971 matches
-
vestea surpriză. Știi cine te-a înfundat? întreabă șoptit un anchetator. Opoziția. Nu. Te-a înfundat Motănel. Erai prea amic cu el și prea implicat în potlogării. Ce lighioană nerecunoscătoare! Cîte n-am făcut pentru el, să-l cocoț sus! Ușurel, că-l poți enerva și mai mult. Guran pe loc a trecut la opoziție. După doi ani scapă și va redeveni făcător de miniștri. Viitorul ministru Marcel stătea într-o bancă situată pe la mijlocul amfiteatrului, urmărind formal expunerea tezei de doctorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Bachus. Cam lăcomior, spun în gînd. Discuțiile devin mai puțin elevate. Nivelul lor era inferior celor duse de submediocri. Nicușor abia se ține pe picioare. Caută toaleta prin umbrar, golește paharele ca și cînd le-ar turna într-un butoi. Ușurel, dragă prietene, mai bei și acasă. Chem un taxi. Vrei să scapi de mine? Nu, dar o să-ți fie rău... Îl împing cu energie. Oponența sa este vizibilă, dar inutilă. Ajungînd la taxi, spun o glumă tîmpită: Hai, hopa sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care se răsucea în jurul lui părea că-i taie ori o creangă, ori tulpina de la jumătate, o dată sau de două ori părea că i-a luat vârful. Își făcea singură curaj : e ceața, doar ceața... Apoi îngrijise animalele, calul necheză ușurel când îl țesălă și întorcea capul spre ușa grajdului... Așteaptă și el pe stăpân își zise. Câinele rămăsese toată ziua la marginea stâncilor, acolo unde începea poteca spre mare... sau unde se sfârșea, pentru cei care urcau de pe mal... Urlase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca să nu mai spun că în curte n-aveai cum să intri. Da' eu venisem să-l văd. Și mai pe jos, mai printre picioarele celor mari, mai îmbrâncit de ici-colo, mai înghiontind eu pe unul și pe altul, da' ușurel, să nu se prindă, am văzut că nu mai am loc unde să merg. Ei, oi rămâne aici și stau până pleacă și-o să-l văd atunci. Dar când m-am uitat în sus, n-o să mă credeți ! de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mic. Nu știu ce-o fi fost în mintea mea, poate că mă gândeam că e chiar unchiu' meu, de l-am tras de poala hainei. Nu s-a oprit din vorbit, s-a uitat la mine, m-a mângâiat ușurel pe cap, m-a ridicat și m-a așezat nu pe genunchi ei, crescusem doar ! m-a așezat chiar pe picioarele lui așa cum făcea tata când eram mic, numai că unchiu' meu n-a început să mă legene... mă mângâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ridicat și m-a așezat nu pe genunchi ei, crescusem doar ! m-a așezat chiar pe picioarele lui așa cum făcea tata când eram mic, numai că unchiu' meu n-a început să mă legene... mă mângâia din când în când ușurel pe cap și cum nu încăpeam, că mulțimea se tot strângea în jur, i-am strâns în brațe picioarele și mi-am pus capul pe genunchii lui. Nu mă săturam uitându-mă la el ! Cred că știa toate prostiile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că adormisem la soare, când am simțit că trage cineva de hățul meu. Mă dezlegau ! Oare ce să însemne asta ? Parcă nu erau stăpânii mei. Da, chiar așa ! Erau doi străini. Unul îmi puse mâna pe grumaz și mă bătu ușurel. Ce mână moale avea ! Îmi scuturai coama , ca să-i spun că-mi place. I-aș fi răspuns, dar mi-am zis că nu se face să vorbesc cu străinii oricum ei nu-mi cunoșteau glasul și nu cumva să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ea Crăciunul. Lumânarea păstorilor ...Trezește-te, hai, scoală-te, scoală-te repede! N-auzi?! Haide-odată, când îți spun ! Văru-meu mai făcea așa, ca să stau și eu de rând la foc, să nu se stingă. Mă trezisem eu de când mă scuturase ușurel prima dată, dar m-am cuibărit mai bine și mi-am zis că el e mai mare și să mai stea el. Tare greu adormisem aseară: frig, frig tare și focul de-abia reușea să mă încălzească și numai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai stat pe gânduri, am dat jos mielul de pe umeri și l-am pus lângă bărbat știa el ce să facă, iar oaia venise și ea acolo. Unchiu-mio dăduse jos cojoaca de pe el și o așternuse lângă femeie, văru-meu lăsase ușurel vasul cu apă tot acolo, ceilalți : unul o bucată de pâine , altul o ciozvârtă de oaie care ce avea ; la copil nu se cade să mergi cu mâna goală. Pe urmă, ne-am așezat și noi, așa, acolo, că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai fi fiind și tu câine la stână, asta nu știu... Nu era rău Ursei ăsta, dar zicea și el așa, cu năduf, că alergase toată ziua după oi și acu' picase lemn de oboseală. Las' că-i trece, behăi ușurel Bălțata și adormi la loc așa era ea, bună și blândă, ca oaia. De asta și copilul ciobanului se ghemuise în lâna ei. Într-o parte el, în cealaltă mielul ei... Ce să-i faci, copii cu toții... Și frig, tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
rupt-o la fugă... Fugeam după ei, cu soarele în față, și parcă mă trăgea ceva înapoi cu fiecare pas... da' tot i-am ajuns. N-a fost nevoie să spun ceva. Ea a simțit ceva și l-a tras ușurel de haină pe bărbat. S-au oprit amândoi. Bărbatul i-a dat copilul, s-a așezat în fața ei și s-a întors parcă gata de luptă. Când a văzut că nu-s decât eu, un copil care aleargă după ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
știi unde stă Petrică. Ai auzit de Ulița Sărăria Veche? ― ??? ― Dar de Târgu Cucului? ― E un loc ușor de aflat din primele momente când ai sosit În Iași - a răspuns Gruia. ― Atunci, să-ți explic: din Târgu Cucului, ia-o ușurel la deal pe „mâna stângă”, cum se spune, și a doua ulicioară te Îmbie să intri pe ea. După câțiva pași de cătană - pe „mâna dreaptă” de această dată - te Întâmpină o căsoaie cât o lume. Trebuie să bați zdravăn
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
capul jos: Voiam să te văd. Iar acum îți pot spune și că nu vreau să mor. Știu, îmi răspunde. Vocea îi este plăcută, netedă, scumpă. Tăcere. El își vede de treabă. Eu încep să plâng. Vine și mă mângâie ușurel. Hei, hei potolește-te. Trece. Nu-i mai țin mite chipul. Și el s-a acoperit iar. Vreau să te văd. Nu, nu se poate. Bine. Mă ia în brațe și mă urcă scările, le coboară, intrăm în mașină. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
eu în tensiune, el amuzându-se. Și când s-a nimerit să fim unul lângă altul, încerc să mă feresc, însă mă ia pe sus și mă trezesc cu fața în jos pe masă. În timp ce mi-o trăgea, mă mângâie ușurel pe șira spinării, chestie care e nu știu cum bine. Ticălosule! îl plesnesc. Ți-a plăcut, îmi zâmbește sfidător. Stai să vezi ce-o să te fut! Chiar te rog, spune pe un ton sincer, intim, și se oferă să mă sărute. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
m-am dus la borna de la răspântie ca să-i caut capa, am găsit-o și am dat fuga după el să i-o dau. Și-a aruncat-o pe un umăr În timp ce-și ridica mâna ca să mă atingă ușurel pe obraz, Într-un gest de afecțiune neobișnuit la el. Și mă privea ca Înainte, când mă Întrebase cum mă simt. Iar eu, pe jumătate rușinat, pe jumătate mândru, am simțit cum Îmi luneca pe față o picătură de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de tristele consolări ale unui om fără orizont, rătăciri pe mare: „de unde să știe ei, că în timp ce caută dosarul care s'a pierdut, eu sunt în Insulele Azore?". Foștii funcționari care se defulau la o bere și o înjurătură alunecă, ușurel, în absurd. Maiorul e și el o sumă de obligații, mai degrabă decît un om. Mme Vintilă, o sumă de secrete nu foarte bine păstrate. Fraulein Weber, stăpîna casei de vacanță, descinzînd din reala, în viața lui Sebastian, Fraulein Wagner
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
de Mihail Afanasievici Bulgakov, în traducerea Mașei Dinescu. Cred că această piesă a lui Bulgakov nu este printre cele mai izbutite din opera sa, nici cea mai închegată dramatic, iar tensiunea problematicii grave se dizolvă uneori prin situații și replici ușurele - probabil, mici trucuri ale autorului ca să treacă, totuși, de toate cenzurile și de ochii mult prea atenți la scrierile sale și să nu fie grabnic scoasă de pe afiș. Casa Zoikăi este interzisă, însă, după două sute de spectacole, fără prea multe
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]
-
el era deja însurat, ci că-și făcuse vasectomie și visul ei de a avea „o groază de copii” nu mai era posibil... În 1951, Audrey Hepburn avea douăzeci și doi de ani și juca rolul principal într-un film ușurel, Monte Carlo Baby, turnat chiar în celebra localitate monegască. Lucrurile mergeau bine: era îndrăgostită de-un tânăr, James Hanson, fermecător, bogat, și care o iubea cu pasiune. Viitorul părea strălucitor și calm. Tot ce-i lipsea - și avea să-i
Mic-dejun cu Audrey (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5898_a_7223]
-
față erau transportate până aici de la Londra. - Hei, ce ciudat... am bolborosit eu, aplecându-mă să văd mai bine. - Ce-ai văzut, a întrebat Paige nerăbdătoare. Am arătat spre o porțiune de sticlă dintr-un panou lateral, care se unduia ușurel. Porțiunea era cam de mărimea manuscrisului. - Am observat asta, a zis Paige. Am crezut că e un defect în sticlă. - Într-o sticlă blindată?, am întrebat-o eu. Nici o șansă. Și nu era așa când am supravegheat instalarea ei, poți
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
zis Paige. Am crezut că e un defect în sticlă. - Într-o sticlă blindată?, am întrebat-o eu. Nici o șansă. Și nu era așa când am supravegheat instalarea ei, poți să fii sigură de asta. - Atunci ce e ? Am bătut ușurel în sticla dură și am simțit cu suprafața ei lucioasă se unduiește sub degetele mele. Un fior m-a străbătut pe spate și am avut o senzație ciudată de familiaritate inconfortabilă, sentimentul pe care l-ai putea avea când un
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
însă mai puțin adevărat că din această psihologie au luat naștere cîteva capodopere rămase pînă astăzi, dincolo de timp, exemple canonice de proză poetică românească (Mama, Fata din dafin, Garda imperială, Ceasornicul bunicii): „mă strecor cu gîndul înăuntru, urc scările, trec ușurel prin ganguri și intru în odaia unde am copilărit. Cu puterea amintirii așez lucrurile la loc, covoarele vechi cu flori șterse, iconostasul în firida din părete, rînduiesc icoanele îmbrăcate în argint, aprind candela, apoi, făcîndu-mă copil, îngenunchi o clipă. Mă
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
fata din suburbie înfruntând o școală unde nu are cum se adapta, nevoia prieteniei și a iubirii, acute la o asemenea vârstă și descoperirea lumii în care într-un fel sau altul trebuie să se integreze. Aparent, un roman scris ușurel, îmbibat de farmecul oralității și al unui limbaj pitoresc și colorat, Azi ca mâine și poimâine cucerește prin ingenuitatea confesiunii și prin cruzimea judecăților privind tot ce se află în jur: tatăl absent și mama neajutorată, grupul închis al imigranților
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
Benicio del Toro, The Wolfman nu strălucește prin originalitate, dar oferă o rețetă cu cele mai bune ingrediente. În aceeași zonă se plasează, Edge of Darkness al lui Martin Campbell sau From Paris with Love al lui Pierre Morel, filme ușurele unde Mel Gibson și John Travolta oferă o distracție de week-end, fără consecințe grave asupra intelectului și sensibilității. Cu multe trepte deasupra este Up in the air al lui Jason Reitman care te ridică în al nouălea cer pentru a
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
zis că cel mai bine ar fi să vin altă dată, dar pusesem deja mâna pe ciocanul de la poartă și, pe lângă asta, o să pot veni altă dată? Astăzi aproape că mă lăsaseră puterile. Am bătut o dată. Am vrut să bat ușurel, cu grijă, dar am scăpat ciocanul și a sunat ca o împușcătură; era o bucată grea de bronz. Nu venea nimeni. Mai bine să plec. Am bătut iarăși, acum de două ori, mai ușor. Mi s-a părut că vine
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
frică. Nu numai Zito s-a făcut nevăzut în noaptea aceea, ci și o pereche de cintezoi micuți care îi cântau cât e ziua de lungă lui Almon Pescarul din cuibul lor clădit din surcele pe o creangă care atingea ușurel geamul lui atunci când bătea vântul. Și carii care umpleau în toate nopțile somnul lui Almon cu zgomotul ronțăitului lor domol, în vreme ce-și săpau neobosiți tunelurile prin mobila lui veche. Până și carii amuțiseră de tot din acea noapte
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]