250 matches
-
văd de unde venea duhoarea, dar ceilalți nu s-au sinchisit. Am stat o noapte în spital. Nu mi-a mai fost rău după perfuzie și vederea mi-a revenit treptat. Acum nu mai am nimic. Doar că sunt mult mai uituc decât înainte. Sau, mai bine zis, pur și simplu îmi pierd memoria. Dispare complet. Sunt oameni care se întreabă: «Oare ce trebuia să fac?» E o chestie de moment. La mine nu e așa. Nici nu mai știu că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că mi-a revenit astmul. De aceea am și stat două nopți în spital. Asta m-a dat peste cap, dar m-am obișnuit. Extenuare... asta simt, dar nu știu dacă sarinul este cauza. Am și îmbătrânit... da, sunt din ce în ce mai uituc în ultima vreme. Nici cauza acestui fapt nu o cunosc. Mai am și dureri de spate. Le simțeam și înainte, dar în ultima vreme s-au întețit. E o realitate a celor care ajung la vârsta a doua. Îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
zicem că vreau să iau un castron. În loc să-l apuc, îl răstorn. Mi se întâmplă tot felul de lucruri ciudate. Se poate să fie din cauza vârstei. Oricum, mi se întâmplă mult mai des de la atacul cu gaz sarin. Am devenit uituc. Uit imediat ce mi-am propus să fac adineaori. E posibil ca asta să aibă legătură și cu moartea soției. Cu toate acestea, am impresia că, după atac, s-au schimbat foarte multe lucruri.“ „Nu mai aveam nimic în stomac. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și când citesc o carte, trebuie să reiau de mai multe ori unele pasaje, pentru că nu-mi intră nimic în cap. Îmi fug literele din fața ochilor. Înainte citeam destul de multe cărți, însă acum înaintez destul de încet cu lectura. Am devenit uituc. Dacă nu îmi iau notițe imediat, uit. Asta poate fi și din cauza vârstei. La golf obosesc foarte repede. Mă plimb un pic pe acolo și îmi vine să mă așez imediat. Și colegii de la muncă au început să râdă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îmi spune că e din cauza vârstei, dar nu sunt de acord. Nu e adevărat. Am discutat și cu observatorul acela care a căzut în stația Kodemmachō. A stat internat o lună de zile. Mi-a spus: „Am devenit atât de uituc.“ Am încuviințat și i-am zis că și eu pățesc la fel. Mi se întâmplă să uit că trebuie să mă întâlnesc cu cineva. Mi se șterge pur și simplu din minte. Până acum nu am avut așa ceva. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
brăzdat de fulgere verzi, din care mă căznesc să evadez? Poate că el, știind cum să intre, va ști și cum să iasă, ajutându-mă să evadez din ceea ce alții numesc viață. Dar nu!... Cum pot să fiu atât de uituc? Acum îmi aduc aminte ca prin vis. El e Filip, noul meu gardian. Bine hrănit, plătit și antrenat anume ca să-mi zădărnicească orice încercare de evadare... Se uită într-una la mine, dar într-un mod bizar, ca și cum privirea nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
alte întrebări; Liderii răspund cu scheme, Cu fumul parfumat din nări. Mai tare, clar și la concret, Și tot pe față, nu discret! Ce ați făcut în timpi sonori Lideri ajunși cu capu-n nori?? Cu foloase dobândite, Socotindu-ne uituci, Pe față și-mbrobodite, Ați pus țara pe butuci. * Carii, molii, rozătoare Lacome în mersul lor, Au dat buzna, tocătoare Într-un timp uluitor. 6 decembrie 2004 „Nu tot ce zboară se mănâncă”, Dar orice hrană e în zbor Când sărăcia
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
brăzdat de fulgere verzi, din care mă căznesc să evadez? Poate că el, știind cum să intre, va ști și cum să iasă, ajutându-mă să evadez din ceea ce alții numesc viață. Dar nu!... Cum pot să fiu atât de uituc? Acum îmi aduc aminte ca prin vis. El e Filip, noul meu gardian. Bine hrănit, plătit și antrenat anume ca să-mi zădărnicească orice încercare de evadare... Se uită într-una la mine, dar într-un mod bizar, ca și cum privirea nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ca marea. — A plecat cu el? — A dispărut cu singurul exemplar din lucrare. — A! Ce păcat. Singurul, zici? Destul de rău. — Da, m-am gândit că așa o să crezi. Doctorul Lal se aștepta ca ea să revină, că poate este doar uitucă. N-a spus nimic timp de douăzeci și patru de ore. Dar apoi s-a dus la autorități. Departamentul de astronomie? Sau mai știu eu ce program spațial are Columbia. — Cum se face că tot timpul ai informații de genul ăsta, Lionel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zidire alteori însă placă tectonică pe obezitatea conștiintei supusă dietelor prostituția din suflet e valută forte în talpa ideii arde bătătura cum aburc pe acel pisc din adâncu-mi pe versanți cu tăiș spre abis mai aștept să vină un secol uituc vom reînvăța că toate ușile se deschid întâi ciocănind ușor apoi cu mâna capul deține altă întrebuințare în lumea de drept a celor drepți și vom afla cândva că nu e totuna să ne omorâm timpul ori să ne lăsăm
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și tu crezi, asta, o să ne întâlnim din nou, numai că, s-ar putea să nu ne dăm seama, pentru că nu știm nimic esențial despre legile acestei lumi”. O ascultam înmărmurit. - „Atunci - o auzii din nou - timpul luneca spre vară, uituc de examenele de sinteză, de sfârșit de an pe care le dădeai, mă sărutai în bătaia limpede a lunii, eu mă înecam în ochii tăi, te îmbrățișam, intram în lumea visării tale. Ai uitat? Mă întreb când și cum ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe care autorul o face celor doi bătrâni, comicul sporește prin confruntarea unor iluzii derizorii cu o realitate derizorie, văzute printr-o optică deformatoare comună celor doi protagoniști. Mai bine adaptat mediului social este un alt „senex” - Dandanache. Pelticul și uitucul bătrân ramolit este reprezentantul generației burgheze vechi de la 1848, acomodat cu tot ce se succedase de atunci: „Familia mea de la patruzșopt... și eu, în toate camerele, cu toate partidele, ca românul imparțial”. Este un tip de profitor politic, care-și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
mica încăpere devenise și loc de meditație. Am văzut acolo o etajeră cu cărți, afișe cu expozițiile Ioanei, pe un perete erau fixate o pagină de manuscris cu genealogia pisicilor roșii, o scrisoare, chipurile, din partea unei pisici către stăpâna sa uitucă și două epistole adresate lui Sergiu, una scrisă cu 40 de ani în urmă de băiatul unui lucrător de aco perișuri, venit din Bretagne cu tatăl lui. Această scrisoare, mi-a explicat mai târziu Ioana, fusese ascunsă de băiat într-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
fața firească într-o oglindă; 24. și, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era. 25. Dar cine își va adînci privirile în legea desăvîrșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. 26. Dacă crede cineva că este religios, și nu-și înfrînează limba, ci își înșeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. 27. Religia curată și neîntinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
mica încăpere devenise și loc de meditație. Am văzut acolo o etajeră cu cărți, afișe cu expozițiile Ioanei, pe un perete erau fixate o pagină de manuscris cu genealogia pisicilor roșii, o scrisoare, chipurile, din partea unei pisici către stăpâna sa uitucă și două epistole adresate lui Sergiu, una scrisă cu 40 de ani în urmă de băiatul unui lucrător de aco perișuri, venit din Bretagne cu tatăl lui. Această scrisoare, mi-a explicat mai târziu Ioana, fusese ascunsă de băiat într-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
asta a fost împușcat. Acum când în magazine, găsești numai salamuri 100% de soia, lapte de soia, brânză de soia „tofu” și alte chestii din acestea, ni se spune că sunt produse naturale, sănătoase. Dar blândul popor român, prost și uituc, i se pare că e firesc așa, ca unii de alde Băsescu, împreună cu gașca sa de hoți, să se urce cât mai sus zi de zi și să se răhățească fără nici o reținere în capul tuturor românilor. În privința patriotului Ceaușescu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în semne, de la sfântrăposatul unchiul domniei mele Petru (Șchiopu) voievod, acel privilegiu a putrezit în pământ cu totul, a rămas numai pecetea acelui uric, când a venit în țară acest Alexandru, fiul lui Eremie voievod, cu mare oaste leșască”. „Cam uituce sfințiile lor. Au lăsat uricul în pământ până a putrezit!” - gândeam eu, dar vodă spune: „Noi văzând atâta plângere a lor, domnia mea m-am milostivit și... am dat și am întărit mai sus zisei sfinte mănăstiri acest loc”. Hrisovul mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
domnul acesta cu barba și mustățile imaculate. Strada veselă, într-adevăr. Pitorescul bucureștean, feminin și sprinten, petit Paris cândva, nu alta. De n-ar fi mizeria și gâfâiala asta în jur și veselia asta nefirească, stângace. Veselă primăvară, oameni veseli, uituci. Vesele și ziarele. Optimiste, pedagogice, promisiuni de viitor, viitorul luminos, cine l-o mai apuca. Masa din bucătărie. Pâinea, laptele. Se sculase în zori, să apuce pâine și lapte. Fața de masă albă, apretată. Două cești aburinde. Surogat de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
împotrivă. Tata transpira pe la subsuori, iar mâna îi tremura când a arătat la ghișeu scrisoarea cu invitația. A fost cât pe ce să n-o găsească și a trebuit să-și întoarcă pe dos toate buzunarele. Tata era cumplit de uituc. Când el nu găsea un lucru, venea rândul meu. Atunci trebuia să caut cu el împreună, deși uneori n-aveam nici un chef. Auzeam înjurând din dulap ori de sub pat și înjurăturile aveau glasul tatei. La intrarea în ambasadă, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
prea pot concentra la discuția asta. Mă gândesc numai la Jake, care s-a instalat confortabil în capul meu, îngrămădindu-mi creierul în niște cotloane strâmte ale craniului, așa că mă mir că îl mai pot încă folosi. Sunt îndrăgostită, deci uitucă, nu mai știu unde îmi pun portofelul dimineața sau uit să-mi dau cu rimel, ca să am și eu măcar o pretenție de gene. Aproape că nu pot să beau cafea, pentru că devin agitată, e periculos pentru starea mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe dușumea pentru noi? Dacă sunt în stare să fac asta? Aș vrea să fiu, voi fi în stare. Da, vom fi cu toții în stare într-o zi, și atunci vom fi mântuiți. Dar nu-i ușor, căci prietenia e uitucă sau neputincioasă. Vrea, dar nu poate. Sau nu vrea de-ajuns? Poate nu iubim îndeajuns viața? Ați observat că numai moartea ne trezește simțămintele? Cât de mult ne iubim prietenii ce tocmai ne-au părăsit, nu-i așa? Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sau nu jaluzelele era ca și cum ar fi trebuit să rezolve criza din Orientul Mijlociu. O zi abia îi ajungea ca să stea jos și să se gândească la ce trebuia neapărat să facă mâine, efort urmat de puțină odihnă, necesară. Era mai uituc. Putea să-și pregătească un bol cu cereale chiar lângă cel pe care-l lăsase pe jumătate nemâncat. Ea îi spunea de câteva ori pe săptămână că era în concediu de boală, dar refuza s-o creadă. —Trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fiecare părticică a sa. Păsările sunt uriașe, mult mai mari decât își imaginase. Aripile lor pompează lent și plin, cu penele lungi arcuindu-se mult deasupra corpului, apoi lăsându-se mult în jos, un șal potrivit la nesfârșit pe umeri uituci. Gâturile se întind în timp ce picioarele atârnă în urmă, iar la mijloc, mica umflătură a trupului, ca o jucărie de copil suspendată între sfori. O pasăre aterizează la șase metri de postul de observație. Își scutură aripile, cu anvergura mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și la nume pentru a banilor nălucă. Abia sunt la-nceput precum e cel hăituit, pornit s aducă tot ce de suflet ne usucă dar vede acolo și-alt trai cum e. Ai spune că sunt niște glume ale istoriei, uitucă dată de-a dura ca o nucă pe ale valurilor spume. Așa-i când vrei să te înșeli din cauza atâtor rele care, în fapt, sunt lanțuri grele pe ale noastre vechi greșeli... 2013 Românii azi - segment Ce mult aș da
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Omar se-avântă ca un înotător într-un râu. În labirint era cald și, brusc, se simți ca mai demult, în deșert, când nu era vânt. Îi păru că și iedera, și arbuștii, ca și celelalte încrengături crescuseră alandala. „Ce uituc și nepriceput!“, se gândi. „Să mă bag aici fără să fi băut niciun strop de apă!“ Începu să grăbească pasul și se pomeni că aproape aleargă printre șerpuirile de lăstari și crengi. Erau gâze în aer, care îl năpădiră și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]