421 matches
-
ieșean: Roberto Zucco (ce dulce sună, nu?). Veți realiza că dincolo de provocările regizorale ale momentului, atît de la modă, în cazul de față, singura... ținută obligatorie e chiar cea propusă de ne...rușinosul regizor canadian. 9 decembrie Milița Petrașcu, cea care ucenicise, și ea, pe lîngă Brâncuși, la Paris, și căreia, și ei, marele sculptor îi lipise prenume de bărbat (ca să poată înjura gorjenește, în voie, cînd nu-i ieșea treaba), aflată, prin anii optzeci, printre noi, la Muzeul Literaturii Române din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la parteneri. Nu prezența „personajelor” profesor-elev/elevi dă unei comunicări caracter didactic, ci respectarea legităților presupuse de un act sistematic de învățare. Astfel, comunicare didactică poate apărea între diferiți alți „actori”: elev-elev, manual-elev, cartepersoană care învață, părinte-copil, instructor-instruiți, antrenor-antrenați, inițiat ucenici etc. Condiția este ca „personajul-resursă” să depășească statutul de informator, și să cunoască, sau să intuiască, legitățile fomei de învățare implicate în situația dată. Schema oricărei comunicări, ca ansamblu al aspectelor ce concură la realizarea ei, cuprinde: * factorii (actorii/personajele
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3059]
-
capit. III și anexa lit. R dezvoltă și precizează dispozițiunile de mai sus. La 1 aprilie anul 1863, printr-o nouă lege a patentelor, se păstra împărțirea meșteșugarilor în trepte, scutindu-se de plata patentelor lucrătorii cu ziua, cei fără ucenici ș.a. O inovație, prin care se introduce plata patentei în funcție de venit, consta în achitarea ei pentru fiecare „stabiliment” în parte aparținând aceluiași proprietar. Pe lângă patente, meșteșugarii mai plăteau taxe pentru construcția șoselelor și a podurilor. Regimul de breaslă a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
surprind prin poeticitatea lor: „Vezi toamna cum se-mbracă în trup pogorâtor/ Acoperindu-și moartea ca iarba-n rădăcină./ La râul Babel plânsem. Din floarea ce se-nchină/ Acestei triste pravili mai stăruie un dor/ Horit în neodihna miresmelor: lumină./ Ucenicindu-i nopții și bând-o prin tăgadă,/ Lucoare nouă, sfântă, ne-mbată și ne pradă./ Aliluia!” (Acatistul Sf. Ioan Valahul, Starea a treia). Volumele următoare, Istorii agrippine (1976), Anamneze (1984) și Imn Eminescului, în nouăsprezece cânturi (1992) se circumscriu, în
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
particular, prima clasă de gimnaziu, iar următoarele trei, la gimnaziul ploieștean „Sfinții Petru și Pavel”. Ar fi făcut și clasa a cincea de liceu, la București. Cum teatrul începe acum a-l ispiti, C. se înscrie, în 1868, la Conservator, ucenicind până în 1870 la clasa de mimică și declamație a lui Costache Caragiali. În iunie 1870, se angajează, pentru câteva luni, copist la Tribunalul din Prahova. În august, ia și el parte la mișcarea „revoluționară” ploieșteană inițiată de Al. Candiano-Popescu, mișcare
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
o dată ideea că Parisul folosește în primul rând literaturii. SCRIERI: Mălina și cei trei ursuleți, București, 1951; Povestea scânteii, București, 1951; Strada teilor, București, 1952; La noi în gospodărie, București, 1954; Primăvara noastră, București, 1954; Trestiile de aur, București, 1955; Ucenicii vrăjitori, București, 1956; Povești de-o șchioapă, București, 1958; Bună dimineața lume, București, 1959; Teatru de păpuși, București, 1959; Băiețelul din Țara Ghețurilor. Teatru pentru copii, București, 1961; Poezii pentru toate orele, București, 1963; Livada cu povești, București, 1964; Adevărul
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
437} a acestor două am tratat deja în capul întîi. O cunoștință poate fi așadar obiectiv filozofică, și totuși subiectiv să fie istorică, ca la toți ucenicii și la toți aceia cari nu pătrund cu privirea afară de școală și rămân ucenici cât trăiesc. Totuși însă e straniu ca cunoștința matematică astfel cum ai învățat-o să poată trece [și subiectiv] de cunoștință rațională și că la ea nu are loc deosebirea care se face la cea filozofică. Cauza este asta: izvoarele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a Martei: sØ ež ho christòs ho hyiòs toó theoó ho eis tòn kósmon erchómenos (În 11,27): „Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu care vine în lume”, sau a lui Petru (Mc 8,29), dar le poruncește celor doisprezece ucenici să nu spună nimănui că el este Hristosul (Lc 4,41). În fața Sinedriului, Caiafa, marele preot, îi cere sub jurământ să spună dacă este el Hristosul (Mt 26,63). Isus răspunde afirmativ, insă interpretând acest titlu în perspectiva transcendență, și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
FILARET DE RÂMNIC, (1742-1794, Mănăstirea Căldărușani), cărturar și traducător. Macedoromân din Ianina, F. ucenicise pe lângă Partenie, mitropolitul Târnovei. Stabilindu-se în Țara Românească, învață, se pare, la Academia de la „Sf. Sava” din București. Viața de monah dusă la mănăstirea Căldărușani, de care rămâne legat (va fi egumen și mai târziu va restaura lăcașul) și
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
urmă realizate în colaborare) sunt de o importanță excepțională pentru cultura română. Scris cu un talent literar remarcabil, ce dubla în chip fericit înzestrarea filosofică a autorului său, Jurnalul reușise să contureze o imagine foarte vie a micii comunități de „ucenici” într-ale culturii constituită în jurul lui Constantin Noica, gânditor a cărui vitalitate creatoare reînnoită se voia manifestată și pe tărâmul unei pedagogii aparte, îndrumând spre realizarea „culturii de performanță”. Și magistrul - de talie -, devenit „personaj”, și „modelul paideic în cultura
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
Prin anul 1544 înființează în Țara Românescă, la Târgoviște, o tipografie, în care ieromonahul sârb Moise tipărește un Molitvelnic slavonesc (1545), cu o anexă, Pravila sfinților apostoli, considerată prima carte de legi apărută pe teritoriul românesc. Aici s-au format ucenici tipografi autohtoni, precum diecii Oprea și Petre, care l-au ajutat pe L. să imprime, în 1547, un Apostol (în două ediții, una pentru Țara Românească, alta pentru Moldova). Cel mai de seamă discipol al tipografului a fost diaconul Coresi
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
În general trăind Împreună sau În imediata apropiere. Chiar ideea de copilărie nu era Încă bine definită. Copiii erau văzuți ca niște mici adulți și erau apreciați pentru contribuția lor economică În gospodărie. Mulți erau trimiși În alte familii, ca ucenici, la vârsta de șapte-opt ani. Sofisticația și complexitatea crescândă a vieții economice și sociale În perioada modernă timpurie necesită o Învățătura mai abstractă și o instruire specializată pentru cei tineri, care putea fi transmisă numai de o educație formală În
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Pitești, 2002; Romanul-basm (Trup și Suflet), Cluj-Napoca, 2002; La plecare, București, 2003. Ediții: Poezia Taberei, pref. edit., București, 2000. Repere bibliografice: Liviu Antonesei, Poezie epică, biografică, ironică, CRC, 1980, 50; Ion Pop, Doi tineri poeți, ST, 1980, 12; Dinu Flămând, Ucenicind la eresuri, AFT, 1981, 2; Dana Dumitriu, Cantonul mitologic, RL, 1981, 12; Mircea Iorgulescu, Poezia realului, RMB, 1982, 11 642; Liviu Antonesei, De la ironie la sarcasm, CL, 1982, 3; Nichita Stănescu, Un tânăr poet, RMB, 1982, 11 645; Al. Cistelecan
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
aparatul de represiune nu se modificase genetic: păstrase aparențele mai bine ca odinioară, înfățișându-se a avea oarecare maniere, dar totul era o fațadă pentru a practica aceeași brutalitate. Una dintre victime îi recunoaște în anchetatorii agresivi pe urmașii și „ucenicii” lui Alexandru Nikolski și Alexandru Drăghici, doi celebri capi ai Securității din epoca Dej (Filichi, 1994, p. 66). Inclusiv programul din arest și închisoare era la fel ca odinioară: deșteptarea la ora 5 dimineața, în timpul zilei arestatul neavând voie să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Național din București. Tot scurt timp, în 1927, va fi director al instituției teatrale din Chișinău. A fost membru al Societății Scriitorilor Români (1919), al Societății Autorilor Dramatici Români (1923) și al Ateneului Român. Fascinat de timpuriu de teatru, P. ucenicește îndelung transpunând în românește piese ale unor dramaturgi iluștri, dar versiunile sale, chiar dacă au fost reprezentate, nu rămân în fondul repertorial activ. Cauza rezidă în insuficienta înzestrare poetică și în capacitatea redusă de a echivala în traduceri subtilitățile din textele
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
și editorial în volumul colectiv de versuri Alpha ’85. Cea dintâi carte, Frigul și frica, îi apare în 1992. Colaborează la „Luceafărul”, „Astra”, „Minerva”, „Viața românească”, „Interval”, „Arca”, „Cadran”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Vatra”, „Steaua”, „Euphorion” ș.a. Circumstanța că P. a ucenicit în preajma lui N. Steinhardt - etapă al cărei rod direct a fost apariția cărții de convorbiri Primejdia mărturisirii (1993) - și că a devenit el însuși preot motivează deschiderea înspre fundamentele mistice ale imaginarului poetic. Dar terminologia și aluziile la mitosul biblic
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
, cronicar. Cu A. avea să se încheie, în Moldova, șirul de istoriografi-monahi ce izvodesc anale în slavonă. Ucenicește la Roman și Suceava până să ajungă la mănăstirea Golia din Iași, unde se poate să fi devenit egumen. Își redactează cronica la cererea domnitorului Petru Șchiopul, recomandat acestuia, probabil, pentru instrucția și elocința sa aleasă, deopotrivă de mitropolitul Anastasie
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
Dragoș-Vodă (1968), Taina lui Mircea-Voievod (1970), Spătarul Coman de Suceava (1977), Mărețul rege Burebista (1980) -, unde accentul cade îndeobște pe latura spectaculară: suspans, culoare locală, aventuri picarești, șabloane, stereotipii, menite să „complice” și să agrementeze intriga întru captarea publicului favorit. Ucenicind în umbra maeștrilor recunoscuți ai genului (H. Sienkiewicz, Al. Dumas, M. Sadoveanu), B., artizanul, tinde să împace propria aptitudine fabulatorie cu exigențele documentare, dar fără să evite ilustrativismul, o abundență uneori fastidioasă a detaliilor ce risipește din „magia” povestirii. Îndatorat
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
Împodobite, de miel, ori dulame cu față de postav și căptușeală din piei de oaie. Era un om respectat bătrânul Cojocaru: Îl căutau și din alte sate, pentru că lucra temeinic și nu te ducea cu vorba. Un om cumsecade. În copilărie ucenicise și la un tăbăcar; Învățase să argăsească piei și să le răzuie ca să le facă moi. I-a mers bine până când l-au dibuit unii că se Îndeletnicea, ascuns În Valea Puțului, și cu blestemății. Un patron de la oraș Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dăduse dovadă mai târziu o căpătase când plecase de acasă, Îndemnat de mamă-sa. Îl trimisese să Învețe meserie la oraș, la o școală de ucenici. Maică-sa, muta, altceva nu Înțelesese: el voise să urmeze la liceu, nu să ucenicească și să se facă croitor de nădragi și fuste. La școala din sat fusese un elev cuminte, liniștit și silitor. Nu luase niciodată bătaie cu nuiaua la palmă. Câteodată, În preajma Eleșteului venea și se așeza Daie Gulu, ăl despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a fost mai mult bolnav. L-am văzut lăcrimând când durerile nu conteneau să înceteze. O striga pe Maica Domnului în ajutor, iar pe mama lui Maria o pomenea mereu și-i ducea dorul. La ziua de naștere veneau mulți ucenici să-i aducă flori. Rând pe rând ajungeau la ușa altarului la întâlnirea de taină cu părintele lor. Toate florile i le lăsa Maicii Domnului în biserică și timp de două săptămâni avea grijă să le schimbe apa. I-a
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
înapoi în celula lui. Cel puțin de data asta spusese adevărul, iar dacă Flint nu-l crezuse, nu era vina lui. Inspectorul era cel care îi pretinsese o mărturisire, iar el îi oferise una prin bunăvoința elevilor de la I Carne, ucenicii măcelari care își petrecuseră atâtea din orele de Studii Liberale explicându-i procedurile de producție de la fabrica de mezeluri Sweetbreads și care chiar îl duseseră o dată acolo într-o după-amiază, ca să-i arate cum funcționau toate. Dragii de flăcăi! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
puhoi de asfalt fierbinte se revărsa pe jgheab în roabă, fumegând. Roaba era dusă la "frontul de lucru" și răsturnată acolo. Grămada de asfalt fierbinte o lua în primire meșterul, cel care întindea asfaltul. Pe lângă meșter toți ceilalți lucrători păreau ucenici ucenicii lui, cu toții animați de dorința de a-l servi, fiecare cum putea mai bine. Meșterul, în salopetă și el, dar încins pe deasupra c-un șorț de pânză cauciucată, se lăsa pe brânci și întindea asfaltul descărcat din roabă. Pentru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și inefabila bucurie de a modela creativ mințile tinere. Cu o asemenea bucurie în suflet Constantin și Steluța Brumă și-au asumat condiția apostolatului cărturăresc. După o fulgurantă experiență în laboratoarele “fabricii de popi”, fiul lui Iorgu și al Mariei ucenicește sârguincios ca manipulator de cherestea și telefonist comunal. Sfârșește însă prin a fi învățător (inițial necalificat) în cele mai obscure dintre satele patriei. Într-o comunitate de lingurari, de exemplu, tânărul (pe atunci) învățător C. Brumă înțelege ce înseamnă “concurența
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
aiurea „nu numai că sparg școala cea mare domnească, încă hulindu și pe dascali, înstrăinează și inimile părinților ca să nu-și dea copiii la școala cea mare domnească”. Cei puși să cerceteze aceste pricini „au găsit doao mijloace îndreptătoare;...întâi: ucenicii până nu-și vor plini șase ani, cel mai puțin, din școală să nu lipsească ca cu necurmata...împlinirea anilor, acestora, să poată ucenicul a ajunge la priceperea învățăturii și la scara cea căzută a procopselii; al doile: acele de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]