225 matches
-
marmură, întrebându-mă dacă n-aveam chef să merg acolo. Firește, nu în calitate de pensionar al azilului. „Vai, domnule sculptor, credeți că-mi arde de glumă? se scuzase el pentru posibila neînțelegere. Dumneavoastră sunteți încă tânăr. Dar administratorul e un om umblat, a vânturat lumea și are o slăbiciune pentru artă. Și, cum ar vrea să facă ceva pentru bieții bătrâni care se prăpădesc, s-a gândit să profite de existența acelor stânci și să creeze un cimitir unic. Fiecare bătrân decedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se ivește țărâna și piatra ce mi se cuvin. Cum steaua nu are deasupra mea nici un nume, n-o pot ruga nici să se stingă, nici să rămâie. Pîn' la cercul de miazănoapte, unde auzi scârțâind în viforniță osia bolții, umblat-am prin feluri de locuri. Subt semn capricornic răzbii printre pinii cu umbra zgârcită. Seminții, pretutindenea altele, aprind alte focuri, și soarele-mpinge alt orruc. Fâlfâind ca din steaguri cu zariștea-ntreagă, soarta își face cu mine jocul potrivnic. Un
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-n durerea mea și nu mă mai acri la suflet. Bine, cumătră! Dumnezeu ți-ajute! zise vicleanul lup și se îndreptă numaidecât înspre casa caprei. știa că e vrea să se întoarcă iezii de la școală, iar capra mai avea de umblat vreme multă printre tarabe. Nu știu cum se codi și se învârti printre mulțimea de oameni din piață, dar cât ai clipi era de strajă la casa caprei. Își aprinse o țigară și aștepta liniștit venirea iezilor și plănuia a-i face
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fii și cu o faimă deja împământenită de mare generozitate. În zilele petrecute în cortul roșu, nevestele lui Iacob vorbeau între ele despre planurile și visele bărbatului lor. Ochii Rahelei luceau la gândul mutării înspre sud. Ea era cea mai umblată dintre ele, pentru că asistase la nașteri peste tot, la Carchemish și chiar în orașul Haran. - O să vedeți munții cei mari și un oraș adevărat, spunea ea. Piețele pline cu mărfuri uimitoare și cu fructe cărora noi nu le știm nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de aici și până la lună, sau de la Ursa Mare până la Vânător?!... - Știu eu cum să măsor, dar n-ai să mă Înțelegi oricât de mult m-aș strădui să-ți arăt, așa că Împarte cuvintele alea odată! Of, of, ești om umblat și-mi Înțelegi vorbele din minte, dar În afara lui Minos și a tatălui meu, nimeni din sat nu mă pricepe... Și nici chiar tu n-ai Înțelege dacă m-aș apuca să vorbesc despre lucrurile care Îmi trec doar mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se practică în satele Bărboasa, Onceștii Vechi și Taula. Dacă gazda binevoia să le deschidă, colindătorii aveau parte de obișnuitele daruri: colaci, covrigi, cozonaci, nuci, mere sau chiar bani. Cu ani în urmă, în satul Laz s-a întâlnit obiceiul umblatului preotului cu icoana reprezentând nașterea lui Iisus, icoană pe care membrii fiecărei case o sărutau cu evlavie. Se practică în fiecare sat. Adevăratul colindat se desfășoară însă în seara și noaptea de Crăciun. În satele amintite, colindătorii, tineri și oameni
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și 1,520 în Muntenia, fiind a zecea parte dintr-o vadră. O oca de vin putea îndestula, la prima strigare, trei-patru persoane. Creangă observa că bețivului și dracul îi iese cu ocaua plină! Aflând de la Comisul Ioniță, om mai umblat, că nemții beau bere, care este un fel de leșie, convivii trag concluzia că e bine „să rămână ei cu trinul lor, și noi cu Țara Moldovei”. Rezon. Dar peste câteva decenii, personajele lui Caragiale și autorul lor o dau
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
oțet, macerat 10 zile; cu fiertură de bănuți, prin tamponări. PLESCĂIȚE (bube cățărătoare) Sunt erupții ale pielii, uneori purulente, care apar pe mâini sau pe picioare și se manifestă prin mâncărimi, usturimi, tendința de a se extinde continuu. Apar din cauza umblatului desculț pe miriști păioase (grâu, secară, orz, ovăz), de la Înțepături de mărăcini sau de la insecte, de la scos cânepă topită din baltă, lovituri. Tratamente: Spălături cu zeamă de boz, de castraveți, cățușnică, gușa porumbelului, cu apă În care au stat haldani
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
Nimic nu ne îndreptățește să-l „repezim” pe cel care ne caută pentru că ne-a deranjat tăindu-i vorba cu un: „Spune repede, mă spăl pe cap!”. La rândul nostru, când telefonăm nu vom începe o convorbire cu reproșuri „Unde umblați?”, „Vă caut de trei zile”. E neplăcut, supărător! Am auzit un răspuns amuzant din partea unei persoane astfel apostrofate: „De ce nu-mi telefonați când sunt acasă?” Când trebuie să telefonăm? Nu este o regulă generală, dar trebuie să avem grijă să
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
de pe fix, chiar și de cei mai buni prieteni ai lui. Nu numai cunoscuții, dar și trecătorii întâmplători îl zăreau cum își făcea plimbarea, bine-mersi, nu împreună cu soția ca de obicei ci, de unul singur, prin locuri cât mai puțin umblate. Un ochi atent ar fi observat că dorea cu tot dinadinsul un loc de plimbare cât mai retras, unde avea posibilitatea să mediteze în voie și să stea de vorbă cu sine însuși, în special după ultimele evenimente care au
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sus, Nici bogdaproste nu ne-ai spus. Cu dar de pâine și de sare, Cu vin din valea noastră mare Te-am ospătat, dar tu în zori, Râzând, te-ai scârnăvit în flori. Apoi prin codri de milenii Ai tot umblat, râzând alene, Ei, vezi, atunci pun mâna-n foc: Tu n-ai fost cal arab, ci porc! Din păcate nici un geniu ca Dostoievski n-a reușit să iasă din prostituția ideologică a șovinismului rusesc. Prozatorul basarabean Ion Iachim scria dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pe care nu l-am ales de Robert Frost au exact același nex semantic:; la americanul Frost expunere obișnuită, aproape plată: "Două drumuri se desfăceau într-o pădure, iar mie / Mi-a venit să-l aleg pe cel mai puțin umblat / Și tocmai de aceea de preferat" (Antologia poeziei americane, "Univers", 1979). Nu este deloc joacă în Simetria lui Marin Sorescu, net superioară celeilalte. Ezitând între două drumuri, "unul la dreapta / Și altul la stânga / După toate regulile simetriei", cel pus să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lupta Împreună Împotriva turcilor, dar care Întîrziau, Mihai Viteazul a făcut Înțelegere cu căpetenia unor haiduci din Serbia, pentru ca aceștia să Îi hărțuiască. Pentru această Înțelegere, ce Mihai Viteazul o face cu banul sîrb Sava, pe drumuri ascunse și puțin umblate, Însoîit de căpitanii MÎrzea Sighiceanul și Ghețea de la Pădureț (Argeș), de vătaful Simeon și de alți oșteni și prieteni, trece munții, pe Valea Motrului prin Cloșani, Valea Cernei, Mehadia, Oravița și În Valea VÎrșețului se Întîlnește cu acest Sava, unde
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
total, e pentru că jidovimea avea presa în mâna ei, banii, aurul, industriile. Acum însă o să le tăiem labele lor pistruiate. Auzindu-l vorbind astfel nu mai simțeam plictiseală, ci o apăsătoare și nedefinită neliniște. Tata nu era un om foarte umblat, totuși făcuse un război și străbătuse oricum țara în care trăia. Nu-l auzisem niciodată spunând ceva despre rădăcina răului de care sufeream, care să semene cu ceea ce auzeam acum de la acest șef legionar. - Și ce-o să le faceți? Îi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Vârfurile brazilor se conturau mai negru pe cerul mohorât, descriind cu o linie tremurată marginile poienii. Apostol porni spre punctul cel mai jos, unde trebuia să înceapă altă vale. Și cum intră iar în pădure, simți într-adevăr o cărare umblată. Se opri, să se odihnească un minut și să-și mai șteargă nădușeala pe gât și pe față. Deodată își stăpâni respirația și ascultă. În spate, în poiană, auzi zgomot de pași. Se piti lângă un trunchi gros. I se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și celălalt este îngerul Domnului. Ați venit să pedepsiți fărădelegea Sodomei și a Gomorrei. Auta se gândi că nu mai era timp de zăbavă: lumea știa. Îi tălmăci tovarășului său ceea ce i-a spus bătrânul. Dar bătrânul Abraam, pesemne om umblat, băgă de seamă că numai cel căruia îi spusese Enoh cunoaște limba sa, și îl întrebă cu smerenie: - Enoh, ce grai să rostească gura mea ca să fie plăcut și limpede urechilor îngerului Domnului? - Tu cunoști poate limba rome? îl întrebă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Zumzetul de albine și ciripitul de pasări făceau din aceste locuri ceva de vis. Furați de frumusețile din jur am ajuns la un loc unde se intersectau două drumuri. - Cred că acesta este drumul către Obârșeni, cotind pe unul mai umblat. După circa cinci minute de mers am observat că ne afundăm tot mai mult în sălbăticia pădurii. În dreapta am auzit trosnet de crengi uscate și grohăit de porci mistreți. Ca la comanda ne-am oprit, bătăile inimii au început să
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Nimic nu ne îndreptățește să-l „repezim” pe cel care ne caută pentru că ne-a deranjat tăindu-i vorba cu un: „Spune repede, mă spăl pe cap!”. La rândul nostru, când telefonăm nu vom începe o convorbire cu reproșuri „Unde umblați?”, „Vă caut de trei zile”. E neplăcut, supărător! Am auzit un răspuns amuzant din partea unei persoane astfel apostrofate: „De ce nu-mi telefonați când sunt acasă?” Când trebuie să telefonăm? Nu este o regulă generală, dar trebuie să avem grijă să
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
o cotitură, un iepure roșcat, dintr-un salt trecu drumeagul și se afundă într-un desiș de cătină. Se însera... La intrarea în pădure, ca să scurteze drumul spre casă, lăsă drumeagul pe partea stângă și se abătu pe o potecă, umblată doar de sălbăticiuni, dar știută și de ea. Poteca, strâmtă, se îngusta pe măsură ce înainta în inima codrului. Pădurea de fagi și goruni era ciudat de tăcută... Trunchiurile se înălțau către bolta cerului, uriașe... sus, se întâlneau crengile verzi, fragede... iar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dispăru. Gajus dădu fuga în bibliotecă, văzu scrinul deschis: raftul cu jurnalul era gol. Cu câteva zile în urmă, Drusus vorbise despre vila lor din Umbria, situată în apropiere de izvoarele sacre ale Clitumnus-ului, despre vechea Via Anerina, foarte puțin umblată, cel mai scurt drum între Roma și Umbria, înconjurat de codri și poteci de munte care coborau spre Hadriaticum. De acolo se putea debarca în Illiria. Gajus se întoarse și se întrebă cu teamă cum putea s-o avertizeze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
viziteze când se va simți În stare. În ciuda faptului că nu aveau În comun decât cărțile și bicicletele, rămase impresionat de curajul și Încrederea În sine a tânărului scriitor, ca și de lipsa lui de respect pentru căile bătute și umblate. Era Întruparea noii epoci științifice, ridicând În slăvi invențiile și viziunile care aveau să transforme viața de zi cu zi. Când Henry Îi povesti cum devenise dependent de dictare ca metodă compozițională, Wells proroci că, Înainte de finalul secolului următor, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iar fata, tremurând, se făcu roșie ca trandafirul (roza este sinonimul frumuseții, al dragostei ardente și al vieții). Deși feciorul de-mpărat o roagă să rămână, fata rostește incantația plângând, schimbând numai finalul, care nu mai corespundea realității, pe pământ umblată, și de voinici sărutată. Dafinul Însă nu se mai deschide, iar fata se-ntoarce la cortul feciorului de-mpărat. Vremea trece și slujitorii Îi aduc aminte feciorului de-mpărat că e ziua Sfintei Vineri, când trebuia să plece cu vânatul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
de împărat. Fata cea mare rostește o incantație, iese din Dafin, sărează bucatele feciorului de împărat și revine în palat, după ce se roagă de trei ori: "-Deschide-te,/ Dafin-verde,/ să intre/ fată curată, /de soare/ văzută,/ de vânt/ bătută, /pe pământ/umblată, /de voinici nesărutată!" Același lucru se-ntâmplă și cu sora cea mijlocie. Flăcăul de-mpărat, întors de la vânătoare (c-avusese și mai mult noroc la fiarele sălbatice), se hotărăște să vadă cu ochii lui ce se întâmplă cu bucatele gătite
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
iar fata, tremurând, se făcu roșie ca trandafirul (roza este sinonimul frumuseții, al dragostei ardente și al vieții). Deși feciorul de-mpărat o roagă să rămână, fata rostește incantația plângând, schimbând numai finalul, care nu mai corespundea realității, pe pământ umblată, / și de voinici/ sărutată. Dafinul însă nu se mai deschide, iar fata se-ntoarce la cortul feciorului de-mpărat. Vremea trece și slujitorii îi aduc aminte feciorului de-mpărat că e ziua Sfintei Vineri, când trebuia să plece cu vânatul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o noapte pierdută! noapte de dragoste pierdută, zice ea! băieți patru la animația peronului, locurile neadormite printre oameni, funcțională noaptea din aceeași nefolosire a ei, deschide obloanele de zi-lumină, se poate bănui ce se pierde, luna de pe turta sînului, lumină umblată, sta-ți-ar ochii în altă parte, nesătulule! examen de diferență de la trecere la petrecere, trenul se înalță, găurile văilor sub roți, stat de pădure îndesată, inlunația deasupra, dincoace pămîntul culoare, nu paloare, și prin aceasta forma lui, în ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]