294 matches
-
Întoarcerea către Egipt și coborârea spre Atlantida întind o punte între ciclul lui Jacobs și literatura de aventuri a unui Edgar Rice Burroughs. Vechimea civilizațiilor ascunde, invariabil, o taină ce se cere descifrată. O taină în marginea căreia se află ubicuul Orlik. În L’énigme de l’Atlantide, timbrul prozei grafice este profetic și pedagogic. Miezul Pământului ascunde o civilizație atlantă ce are strălucirea teritoriilor descrise de Platon. Avansată și sofisticată, țara atlanților își are secretul ei infernal. Prăbușirea din gloria
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Răul ce trece prin istorie, cu trena sa sângeroasă. Doctorul Julius Argos este, ca Septimus al lui Edgar P. Jacobs, o figură luciferică și damnată. El dă chip părții întunecate a lumii care se naște odată cu stăpânirea științei. Infernal și ubicuu, însoțit de agenți brutali de care se debarasează fără ezitare, Argos deține dinamismul și geniul celui care a trădat jurământul originar de fidelitate față de umanitate. Deghizamentul fantastic al seriei nu poate elimina din ecuația lecturii reperul istoric documentabil aici - animat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
folosește de trenurile blindate ca de bucățile unor patrii pierdute și recompuse. Corto (cel al cărui spirit visător este hrănit de revelațiile lui Rimbaud și de viziunile utopice ale lui Morus) este investit cu misiunea de a urmări straniul și ubicuul tren cu aur rusesc - un tren în a cărui stăpânire aspiră să intre toți cei implicați în acest Mare Joc. De la un punct încolo, trama narativă a textului lui Pratt devine irelevantă. Ceea ce contează este muzica acestui sfârșit de lume
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care nu par să aibă vreun sens. Geniul lui Pratt și Ongaro rezidă în vocația îngroșării trăsăturilor narative. Ceea ce debutează ca o variațiune în marginea jafurilor și crimei sfârșește prin a fi un basm robotic și trepidant animat de prezența ubicuă a răului. Odată cu profesorul Sanders, Pratt și Ongaro inventează un savant malefic înzestrat cu voința infernală de a domina lumea. În peisajul prozei grafice postbelice, el aparține familiei tipologice de care țin și demiurgii rătăciți ai lui Edgar P. Jacobs
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
înseși elementele. El este, rând pe rând, „Generalul”, „Amiralul” și „Supremul”, iar urmărirea în care se lansează Peter Crane și Wu nu este mai puțin ciudată decât cea pe care o reconstituie Chesterton în The man who was Thursday. Entitate ubicuă, care se simte în largul său în miezul acestei montări elaborate, cu zeci de actori în jurul său, Sanders ocupă și amenință, succesiv, pământul, apa și văzduhul. Mania sa robotică este reflexul neîncrederii sale în loialitatea umană. Oscar, robotul miniatural de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pădurea germană, amnezic, ascunde secretul de care depinde viitorul țării înseși. Căci fiul adoptiv al pădurarului este însuși prințul dispărut, Helmut, iar revenirea memoriei lui este primul semn că parcursul lui Molly este destinat să restaureze ordinea naturală, în contra răului ubicuu. Și tot din pântecele principatului se ivește și comoara abandonată în vremea războaielor lui Napoleon. O mină părăsită este sarcofagul ce ocrotește averea la care râvnesc conspiratorii din palatul princiar. Retrezit la viață și la amintiri, Helmut o însoțește pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
scoate la iveală jumătatea indiană, reprimată până atunci. Codul vestimentar european este abandonat, în favoarea portului local și a ambiției răzbunării. Obsesia onoarei sale îl aduce pe Winkie către Kabul, acolo unde se petrece un act din tragedia confruntării imperiale ruso-engleze. Ubicui și inspirați, agenții ruși pregătesc revolta ce nimicește misiunea trimisă de guvernul Maiestății Sale. Transformarea lui Winkie este completă - din fostul seducător și jucător de cărți nu a mai rămas decât ura, o ură care îl împinge să lupte și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cotidian și administrat atent de cei care dau trup himerelor, Vestul nu este niciodată înfrânt, iar pericolele care îl pândesc sunt înlăturate, cu brutalitate sau grație, cu forță sau ironie. James Bond este avatarul cel mai influent al acestui tip ubicuu și influent mitologic. Agentul 007 este nu doar cel mai fermecător dintre apărătorii Occidentului, ci și cel care dă aventurii și spionajului acea aură glamour ce ascunde realitatea, mediocră, a trădărilor și tranzacțiilor amorale. Bond îi ascunde pe cei care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pagină banda desenată este previzibilă, dar nu mai puțin generatoare de succes. Bob Morane și Bill Balantine, doi călători infatigabili și prieteni nedespărțiți, devin, cu fiecare dintre episoadele seriei, tot mai implicați în apărarea Occidentului și Pământului în fața unei amenințări ubicue și terifiante. Ca și în Blake et Mortimer, succesul textelor depinde de identificarea acelui gen de personaj susceptibil de a fi prezența infernală ce nu încetează să renască după înfrângere. Bob Morane se fondează imagistic pe o formulă hibridă, ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe care le va parcurge. Istoria Azaniei se desfășura în fața ochilor săi, documentată de enciclopedii și de magazine ilustrate. Și în centrul acestei istorii străvechi, ce culmina cu nașterea Azaniei independente odată cu apusul imperiilor europene, se ghicea silueta amenințătoare și ubicuă a celui care alesese pentru sine rangul de mareșal și titlul de președinte pe viață. Cu pieptul încărcat de medalii și ținută marțială, invariabil agitând un baston din fildeș masiv, Amin Barra înlăturase, in urmă cu doar câțiva ani, pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acum publicul de la noi cu trei spirite reprezentative moderne din Occident: Cocteau, pictorul Delaunay și Pirandello. N’am vrea să ne covîrșim cu un elogiu de sine; ne punem însă în unison cu ritmul accelerat al epocii și spiritualitatea ei ubicuă. Peste socotelile diplomatice ale politicienilor, cari pun în jurul țărilor tranșee de sîrmă ghimpată, se înfăptue trainică, solidară, liberă, Internaționala umană. Modești pionieri, nu ne facem decît o datorie. Colaboratorii noștri: Ilarie Voronca, redactor pentru Franța, și Mihail Cosma, redactor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a congelat deja. În autobuz la această oră nu se prea taxează bilete, fie pentru că mulți călători au abonamente, fie pentru că se merge pe blat. Oricum, în asemenea aglomerație, cum ar putea pătrunde orice controlor sau controloare, simbol al conștiinței ubicue și imposibil de păcălit? Doar să zboare în chip de pasăre, își dă cu părerea o femeie îmbrobodită. Stă atârnată de bara de deasupra capului și se sprijină într-un singur picior, în care se înfige nemiloasă muchia unui obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
asociate în mintea judecătorilor. Din cele trei ofense joc de noroc, tentativă de suicid și blasfemie cea mai puțin gravă este jocul de noroc, chiar dacă a fost cauza de la care au pornit problemele lui Rinaldeschi 62. Jocul de noroc era ubicuu în societățile medievale, și în ciuda multor prohibiții și restricții, era în general tolerat și aproape niciodată pedepsit cu moartea. Decretul celui de-al Patrulea Conciliu de la Laterano în 1215, care le interzicea clericilor să practice jocuri de noroc, nu menționa
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
soldăței de plumb și de fetițe cu chibrituri. Danemarca ar fi fost În stare să pornească un război Împotriva țării care ar fi dorit să-i răpească Mica sirenă, statuia ivită la malul mării tot dintr-o poveste a aceluiași ubicuu Andersen. Danemarca, ziceau unii, suferea acum din cauza nodulului Christiania, crescut chiar pe fața strălucitoare a capitalei; fuseseră Încercate tot felul de tratamente, nimeni nu Îndrăznise să Îl extirpe, pentru ca nu cumva, zgîndărindu-l, o metastază să cuprindă Întreg trupul. Thomas Își
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
le Îndreptase spinările, Îi culcase, pe rînd, În patul ei, Îi călărise, le luase mințile, Îi făcuse, s-ar fi putut zice, oameni de rînd, se dusese tot harul, atît cît adunaseră pînă atunci. Adanil bîntuia peste tot, chiar părea ubicuă, unii jurau că o văzuseră În același timp În baruri aflate la mare distanță unul de altul, dar probabil că băuseră destul Înainte de a o zări; altfel, ar fi Însemnat că și ei - fiecare În parte - ar fi putut fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
apelat la tehnica dictatului după instalarea sa la putere, folosind statul „ca instrument al impunerii autorității sale” (p. 358): „Dintr-o forță nelegitimă, care asigură funcționarea instituțiilor statului până la alegeri, FSN se transformă într-o grupare tentaculară, cu aceeași prezență ubicuă ca și vechiul PCR” (p. 359). Apoi, după ce își anunță intenția electorală, FSN se folosește de instituțiile statului pentru a câștiga primele alegeri libere de după căderea comunismului. În acest sens, deși revoluția a avut loc, ea nu a fost dusă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
atât de atrăgătoare celebrarea unei generozități de împrumut? Fără îndoială, am putea vorbi aici despre produsele unei gândiri obosite, credincioasă luminilor sale spectrale. Pentru o audiență ingenuă, revizuirea „autocritică” la care invită postmodernismul pare să aibă marca „autenticității”. Se promulgă ubicuu dialogul eviscerat de sens. Noua sofistică mizează pe efectele memoriei prescurtate. Evocarea ororilor din secolul extremelor blochează accesul la raționamentul istoric în cheia longue durée. Este adevărat: redactat în Occidentul celor două conflagrații mondiale, manifestul consensului social urma să vindece
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
acțiune social dobândită nu doar În urmărirea intereselor sinelui, ci și În favoarea altor principali. De fapt, spun Meyer și Jepperson, o trăsătură evidentă a sistemului modern este disponibilitatea cu care actorii participanți devin agenții altor actori. Relația agent - principal este ubicuă În sistemul social, nefiind limitată doar la contextul organizațiilor: statul gestionează interesele societății și ale cetățenilor, fiind astfel agentul acestora, organizații internaționale sfătuiesc și oferă consultanță și politici statelor naționale, acționând astfel ca agenți ai celor din urmă, indivizi care
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ca relație de puterexe "„putere" între femei și bărbați prin care aceștia din urmă domină alegerile și resursele fundamentale în societate și țin în relație de subordonare și aservire femeile fiindcă sunt femei, dacă se abolește exploatarea de clasă. Caracterul ubicuu, endemic, special al patriarhatului face obiectul unei teoretizări largi, mai ales în tradițiaxe "„tradiție" feminismului radical. Dacă feminismul liberal îl vede preponderent în aceea că femeile ori nu au drepturi, ori nu au șanse să își exercite pe deplin drepturile
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Broadway (nu pe Broadwey). Februarie, 1998 Declanșarea oficială a campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 22 martie, aduce în prim-planul existenței noastre zilnice diverse personaje, o galerie foarte bogată de indivizi: de la cei pitorești, viguroși, expansivi, cu o prezență ubicuă, pe care nu-i poți evita oricât te-ai strădui să faci acest lucru, până la cei de o coloratură ușor exotică, care au un discurs debil, timid, ridicol, neconturat. Invadând mass-media basarabeană, care s-a pus servil - fără excepție și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a textului sau de una a realității obiective? Desigur, problema pare a fi mai degrabă de natură tehnică. Însă, În ciuda ușurinței cu care poate fi deconstruită, ea se sustrage analizei. Pentru că intimitatea e evanescentă prin definiție, delicată prin autoproclamare și ubicuă prin indeterminarea structurii. Ființa care coboară În spațiul intimului este - lucru de domeniul evidenței - o ființă a transcendenței. Ea Încremenește la limita dintre două lumi, În egală măsură concurente (prin căutarea acelorași sensuri) și paralele (prin mijloacele deosebite de a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
configurație de elemente persistentă în timp. 1. Orice societate este supusă în fiecare moment schimbării; schimbarea e omniprezentă. 2. Orice societate este o configurație de elemente bine integrate. 2. Orice societate experiențează în fiecare moment conflictul social; conflictul social e ubicuu. 3. Fiecare element dintr-o societate contribuie la funcționarea sa. 3. Fiecare element dintr-o societate contribuie la schimbarea sa. 4. Orice societate se bazează pe consensul membrilor săi. 4. Orice societate se bazează pe constrângerea unor membri de către alții
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a mai atribui existenței un sens, se mulțumește să-i prescrie doar niște reguli. Poetica romanului lovinescian se bazează, după convingerea Ligiei Tudurachi, pe exploatarea posibilităților de expresie și de semnificare ale clișeului, clișeu care nu e doar o prezență ubicuă în spațiul narativ, ci se constituie și ca sursă genetică a romanului însuși 233. De aceea, în marea lor majoritate, personajele lovinesciene nu ating treapta afirmării de sine, preluând "cuvântul" ca pe o formă pur exterioară, "străină", menită să adoarmă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
orientări și opțiuni politico-ideologico-culturale. Ceea ce mă frapează este însă personalizarea rudimentară a luptelor de idei, deteriorarea destul de rapidă, până la nivelul suburban, a polemicii. Ca să rezum: la început, mojicia agresivă era localizată într-o "anumită parte a presei"; acum e aproape ubicuă; mai nou, disting tot mai greu între articol și "forumul" său electronic. Prin urmare, avem o serie de poziții ireconciliabile care se exprimă (tot mai stângaci și mai inept) până la paroxism și până la trivial, dar nu se întrezărește un mainstream
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
cele trei doctrine principale pe care specialistul le Întîlnește la tot pasul În Antichitatea tîrzie, ele sînt, În mod necesar, și trei din cele mai obișnuite soluții logice la chestiunea relației dintre minte și trup. Ca atare, sînt atemporale și ubicue. Nu Își au „originea” În India și nu au „traversat” Iranul; sînt prezente În orice minte omenească și se ajunge la ele prin reflectare asupra problemei. Fie ca aceasta să slujească drept o ilustrare limpede asupra punctului nostru de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]