2,252 matches
-
În semn de salut. Unul dintre bărbați ne-a arătat pumnul. Goanță s-a Întors cu fundul spre el și a bătut cu palmele-i groase peste fesele sale mari. Mai auzirăm doar claxonul camionului. În cele din urmă respirarăm ușurați. I-am luat trupul În brațe, intenționând să-l cărăm câte doi, dar era atât de ușor Încât Îl ducea doar Pistruiatul. Fără nici un efort. Iată vechea biserică. Cimitirul se afla În spate. Pământul era reavăn, afânat de ploaie. Cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Până am învățat să merg mă deplasam foarte caraghios pentru că puneam cârja prea în față, iar eu nu eram în stare să fac pașii atât de mari cu piciorul rămas. Când am văzut ceasul de la intrarea în Bancă am răsuflat ușurat, căci nu întârziasem nici un minut. Am înfruntat destul de ușor privirile mirate ale portarului, liftierei și colegului din fața biroului meu, însă nici unul nu a avut curajul să mă întrebe ce se întâmplase, nici măcar managerul. Ziua a decurs cât se poate de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
propria hotărâre. Își imagina că urmează să plece în vacanță și îi era greu să se decidă ce agenție să aleagă. Asta doar până în momentul în care au început să reverse oceanele peste teritoriile ce dispăreau treptat sub ape. Răsuflă ușurat când auzi planul cel mare, elaborat de către Guvernele Aliate. Se va construi o arcă imensă, dar nu ca data trecută, ci doar pentru cei care își vor cumpăra din timp biletul. Se puteau face și rezervări, numai pentru a doua
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
afirmate mai adăugăm că obiceiurile consolidate au efectul că „mecanizează” acțiunea, mărind astfel succesul: nu mai este imperios necesar ca fiecare să găsească soluția problemelor, oricând și oricum; calea este deja stabilită dinainte În totalitate. Acțiunea este schematizată fiind astfel, ușurată și asigurată. Iar comportamentul va fi adecvat scopului, cel mai potrivit, În condițiile conservării vieții individului. După cum instinctele au În ele Însele garanția de a fi În acord cu condițiile de viață ale speciei, la fel și obiceiurile. De precizat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
autorilor străini, făcând așa fel Încât, cele mai importante dintre ele să devină realmente accesibile tuturor celor care vor să se instruiască, grație bibliotecilor publice și altor instituții apropiate”. Giorgio del Vecchio releva, Într-o perspectivă deschisă, liberală că trebuie ușurate, facilitate, pe cât este posibil, reuniunile, Întâlnirile, cât și asociațiile internaționale Între toți cei care se consacră unei aceleiași științe, de asemenea, călătoriile și sejururile, prin mijlocul subsidiilor acordate oportun, În vederea studiilor, tinerilor cel mai bine dotați. Filosoful nu ignora și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
graniță, cu Bulgaria, era foarte aproape. Cum putea fi evitată, oare, încăperea pe cine știe ce mână, a focoaselor? Douăzecișipatru de ore nu a închis un ochi nimeni dintre cei incluși în dispozitiv. De la primele ore ale dimineții următoare, cu toții au răsuflat ușurați. Focoasele fuseseră găsite. Erau aruncte, nu departe de gara Chitila. Orice ageamiu putea să-și dea seama că fuseseră abandonate, ca să nu spun aruncate, aici, de către cineva.Oare cine ar fi putut fi cinevaul acela? Ei, bine, nici mai mult
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
brațele și picioarele. Am așezat trunchiul și membrele în cufăr, în ordine, le-am acoperit cu hainele Ei, aceleași haine negre. În sfârșit, am tras capacul, am încuiat cufărul și am pus cheia în buzunar. Când am terminat, am respirat ușurat. Am ridicat cufărul și l-am cântărit în mână. Era greu. În viața mea n-am mai simțit o astfel de oboseală. Nu, n-aș fi putut pentru nimic în lume să car singur cufărul. Afară se înnorase din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o agilitate deosebită. Biciul șfichiui în aer, caii porniră spumegând. Zurgălăii de la gâtul lor răsunau în aerul umed cu un timbru special. Pe nesimțite, atelajul dispăru în întregime într-un nor de ceață. Deîndată ce am rămas singur, am răsuflat ușurat. Mi se părea că tocmai m-am eliberat de o greutate apăsătoare care îmi strivea pieptul. O acalmie plăcută mă cuprinse din cap până-n picioare. Privii în jur. Mă aflam într-un loc înconjurat de coline și munți albaștri. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de studii estetice. Am pornit îndârjit spre bucătărie. Când am ajuns la vreun metru de ușa dormitorului am constatat că era închisă. Ah, ce obicei tâmpit aveam! Cine naiba mă pusese să o închid? M-am apropiat și am răsuflat ușurat. Spațiul dintre marginea ușii și podea era suficient de mare ca să trec fără probleme. Trăiască nea Săndel, meșterul care rindeluise muchia de jos, după ce-mi pusese parchetul! Ochiul critic al lui Adrian observase că luase cam mult din ușă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
scăzut: "Taci, mă, dân gura aia odată! Ușa la dormitoru' lu' dom' Scufiță e închisă." "Adică profesoru-i asilea?" Nu știu. Ai răbdare să mă uit!", șoptește coana Cateluța autoritară. Se îndreaptă spre camera mea, pășind cu grijă. Deschide încetișor. Zice ușurată, făcându-i semn tipului: "Haidi, bă, că nu-i aci". "Mă miram io...", face ăla, trântind ușa în urma lui. "Mai încet, mă, că scoli, dreacului, tot blocu'!" " Ho, fă! Se te borsesti asa? Mi-a scăpat dân mână, că era
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atins." "Nu l-ai atins!", se indignează cucoana. Dân cauza ta am dat peste el, lua-l-ar dracu, Doamne, iartă-mă!" Îl ridică cu grijă, cercetându-l: Nu s-a spart, nu nimic", constată clipind din gene ceva mai ușurată. "Nu s-a spart, nu s-a spart, da' o mai merzea?" Dă un' să știu io? Habar n-am nici cum să dă drumu' la parascovenia asta. Tu te pricepi?" "Mă prisep io seva, seva. Da' fi-miu are
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fără niciun antrenament, fără nicio îndrumare din partea vreunui mare maestru de pe la vreo școală orientală. După vreo jumătate de oră, timp în care nu-și schimbase deloc poziția, sări în picioare, mijindu-și ochii din nou spre bulevard. Surâse larg, răsuflând ușurat. Mașinoiul lui Virgil tocmai pătrundea pe străduță. Deschise poarta larg, căutând să n-o izbească de perete și să facă zgomot. Ieri îi unsese balamalele și rulmenții, așa că acum se mișca cât se poate de silențios. Nu că s-ar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
duce. Vezi-ți de bârna din ochiul tău și nu te mai lega de paiul din ochiul altuia!". În momentul acela discuția se repeta ca un ritual, la răstimpuri domnul Gomboș știa că furia popii se domolise și putea răsufla ușurat. Urma o ultimă pildă pe care neapărat preotul urma să i-o dea. Asta era lege și anunța apropierea sfârșitului întâlnirii legate de ceară și lumânări. Iar pilda nu întârzia. Parohul îi arăta palma, cu policarul întins în unghi drept
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Atunci e bine, da?", insistă Vasile, felicitându-se în sinea lui că a scăpat atât de ieftin, dând peste un om cumsecade. "Dacă așa ți se ia o piatră după inimă, da", acceptă ORL-istul. "Bun, săru'mîna!", răsuflă vizibil ușurat bolnavul. Se trezi într-o lume fără contururi. Numai pete de culori și lumină. La care se adăuga un vuiet neregulat. Clipi de câteva ori și imaginea prinse să capete claritate. La fel începură să prindă sens, devenind recognoscibile, și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai important ascunziș al său și aprinse lumina-n odăița fără ferestre. Se duse glonț în colțul plin de cartoane și le dădu la o parte. Cele mai bine de 60 de kilograme de bronz erau la locul lor. Răsuflă ușurat, înjurându-l totuși apăsat pe Petrică. Stinse lumina. Închise ușa la loc și, pe lângă dispozitivul de siguranță anterior, adăugă și un lacăt elvețian din oțel, scrâșnind: "Poftim, Petrică, tată! Mai dășchide-l și p-ăsta, na! Fi-ți-ar pielea ta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lucruri inutile folosind arma conștientizării vom duce o viață mai senină, mai plină de farmec, pasiune, iubire pură neobsesivă și în final liniște sufletească (liniștea interioară). Odată ce vom decide să aruncăm cât mai multe bagaje psihice inutile, vom putea respira ușurați și odată cu noi și ceilalți din jurul nostru. Nimeni și nimic nu poate să ne facă viața amară, atâta timp cât noi nu vom permite acest lucru și asumându-ne responsabilitatea totală asupra acțiunilor pe care le-am întreprins pe parcursul vieții, vom descoperi
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
beldie știută de ei, uitată în marginea drumului. Apariția unui copac din vârtejul viscolului era un semn că nu au greșit drumul. După o lungă vreme, s-au zărit, ca într-un vis, primele case din marginea târgului. Au răsuflat ușurați. Să vezi ce mutră are să facă ovreiul când ne-o vedea! Și să auzi cum turuie: „Da’ ce? Aiștia-s oameni? Aiștia-s lupchi!.. Când îi prăpădul mai mare... hop și ei! Da’ nici moș Dumitru și Pâcu nu erau altfel... Nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vorbească Cotman, lipindu-i involuntar urechea de piept. Tocmai când i-a dibuit slabele bătăi ale inimii s-a auzit glasul lui Mitruță, din capul șirului de sănii: Se zărește lumina felinarului din poarta Crâșmei din drum! Cotman a răsuflat ușurat, rugându-se în gând: „Ține-l, Doamne, până ajungem la adăpost!” Până la Crâșma din drum, Hliboceanu nu a mai dat nici un semn că și-ar fi revenit din leșin. Hooo, băieții tatii! - s-a auzit glasul lui Mitruță. Din stâlpul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la sania lui. Noaptea se lăsa cu sclipet de stele și geană de lună plină. Omătul înghețat scrâșnea sub tălpi precum sticla pisată. Felinarul din poarta Crâșmei din drum sclipea îmbietor... Când au ajuns la poartă, s-au oprit răsuflând ușurați: Uite că cu ajutorul Celui de Sus am ajuns cu bine - a comentat vesel Mitruță. Costache, care ședea cu urechea la pândă, le-a ieșit înainte. Păi de când sunteți așteptați o înghețat și focul în sobă. Da’ unde-i Măriuța de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Britanicii exultă: asteroidul e bucățică ruptă din Camilla Parker Bowles, varianta necoafată. Giganticul bolovan lovește Oceanul Pacific cu partea plată, ca urmare ricoșează ca o „broscuță“ pe suprafața apei, apoi se Îndepărtează de Pământ și se pierde În spațiu. Omenirea răsuflă ușurată. Comunicat NASA. „Agenția noastră nu se dezminte. După ce-a aterizat Într-un ocean, așa cum am prevăzut de la bun Început, «Schwarzy-Sarkozy» a părăsit spațiul nostru aerian. Doritorii de suvenire sunt așteptați pe eBay, pentru Începerea licitațiilor la cele 27.353
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aproape ca niște cercuri. Este și asta o posibilitate, dar nimeni nu știe: totul e simplă speculație și ghiceală." (pp. 146-147) Totul e speculație și ghiceală.... Cînd acest adevăr e spus de un fizician ca Feynman, atunci filozofii pot răsufla ușurați: nu sunt singurii care pășesc pe nisipuri mișcătoare.
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
stresul dispare și el ca prin minune. Singurul risc e să nu fii Îndeajuns de consecvent. Un ticălos care nu e consecvent e un ticălos melancolic și nefericit, cu mustrări de conștiință. Doctorul Thomas respira din nou liber, cu sufletul ușurat, era mai sigur de sine și simțea cum Îi revine pofta de viață. Nu le va mai da mîncare pisicilor, din partea lui n-au decît să crape de foame! Nu le va mai pune nici praful primit de la Nut și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că cercetările continuă, pentru stabilirea Împrejurărilor În care a avut loc evenimentul. Un lucru era de pe acum clar - mobilul crimei nu fusese jaful, căci banii și celelalte valori din casă rămăseseră la locul lor. Măcar, În privința asta, puteau răsufla cu toții ușurați. Evenimentul a fost comentat și de posturile de radio, desigur cu un impact considerabil mai mic, toate strădaniile reporterilor de a impresiona opinia publică limitîndu-se de fapt la ridicarea la cote dramatice a vocii și la cîteva amănunte pe care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
am promis Christinei că Îl voi găsi. Subliniase anume adevăratul Vic, pentru a-l deosebi de cel care fusese o vreme Vic, iar acum era Como. Înainte de a-i răspunde, Como Își luă mîna de pe umărul lui, iar Pablo oftă ușurat; fiindcă, pînă atunci, respirase numai porții mici de aer. — Poți considera că l-ai găsit. E o poveste mai lungă, nu am timp să ți-o spun. Ajunge să știi că pe Vic l-au prins și acum e prizonier
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
zdrăngănit declanșat de pîrghia care ridică clopotul, șuvoiul de apă eliberat din rezervorul suspendat se sparge în cascade în ovalul de porțean, cîrnăciorii maronii se dezintegrează în vîrtejul de apă și spume. Abia acum se simte domnul Președinte puțin mai ușurat, nu se mai aude decît țîrîitul jetului care face umplerea, în cîteva secunde însă o să înceteze și el, plutitorul funcționează perfect, urcă milimetru cu milimetru, închizînd garnitura. Ceea ce nu știți voi e că un mare strateg joacă întotdeauna un rol
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]