218 matches
-
o colecție de schițe despre târgurile moldovenești, Ițic și lumea lui, de Victor Rusu (București, Hasefer, 1999): „Aici sau peste țări și mări, unde viața ne-a purtat să ne împlinim destinul, târgul e cu noi și în noi, cu ulicioare strâmte și cer înalt, căsuțe scunde și oameni traversați de neliniști.” Fapt semnificativ, Moshe mi-a trimis acest citat într-un e-mail despre cartea altui om pornit din târguri și rămas cu nostalgia lor: Johnny Răducanu - tocmai citise Țara lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
aveau în el. Episodul 56 COSETTE — Vino după mine! - îi șopti Cosette în slavonă, ajungând în dreptul lui. Cuprins de-ai iubirii calzi fiori, Broanteș o urmă supus, câinește. Pășind mărunțel, cu spor, țigăncușa ieși din piața Balgi-Bașlâc, coti pe o ulicioară îngustă, apoi încă pe una, se opri în fața unei porți înalte, de lemn, se uită cu grijă în jur și-apoi intră repede, făcându-i semn lui Broanteș s-o urmeze supus, câinește. Pătrunseră într-o curte interioară închisă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
urbe - propuse spătarul. Dăm noi cumva de el. Luară tustrei caii, încălecară pe doi și ieșiră în oraș. A-ți omor timpul în Stambul în acea vreme nu era greu. Totul era să nu-ți omorî calul fugărindu-l pe ulicioare de teama ienicerilor și spahiilor care se țineau după tine pâlcuri-pâlcuri, strigând aplecați peste oblâncul șeilor cât îi ținea gura: „Pițule! Pițule!”. Până se lămuriră spătarul și Barzovie-Vodă că „pițulele” înseamnă „creițari” sau „galbâni” și că ei nu trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aflat mai întâi de un Eminescu misogin, acuzator al femeii pline de păcate: mincinoasă („Și în farmecul vieții-mi / Nu știam că-i tot aceea / De te razemi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia” - Pe aceeași ulicioară...), cochetă și frivolă (Scrisoarea V - Dalila), sau condamnată definitiv la o condiție intelectuală și sufletească inferioară (Luceafărul). Numeroase versuri nepubli 23 cate de autor au fost puse la contribuție pentru a întări această imagine „negativă”. Școala, mai ales aceea din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
aflat mai întâi de un Eminescu misogin, acuzator al femeii pline de păcate: mincinoasă („Și în farmecul vieții-mi / Nu știam că-i tot aceea / De te razemi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia” - Pe aceeași ulicioară...), cochetă și frivolă (Scrisoarea V - Dalila), sau condamnată definitiv la o condiție intelectuală și sufletească inferioară (Luceafărul). Numeroase versuri nepubli 23 cate de autor au fost puse la contribuție pentru a întări această imagine „negativă”. Școala, mai ales aceea din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
venise-n fire, ne-a zis că avea decât juma dă marafet; io mă râdeam doar la gându că duminică, la crăpatu dă ziuă, după ce-i lua mai Întâi geamandănașu, Zarlenga avea să-l zvârle cu nud cu tot În ulicioară, fincă n-avea lovele dă Închiriat crivatu. Ca toate cele omenești, Noul Imparțial are purcoi dă metehne, da tre să proclamez sus și tare pă bune că, despre partea deciuplinei, e mai mult ocnă decât alta. Încă iera ziurelu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
învârtesc în patru labe, adulmecând esența mamiferelor. Omul cu ciocul de aramă mă însoțea prin întuneric. Prevăzător și inteligent, el susținea existența fluidului spiritual, vorbindu-mi despre masturbația sufletească, de care încercase să mă vindece în atâtea rânduri. Alunecarăm în ulicioara neagră ca un gât de iad și scârțâitul scărilor de lemn, pe care le urcam prin beznă cu pas sigur, făcu să se deschidă ușa de la primul etaj, de unde se întinse până la noi un covor îngust de lumină murdară. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și gura pivniții... Și au apucat denaintea gârliciului și o tindă cam de 2 stânjini”. --La 22 aprilie 1777 - anul în care, la 1 octombrie, a fost ucis, în Beilic, Grigorie Alexandru Ghica voievod - avem dovada limpede privind gâlceava pe seama ulicioarei dintre cele două biserici: Vodă a primit “jalobă” de la cei care foloseau hudița. Aceștia arătau că unii au împresurat-o. Vornicii de poartă trimiși să limpezească lucrurile au strâns “mahalagii și împregiurași” din “mahalaua Feredeilor cât și la Ulița Mare
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pre Ulița Tărbujenească”. --Ce se mai întâmplă oare pe Ulița Trapezănească (Tărbujenească)? Iaca o nouă vânzare făcută de “Micuța, giupâneasa lui Gheorghiță vornicului, și cuconie (copiii n.n) ei”. Cele patru dughene vândute de Micuța au locul “denapoia dughenelor până în ulicioară ce vine de la Cizmari, cari dughene sântu pre Ulița Tărbujenească”. Cumpărătorul este Iorga “neguțitoriul”. La 30 iunie 1689 (7197) găsim un “zapis de la Despa,... giupâneasa răposatului Dimii ce au fost cămăraș”, în care scrie că “au vândut... o casă de pe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
atât de groaznic, de nearistocratic, de terestru! Orice tragedie posedă o vână de grotesc și de abjecție; e atât de inutilă, de zadarnică... o moarte de animal... Amory și-a amintit de o pisică moartă ce zăcuse zdrobită pe cine știe ce ulicioară din copilărie. Cineva să meargă la Princeton cu Ferrenby. Amory a ieșit pe ușă și a Început să tremure ușor de frig În vântul din noaptea târzie, un vânt care mișca o aripă Îndoită din masa de metal răsucit, stârnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era pe jumătate adormit, palid ca bronzul livid... Vocea imploratoare a Axiei plutea În puțul liftului. Picioarele alea .. picioarele... Când liftul a ajuns la parter, picioarele i-au intrat În câmpul vizual, În lumina electrică bolnăvicioasă din holul mozaicat. PE ULICIOARĂ Luna Înainta spre el pe strada lungă, iar Amory i-a Întors spatele și s-a pus pe mers. Auzea zgomotul de pași la zece-cincisprezece metri În urma sa. Sunau vag insistent, ca plescăitul moale al unor picături de ploaie. Umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
câteva minute a sărit În picioare, precepând vag că nu se mai auzea nici un zgomot și că era singur În aleea Întunecată. Era frig, iar Amory a luat-o la fugă spre lumina care dezvăluia strada de la celălalt capăt al ulicioarei. LA FEREASTRĂ Era dimineața târziu când s-a trezit și a constatat că telefonul de lângă patul din camera de hotel suna frenetic și atunci mi-a amintit că lăsase vorbă să fie deșteptat la unsprezece. Sloane sforăia strașnic, iar hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
două familii de evrei și, la margine, un pîlc de țigani. Era o așezare de cîmpie netedă ca tabla mesei, cu ulițe largi, nisipoase, trasate geometric ca două cruci cu brațele orizontale unite. Din aceste drumuri, se mai desprindeau cîteva ulicioare lăturalnice. Ploile lăsau În urmă un noroi atît de cleios, că oamenii găsiseră cu cale să Întindă pe trotuare niște scînduri ce se Îmbucau la capete și pe care se putea merge Încălțat În zi de sărbătoare. Alergînd desculți, copiii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din camioane, clinchetul nedeslușit de obiecte metalice, toate acestea Îi făceau bine, pentru că În semiîntuneric era ușor să-ți imaginezi că În furnicarul ăsta orașul nu se schimbase În ultimele două sute de ani. Prinsă În labirintul de fundături și de ulicioare fără nume, nu vedea nici blocuri-turn, nici monumente din beton ori statui de sticlă, iar noaptea mizeria clădirilor din jur nu sărea În ochi și orașul părea mai binevoitor, mai uman. Mai spre nord, vechea piață a primăriei era pustie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de celelalte, de ale sufletului. - Voi oferi primarului argumentul, pentru a-și scuza crimele edilitare. Nu cunoști periferia, draga mea! - cuvântul "periferie" rosti în largul ochilor lui Mini n întrebare, apoi umbre molcom',? și sclipiri scurte, asemeni bulevardelor umbroase sau ulicioarelor blânde, în care rar pilpîie felinare melancolice sau fulgeră ochiul orbitor 37 al vreunui far de automobil răzleț. Clișeuri, rămase acolo pe retină, acum evocate, apăreau în transparența ochilor. - Drumuri tăiate de suflet! Felicitări! . . . Noroioase, desfundate! . . . bombănea Nory. - Da! Până când
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
propunerea mea, cântărește În liniște pentru sau Împotrivă, și Întoarce-te mâine cu un răspuns. XIII Khayyam nu mai este În stare, În acea zi, să mediteze, să cântărească, să judece. Ieșind de la divan, se afundă În cea mai Îngustă ulicioară din bazar, se strecoară printre oameni și animale, Înaintează pe sub bolțile de stuc printre grămezi de mirodenii. Cu fiecare pas, ulicioara devine tot mai Întunecoasă, mulțimea pare să se miște molcom, să vorbească În șoaptă, neguțătorii și mușteriii sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
stare, În acea zi, să mediteze, să cântărească, să judece. Ieșind de la divan, se afundă În cea mai Îngustă ulicioară din bazar, se strecoară printre oameni și animale, Înaintează pe sub bolțile de stuc printre grămezi de mirodenii. Cu fiecare pas, ulicioara devine tot mai Întunecoasă, mulțimea pare să se miște molcom, să vorbească În șoaptă, neguțătorii și mușteriii sunt niște actori mascați, niște dansatori somnambuli. Omar merge pe orbecăite, când la stânga, când la dreapta, se teme să nu cadă sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sordide ca s-o găsească; Îl aștepta aici, la această masă, În cea de-a treia dușcă a celei de-a patra cupe. Plătește, lasă un bacșiș generos, iese iarăși la suprafață. A venit noaptea, piața e deja pustie, fiecare ulicioară din bazar este Închisă cu o grea poartă protectoare. Omar trebuie să facă un ocol ca să ajungă la caravanseraiul său. Când intră În odaie, În vârful picioarelor, Hasan doarme deja, cu chipul sever și chinuit. Omar Îl contemplă Îndelung. Mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să acționeze cu asprime. Sunt arestați optsprezece eretici. Câteva zile mai târziu, denunțătorul e găsit Înjunghiat. Nizam al-Mulk poruncește o pedepsire exemplară: un tâmplar ismailit este acuzat de crimă, e torturat, crucificat, apoi cadavrul Îi e târât de-a lungul ulicioarelor din bazar. „Acel predicator fu prima victimă a ismailiților, acest tâmplar fu primul lor martir”, consideră un cronicar, adăugând că primul lor mare succes a fost repurtat În apropiere de cetatea Kain, situată la sud de Nishapur. O caravană sosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui muzică o ascultă, pierdut, la casca prinsă peste urechile clăpăuge... Se trezise Tolea, readormise, cine să mai știe. Orașul în beznă. Ulicioarele cotite și murdare înghițite de întuneric. Doar vagi pete gălbui, în depărtare. Orbite bolnave ale orașului bolnav, prăbușit în coșmarele nopții. Liniște. Rareori, se aud pașii santinelelor, cadența lor metalică. Toxinele nopții răzbat, din când în când, în gemetele vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lângă grămezi de cârpe, cutii, pungi. Pitoresc patriarhal, anulând delimitările. Aleea se deschide, în stânga, spre refugiul unei vile ratate. Porți, coloane, balcoane, graba vanitoasă a parvenirii, nostalgia unui stil. Eterogenul pregăteste compromisul cu barbarii, coruperea formelor, asaltul putregaiului... Urcă, dinspre ulicioara murdară, spre Dealul Mitropoliei. La câțiva pași, Piața, zarva zarzavagiilor. Culoarul Lipscanilor, feeria negustorilor. Acum, totul amuțit, somnolând în lene și gunoaie. Câteva clipe în dreptul bisericuței lui Ioanikie Stavropoleos. Fațada grațioasă, baroc în vervă, în contrast cu interiorul auster, limpede, geometric. Trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mod rău, cine Vrea din nou în socialism. * Ispita are glasul blând Și pofta viclenie, Iar omul slăbiciuni de rând Și multă lăcomie. 17 iunie 2004 Mâzgălesc cuvinte goale Să nu simt că timpul zboară - Idei-hârburi dând târcoale Slovei, false ulicioare. „Muritu-i-au colindătorii”. Își cată slava singurel Că nu s-au scris alte istorii Mai bune decât scris-a el. Dihomia roade mereu Mai mult decât oriunde; Al norocirii curcubeu De noi veșnic s-ascunde. * De când lumea, timpul toacă Printre dușmani
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
pădurea, Bolți asupră-mi clătinând; Șuieram l-a ei chemare Ș-am ieșit în câmp râzând. Astăzi chiar de m-aș întoarce A-nțelege n-o mai pot... Unde ești, copilărie, Cu pădurea ta cu tot? {EminescuOpI 112} PE ACEEAȘI ULICIOARĂ... Pe aceeași ulicioară Bate luna în ferești, Numai tu de după gratii Vecinic nu te mai ivești! Și aceiași pomi în floare Crengi întind peste zaplaz, Numai zilele trecute Nu le fac să fie azi. Altul este al tău suflet, Alții
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-mi clătinând; Șuieram l-a ei chemare Ș-am ieșit în câmp râzând. Astăzi chiar de m-aș întoarce A-nțelege n-o mai pot... Unde ești, copilărie, Cu pădurea ta cu tot? {EminescuOpI 112} PE ACEEAȘI ULICIOARĂ... Pe aceeași ulicioară Bate luna în ferești, Numai tu de după gratii Vecinic nu te mai ivești! Și aceiași pomi în floare Crengi întind peste zaplaz, Numai zilele trecute Nu le fac să fie azi. Altul este al tău suflet, Alții ochii tăi acum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
știa ce să mai creadă. Sat fără câini? Și cei temători prind curaj în devălmășie. În dimineața aceea, târgoveții erau îndrăzneți. Umpluseră, cu mic, cu mare, strada orologiului, mulți dintre ei fiind nevoiți să rămână ceva mai departe, pe niște ulicioare. Cu toții vroiau să vadă cum cade blestematul de ceas - și turnul - ori măcar să audă loviturile de rangă și de târnăcop. Să dea o mână de ajutor, mai ales. „O să fim mai liniștiți pe urmă!” „Când începe să bată, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]