, să lăsăm asta, hai mai bine să-ți spun una veselă, mon petit:
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
cântărea des verificând sacii cu boabe verzi de cafea. Dacă împlinisem opt ani și ceva... Vorbea turcește, rusește, fiind din Odesa, mutat în Ibraila, arăbește, ebraica și armenește, limba natală. Pe chepengul dublu al pivniței de sub șopronul de-afară, cu ușile de tinichea ruptă, de care mereu îmi agățam și-mi sfâșiau pantalonașii, ședeam ceasuri întregi, la umbră, vara, și "discutam". Ce poate să discute un ins de o juma' de secul cu un puști care n-a împlinit nici zece
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
fundației, Kostas Kartelias: poet, visător și comerciant de vise pentru femei căsătorite. Întîlnirile fundamentale creează de fapt sistemul care ordonează destinul și adună, împreună, energiile, vibrațiile, dinamismul, spiritualitatea. Maeștrii stimulează, acolo unde depistează că este cazul, încrederea în sine, deschid ușile cunoașterii, arată drumul posibil al împlinirii. Opțiunea aparține ucenicilor. Selecția se face din rîndul acelora care-și asumă responsabil acest traseu. În 1995, grupul despre care vorbeam a pus la cale apariția revistei Atipon (tipon s-ar traduce prin a
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
oricare alt romancier român din epocă. Dar nu e numai atît. O schimbare, neluată în seamă, dar profundă, se operează în straturile de adîncime ale romanului o dată cu Ioana și celelalte. Aș spune că abia acum pătrund în romanul nostru, pe ușa din față, subiectele banale și cotidiene din viața omului. Toate patru sînt romane fără intrigă. Nu se întîmplă mare lucru în afara trăirilor personajelor. Un psihologism la fel de exclusiv nu găsim nici la Camil Petrescu, acela care l-a teoretizat primul și
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
am apucat de orice, numai ca să nu mă leg la un par. Eu v-am întrebat cum arată "o zi din viața unui cronicar de întîmpinare" așteptînd să-mi răspundeți că sînteți asaltat de autori, că vă intră cărțile pe uși și pe ferestre. E adevărat că, acum vreo 2-3 ani, am avut în revista "22", unde am ținut cronica aproape săptămînal, de prin '94 pînă în '99, un articol care se numea "O răbufnire", tocmai pentru că, asemenea lui Alex. Ștefănescu
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
clopotelor, iar mulțimile de oameni, îmbrăcate de sărbătoare, dădea năvală în Kremlin. Și când treceam pe lângă turnul Spaski, repeta invariabil: Cine clopotul-țar să ridice poate, Cine poate să întoarcă tunul-țar, Cine trufașule, cușma nu-și va scoate La Kremlin, la ușa sfântă de altar?" Întotdeauna mi-l reprezentam pe acest ins trufaș: stătea în fața porții Spaski, cu mâinile în șolduri, privind în sus și ridicându-și atât de tare capul, încât căciula era gata să cadă. Semeț flăcău! Dar, altfel, aproape
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
paltonul de blană roasă și cu pălăria de modă veche, provoca o agitație generală. Iarna aruncam în ea cu bulgări de zăpadă și chiar bucăți de gheață, alergam în urma ei și strigam cu frenezie: "Vrăjitoarea! Vrăjitoarea! Vrăjitoarea!". De obicei, la ușă, își întorcea nasul său coroiat spre noi, grăind cu glas plângăreț: "Copii, ce răi sunteți, copii! Ce v-am făcut?". Și, desigur, prin aceasta ne provoca o și mai mare ură. Într-o vară, spre seară, femeile au început să
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
desigur, prin aceasta ne provoca o și mai mare ură. Într-o vară, spre seară, femeile au început să se agite brusc prin curte, bătrânele să se alarmeze. "Moare vrăjitoarea! Moare vrăjitoarea!". Un grup mare, învingându-și frica, a spart ușa și a năvălit în cameră, călcându-se unul pe altul și împiedicându-se de prag. "A murit, a murit deja vrăjitoarea" N-am văzut nimic, din cauza spinărilor, și am început să privesc pereții și tavanul. Mirosea a praf și mucegai
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
iată, îmi aminteam cu obstinație de acest episod cu vrăjitoarea ori de câte ori nimeream în închisoarea Lefortovo. Deveneam crispat din cauza acestor amintiri și nici un fel de justificări nu mă ajutau. Așa o și vedeam, de parcă ar fi fost vie, când, ajungând în fața ușii îmbrăcată în blana roasă, se întorcea, și ni se adresa pe un ton plângăreț: "Copii, ce răi sunteți, copii!". [...] Însă, poate, numai două episoade din viața mea de școlar mi le-am amintit acum cel mai des, două episoade rușinoase
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
care o uitasem, și pe care aș fi rostit-o... Valeriu își cumpărase o casă umilă, țărănească, în satul Odăile de pe lângă București. Privind eu prispa săracă a coșmeliei dată cu bălegar, curtea pustie, privata de lemn din fund, povârnită, cu ușa având două găurele ca niște ochi, mă trezisem zicându-i... - vorbă uitată, dar pe care veghea pasionată a prietenului meu o puse numaidecât la loc: era, aș fi zis,... SFINXUL VALAH.
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
a doua zi a fost eliberat. Dar cu ceva tot ne-am ales, l-am văzut purtat în cătușe. Am dormit relaxați, în acea noapte, asigurați că nici un director de bibliotecă nu ne va escalada zidurile, nu ne va forța ușile, spre a ne devasta cămara, spre a ne masacra în dormitoare. Poliția, justiția veghează. Iar când eternii cârtitori au clamat că directorul Bibliotecii Naționale nu era măcar vinovat - ceea ce este exclus - am priceput cât de jos a căzut opoziția, aceea
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
și în fiecare dintre ele cuvintele se pronunță puțin diferit sau sînt chiar altele. Totuși nu într-atît ca rromii din diverse locuri să nu se înțeleagă între ei. Singurele cuvinte identice în toate dialectele sînt neologismele. îmi dă exemplu cuvîntul ușă, în rromanes udar. După o clipă de suspans, în care m-am încruntat probabil puțin, meditînd cum ar putea fi cuvîntul ușă un neologism, tînăra îmi amintește, cu același zîmbet de la început: - Ușă a intrat mai recent în limba noastră
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
să nu se înțeleagă între ei. Singurele cuvinte identice în toate dialectele sînt neologismele. îmi dă exemplu cuvîntul ușă, în rromanes udar. După o clipă de suspans, în care m-am încruntat probabil puțin, meditînd cum ar putea fi cuvîntul ușă un neologism, tînăra îmi amintește, cu același zîmbet de la început: - Ușă a intrat mai recent în limba noastră, pentru că mai de mult, la cort... Iată așadar un cuvînt pe care toți țiganii îl înțeleg și îl pronunță la fel. Cum
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
dialectele sînt neologismele. îmi dă exemplu cuvîntul ușă, în rromanes udar. După o clipă de suspans, în care m-am încruntat probabil puțin, meditînd cum ar putea fi cuvîntul ușă un neologism, tînăra îmi amintește, cu același zîmbet de la început: - Ușă a intrat mai recent în limba noastră, pentru că mai de mult, la cort... Iată așadar un cuvînt pe care toți țiganii îl înțeleg și îl pronunță la fel. Cum în ajun Ușa interzisă de Gabriel Liiceanu fusese desemnată de România
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
tînăra îmi amintește, cu același zîmbet de la început: - Ușă a intrat mai recent în limba noastră, pentru că mai de mult, la cort... Iată așadar un cuvînt pe care toți țiganii îl înțeleg și îl pronunță la fel. Cum în ajun Ușa interzisă de Gabriel Liiceanu fusese desemnată de România literară cartea anului, găsesc prilejul să întreb cum s-ar traduce un titlu ca Ușa interzisă în limba țigănească. De data asta este rîndul interlocutoarei mele să fie intrigată. Stă puțin pe
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
așadar un cuvînt pe care toți țiganii îl înțeleg și îl pronunță la fel. Cum în ajun Ușa interzisă de Gabriel Liiceanu fusese desemnată de România literară cartea anului, găsesc prilejul să întreb cum s-ar traduce un titlu ca Ușa interzisă în limba țigănească. De data asta este rîndul interlocutoarei mele să fie intrigată. Stă puțin pe gînduri și spune: - Interzisă...păi la noi nu există cuvîntul "interzis". - Nici ca neologism ? mă interesez. - Nici. M-am uitat la ea cu
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
rîndul interlocutoarei mele să fie intrigată. Stă puțin pe gînduri și spune: - Interzisă...păi la noi nu există cuvîntul "interzis". - Nici ca neologism ? mă interesez. - Nici. M-am uitat la ea cu o anume invidie. - Aș putea spune cel mult "ușă închisă", udar phandado, a adăugat tînăra, dar nu e același lucru, desigur. Și poate merită amintit că pînă și o ușă închisă seamănă pentru noi cu închisoare, phandaimos. Iată de ce, îmi spun, cartea lui Gabriel Liiceanu a ratat ocazia de
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
ca neologism ? mă interesez. - Nici. M-am uitat la ea cu o anume invidie. - Aș putea spune cel mult "ușă închisă", udar phandado, a adăugat tînăra, dar nu e același lucru, desigur. Și poate merită amintit că pînă și o ușă închisă seamănă pentru noi cu închisoare, phandaimos. Iată de ce, îmi spun, cartea lui Gabriel Liiceanu a ratat ocazia de a fi tradusă în limba țigănească.
Țiganii și ușa interzisă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14441_a_15766]
-
de dinainte de Crăciun (667), revista 22 ne face o frumoasă surpriză: o pagină și jumătate consacrată decernării Premiului României literare pentru Cartea anului. Sînt intervievați cîțiva dintre membrii juriului (redactori ai revistei noastre) și, firește, laureatul, dl Gabriel Liiceanu, autorul Ușii interzise. Mulțumim colegilor noștri de la 22. C Trecem peste cîteva malițioase referiri la România literară, spre a semnala, în frumoasa revistă sibiană TRANSILVANIA (nr. 5 din 2002), admirabile texte și fotografii de la și despre Rășinarii lui Goga, Cioran și Șaguna
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
profunzimea personajelor și să fac mai complexe, mai moderne, rivalitățile și relațiile dintre cele opt femei. Era vorba să facem o comedie, dublată de un suspense polițist clasic, trimițînd la intrigile în stilul Agatha Christie și amintind de filmele "cu ușile închise", în care criminalul face parte din grup. Ca mulți alți copii, am devorat și eu romanele Agathei Christie; cînd eram adolescent, îmi plăcea să mă uit la adaptările foarte academice pe care le făceau americanii după proza ei, a
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
nu poate fi asumat psihofiziologic de către eroină. Evoluînd abnorm, aceasta are satisfacții fantasmatice, mijlocite de ochiul transparent al ferestrei. Chiar dacă subiectul, elaborat în mod clasic lipsește, totuși punctul culminant apare oarecum firesc: în cameră năvălesc mai mulți bărbați, după ce bruschează ușa, aducînd cu ei un domn în stare de inconștiență, funcționar comercial și chiriaș al imobilului în cauză. După ce omul este preluat de ai săi, scriitoarea punctează recurent, referindu-se la ființa captivă: "Rămăsese cu fața spre ușă și i se
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
bărbați, după ce bruschează ușa, aducînd cu ei un domn în stare de inconștiență, funcționar comercial și chiriaș al imobilului în cauză. După ce omul este preluat de ai săi, scriitoarea punctează recurent, referindu-se la ființa captivă: "Rămăsese cu fața spre ușă și i se părea o văgăună mare, spartă, acum că nu o mai umpleau trupurile oamenilor... (subl. aut.). Plecă încet s-o închidă. Venea frig mult pe acolo... o luase cu tremur." Și iată cum, prin cele trei făpturi desprinse
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
Adriana Bittel Vin de la Gaudeamus acasă, pe la șapte seara, bucuroasă de achiziții și găsesc ușa smulsă din toc, iar înăuntru - toate lucrurile din dulapuri și sertare de-a valma pe jos. Manuscrise amestecate cu lenjerie și medicamente, clasorul cu poze de scriitori, adunate de mulți ani pentru revistă, răsturnat și călcat în picioare, acte printre
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
s-a spus, deși eu îl consideram o comoară. Ne-am așezat cu toții la masa din sufragerie să dăm declarații și să completăm formulare, apoi ni s-au luat amprentele, în vederea deschiderii unui dosar. Vecinii veniți în pelerinaj au contemplat ușa spartă și au dat și ei declarații că n-au auzit nimic și nu bănuiesc pe nimeni. Fiindcă nici noi nu știam cine poate fi bănuit, dosarul a devenit A.N. (adică, autori necunoscuți). Concluziile Șefului au fost că aneii
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]