431 matches
-
am văzut plângând: la moar- tea lui Gheorghiu-Dej, atunci când el a hotărât în mod irevocabil și se pare că nu fără temei: - Rușî l-au omărât! Mai mult, peste ani și ani, când Mărian Frântu era de mult oale și ulcele, aveam să des¬copăr că tot ce spunea el pe atunci era ade- vă¬rat. Se întâmpla asta la comemorarea a 30 de ani de la trecerea la cele veșnice a Patriarhului Iustinian, care în perioada 1932-1947 fusese preot-paroh la biserica
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
-și pomeniseră morții și a primi colaci și bă¬u¬tu¬ră, sfârșind, firește, prin a se îmbăta criță. Când erau Moșii de vară, adică înaintea Rusaliilor cu o săptămână, pe la noi se obișnu¬iește să se dea de pomană ulcele de pământ sau căni pline cu griș sau orez cu lapte, care au legate de toarte câte trei fire de izmă creață, adică mentă. Atunci, Rodoloaia, care stătea pe ulița Capu’ Satului, la Cacarela, ieșea dis-de-dimineață la drumul mare și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
pe ulița Capu’ Satului, la Cacarela, ieșea dis-de-dimineață la drumul mare și se așeza pe dala de piatră de pe marginea podețului din fața casei lui Sclipa, peste drum de casa noastră; până la prânzu’ ăl mare femeia era înconjurată de căni și ulcele primite de pomană, fiind nevoită să le care acasă cu târna sau chiar cu telteul, ajutată de ne¬poți. Atât de mult intrase în conștiința oa¬me¬nilor asocierea între porecla Rodoloaia și fap¬tul că aceasta cer¬șea, încât
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
dat, a fost întrerupt de întrebarea prietenului său, Doru: - Da’ cum a fost cu țigăncușa aia minoră? De ce nu povestești, amice? Mișu a amuțit subit. S-a încruntat, a dat-o jos pe fată de pe genunchi, a turnat vin în ulcea și a golit-o cu înghițituri mari. După ce a trântit ulcelele pe masa încărcată cu mâncare, sticle și pahare, i-a țintuit cu privirea, îngustată de pleoapele strânse, pe fiecare în parte și a decretat: - Băi, despre aia am povestit
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
a fost cu țigăncușa aia minoră? De ce nu povestești, amice? Mișu a amuțit subit. S-a încruntat, a dat-o jos pe fată de pe genunchi, a turnat vin în ulcea și a golit-o cu înghițituri mari. După ce a trântit ulcelele pe masa încărcată cu mâncare, sticle și pahare, i-a țintuit cu privirea, îngustată de pleoapele strânse, pe fiecare în parte și a decretat: - Băi, despre aia am povestit băieților cum a fost... Nu mai vreau să vorbesc despre ea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
părțile intime ale bărbatului, pisicindu-se cât putea de bine. Mișu a aprins țigara, încercând să pară indiferent, dar mâinile-i tremurau ușor. Ceilalți au observat și au schimbat priviri complice. S-au abținut de la observații ori comentarii. Au turnat în ulcele, au băut în liniște și au aprins țigările aproape toți trei odată. Muzica se auzea din salon în lipsa altor zgomote. Mișu i-a privit chiorâș, a alungat-o pe fată de pe genunchi, a tras adânc din țigară și a început
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
piept și ridicând mâna cu ulcica mai sus, în gest de triumf. Mișu îl privea și-l asculta atent. Nu clipea. La ultima frază a început să se ridice, încet, cu o mână împingând în masă și cu cealaltă apucând ulceaua cu vin. Fetele-l priveau în tăcere, înghesuite una în alta. Jana își dusese o mână la gură, iar Angelica își lungise gâtul de parcă voia să privească mai de aproape. - Băi, tu ești sigur de ce spui? a întrebat el cu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
Abia aștept!.”, a hotărât el în câteva fracțiuni de secundă, după care s-a repezit la Doru și l-a îmbrățișat. Fetele au izbucnit în râs. Cei doi, cu trupurile goale, torsionate într-o îmbrățișare caraghioasă, abia ținând în mâini ulcelele de vin din care se prelingeau picături roșii pe spatele lor, alcătuiau un tablou atât de hilar, încât nu se puteau abține. S-au înțeles din priviri și s-au apropiat de băieți, schimbându-i ca parteneri. Jana și-a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
el. L-a prins băutura și... sper să nu provoace vreun scandal”. - O cunoști tu pe Violeta asta? Cine este și ce știi despre ea? Hai, hai! Spune repede, că mă enervezi, n-auzi? s-a oțărât Mișu, trântind cu ulceaua în masă. - O cunosc bine. E o fată de treabă, dacă vrei să știi. Ține un fel de evidență la firmă, la tata... - Ha, ha, ha! De unde dracu’ evidență? Nu e aia la care mă gândesc eu, aiurită ce ești
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
pe covorul mare, persan veritabil, care acoperea toată pardoseala de lemn a încăperii. Doru a dat muzica mai tare, de parcă nu s-ar fi auzit până la uliță, iar Mișu a adus de la bucătărie damigeana și țigările. Fetele au alergat după ulcele și s-au întors purtând și sticla de lichior din care au început să-și picure pe sâni, rar, metodic, după care se ungeau pe tot pieptul și pe pântec, îndoindu-și provocator trupurile. Băieții le-au privit pe ele
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CAOLIN Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului nu au existat poeți, doar poezie cum nu a existat lut, doar ulcele cu chipuri umane nu au existat litere doar pești reptile păsări și animale purtate de amulete în maree de timp nu au existat mamuți decât pe Lună înaintea marelui rift în aripile norocoaselor berze brodate pe un rotund goblen caolin
CAOLIN de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365724_a_367053]
-
mai este pentru... cerințe. Roata vieții... se-nvârte cu... jale Ajungem cu toții... o frunză... în cale Uscată de toamne, călcată de pași... Doamne în ceruri, uitării ne lași? Roata Vieții ne-ngroapă-n durere Merge la... vale, din oale-n ulcele. Smulsă de valul scăpat din... zăgaz. Ne-aduce Sfârșitul plin de... necaz. Mai spun doar... Ajută-ne Doamne! © D. Theiss Referință Bibliografică: Roata... / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1117, Anul IV, 21 ianuarie 2014. Drepturi de Autor
ROATA... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361597_a_362926]
-
pentru animale dar și grădinile cu flori și livezile cu pomi. INT. / SALONUL DIN CONAC / ZI În mijlocul salonului din conacul lui Ciocoiu se află o masă dreptunghiulară la care stau cinci bărbați în față cu câte un pocal și o ulcea cu vin. Aceștia sunt cei doi boieri uneltitori, căpitanii lor, iar ultimul este PAPURĂ VODĂ, un uscățiv, îmbrăcat în veșminte domnești. Discuția este în toi. BOIER CIOCOIU: Papură, în curând vei fi și Vodă! Cu o ladă plină cu aur
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
pe turci? URSUZ:Ha, ha, ha! De unde crezi că am supt atâta sânge de suntem rumeni și frumoși? Când năvăleau turcii în țară era sărbătoare! Ce ospețe mai făceam noaptea prin tabăra lor! Curgea sângele în pocale ca vinul în ulcele, roșu și gustos! Cei patru îl privesc uimiți cu câtă satisfacție povestește isprăvile lor nocturne. URSUZ:Vă ajutam în luptă subțiindu-le numărul! Totdeauna am fost alături de acest neam! Turcii transformați în vampiri deveneau supușii valahului! Ce ravagii făceau în
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
Pe cer se perindă nori, treptat orizontul se întunecă, apoi se înroșește vestind o nouă zi, se luminează și iar se întunecă, semnificând scurgerea timpului... INT. / ÎN SALONUL DIN CONAC / ZI Protagoniștii sunt în picioare. Pe masă se află o ulcea cu vin și două pocale. BOIER CIOCOIU:(zâmbește binevoitor către cei doi căpitani)Eu și boier Conacu suntem mulțumiți de ajutorul vostru pentru înscăunarea lui Vodă. De aceea am solicitat pentru voi noi domenii ca răsplată. CĂPITANUL SASU: În permanență
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
otoman nu-l interesează omul, ci „darul omului”! BOIER CONACU:Atunci niciodată nu-l putem considera pe sultan aliatul nostru! BOIER CIOCOIU:Doar cât îi oferi aur!... Când strălucirea metalului pălește, capul tău cade sub securea călăului! Boier Ciocoiu ia ulceaua cu vin și toarnă din nou în pocale... EXT. / NATURĂ / ZI O ceată de călăreți țâșnesc pe poarta larg deschisă a conacului și se pierd pe drumul ce duce spre pădurea din apropiere. Pe cer se perindă în fugă nori
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
mână aburea, de mai mare dragul, un clondir cu vin, iar din gâtlejurile invitaților ieșiră horcăieli de bucurie, semn că, până atunci îi încercaseră și pe ei chinurile morții prin însetare. Primul cofăel fu golit fără ca cineva să simtă nevoia ulcelelor, abia al doilea și celelalte au fost așaaaa... mai legumite, mai vorbite, mai cu taifas, cum este obiceiul cel gospodăresc din moși-strămoși, chit că aceia nu fumau.... Doar mai spre seară, pe când se trecuse de mult la desert, respectiv semințe
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
o spus-o văru’ Andonel, ăla de-i moașă acolo al ei, interveni Lae, dornic și el să-și manifeste cunoștințele și talentul narativ, apoi tăcu, așteptând, răbduliu și cuviincios, să fie rugat să povestească, însă nepierzând timpul la golitul ulcelei. - Păi, spune-o bă, ce ne mai fierbi atâta, spune-o odată, se răsti cam nervos domnul Aristide, peste măsură de uimit că Lae are darul vorbirii, iar el, uite, nu aflase încă asta, deși, la vremea lui și Lae
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
oarecum, domnul Aristică aflat definitiv în puterea science-fiction-ului, fără să știe nimic nici despre născocirea asta scriitoricească. Luță, cu o moacă afectată, de profesionist cu vechi state de serviciu, dispăru câteva clipe, suficient pentru ca mesenii ceilalți să-și caute prin ulcele sufletul disipat în nemărginirea spațiului aflat la intersecția realului cu non realul, provocată de intervenția total surprinzătoare a misteriosului Luță. Această tragere necesită o nouă rundă de „hai, noroc, hai, noroc”, apoi surprinzătorul Luță reapăru cu un sac în care
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
ca de obicei la prânz, se dovedi a fi mai plină de greutăți decât precedenta, deoarece doamna Veruca plecase dis-de-dimineață la o soră a ei, în satul vecin și au trebuit să se descurce singuri cu resturile cocoșului și cu ulcelele de vin rece scos de la beci de gazdă, dar cine avea timp să observe aceste mici neajunsuri, acum când se muncea cu încordare la schimbarea țărușilor bătuți ieri, cu unii mai mari, muncă mult îngreunată de ruperea cozii teslei și
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
mă vadă că-i salut. să le-nfăș, în steaguri, trupul, somnul să le fie lin, fiindcă-n brațul - plin de scrupul, steagul țării strâns îl țin. cu drapelul țării mele, de-aș fi ultimul recrut și din oale și ulcele, m-oi scula să îl sărut. Referință Bibliografică: sub drapelul țării mele... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 683, Anul II, 13 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SUB DRAPELUL ȚĂRII MELE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351300_a_352629]
-
care ar aduce cât de cât la chip și port cu vreun răzeș de demult. Și asta mă ajută să aud de la acest străbun încropit vorbe nerostite, dar închipuite după dorința mea ascunsă... *** Oameni buni, ia ridicați oleacă ochii din ulcelele burduhoase și ascultați povestea hanului ista, care nu-i han de rând. I-adevarat însă că, dacă nu se năștea nepotul lui Gheorghe și-a’ Anghelinei Ursachi de la Verșeni, băietu’ Profirei, cel agiuns scriitor mare, și de-i zice Sadoveanu
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
oi de pe-aici ori dinspre munte, unele fiind, poate, ale lui Nechifor Lipan, cel răpus cu vicleșug de baltagul lui Bogza, cu părtășia lu’ Cuțui. Și-n tăt acest timp, Ancuțele cele de demult - care-acuma-s oale și ulcele, ca să bem noi vin din ele - umblau ca niște albine, împodobite cu șiraguri de mărgele și năframe nemțăști, vamă cu care negustorii cei însetați de vin și de ochii dulci ai hangițelor le cumpărau bunăvoința. Și uite-așa, stătea Ancuța
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
încrucișau căile, unele la dus altele la-ntors, ici la han. Cei care se-ntorceau intrau să bea adalmașul târguielilor făcute cu animale mari, că la asemenea negustorii aveau mereu dare de mână. Și pune-te pe vorbă apoi, mângâind rotunjimea ulcelei, cu ochii la rotunjimile Ancuței. Trebuie să știți, oameni buni, că Ancuțele dinaintea celor pe care le mângâiem noi acum cu priviri ascunse, ca s-avem cu ce ne spovedi la popă, făceau și fapte mai de ispravă decât cele
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
ia poftiți de deschideți cartea scriitorului de-i zice Sadoveanu!...Că n-o să vă pară rău diloc... Ei, cinstiți meseni, ar fi multe de spus despre vorbele de demult, răsturnate în urechile mosafirilor Ancuțelor celor vechi; vechi ...precum vinu’ în ulcele,/ din doage de cofăiele;/ dar nu-i timpu’ de pierdut/ cât îi vinu’ de băut...Că aici, la Hanu’ Ancuței, se știe bine zicala vinului: “Vinu’ îndulcește inima omului și folosește mădularelor lui”. Așa că... Zâi din cobză, măi cioroi, Cât
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]