369 matches
-
acasă. L-am urmat. Am intrat prima oară în garsoniera lui de la parter. Am pătruns mai întâi într-un holișor lung care da direct în sufragerie. La capătul holișorului avea un cuier de perete, iar în partea opusă, în stânga, două ușițe în perete închideau o debara interioară. În sufragerie, pe peretele dinspre miază-noapte, se aflau, de sus până jos, rafturi. Rafturi ticsite cu cărți. Cele mai multe erau noi. În românește. Dar și în polonă, germană, franceză, engleză. Erau dicționare. Enciclopedii. Literatură beletristică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
izbutească să o precizeze. Urcase cu elan, dar la jumătatea scării simți cum puterile Îl părăsesc dintr-o dată, În timp ce respira anevoie aerul fierbinte și dens din acea pâlnie de piatră. La fiecare din primele trei etaje se deschideau câte două ușițe. La al patrulea, una singură: tot vârful turnului era constituit dintr-un singură Încăpere, acoperită cu grinzi impunătoare din lemn de castan. Aerul lâncezea fetid, abia mișcat de un slab curent ce provenea dinspre două ferestuici tăiate În peretele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dintre macaralele care lucrau pe șantierul de la Domul cel nou. Când poetul intră, Își Întrerupse lucrul. - Unde e ceea ce v-am trimis? i-o luă Înainte Dante. Celălalt Îi arătă spre un ungher din atelier, Între un dulap și o ușiță. Sacul zăcea acolo, Încă legat. - Nu m-am atins de nimic, după ordinul străjerilor, răspunse meșterul Alberto. Dar, orice s-ar afla Înăuntru, ar fi bine să fie scos cât mai iute. Pânza e Îmbibată cu apă. Poetul desfăcu grabnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
piciorul, iar ea s-a răsturnat fără a face zgomot. O pată mare roșie s-a întins pe covorul alb pufos. — Ei, drăcie! am exclamat. — Nu-i nimic, iubitule, o să iasă, spuse Antonia. Sări în picioare și dispăru printr-o ușiță în baia alăturată. Peste o clipă reveni cu un lighean, îngenunche la picioarele mele și șterse cu apă din abundență pata de pe covor. Pata își pierdu din intensitate, devenind roz. — Și dacă n-o să iasă o să punem un covoraș peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de rahați choux à la crème, devoalează buna-creștere a păsării cazate între gratii, care evitase și ea, pe cât îi fusese cu putință, ca să se găinățeze de mai multe ori, în același loc. Interesant specimen! precum ar fi zis, bunăoară, Avocatul. Ușița coliviei-palat este deschisă larg-larg, iar fericitul locatar, numitul Manivelă, un superb ara vorbitor, trecut de opt luștri de viață nicăieri... Doar o pană mirobolantă caudală, de vreo patruzeci de centimetri, roșu-carmin, cu o textură fină, aproape vaporoasă, încovoiată-seceră, adastă stingheră
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
printre excremente, pe podeaua cuștii. Madam a observat dispariția păsărelului ieri, în jur de prânz, reluă raportul, îndatoritoare, vocea lui Vierme, al cărei emitent continua să rămână invizibil. La prima strigare, a crezut că a tras chiulul, a desfăcut singur ușița, cum s-a mai întâmplat altădată și a plecat la o plimbărică, ca să ia o gură de praf. Văzând că nu se mai întoarce, dânsa l-a chemat și l-a tot chemat, l-a căutat și l-a așteptat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Apocatastaza, ca pe o ipoteză curentă, de lucru. Dar El, Nemărginirea Bunătății Insondabile, aplecate asupra Ei Înseși, care include virtual, în Eoni, suma tuturor întrebărilor și a supozițiilor, laolaltă cu suma tuturor răspunsurilor, păstreză permanent, în extremis, o ușă, o ușiță, descuiată. Pentru speranță, biruință, reînviere și renaștere. Iar cheia, ca întotdeauna, este la cei care au libertate neîngrădită de alegere. Dumnezeu nu impune nimănui să-L iubească, dar le oferă tuturor dragostea Lui! Cu siguranță că pot fi opriți, cei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca și un îndemn mai mult formal, la temperanță, lansat de către Dănuț: Lilico, fată, te ginește Marius! Acoperă-ți farmecele îndoielnice! Lili, Lili, fiară rea... În secunda ce urmează, Avocatul este înăuntru, în căcăstoare, aprinzând becul electric și trăgând pudic ușița cu zăvoraș, după el. În actul prodigios, spumant, al unei micțiuni torențiale îndelung reprimate (pișă-te, că trece trenu', pișă-te, că trece trenu', se îngână singur, pentru a se putea goli complet), acesta scrutează curios pereții latrinei. Înregistrând frontal
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu copertă roșie, mari cât o Biblie. Din toată cameră se uită la mine toate sutele ei de ochi fardați cu Burning Blueberry. — Cunoști ritualul, comandă toate sutele ei de guri Plumbago. Mâinile alea enorme încep să deschidă sertare și ușițe de dulap. Ține minte de unde iei fiecare lucru și pune-l la loc exact unde l-ai găsit, zic gurile. Întâi medicamentele, apoi trecem la cosmetice. Acum începe să cauți. Scot prima sticlă. E Valium, și țin sticla așa încât toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de pământ, și se mai hurducă și zdrăngăni puțin, apoi se opri. Așa de săraci eram. Încă pe platforma camionetei, îți dezlipeai mâinile de pe față, și iată că stăteam pe loc. Praful și balega se așezau. Tatăl lui Brandy deschidea ușița din spate și te vedeai pe-un drum de pământ lângă un zid spart format din vagoane de marfă scoase de pe șine. Vagoanele acoperite erau sparte. Vagoanele-platformă erau răsturnate și încărcătura lor de bușteni și lemne de foc era împrăștiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dimineața următoare, îți puneai sacoșa sau scaunul și îl urmăreai, mai veneai din când în când să vezi dacă mai este acolo. Era o sacoșă roșie, alta verde... Momentul cel mai frumos era atunci când începea să se vândă. Era o ușiță. Nu era ca acum, când te autoservești. Printr-un gemuleț de 20-30 cm tu dădeai banii și era bine să ai bani potriviți, căci altfel te împingeau cei din spate sau nu-ți dădea rest (iar tu erai bucuros că
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
punctului de vedere al unui subiect implicit, care, de altfel, nu este personaj în povestire: Sala este înaltă și mare. E lungă și se pierde într-o umbră cu care se confundă la infinit. E noapte. Două sobe aruncă pe ușița deschisă o licărire roșie. Din loc în loc lămpi, a căror lumină se stinge vizibil, dau naștere la o urmă de foc pe dușumeaua lucioasă. Sub licărirea lor îndoielnică și tremurândă, perdelele se întind confuz, ca o pată albă la dreapta
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Rivarol 20, cu Napoleon și Chateaubriand, și am senzația că recunosc drumul. Știu că am mai fost și că revin. Amintirile mele se conturează mai clar. Iată lacul care trebuie traversat. Dar podul e nou! Iată și casa paznicului, și ușița secretă care se deschide deasupra șanțului de apărare. O alee misterioasă pe care am intrat cotește la stânga. Ieșim din pădure pentru a intra pe un bulevard străjuit de copaci, iar apoi, pe nesimțite, se profilează un parc umbros. Nisipul fin
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Dolșanka nu mai exista. Dar ruinele ei nu aveau violența unei distrugeri recente. Ploile spălaseră de multă vreme negreala pereților arși, bălăriile ascundeau pietrele temeliilor. Doar cuptoarele își mai înălțau coșurile, indicând locurile unde fuseseră case. Pavel se ghemui, trase ușița din fontă a cuptorului - scârțâitul balamalelor era unicul zgomot care evoca prezența umană în liniștea aceea vegetală. Vorbi cu voce tare, mergând încet de-a lungul uliței principale. Cuvintele, rostite chiar la întâmplare, dădeau acelor minute un dram de logică
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mult timp. Cu toate astea eu, În fiecare dimineață, la ora sosirii poștei deschideam cutia, deși prin orificiile ei nu se Întrezărea culoarea albă a scrisorilor. și sâmbătă, 17 aug. ploaie și vreme mocnită a pustiu, din pragul casei zăresc ușița cutiei Împinsă În afară și niște foi de ziare aproape umede Își anunțau prezența. Ce poate fi, deschid cutia și În brațe mi se așează „Orașul muzelor”, alături teancul de ziare și un plic din cele mari de la Ruxandra din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să radieze o lumină proprie.) Nu-mi plac scările (fantome ale trecutului zăbovesc pe trepte). La jumătatea scării, se ramifică o altă scăriță care duce la o baie surprinzător de spațioasă, cu ferestrele spre drum, iar din baie, în spatele unei ușițe ciudate, alte trepte duc la pod. Sala de baie are câteva plăci de ceramică, originale, reprezentând lebede și crini sinuoși. Conține și o cadă uriașă, foarte pătată, sprijinită pe labe de leu și având robinete de alamă enorme și excelente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la Sundre. Vamlingbo e totuși catedrala zonei Sundre, atmosfera e mai impunătoare. Cristelnița de aici nu-i bună. Așez lada sub altar. N-am fost inspirat să încep să scot piatră din podea. Găsesc un dulap în perete, cu o ușiță din grătar metalic arcuită la vârf. Încuiată, dar ușor de forțat. Presupun că dulapul trebuie să conțină argintăria bisericii. Eroare: numai o mână de lemn scorojită (de la un înger baroc?) și un maldăr de cărți vechi de psalmi. Golesc, dimensiunile
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
când te-ai apropiat de dânsa. Au luat vrăbiuța în casă, i-au curățat și i-au pansat aripioara. Ciprian a pus-o în colivia ce-i rămăsese de la Coco, papagalul care zburase cu câteva zile în urmă, când uitase ușița deschisă. După două săptămâni, rana s-a vindecat și vrăbiuța veselă a început să zboare prin cameră. Ciprian o lăsa liberă. Era veselă și aducea veselie tuturor. Au botezat-o Ciripitoarea. Băiatul și pasărea s-au împrietenit.Când Ciprian își
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
va face. O altă măsură importantă pentru ceea ce a urmat s-a luat prin iulie 1949, odată cu izolarea vârfurilor, când s-au construit ziduri interioare, chipurile pentru a preveni evadările, dar ele s-au construit între toate secțiile, cu o ușiță mică, permițând izolarea lor perfectă 2. Cei din jurul lui Pătrășcanu au fost izolați unii de alții, apoi toți cinci au fost mutați în camera 6-corecție. Presiunile au continuat și în săptămânile următoare, când au fost anchetați în mai multe rânduri
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
nu-mi pierd mințile și nu intru în... Brusc, se aude ușa de la intrare dechizându-se. — Becky? aud vocea lui Luke. Tu ești? Fuck. Într-o panică nebună, deschid dulăpiorul de cocktail, arunc la repezeală ambele seturi de invitații înăuntru, trântesc ușița și mă răsucesc pe călcâie cu viteză supersonică, exact în clipa în care Luke intră în cameră. — Iubita mea! I se luminează toată fața când mă vede și își trântește servieta. Te-ai întors! Mi-a fost dor de tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
câte două, cu un spațiu liber între ele de aproximativ 50 cm: pe un cadru metalic era un butoi cu apă de băut și alături un vas de lemn pentru necesitățile fiziologice. Bineînțeles nu lipsea vizeta, care era deasupra unei ușițe cu balamale și lacăt. Toate piesele metalice erau unse perfect pentru ca să se poată manevra, fără să se audă de deținuți și astfel să fie surprinși, dacă nu respectau programul sau pregăteau, după prelucrările de la ședințele cu politicul, vreo acțiune de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ce s-a desprins/ De pe zidul clătinat dinadins,/ Murul colosal, ca-ntr-un panoptic,/ Ales, lent dar sigur, într-un tumult optic,/ Reflectat în clonț, în ghiare, în remige,/ Irupând către boltă spre a se înfige/ Năpristan, odată cu mine, pe ușița de spijă,/ Arătându-se-n chiar spațiul lipsit de grijă". Lumea însă nu e părăsită. Poetul este "somat" de tainice puteri să o redea vieții, miracolului ei nesfârșit, dezvăluindu-i esența nepieritoare. "Zvârlit în tenebrele neștiutului, el se întoarce în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rafturi” din PFL. Ansamblul seamănă mult cu cel din bisericile catolice, cu celebrele lor stelaje metalice unde se aprind candelele-ofrandă. Lumânările de ceară se aprind însă afară, în exteriorul pridvorului de la intrare, în două cutii mari de tablă afumată, cu ușiță de închidere, marcate „vii” și „morții”. Iar peste toată acțiunea domnește în pridvor cel care (bănuiesc că) este preotul-paroh al bisericii Sfântul Gheorghe Nou, după autoritatea naturală pe care o degajă, sfaturile și ordinele pe care le dă în jur
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mulți Împrumutați pe la bănci („Îmi vine să mă sinucid, Beldie, când primesc avi zele de plata ratelor!“) era o casă-vagon veche, imposibil de Încăl zit iarna, când toți stăteau cu paltoanele pe ei, closetul despărțit de sufragerie numai printr-o ușiță falsă, bucătăria și atenansele Înșirate de-a lungul unui coridor cu geamlâcul putred și cu un singur rând de ferestre, unde locuia și Maia, cu surorile și slu gile Eufimiei. ...Ce bine locuia În acea vreme un pârlit de chiriaș
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în palme, picotește cu ochii roșii de oboseală. Un greier țârâie fin în zidurile mucede ale cetății. Chiribuță! Ia vină tu de mă trage olecuță pe spinare. Mi s-a pus o ruptoare de mă seacă. Chiribuță sare, dar, pe ușița de taină, tiptil, se strecoară Voichița. E udă leoarcă, cu rochița lipită de trup, cu margarete și funigei în păr, cu coroniță și brâu împletit din flori de câmp. Calcă cu pași ușori pe lespezi și din părul ei zălud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]