361 matches
-
curiozitate: „Ce caută în cârciumă un popă și un tânăr?” - par să spună ochii lor...Un flăcăiandru cu plete de la tejghea ne iese înainte, se plecă adânc în fața bătrânului și-i sărută mâna întinsă... În clipa următoare, pornește spre o ușiță aflată în peretele din fundul cârciumei. O deschide și ne face semn să intrăm. „Înseamnă că sfinția sa părintele a mai trecut din când în când pe aici din moment ce se comportă ca și cum ar fi de-al casei” - gândesc eu. Când ne
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dispare dincolo de ușa pe care nu uită s-o închidă cu grijă. Punând mâna pe ulcică, bătrânul o adulmecă cu aduceri aminte. Apoi gustă și, zâmbind, îmi face semn să-l urmez...Am gustat din licoare...Cu privirea agățată de ușiță, călugărul dă din cap și zâmbește, ca și cum ar fi spus „Brava, mânzule! Așa îmi placi!”... În toată gura s-a răspândit un val ațâțător care a coborât apoi pe gâtlej și în câteva clipe prin tot trupul alergau deja centauri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
băutura, fiule?” Păi, strașnic ucenic ai avut, sfințite printe. Am avut noroc, pentru că tot atât de bine se putea ca eu să vorbesc, eu să aud... Savurăm băutura pe îndelete. Bătrânul - se vede bine - este în al nouălea cer. Privește adesea spre ușița închisă, dincolo de care se află fostul lui ucenic. Un zâmbet luminos îi stăruie pe chip. Când vraja momentului s-a risipit, ne ridicăm - cu părere de rău parcă... Ei, acum mai merge să colindăm cele ulițe, fiule. Hai întâi să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
conjura să păstreze o discreție totală și să distrugă hârtia. „În caz contrar, nu veți mai primi nimic de la mine, pentru că voi fi un om mort.” Ca în transă, prințul se ridică, se apropie de soba din colțul odăii, deschise ușița și azvârli hârtia în flăcări. Omul riscase enorm. Se asigură că nu mai rămăsese nimic din ea și reveni la scaunul lui. Informația se lega de o alta pe care o primise, pe alte căi, chiar din anturajul lui Metternich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de ceas va fi noapte. Căutam să rostesc, În gând, o rugăciune; nu reușeam decât să repet: „Doamne! Doamne! Doamne!”, implorare insistentă, ca și cum aș fi fost deja mort și băteam la Poarta Paradisului. Și poarta se deschise. Poarta Paradisului. O ușiță ascunsă Într-un zid murdar de tină. La colțul unei străzi, se deschise, o mână o atinse pe a mea, m-am prins de ea, mă trase spre dânsa, Închise poarta În urma mea. Țineam ochii Închiși, de teamă, de epuizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Un sărut prelung, un sărut arzător, un sărut al anilor străbătuți și al stavilelor dărâmate. De teamă să nu vină alți oaspeți, să nu se apropie alți servitori, ne-am ridicat, și am urmat-o printr-o alee acoperită, o ușiță nebănuită, o scară cu treptele sparte, până În apartamentele bătrânului șah, pe care nepoata sa le luase În stăpânire. Două canaturi grele s.au Închis, am tras, un zăvor masiv, și ne-am găsit singuri, Împreună. Tabrizul nu mai era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mâine avea să Înceapă coasa să Îndeplinească funcția de expeditor poștal care-i fusese recent Încredințată. Fără să rostească vreun cuvânt, nici adio, nici la revedere, moartea se ridică de pe scaun, se Îndreptă spre singura ușă existentă În odaie, acea ușiță Îngustă la care ne-am referit de atâtea ori fără să avem cea mai mică idee la ce ar putea servi, o deschise, intră și o Închise din nou după ea. Emoția o făcu pe coasă să simtă, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
furuncul puțin mai jos de subsuoară. Se Întinse aproape de zidul casei, pe un pat de campanie. Asculta În continuare cu atenție. Pasărea ciripea și sărea prin cușcă, iar tînĂrul se uită În sus la ea. Apoi se ridică, scoase cîrligul ușiței de la colivie și o deschise. Pasărea Își scoase capul prin ușă, apoi și-l trase Înapoi, după care și-l smuci brusc În afară, Înclinîndu-l ușor Într-o parte. — Hai, du-te, Îi spuse Încetișor tînĂrul, nu-i nici o șmecherie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de rahați choux à la crème, devoalează buna-creștere a păsării cazate între gratii, care evitase și ea, pe cât îi fusese cu putință, ca să se găinățeze de mai multe ori, în același loc. Interesant specimen! precum ar fi zis, bunăoară, Avocatul. Ușița coliviei-palat este deschisă larg-larg, iar fericitul locatar, numitul Manivelă, un superb ara vorbitor, trecut de opt luștri de viață nicăieri... Doar o pană mirobolantă caudală, de vreo patruzeci de centimetri, roșu-carmin, cu o textură fină, aproape vaporoasă, încovoiată-seceră, adastă stingheră
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
printre excremente, pe podeaua cuștii. Madam a observat dispariția păsărelului ieri, în jur de prânz, reluă raportul, îndatoritoare, vocea lui Vierme, al cărei emitent continua să rămână invizibil. La prima strigare, a crezut că a tras chiulul, a desfăcut singur ușița, cum s-a mai întâmplat altădată și a plecat la o plimbărică, ca să ia o gură de praf. Văzând că nu se mai întoarce, dânsa l-a chemat și l-a tot chemat, l-a căutat și l-a așteptat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Apocatastaza, ca pe o ipoteză curentă, de lucru. Dar El, Nemărginirea Bunătății Insondabile, aplecate asupra Ei Înseși, care include virtual, în Eoni, suma tuturor întrebărilor și a supozițiilor, laolaltă cu suma tuturor răspunsurilor, păstreză permanent, în extremis, o ușă, o ușiță, descuiată. Pentru speranță, biruință, reînviere și renaștere. Iar cheia, ca întotdeauna, este la cei care au libertate neîngrădită de alegere. Dumnezeu nu impune nimănui să-L iubească, dar le oferă tuturor dragostea Lui! Cu siguranță că pot fi opriți, cei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca și un îndemn mai mult formal, la temperanță, lansat de către Dănuț: Lilico, fată, te ginește Marius! Acoperă-ți farmecele îndoielnice! Lili, Lili, fiară rea... În secunda ce urmează, Avocatul este înăuntru, în căcăstoare, aprinzând becul electric și trăgând pudic ușița cu zăvoraș, după el. În actul prodigios, spumant, al unei micțiuni torențiale îndelung reprimate (pișă-te, că trece trenu', pișă-te, că trece trenu', se îngână singur, pentru a se putea goli complet), acesta scrutează curios pereții latrinei. Înregistrând frontal
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în oglinjoară strîmbîndu-se. Nu se mai obișnuia odată! Cutia nu avea decât două pătrățele, unul vernil , celălalt rozaliu, ceea ce devenea interesant. Totuși puțin, fir-ar să fie. Din ciurucurile astea trebuia să improvizeze, cum-necum, un make-up onorabil. Deschise una din ușițele laterale ale toaletei, îi veni greu să suporte mirosul de parfum prost, dulceag, de-al nostru (măcar nu e bulgăresc...) care emana din cele vreo șapte-opt sticluțe de diferite forme, înghesuite în mica încăpere de placaj. Una dintre ele, culmea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scoțînd-o din nesuferita companie, îi deșurubă capacul și apăsă ușor pe pulverizator, deasupra dosului palmei stângi. Își mirosi cu voluptate pielea astfel înnobilată. Așa da, se gândi, și chiar spuse cu voce tare: "OK." Îl puse pe toaletă și trânti ușița peste celelalte parfumuri. În spatele ușiței din dreapta se aflau unele peste altele câteva casete AGFA și microfonul cu șnurul răsucit în jurul lui. Asta era. Nu avea de ce să dispere, deși nu era nici cine știe ce motiv de satisfacție. Cu hainele va fi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deșurubă capacul și apăsă ușor pe pulverizator, deasupra dosului palmei stângi. Își mirosi cu voluptate pielea astfel înnobilată. Așa da, se gândi, și chiar spuse cu voce tare: "OK." Îl puse pe toaletă și trânti ușița peste celelalte parfumuri. În spatele ușiței din dreapta se aflau unele peste altele câteva casete AGFA și microfonul cu șnurul răsucit în jurul lui. Asta era. Nu avea de ce să dispere, deși nu era nici cine știe ce motiv de satisfacție. Cu hainele va fi mai complicat. Începu prin a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de cartofi, cratițele, găleata cu zoaie... Se-nvârte printre ele și-și vede de treburi, până ăluia i se urăște și tace. Doar atunci intră și ea în cameră, se-apleacă gemând, înfundă soba cu cărbuni bine și lasă jos ușița deschisă : că el - nicio bază n-are pe el -, diseară, când o veni, poa-să-l găsească cu casa rece. — Ba nu, c-o să stau aici să clocesc, cum faci tu, și să mă uit la tine... Că nu mi s-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Unul din capete se termina cu o roată dințată, mare cât însuși cilindrul, care ieșea un pic în afara carcasei. Iar lateral, o altă roată dințată, mult mai mică, cu manivelă, angrena cilindrul. O fantă în interiorul circumferinței dințate, închisă cu o ușiță glisantă, se învârtea o dată cu cilindrul. Câțiva lucrători se ocupau de asfaltarea străzii. Cu salopetele lor vechi, zdrențuite și murdare, înnegrite de bitum, devenite de-a dreptul scorțoase, arătau ca ieșiți din iad. Aprindeau gazul metan în focar, focul începea să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de bitum topit. Apoi, după un număr de rotații ale cilindrului, când asfaltul se considera că-i gata, un lucrător venea cu o roabă pe care o așeza sub jgheabul cuptorului, cilindrul rămânea nemișcat, oprit cu deschizătura în jos, ridica ușița glisantă și un puhoi de asfalt fierbinte se revărsa pe jgheab în roabă, fumegând. Roaba era dusă la "frontul de lucru" și răsturnată acolo. Grămada de asfalt fierbinte o lua în primire meșterul, cel care întindea asfaltul. Pe lângă meșter toți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
anumită seriozitate responsabilă. Vasăzică așa... te-ai recăsătorit... Eu am cunoscut-o? Nu. Lucian a îngenuncheat la piciorul căsuței pentru lumânări și își șterge lentilele ochelarilor cu bucățica de piele de căprioară pe care o ține în toc. A deschis ușița căsuței. Și cu apartamentul tău de la București ce-ai de gând să faci? Cred c-am să-l vând. Ești sigur că n-o să-ți pară rău? Tatăl său obișnuia să asculte și să tragă concluziile în gând; sau poate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
O dâră subțire de fum urmează grăbită calea șerpuitoare a vântului. O aprinde din nou. Vântul tresare plin de viață... În căsuță au rămas capetele de lumânare de la vizitele anterioare. O aprinde și pe cea de-a doua și închide ușița. DRAGOȘ ȘI SEXUL FRUMOS Delia Cu destul de mulți invitați, masa începuse în tihnă, în sufrageria din apartamentul de la etaj al unchiului Artemie și al mătușii Iuliana. Pe fereastră se vedeau acoperișuri până în depărtare. Cu toții se aplecaseră peste farfurii și începuseră
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
inferioară încoace? întrebă. - Patru. - Sper, zise vesel, Gosseyn, că spui adevărul. Dacă, de exemplu, descopăr că sunt cinci, suflorul ăsta se descarcă singur. - Nu sunt decât patru, vă spun, zise Oreldon, răgușit. - Știi, zise Gosseyn, văd că avem aici o ușiță pentru închiderea scării. - Nu vi se pare normal? Oreldon își regăsea stăpânirea de sine. - La urma urmei, continuă, o navă cosmică trebuie să fie construită în așa fel încât secții întregi să poată fi izolate în caz de accident. - Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și nu mîncate. L-am dus la ouă; le-a strîns în bască, m-a lăudat și mi-a dat o bomboană cu mentă. După aceea, ori de cîte ori mă simțeam singur, mă tîram în coteț prin una dintre ușițele pentru găini, furam un ou de sub o pasăre, mă duceam în ogradă sau staul și pretindeam că l-am găsit sub fîn sau prin bălegar. Apoi îl duceam fermierului, care întotdeauna mă mîngîia pe creștet și-mi dădea o bomboană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
azi la bucătărie? — Ăă? Luigi. — Ia adu-ne mie și lui Duncan, ceva de mîncat. îi e foame. Nu, nu mi-e foame, zise Thaw. Domnul Drummond plecă din încăpere. Drummond trase scaunul tatălui său spre cazan și-i deschise ușița dînd la iveală un defileu roșu de cărbuni cuprinși de flăcări. Se așeză și-și întinse palmele spre vîlvătaie spunînd: — Doar din întîmplare semăn cu Diavolul, dar îmi place enorm căldura. Trage-ți scaunul mai aproape, Duncan. Domnul Drummond se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
contracțiile? — Nu, zise Rima. — Bine. Cît ai zice pește, o să aveți un pat și ceva de îmbucat în trafor. V-aș fi instalat acolo atunci cînd ați venit, dar mă temeam că sînteți prea slăbiți să urcați treptele. Deschise o ușiță și văzură o scară care n-avea nici măcar șaizeci de centimetri lățime, și care urca în spirală în grosimea zidului. — Scuzați-mă, dar nu putem obține o cameră decentă într-o casă decentă? — E greu să găsești camere acum. Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar nu spre bucătărie, pentru că nu simțea nevoia de companie. Descoperi o scară în spirală lîngă spațiul în care se afla orga și urcă repede spre o altă pasarelă de sub stele. Aceasta traversa, printr-un vînt rece, spre o altă ușiță. O deschise și pătrunse într-o cameră mare, întunecată, pătrată și plină de praf, luminată de felinare de vînt așezate pe podea. O scară de fier stătea înclinată aproape de mijlocul încăperii, iar de-a lungul peretelui șase dintre membrii formației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]