198 matches
-
mai gândească puțin Înainte de-a deschide gura. Hai să mergem la masă mai devreme, i-a spus. După aia putem să mergem la hotelul Java, sau Într-un loc la modă, să bem ceva, ceva tare și colorat, cu umbreluță. Am avea și ocazia să tragem cu ochiul la caraghioșii ăia cu parale multe și cu prostituatele după ei. Din și-a tras scaunul mai aproape de birou și a deschis un caiet. — E prea devreme pentru cină, a spus el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pod suspendat, îngust și lung de nu-i vedeai capetele. Deodată mi-a apărut în față. Venea spre mine: tânără, înaltă, trupeșă și frumoasă de-ți lua ochii. Era îmbrăcată toată în alb, numai dantele și purta pe umăr o umbreluță albă de soare. M-am întrebat o clipă ce face cu umbrela, că era noapte, dar mi-a venit în minte imaginea mergătoarei pe funie care-și ține echilibrul cu ajutorul unei umbrele. Apoi, când ne-am apropiat unul de altul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
doamnelor, aduși acolo ca să se împerecheze la desuetul amoraș de ghips din centrul parcului -, servitoare și soldați în călduri, negustori cu amantele lor pe care din vreme în vreme le mai schimbau între ei, doamne ofilite care mimau fericirea pe sub umbreluțe de soare la brațul ofițerilor în uniforme de paradă, cu toate tinichelele lor de decorații, sclipind pe piept, călcând ritmic în sunetele festive ale fanfarei conduse de un capel maestru cu favoriți abundenți și care parcă nu mai murea niciodată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
orașului. La ora aceea bulevardul era încă aglomerat; Mara mai privi o secundă balconul de la etajul patru, de parcă îl vedea pentru ultima oară, și apoi traversă. O apucă pe Rosetti, apăsând în tocurile de la pantofi. Mergea repede, de la umbra unei umbreluțe la alta. Soarele ardea prin pânza cu reclame la Coca-Cola sau Carlsberg și prin frunzele copacilor din stație. Pe sub sutien deja i se scurgeau două firișoare de transpirație care se topiră în cordonul ce-i strângea mijlocul. Mara puse geamantanul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
malul râului. Cum nu găsiră nici o soluție, începură să-și aducă și alte obiecte, mai întâi pe cele de uz personal, periuțele de dinți și aparatele de bărbierit, apoi câteva pentru confort. Încet încet apărură mese și scaune de plastic, umbreluțe și saltele de plajă, încât se treziră că locuiesc chiar lângă apă. Plantaseră și câțiva pomi, ridicaseră malul și continuau să păzească vechiturile. În oraș mergeau doar la biserică, la serviciu sau la școală și la cinema. Râul curgea liber
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de a doua tinerețe. În ciuda Înfățișării sale care trezea oroare, bătrâna Bertha se simțea minunat. Îi plăcea nespus să-și ungă umerii osoși și spatele cu o mulțime de uleiuri și de creme pe care le căra pe plajă, Împreună cu umbreluțele, rogojinile, rachetele de tenis și saltelele pneumatice ce se umflau luând forma unui crocodil. Putea să reziste În soare de dimineață până seară fără să i se facă rău. La amiază, nisipul dogorea atât de tare, Încât nu puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bucuria, sentimentul de plin. Își aminti, privind resturile colecției sale, cum petrecuse ore întregi înșirând coliere de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai absorbit. Își gâdilase călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își frecase picioarele de o bucată de scoarță ca să fie cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mulțime de bibelouri, pe divanul vechi înviorat de o pânză înflorită. Pe perete era agățat un poster înfățișând o maimuță cu bonețică de nou-născut pe cap și un biberon între labe, fotografiată în lumina falsă a flash-urilor și a umbreluțelor de polietilenă ale unui atelier fotografic. Se întoarse imediat. Telefonul este dincolo, în cameră, spuse arătând spre o perdea din fâșii de plastic aflată chiar în spatele meu. — Mulțumesc, am șoptit către perdeaua aceea de bar și din nou m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am așezat pe divan în fața posterului cu maimuța. O senzație de stânjeneală îmi plutea în gâtul uscat, făinos. Am privit în jur și jena mea fizică alunecă în ambianța aceea modestă. Pe un raft, o păpușă de porțelan cu o umbreluță din voal își sprijinea fața speriată de primul dintr-un șir de volume toate identice ale uneia din acele enciclopedii care se cumpără în rate. Mizeria era bine confecționată, îngrijită, onorabilă. M-am uitat la femeia care venea spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întors înapoi în mâinile mele! Și nu am oprit momentul acela, l-am lăsat să plece, și poate nici nu aveam chef să te împing, vroiam să citesc ziarul. Îți ating fruntea. — Bravo, spun, bravo. Și, în camera mea, sub umbreluța liberty care centrează cu lumina ei caldă biroul și capul meu chel, mă gândesc încă la tine. M-am retras aici înăuntru, lăsându-vă vouă, femeilor, restul casei, feșe albe, vată, sânge de fecioară. Mama ta a pregătit ceaiul, ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Urlă un câine În vecini și se-ntunecă a ploaie, iar Sandu Șpriț trântește șapca de pământ. 1 Mai Capitalist... 01.05.2009 Romania - land of choise, criza și Eurovisionul Căldură mare, numai bună de stins cu bere rece. Sub umbreluțele inscripționate cu Ursus - Regele berii În România sau Bergenbier - Prietenii știu de ce, Șpriț, Gore și Gicu au ajuns la concluzia că și vizitele la cârciumă vor cunoaște o schimbare radicală. Nedorită de niciunul dintre ei, dar impusă de situația generală
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
boc, da’ mai simpatic. Vreți, mă, să intrați În cursă cu mine? Sandu și Gicu se privesc preț de câteva secunde, apoi dau amândoi din cap. Vrem! De ce să nu vrem?! Hai să strângem semnături, scoatem masa pe trotuar, cu tot cu umbreluță... Da’ ne trebuie un slogan. Și să fie penetrant. Gore cade pe gânduri apoi golește halba dintr-o sorbitură și strigă de se zguduie masa: „De-mi dați votul numai mie, vom trăi Într-o beție!!!” Sandule, dacă nici sloganul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
visu’ meu! Bă, da’ ce femei erau alea... Doamne, dă-mi visu-napoi și pe urmă pot să citesc toată cartea lu’ antoan! 16.04.2010 Pe diverse teme Viață de artist, noaptea vesel, ziua trist! Soarele se tolănește leneș peste umbreluțele colorate care populează terasa, iar mesenii afișează expresii optimiste. Se apropie vara cu pași repezi Și totul pare privit dintr-o altă perspectivă, mult Îmbunătățită. Păi, da, Sandule, că noaptea e cu dansuri Și cu beuturi, dar ziua vine cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Gicule, să nu-ți stea vreun mic În gât. Ia-o și tu mai ușor, a auzit și Gore ceva, pe la știri, nici nu e foarte departe de axul drumului, ca să zic așa. Și vino mai aproape de masă, sub scutul umbreluței, ia protejează-te, e stratul de ozon ca șvaițerul, vrei să te duci acasă cu un cancer de piele? Se răsucește pe jumătate, privindu-l pe Gore În ochi: Băi, Gore, imperiul sovietic ne-a stat ca un ghimpe În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Shop Boys și clipul lor simpatic cu Statuia Libertății cu secera și ciocanul. Primul meu West a fost, în 1990, Dubrovnikul. Frumos. Școală CEU pe tema Philosophy for Children. Adriatica. Pomi de climă meditaraneană. O cofetărie de lux. Înghețată cu umbreluță. Prima și ultima. Când am plătit-o, am știut că nu voi mai pune gura pe ea cât oi sta acolo. Lipsa banilor mă paraliza, așa cum o paralizează pe maică-mea nota de plată de la restaurantele la care o duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ergonomic. Camera este dotată cu birotică modernă. Dan Durău îi vorbește colegei sale,Gina Gurău. -Suntem în 4 ianuarie. Cred că era mai bine să continuăm petrecerea. Cine are nevoie de noi după revelion?... -Dane,eu zic să mergem la „Umbreluța”,peste drum,la o cafea.Mai vorbim cu John. Ușa agenției se deschide brusc și un bărbat intră vijelios. Se oprește în dreptul Ginei.E tânăr. Ea îl privește cu interes. -Buna ziua,draguță!Cu domnul Durău. -Dumnealui...indica dezamagită Gina
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
lămâie! —Mișto, Luke, băiete! —Melinda, păpușico, nu era șampanie roz, dar aveau una obișnuită peste care au mai pus niște Ribena. Barmanul e un tip de treabă! —Mulțam, Luke. —Tamara, păpușico, JD simplu. îmi pare rău, păpușico, dar n-aveau umbreluțe! —Mulțam, Luke. V-am descris bine tabloul? Da, e adevărat, chiar își spuneau unul altuia „băiete“, iar fetelor chiar le ziceau „păpușico“ și chiar beau Jack Daniels pe bandă rulantă, și, desigur, îl prescurtau „JD“. N-o să-i nedreptățesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
amintiri verzi și uscate, de-a lungul întregului teritoriu britanic. Cum a fost de s-a zbenguit ea pe acolo și cum crăpau țestele saxonilor precum coaja de pepene, întorcîndu-se după dânsa să o soarbă din priviri, când se plimba. Umbreluță, pantofiori, trăsurică, domenii regale ori numai de baroneți, escapade la Manchester, Russel Street și ce-o mai fi spus. Patricia mai mult asculta, aproba numai când nu era cazul, și, când își termină pe trei sferturi țigara, se înecă îngrozitor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cale-Bătută, începu Vânătorul, de ce-ai venit pe insulă? Peckenpaw medită grav asupra întrebării. Apoi răspunse: — M-am obișnuit să fiu viu. PATRUZECI Leagănul, Elfrida în el, Vultur-în-Zbor în spatele lui, Irina sprijinită de marele frasin de care era legat leagănul. Umbreluța de soare a Elfridei așezată lângă cea a Irinei, închisă și inutilă în umbra liniștitoare a copacului. Elfrida zâmbind cu o plăcere copilărească nevinovată, Vultur-în-Zbor zâmbind cu jumătate de gură, ca să-i țină companie, Irina fără nici un zâmbet, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la un leagăn și cu două astfel de femei, nu puteai să nu fii voios. Iar Vultur-în-Zbor chiar așa și era. Elfrida în leagăn. Mai sus! porunci ea. Vultur-în-Zbor împinse mai tare, iar leagănul se înălță. Pleoapele Irinei, închise precum umbreluța, cenzurau scena. O astfel de inocență ostentativă nu prea o atrăgea. Elfrida Gribb era tovarășa permanentă și vecina ei - și totuși, se gândi ea, ele două aveau prea puține atribute în comun, în afara frumuseții. Trecuse mult timp de când Irina mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
închis ușa, după care el nu a mai văzut-o niciodată. Exact la cea de-a șaptea bătaie ușa s-a deschis. Madame Iocasta i-a privit cu uimire pe cei doi. Elfrida i-a întors privirea calmă, învârtindu-și umbreluța de soare. Era îmbrăcată numai în dantelă albă. — Doriți ceva? a întrebat descurajator Iocasta. — Da, a răspuns Vultur-în-Zbor. Nu era momentul să fie mândri. Căutăm adăpost. Iocasta a zâmbit fără chef. — Nu, a zis ea și a dat să închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
c-o să ne spună tot... ȘEFUL GĂRII: Așa a zis? CASIERUL (Către CĂLĂTOR.): Așa ați zis? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, cred că acolo aș putea să-mi dau seama... de o mulțime de lucruri... IOANA: Am să-mi iau o umbreluță albă, de soare... ȘEFUL GĂRII: Credeți, domnule, că am putea ajunge... într-adevăr... la mare? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Simt că într-acolo e marea, vă jur, o simt atât de bine cum n-am mai avut niciodată... niciodată... atâta siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cele mai incerte și de dimensiuni diferite; tot acest travaliu este însoțit de exclamații și comentarii furtunoase; în acest timp CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă ușor pe peron, apoi se așază pe fotoliul-leagăn și-și aprinde o țigară.) VOCEA IOANEI: Umbreluța mea! Bretelele! Hi, hi... VOCEA CASIERULUI: Să spargem bufetul! (Zgomote, sticle sparte.) IOANA: Tată, unde-s... HAMALUL: Aici! ȘEFUL GĂRII: Sunt bătrân, sunt prea bătrân... HAMALUL: Numai o gură... CASIERUL: Cine? IOANA: Eu! CASIERUL: Ale cui? ȘEFUL GĂRII: Toate, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
universitar. 5 Îmi amintesc fluxul de vis al bărcilor cu vâsle și al canoelor de pe râul Cam, tânguiala ca de havaiană a fonografelor trecând Încet prin soare și umbră, mâna unei fete răsucind ușor dintr-o parte Într-alta mânerul umbreluței de soare viu colorate ca un păun, În timp ce ea se lăsa pe pernele bărcii la care eu vâsleam visător. Castanii cu conuri roz erau ca niște evantaie deschise; alcătuiau o rețea care acoperea malurile, alunga cerul din râu, și modelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-n față piața, unde În asfințit Își desfăceau zlătarii șatra; căruțe cu iz de catran și gaz ca pletele fetelor, Împletite cu zdrențe roșii și bănuți de aramă, cîntecul deochiat al băiatului care cositorea cazane amuțind la apariția domnișoarei cu umbreluță roz, pentru că și țiganul are obraz, o finețe veche În degetele subțiri, În coapsele prelungi „Bate-mă boierule, bate-mă că nu-ți semăn!“. Seara pe străzile Întunecate care se deschideau din piețe adormite ca degetele dintr-o palmă, acordurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]