524 matches
-
starea „defavorizată“ când unuia, când altuia, adică aceluia hegemon În acel moment, reușesc să-mi păstrez blănița bine Întinsă pe trupușor și tot mai strălucitoare... 2. Varza Într’o poveste, Moș Crăciun a Încurcat darurile. Erau acolo o varză, o ulcică cu smântână și una cu miere, pentru trei prieteni: un iepuraș, eu, respectiv un ursuleț; eu m’am ales cu varza... Ce să fac eu cu ea? Să-mi ascut de ea gheruțele? Dar, jucându mă cu ea mi-a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
spre deosebire de oricare altă băutură, care e tributară unor tehnologii mai mult sau mai puțin elaborate, implicit recente, vinul ia naștere spontan: și am convingerea că un om al epocii bronzului În cel mai rău caz, uitând un strugure Într’o ulcică a găsit peste câteva zile oleacă de vin; pe când orzul din chiup nu devenea nicidecum nici bere, darmite vodcă ori whisky, ci doar cărbune dacă nu-l găsea vreun șoarece... Cred că am ajuns deja o picătură de vin, așa Încât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
puternic. M-am uitat cu atenție la fântâna zidită din piatră și am deslușit cu anevoie pe ghizdul ei, scrijelit în roca dură, cuvântul "IACOV". Vasăzică asta era fântâna lui Iacov? Alături, pe partea superioară a ghizdului, se afla o ulcică plină cu apă limpede și rece. Ia, ia și bea, copile, știu că ți-e sete. O să-ți facă bine. Mă uitam la bărbatul care mă îmbia să beau din apa rece, binefăcătoare. Deodată, mi-am dat seama. Dar Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să dai cu lingura și cu coada pisi cii pe acolo, că-ți trece. Să nu lăsați copiii după Crăciun să mai zică colindul, căci fac buboaie. Se crede că este de trebuință a împrăștia urma ce a lăsat vreo ulcică în spuza* sobii, căci la din contra, s-ar putea căpăta buboaie pe șezut. Apa în care s-a scăldat copilul nou-născut nu se aruncă spre sfîntul soare, ci spre miezul nopții, căci altfel copilul face bube pe corp. Să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ori de fiecare prag peste care trece, crezîndu-se că mortul atunci își ia rămas-bun de la casa sa, cunoscuții și rudele sale. în locul unde un mort și-a dat sufletul, în trei seri de-a rîndul după înmormîntare se pun o ulcică cu vin, una cu apă, o bucată de pîne și o lumînare aprinsă. Vinul și pînea se dau unui bărbat sau unei femei ce a fost la mort de mănîncă și bea în cele trei seri, însă tot în acel
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
scuipească și apoi bolnavul se va vindeca. Mortul care va ținea un ochi mai deschis nu se îndură de lumea asta. Oftat Cînd oftezi fără să vrei e semn că vei avea o amărăciune. Oftică Să nu bei apă din ulcică, că dacă s-a uitat mîța în ea ai să capeți oftică. Oglindă Să nu te uiți noaptea în oglindă, că-ți pier vederile. Sara nu e bine să te uiți în oglindă, că îmbătrînești. Sara nu e bine să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
atunci mijlocul acela n-ar mai ajuta nimic. Ca să fie jucate mult, fetele fac aceste vrăji: poartă cu ele o crenguță de la pomul de pe care s-a prins vreun roi. Vrăjesc pîne, zahăr și dau flăcăilor să mănînce. într-o ulcică cu apă neîncepută se pune busuioc, un ban de argint și o coadă din pană de păun; înainte de a merge la joc, se spală cu acea apă, iar busuiocul și pana de păun se pun în brîu. înainte de a merge
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
te bucuri, iar de nu, să stai pe loc ca turta-n foc.“ Dacă pisica se scutură, se împlinesc cele ursite, iar de va sta locului, nu se împlinesc. Fata care voiește să placă la un anumit flăcău ia o ulcică, o întoarnă cu gura-n jos și pune pe fundul ei cîțiva cărbuni, și rostește apoi o formulă anumită; crede că făcînd așa își ajunge scopul. Fata care voiește ca un flăcău să o ieie de soție ia o cheutoare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
tonurile grave ca într-un andante maiestos ale celor trei anemone vineții, dintre care două ies din cadrul schemei compoziționale. La mijloc, câteva anemone de un alb gălbui și verdele lujerilor, sunt ca niște oaze de liniște duioasă. Verdele sclipitor al ulcicăi, cu o lucire albă de lumină în față și cu galbenul-cafeniu din partea de jos, aduc o nuanță ce dă o notă optimistă reluată de reflexele mesei. Pensulația redusă la câteva lovituri de penel, are un dar contructiv nemaiîntâlnit până la Luchian
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
vechiul Regat (8-24 august 1921), Cluj, 1921; Vraja cântecului, București, 1923; Într-o țară, departe, București, 1925; Oglinda fermecată, București, 1925; Din lumea lor, București, 1926; Floarea din poveste, București, 1926; Măscărici, București, 1933; Cântec de sirenă, București, 1934; O ulcică la taica, București, [1935]; Congresul păpușilor, București, [1938]; Pici și pitcoace, București, [1938]; Când se deschide cerul, București, 1939; Stigmat, București, 1940; Năzdrăvăniile lui Mitu fugar, București, f.a. Traduceri: Ugo Ojetti, Folchetto, D’Annunzio, Linia inimii și alte nuvele, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
1928, 13579; Izabela Sadoveanu, „Vraja cântecului”, ALA, 1929, 447; Camil Baltazar, N. Pora, „Tiparnița literară”, 1929, 6-7; Al. Robot, „Măscărici”, RP, 1933, 4558; Al. Robot, D.N. Pora la al doilea roman: „Cântec de sirenă”, RP, 1934, 4760; Ovidiu Papadima, „O ulcică la taica”, G, 1936, 4; Octav Șuluțiu, „O ulcică la taica”, F, 1936, 2; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 233; Al. Raicu, „Când se deschide cerul”, „Tribuna tineretului”, 1939, 28-29; Al. Bilciurescu, „Stigmat”, TIL, 1940, 1126; Ciopraga, Lit. rom., 592
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
Camil Baltazar, N. Pora, „Tiparnița literară”, 1929, 6-7; Al. Robot, „Măscărici”, RP, 1933, 4558; Al. Robot, D.N. Pora la al doilea roman: „Cântec de sirenă”, RP, 1934, 4760; Ovidiu Papadima, „O ulcică la taica”, G, 1936, 4; Octav Șuluțiu, „O ulcică la taica”, F, 1936, 2; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 233; Al. Raicu, „Când se deschide cerul”, „Tribuna tineretului”, 1939, 28-29; Al. Bilciurescu, „Stigmat”, TIL, 1940, 1126; Ciopraga, Lit. rom., 592; Dicț. scriit. rom., III, 862-863. S. I.-J.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
pridvor, cu ușa spre uliță și cu două ferestre care se uită tocmai în inima satului, cercetătoare și dojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, în dreptul ușii, unde se spală dimineața învățătorul, iar după-amiaza, când a isprăvit treburile casei, doamna Herdelea, străjuiește o ulcică verzuie de lut. În ogradă, între doi meri tineri, e întinsă veșnic frânghia pe care acuma atârnă niște cămăși femeiești de stambă. În umbra cămășilor, în nisipul fierbinte se scaldă câteva găini păzite de un cucoș mic cu creasta însângerată
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
cu vin vechi din pivnițele adânci. Eminescu, râzând tare, îi ieșea în cale, să-l ajute, pe când dumneata îl preveneai cu vorbele: „Ghinișor logofete să nu îmbeți păpădia”. Apoi, în timp ce dumneavoastră adăstați să se lumineze mintea și spiritul după prima ulcică de vin gustată pe îndelete, lăutarul din fruntea bandei își lăsa obrazul oacheș pe trupul viorii a mângâiere, în timp ce arcușul o făcea să zvonească glas de doină molcomă, glas de bucium grav și zguduitor sau tril de ciocârlie... Când vinul
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
grozav, o întrebă ce are. Sânt bolnavă de năjit și nu am liniște deloc, mă doare trupul, vai de mine... Taci, mămucă dragă, lasă că te descânt eu și o să vezi cum are să-ți treacă îndată... Creangă repide înșfacă o ulcică, o umple cu apă, pune doi cărbuni aprinși și începe a freca pe bătrâna femeie pe la gât și tâmple, tot bolborosind: <<Sulică, mulică, tot în sus mi te ridică, de ț-a trece, nu ț-a trece, vie altul să
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
că veneau?... În nici un caz mâncarea săracului și a flămândului, cum este cea la care râv nesc de atâta vreme și nu ajung până la ea: mămăliga rece din mălai necernut, o strachină plină cu murături și vin nou, năsprit, din ulcică nesmălțuită.) Veneau ca de la sine monumentalele tăvi cu fripturi la cuptor: purcelul de lapte cu căpățâna lui visătoare stând pe varză călită; garful de purcel pe varză sau pe cartofi; pieptul de vițel de lapte umplut sau nu, sau „deșer
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mă cercetează nu numai pentru suflet... Zic ei că-s mai dihai vraci decât pustnic, adaugă și râde vinovat. Pacatele mele, ți-o fi foame! spune, plesnindu-se deodată cu palma peste frunte. Lipăie cu picioarele desculțe. Îi întinde o ulcică înflorată: Lapte de capră... Altceva... Noi, "sfinții", ne ținem mai mult cu văzduh și rugăciune, își cere iertare bătrânul, dezolat, dar și cu ironie. Bogdaproste, bolborosește străinul. Ia ulcica cu mâini tremurătoare, bea cu nesaț și-apoi șterge cu palma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu palma peste frunte. Lipăie cu picioarele desculțe. Îi întinde o ulcică înflorată: Lapte de capră... Altceva... Noi, "sfinții", ne ținem mai mult cu văzduh și rugăciune, își cere iertare bătrânul, dezolat, dar și cu ironie. Bogdaproste, bolborosește străinul. Ia ulcica cu mâini tremurătoare, bea cu nesaț și-apoi șterge cu palma laptele scurs pe piept, pe barba crescută de multe zile. Bătrânul îl ajută să-și scoată tunica udă. A rămas într-o cămașă albă, de mătase, sfâșiată la piept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să se agite de colo-colo târșind piciorul. Buba-i aici, Sihastre! spune și își înșurubează un deget în tâmplă. Ai tu cataplasmă pentru aiastă nevăzută rană. Ai?!... Arhimandrit!... Mitropolit te fac! Am!!... Am!! se repede bătrânul îmbiindu-l cu o ulcică de pe policioară... Ce-i aicea? Afion ... Îți alină durerile toate ... Toate?! Toate! Fantastic! Ia ulcica cu mâinile tremurânde, o duce la buze.... Șovăie... O sucește.... O răsucește. Încet, o pune pe masă: Durerile zici? Toate?... Toate! Lasă-le! Să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un deget în tâmplă. Ai tu cataplasmă pentru aiastă nevăzută rană. Ai?!... Arhimandrit!... Mitropolit te fac! Am!!... Am!! se repede bătrânul îmbiindu-l cu o ulcică de pe policioară... Ce-i aicea? Afion ... Îți alină durerile toate ... Toate?! Toate! Fantastic! Ia ulcica cu mâinile tremurânde, o duce la buze.... Șovăie... O sucește.... O răsucește. Încet, o pune pe masă: Durerile zici? Toate?... Toate! Lasă-le! Să mă doară! Ale mele-s! Le merit! Rana aiasta-i prea adâncă și n-are leac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ești bolnav ... Ai trebuință de hodină... De pace... De... Ștefan izbucnește cu patimă agitându-se de colo-colo, șchiopătând, târșindu-și piciorul, dă ocol chiliei, răstoarnă un scăunel, calcă peste sfărmături de piatră. Și... și ce gândești Sihastre?! Crezi că într-o ulcică o să-mi găsesc pacea?!... Aleanul durerilor mele?!... Am strâns în mine amărăciune cât cuprinde! De m-ai cresta, numai fiere ar curge din mine... Nu vreau pacea! Am băut și drojdia din paharul umilinței. Și drojdia am băut-o! De-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
loc de odihnă, loc de verdeață, unde nu-i întristare nici suspin?!" Ștefane!! strigă Daniil cu disperare. Și... și eu, netrebnicul domn "Ucigător al neamului moldovenesc", hălădui năuc, jelesc, mă tângui și nimica alta nu fac! Brusc, răstoarnă pe gât ulcica cu afion până la ultima picătură, apoi, o trântește pe masă. Merge de colo-colo, agitat, târșind piciorul. Cutremurat de un fior se lipește de piatra rece ce-i domolește fierbințeala; sudoarea îi șiroiește pe șira spinării, se prelinge pe zid și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țara Moldovei, Învingătorul de la Podul Înalt, glăsuiește boier Stanciu din jilțul său de "Mare și prim sfetnic de taină" și, ridicându-se bătrânește, lungan, de parcă nu se mai termina -, legănându-se ca un plop, fluturându-și barba albă, închină solemn ulcica ridicată: Trăiască! Boierii, curtenii, cu ulcelele înălțate către Domnul, cu glas mare: Să ne trăiești întru mulți ani, Măria ta!! răcnesc ei și, de prea mult foc, zidurile cetății se scutură mai dihai ca pe vremea când erau bătute cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
izbânda se cuvine a fi prăznuită. Ștefan, cu coroana Mușatinilor pe cap, în tronul domnesc o horbotă sculptată în lemn -, vegheat de capul fiorosului bour moldovenesc, alături de flamura oștirii închipuind pe "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul", se ridică, în mână cu ulcica sa smălțuită cu margarete și albăstrele. E cam scurticel de stat, dar vânjos și în cabanița de brocart roșu tivită cu blăniță de samur, mustăcios, cu ochi albaștri de cicoare, cu pletele blonde încercuite de magnifica coroană Mușatină, pare mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și mândria; ochii negri, când reci, când umezi, fierbinți, misterioși ca apele adânci; deasupra lor, străjuiește o frunte lată, înaltă. Pe cap, poartă coroana imperială cu vulturul bicefal bizantin, din care coboară șiraguri de perle și diamante. Doamna Maria ia ulcica pe care i-o întinde Ștefan, își moaie buzele în ea, o ridică și grăiește: Și vouă, sănătate! Trăiască Slăvita noastră Doamnă!! Lângă tronul Doamnei, stă Sora, chiar sora Domnului, și, alături, jupânese și jupânițele din suita Doamnei. La picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]