307 matches
-
vasele decorative, sculpturile, etc. Mobilier peisager urban este un termen contemporan care include toate obiectele care sunt instalate în spațiul public al unui oraș și care răspunde tuturor necesitățiilor utilizatorilor. ADĂPOSTURI ORNAMENTALE Adăposturile de grădină ornamentale și funcționale sunt: chioșcurile, umbrarele, pavilioanele, foișoarele, gazebo-urile, ș.a, care au constituit întotdeauna decorațiuni ale grădinii din cele mai vechi timpuri (la egipteni apare pe un plan de grădină din anul 1.400 î.Ch.). De altfel, denumirea de chioșc provine de la persani, care
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
stuf, lemn, metal, țiglă, ș.a.). Aceste construcții au rolul să creeze un mediu liniștit, intim, protejat de soare, dar în același timp să fie legate artistic de vegetația peisajului. În grădinile familiale actuale se optează tot mai frecvent pentru un umbrar alcătuit din elemente ușoare de schelet pe care să se înfășoare plante, în special liane. Aceste construcții sunt alcătuite din câteva coloane (din lemn sau metal) care susțin un acoperiș ușor din lemn, stuf, materiale plastice sau chiar pânză (sub
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
lumi: a deținuților și a cadrelor. Și lumile lor se divid în mai multe subuniversuri, structurate după mai multe criterii: sex, grad, vîrstă, credință religioasă, nivel de instrucție școlară, etnie etc. Această multiplicare a culturilor face dificilă problema stabilirii unui umbrar simbolic stabil deasupra întregii societăți penitenciare, căci fiecare grup are alte viziuni, alte percepții privind lumea în care trăiește și lumea din afară. Numărul și complexitatea lor le fac din ce în ce mai inaccesibile celor din exterior. "Ele devin enclave ezoterice, ermetic sigilate
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și la mulți ani! Câta sindrilă pe casa, Atâția galbeni pe masă; Cât grâu în ogor, Atâtea vite-n obor; Câte paie-n bătătură, Atâția copii în pătură; Cât păr într-un cojoc, Atâția copii la foc; Câtă frunză pe umbrar, Atâția bani în buzunar! Câte flori sunt pe câmpie, Atâtea iepe-n herghelie; Câte flori sunt pe vâlcele, Atâtea-n vară mielușele; Câte pietre sunt la munte, Atâția porci, vaci, boi și gâște La dumneavoastră în curte! La anul Și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
-mi-se bucuros cu urarea de „Bine ai venit, nașule!”. Eram, după spusele lui, al treilea musafir din acea zi și, după câte mi-am dat seama, dumnealui se cinstise în sănătatea vizitatorilor. Puțin euforic, m-a condus spre un umbrar răcoros unde se aflau o masă și taburete pentru gazdă și oaspeți. Fina, dăscăliță și ea, pensionară, a predat matematica pe care acum o folosește doar la număratul păsărilor, ouălor, firelor de răsad și al paharelor cu care soțul își
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
deschideri de mici dimensiuni. Pentru a compensa inconvenientele acestei tehnici care condamna biserica romană la a rămîne un edificiu îndesat și prost luminat, începînd cu secolul al XI-lea vor fi adoptate soluții variate: juxtapunerea mai multor cupole, bolți în umbrar susținute de arcuri ce dublează bolta, bolți cu linii de intersecție a două suprafețe, și unele și altele sprijinindu-se pe coloane robuste, pe ziduri consolidate de puternici contraforți etc. Arhitectura aceasta nouă, apărută aproape în același timp în regiuni
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cîteva particularități regionale: edificii cu cupole în vestul Franței, mari biserici normande, rhenane și scandinave cu turnuri de fațadă și cu clopotniță (Jumièges, Worms, Lund), biserici fortificate în Languedoc și Provența, acolo unde face ravagii pirateria musulmană, mari nave în umbrar în bisericile din Auvergne. Cît despre decorațiunile romane, acestea sînt total dependente de învățămintele credinței creștine. Pentru oamenii din popor, pentru țărani, mai ales, ei constituind imensa majoritate a credincioșilor, biserica reprezintă o imensă carte cu poze, din care se
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
9½ slujbă religioasă cu Te Deum, oficiată de mitropolitul Moldovei, cu cor. Ținut trei sferturi de oră, biserica enorm de aglomerată. Scutit de paradă Batalionul de Vânători, vreme amenințătoare. Ora 12 la barăcile Batalionului de Vânători, totul decorat foarte frumos. Umbrar mare, sub care masa pentru 50 persoane, Jooris, Alecsandri, Anghelescu, mitropolitul cu arhimandriții, Boerescu, Slade cu soția, Fastenrath etc., etc. Trupa are masa aranjată în jurul nostru. Eu țin primul toast, Anghelescu răspunde (își citește toastul), maiorul Rudeanu, apoi Candiano își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
2 ore. Acolo la ora 8. În valea râului Suha Mică, unde coborâm abrupt, pe un drum destul de bine construit, însă prost întreținut, spre Stânișoara, multe serpentine. Vedere frumoasă asupra munților, până spre Bucovina. Vânt foarte rece. Dejunat sub un umbrar la ora 12, rămas acolo o oră și jumătate. Pe jos în Valea Sabasa, apoi cu trăsura spre Borca de pe Bistrița, ora 3½. Peste pod, multe plute etc. Ora 5 sosirea în Broșteni. Ne-a întâmpinat Ion Catingaș, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
liturghie și Te Deum la biserică, trei sferturi de oră. Trecut în revistă Batalionul 4 Vânători. Înainte de amiază scris. Ceva ploaie, nori foarte amenințători. Ora 12¼ pe platoul cantonamentului Batalionului de Vânători, frumos amenajat. 50 persoane la banchet, soldați sub umbrarul nostru. Toasturi, eu îl țin pe primul, generalul Budișteanu în cinstea Elisabetei, maiorul Petrescu în cinstea mea. Elisabeta mulțumește mamelor care și-au dat fiii pentru patrie. La sfârșit mai vorbește Theodori, apoi horă până la ora 3, când începe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
prin grădină, spre gară. Ora 9 plecat cu Cernat și Crețeanu. Ora 10 Titu, întâmpinare, delegație din Târgoviște. Ora 10¼ plecat pe noua linie ferată spre Nucet, acolo inspectat herghelia. Ora 12 sosirea în Târgoviște, mare întâmpinare călduroasă. Sub un umbrar prezentarea autorităților. Inspecție a Regimentului 20 Dorobanți col. Logadi și a Bateriei a doua a Regimentului 5. Ceva ploaie. Ora 2 plecat cu trăsura la mănăstirea Dealul. Pe drum primit comunele și școlile. Vizitat depozitul de arme de acolo. Biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
anului următor. În acest fel, vițeii au la ieșire pe pășune vârsta de minimum 4-5 luni, organizarea îngrășării făcându-se împreună cu mamele lor, în turme de 60-120 cupluri, întreținute pe pășuni de bună calitate, prevăzute cu padocuri de odihnă și umbrare, în suprafață de 8-9 m2 pe cuplu, amenajate cu posibilități de administrare a unui supliment zilnic de 2-3 kg nutrețuri concentrate pe cuplu. La sfârșitul perioadei de pășunat se procedează la valorificarea cuplurilor, vițeii realizând la vârsta de 10-12 luni
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
psihologice și trăirile existențiale ale celui care știe că nu se va mai întoarce niciodată în tărâmul obârșiilor: „Când o să vâslesc în lumină, pe ape / Sihastre, albastre, / Să-mi pui pădurile tale sub pleoape, / Să le răsfrâng undeva-n curcubeu, / Umbrar la coverga lui Dumnezeu. // Și târziu, barem în somn pe sub lună / Să le mai aud foșnirea, doinirea / În «limba» română...” (România). Recursul la latinitate, izvorând dinspre Geția spre Italia, reface drumul spre originile împăratului Traian și tranșează la nivelul cuvintelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
și soarele cobora obosit, ascuns de nori anemici, striați și pîclișiți. În partea de est nu era zare de nor, doar dincolo de Holboca, pe la basarabeni, se vedeau ceva forme neclare, care ar fi putut fi catalogate drept nebulozități nedefinite. În umbrarul aflat în posesia subsemnatului era răcoare și discuția cu amicul meu, Nicușor, lîncezea lamentabil. Fiecare evita dialogul și, din cînd în cînd, își mai turna un strop de vin în pahar, fără a se sinchisi dacă și celălalt ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vin fiind generoasă, îl determină pe Nicușor să abuzeze de licoarea lui Bachus. Cam lăcomior, spun în gînd. Discuțiile devin mai puțin elevate. Nivelul lor era inferior celor duse de submediocri. Nicușor abia se ține pe picioare. Caută toaleta prin umbrar, golește paharele ca și cînd le-ar turna într-un butoi. Ușurel, dragă prietene, mai bei și acasă. Chem un taxi. Vrei să scapi de mine? Nu, dar o să-ți fie rău... Îl împing cu energie spre stradă. Oponența sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acesteia. Încercam să rup uneori tăcerea care se instala adesea între noi, să bavardăm vrute și nevrute ca pe timpuri, dar profesorul era captat în întregime fie de cafeaua aburindă, fie de o păsărică ce se apropia de noi pe terasa din umbrar, în general cam pustie. Vorbele noastre ieșeau cu dificultate și abordam, de regulă, referiri la tihna în care ne delectam cu o cafeluță făcută meșteșugit la ibric de către Stela, soția mea. Într-una din zile profesorul mă sună la telefon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în amiaza mare. Deși pe drum se găsesc panouri imense care te sfătuiesc să consumi curent doar cît este necesar. Plaja este cu un nisip mășcat și cîțiva palmieri îndrăznesc să caute apă dulce la cîțiva metri de apele oceanului. Umbrare din stuf se închiriază pentru un dolar. Lume multă și variată profită de briza răcoroasă, de apa călduță și de soarele blînd al dimineții. Bătrîni venerabili au părăsit Europa friguroasă pentru a trișa puțin destinul. Folosesc din abundență creme ecran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
naturală și... stăpînă pe situație. De aceea moșul nostru își ștergea transpirația cu mîna stîngă, cea cu papornița, pentru că dreapta era ocupată cu prețiosul degețel. Cele două ființe veneau la plajă și nu și-au găsit alt loc decît la umbrarul de lîngă mine. Înainte de a se așeza acătării, moșul scoate o înghețată și mulatra mușcă lacom din ea. Bătrînul o adoră și o întreabă dacă mai vrea ceva. Da, vreau o bere, spune fata. Urmele schiurilor se conturează din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acum de vechea lor cultură și civilizație, de aspra lor austeritate mo rală și de preaexce lenta lor rânduială economică. Așa, prin urmare, am descoperit, curând după Unire, Sighișoara cea atât de primitoare pentru noi amândoi - la crâșma văduvei, sub umbrarul de viță bătrână de sub poalele Cetății, unde eram ospătați cu „zona“ picantă În străchioară de pământ fierbinte, de la cuptor, udată cu vinul uscat, subțirel și verzui de pe Târnave, servit cu zâmbetul confident și complice al pa troanei preazeloase cu clientul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dezordonate, ca îmbulzeala ultimelor fire de nisip la gura clepsidrei. Deși încalcă tot soiul de tabuuri, deși descriu jocurile erotice ale copilului și adolescentului (cu fetițe, cu băieței, apoi cu colegi și, mai ales, cu soldați, ordonanțele tatălui ofițer, prin umbrare din grădină, în șifonier, acasă, lângă pătuțul cu plasă, în șuvoiul râului, iar mai târziu în sălile de cinema), deși nu ascund nici cele mai naturaliste detalii, cele două capitole din Memoriile lui Negoițescu sunt atât de bine scrise, încât
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ale intere sului închise, fiindcă eu nu sunt aici: sunt cu tine, lângă tine. De necrezut cum mă pot înșela, din cauza asemănării decorului. Închipuie-ți că mi s a părut, când am ridicat ochii, că sunt la Cr[ușeț], sub umbrar, și că poteca roz-aurie de lângă mine duce la curtea mare, înveșmântată în verde, de pe tărâmul copilăriei mele. Unde ai hotărât să-ți petreci vacanța? De ar fi ca această carte poștală să-ți parvină înainte de plecarea ta și s-o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am pierdut mințile, îți scriu scrisori din care poți vedea că mi-am păstrat judecata întreagă și întreaga bravură. Ți-aduci aminte de prânzul nostru din cârciumioara aceea și de lecția de gramatică pe care am studiat-o împreună sub umbrar? Și iată o altă față a lunii septembrie, cea de azi, draga mea dragă: la lumina lămpii micuțe, Doamna Cenușie își salută cu strigăte de durere fata prea iubită, aflată departe, atât de departe de ea. Te strâng în brațe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de altfel, într-o urbe cu jumătate de milion de locuitori, singurul ambasador "de carieră". Leul în toamnă Mi-i pasul tot mai leneș și mai greu și ochiul nu-l mai simt de șoim la vânătoare, mă trag pe sub umbrare mai mereu, nu mă mai cere noaptea hăitaș la căprioare. Mă-nvălui ca-ntr-o mantie în toamnă, mi-s umerii ca bronzul adormit, din tot ce-a fost nimic nu mă îndeamnă și goana peste ani m-a ostenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
servi prânzul la pachet. Terminându-se masa frugală, băieții au roit-o îndată spre pajiște. Don Calabria, cu un semn al mâinii, i-a reținut pe don Diodato și Gigio. I-a invitat să se răcorească cu o bere, sub umbrarul unei cârciumi de țară. Un tablou de viață simplă, departe de oraș și de pălăvrăgelile sale. După o primă înghițitură de bere, timid, don Calabria spuse: «Aș vrea să vă citesc câteva gânduri pe care le-am scris în aceste
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
un personal priceput în a le administra, cum aveam să ne convingem numaidecât. Așteptăm un timp la porțile acestui „Sezam” al lui Dionisos, adunându-ne toate cele trei grupuri în fața unui automobil de epocă, producție anii ’20, fixat sub un umbrar, la intrare. Arată nou-nouț, vopsit în galben-negru și cu blazonul casei pictat pe portieră. Deși un obiect butaforic, menit să stârnească apetitul turiștilor - asemenea unei lănci medievale atârnate de perete -, toată lumea este decisă să valorifice la maximum detaliile pitorești ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]