560 matches
-
S-au scurs câteva minute, În care Amory a continuat să șadă fără glas. Regreta că exista o regulă ce le interzicea studenților din primul an să iasă din casă după stingere, fiindcă ar fi dorit să rătăcească pe aleile umbroase și parfumate, unde Witherspoon se apleca deasupra copiilor săi atici, Whig și Clio, ca o cloșcă neagră, unde negrul șarpe gotic al râului Little se Îmbârliga spre Cuyler și Patton, iar acestea, la rândul lor, proiectau misterul peste panta placidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gloria de teoretician al funcțiunilor, a lui Gauss, și nici pe manuscrise mai mult sau mai puțin complete, de felul fragmentelor de teoria numerelor din 1834 - și 1837, ci pe aluzii din schimbul său de scrisori cu astronomii, pe indicații umbroase din jurnal, ori pe însemnările critice cu care Gauss obicinuia să umple marginile libere ale cărților sale. Astfel, se pare, Gauss era în posesia intergării ecuațiilor diferențiale cu coeficienți raționali, admițând ca integrală particulară seria ipergeometrică; deținea principalele trăsături ale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mă opresc nicicând din mers, decât doar pentru a admira și mai mult frumosul pe care îl descopăr. Am ajuns odată într-o țară pitorească, plină de livezi mândre și de oameni de treabă. M-am oprit lângă un măr umbros, care avea poame mari și frumoase. Un tânăr chipeș m-a văzut și mi-a dăruit un măr proaspăt cules din pom, minunat, jumătate roșu, jumătate auriu, și mi-a spus: - Dăruiește, te rog, acest măr celei mai frumoase fete
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
ce avem de făcut. După aproape două ore, rezultatul computerului tomograf arăta că nu există vreo leziune cât de mică asupra vreunui organ, indiferent de natura ei. Intră în ședința de psihoterapie și Ilona, care își povesti amănunțit acea parte umbroasă din viața sa. Ambii medici s-au arătat mulțumiți de starea de sănătate a celor doi soți. - Nu sunt probleme grave, domnule comisar. Amândoi au discernământ. Poveștile lor sunt uluitoare. Nu pentru că n-aș mai fi auzit ceva asemănător, însă
PROMISIUNEA DE JOI (XVII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363864_a_365193]
-
piscuri mărețe unde (cu puterea lui) a sedimantat, ca într-un fagure, sentimente, ideii, trăiri, dorințe, suferințe, "zile cu trei sori în frunte" , bucurii, iubiri trecătoare sau nostalgii cu dureri sufletești, cânece ce au legănat copilul în copaia de sub nucul umbros; apoi "când elev eram și ascultam" doina scumpă care a însoțit soldatul să meargă în armată, pe câmpul de luptă, și balade strânse-n vatra dorului "ca trei frați dintr-o tulpină" trezind în poet mândria românului ce-și ară
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
că totul e un vax vast - amândoi să strigăm - entuziast și deplin - deodată - la mijloc de chin: „amin!” INUTILITATEA MAȘINII TIMPULUI unii ca voi sau unii ca alții - printr-o eroare de pilotaj - pot să-i trezească - înalți severi și umbroși - pe psalții Bizanțului și atunci - abia - să auziți cât de veche și cât de frumoasă e lumea - clădită între ne-zidurile eternității - între grădinile dulceții Cuvântului Întemeietor Sfântului... ------------------------ Adrian BOTEZ Adjud, Vrancea 20 septembrie 2016 Referință Bibliografică: Adrian BOTEZ - MĂREAȚA
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
apă / Fugare roiuri negre de mărgele. / O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri, / Și viața căprioarei spre zările târzii / Zburase lin, cu țipăt, ca păsările toamna / Când lasă cuiburi sure și pustii. Împleticit m-am dus și i-am închis / Ochii umbroși, trist străjuiți de coarne, / Și-am tresărit tăcut și alb când tata / Mi-a șuierat cu bucurie: - Avem carne! / Spun tatii că mi-i sete și-mi face semn să beau. Amețitoare apă, ce-ntunecat te clatini! / Mă simt legat
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
vibrez pe notele armonizate ale toamnei. Partiturile pe care o să le cânt au ritmul roditor și culorile arămii cu voce să dea glas profunzimii. Cu netăgăduită uimire de suflet înrămat în simboluri și ochii plecați pe fereastră către niciundele timpului umbros; am simțit în tine respirul, iarba sortită pentru descântec, în dimineți cu ciocârlii căzute din zbor, de nu mai scap de iluzii. Numai ele în soare zburând cu soare îmi umplu inima, mai departe-i secerat grâul, după o vreme
MIRAJ DE TOAMNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363092_a_364421]
-
Vicol Publicat în: Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului SALCÂMUL, STEJARUL ȘI BRADUL Domnul cică a făcut Demult tare, la-nceput, Trei pomi cum nu s-a văzut: Un salcâm tare frumos, Un stejar gros și umbros Și un brad înalt, fălos. Vă mai spun că fiecare Avea sute de picioare Să umble din zare-n zare . Apoi a suflat, Viață de le-a dat Și i-a îndemnat: - Vă las să umblați, Loc să căutați, Să
SALCÂMUL, STEJARUL ŞI BRADUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362321_a_363650]
-
multe versuri, pentru exemplificare. Cu totul altceva decât plictiseala și agitația de la orașe, pe ale căror trotuare, orășenii își tocesc blacheurile și nervii. Într-o seară frumoasă de toamnă, am poposit la o mănăstire minunată, dosită într-o văgăună, sub umbroasa revărsare a unei păduri dese de brazi ce înconjoară un lac limpede, plin de flori de nufăr. Se aude talanga vitelor mănăstirii ce vin de la suhat și, în amurg, pe când se albăstrește adânc codrul de brad, în cerdacul plin de
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
de taică-său, cu lemne furate din pădure în timpul răscoalei”. Casa lui Vasile Boțoghină era așezată la 3-4 case de fierăria lui Iocan: ,, Avea o curte mititică, în mijlocul căreia stătea căruța omului, nu avea nici un șopron, nici vreun salcăm mai umbros sub care s-o vâre. În fundul curții se vedea un fel de gard mic, din nuiele care despărțea casa și bătătura de o grădină la fel de mică în care Vasile Boțoghină avea câteva straturi de ceapă și usturoi. În grădină și
SATUL MOROMETILOR de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360826_a_362155]
-
acum însă mă rog ca Providența să-mi mai lase puțin răgaz Să gândesc șisă judec în tihnă sfârșitul... Recunoaștere vărului meu Gheorghiță Vlaicu Îți amintești de varnița lui nea Vică? Deasupra ei, pe coastă, era un nuc Mare și umbros, cu frunzele afumate De la focul de varniță - altfel roditor Era pe timpul când nucile se dezghioacă Eram mai mulți copii atunci, nu mi-i mai Amintesc pe toți, aruncam cu bolovani Și reteveie de lemn de nuc și măr și Salcie
ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI (1948-2006) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366808_a_368137]
-
bunătățile de acum! Mama Mi-e dor de tine mamă și aș vrea să fi , acum, când plouă, lângă mine, s-alungi tristețea de pe fruntea mea așa cum o făceai, fiind cu tine. Să mergem după lemne amândouă, acolo, în pădurile umbroase, să culegem și ciuperci și flori și să ne-ntoarcem, seara, bucuroase. S-aprindem focul din surcele-n tindă, fierbând o mămăligă pentru lapte, eu să alerg, voioasă-ntr-un picior pe lângă focul scâteind în noapte... Dar unde ești? Te
FOTOGRAFIE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366855_a_368184]
-
un orizont înșelător dinainte, copilul Părinților lui se va orienta, imaginar, tot spre pragul casei lui, lemn din lemnul pădurilor Țării cu care i se contopește identitatea, ca „țărână din țărână”. „Eu am seva nașterii în munții noștri cu păduri umbroase; / în câmpiile grele de păsări și spice; / în dealurile blânde ca o poveste”. Vatra care l-a pregătit și i-a dat, apoi, cu încredere, drumul din aburul poveștilor zise de Tata moș Timofie este centrul universului: „Veneau de pe toate
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
cu gust. Fețele de masă și tot ce compunea ambianța, strălucea de curățenie, încânta ochiul și vorbea de bunul gust și profesionalismul proprietarilor. Grădina era încâtătoare și vegetația în jurul micilor fântâni țâșnitoare era luxuriantă. În preajma fiecărei fântâni arteziene, erau bolte umbroase din trandafiri cățărători în culori vii, galben roșu și roz ,la umbra lor bănci, gazon și flori, de-a lungul aleilor asfaltate. Aveau separat și o piscină pentru copii cu parc de distracții, însă nu era necesară în cazul ei
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
Își caută un leac. Credința mea, arca mea Urcușu-mi sfidează căderea Și pasu-mi devine sprinten, Strunind din adâncuri voința Ce vieții îi mai dă un pinten. Nu plâng, sângerez voluptuos. Din tălpi smulg azi, spinul cel rău, Privind către cerul umbros În drumul spre Dumnezeu. O ploaie de vise mă-ncarcă Hrănindu-mi slăbită, puterea. Și-mi fac pe dată o barcă În care doar TU mi-ești averea! Referință Bibliografică: Poeme de credință / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
POEME DE CREDINŢĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364685_a_366014]
-
care-l simte românul năpădit de gânduri, când se află singurel... între cer și pământ, căci numai cântecul îl mai ține în viață și-i dă speranță în viitor. Ascultând „Doina de jale” las aleanul să mă fure prin codrii umbroși, cobor în poiene smălțuite de razele reginei nopții, ies în câmpie și-i văd pe harnicii țărani cum brăzdează pământul sub care aruncă sămânță roditoiare pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Din depărtare se aude ciripitul păsărelelor care aduc
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
care-l simte românul năpădit de gânduri, când se află singurel... între cer și pământ, căci numai cântecul îl mai ține în viață și-i dă speranță în viitor. Ascultând „Doina de jale” las aleanul să mă fure prin codrii umbroși, cobor în poiene smălțuite de razele reginei nopții, ies în câmpie și-i văd pe harnicii țărani cum brăzdează pământul sub care aruncă sămânță roditoiare pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Din depărtare se aude ciripitul păsărelelor care aduc
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
care-l simte românul năpădit de gânduri, când se află singurel... între cer și pământ,căci numai cântecul îl mai ține în viață și-i dă speranță în viitor. Ascultând „Doina de jale” las aleanul să mă fure prin codrii umbroși, cobor în poiene smălțuite de razele reginei nopții, ies în câmpie și-i văd pe harnicii țărani cum brăzdează pământul sub care aruncă sămânță roditoiare pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Din depărtare se aude ciripitul păsărelelor care aduc
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
și-acum mă huiduie și mă descântă - luminoasă și proaspătă - precum Pasărea Măiastră: numai și numai - din spirit de contradicție *** RATAREA PLIMBĂRII am trecut printr-un crâng - de la care-așteptam minuni la tot pasul: n-am întâlnit decât tristeți în puhoaie - umbroase și putred de umede - în care mintea și pasul mi se-nglodau - și clipoceau slinos - tot mai adânc: ploua mărunt și fără oprire - cu noroaie și nefericire nu era - pretutindeni - decât exasperarea - apoi nepăsarea posacă - a unei mocirle fără sfârșit
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
afectiv al procesului de creație afectivă, cu certitudine că poetul are nevoie în mod fundamental de aprecierile valorizatoare ale cititorului afectiv de la care se hrănește cu realitate afectivă, realitate ce este, în fapt spiritual, profunzimea sufletească de dimensiunile unui cosmos umbros în care se relevă lumina meditativă a sentimentelor unice și pure, pe care poetul este menit să le ordoneze și să le exprime în creația sa artistică, în formă de actualitate aflată în mișcare, creație care are atât sens cât
CITITORUL ȘI POETUL SĂU AFECTIV de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348608_a_349937]
-
desfășurat plimbarea la pădure. - Ia zi, barosane, cum s-a comportat mieluța. A zburdat pe imaș la iarbă verde? era curios Andrei. - Da, s-a simțit bine și chiar mi-a plăcut dezinvolturaei. Și nu era, măi, imaș, ci cărări umbroase de pădure, am fost la Gârboavele, nu pe lunca Dunării. - Am zis și eu metaforic, craiule. Hai..., intră în amănunte, dă din casă. S-a lăsat și ea pipăită pe ici pe colo prin părțile esențiale? făcu mai departe pe
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
18 august 2014 Toate Articolele Autorului Când mergi cu tramvaiul 102 pe Soveja până la cap de linie, treci de Delfinariu și ajungi pe buza mării, dai de o berărie numită de toți "La Copac", pentru că a apărut în jurul unui copac umbros crescut la marginea povârnișului. Aseară ne-am întâlnit acolo cu fratele meu si nepoata mea, ambii cu soții. Noi cu interesul declarat să le dăm invitații la nunta fetei, ei dezinteresați. Le-am dat invitațiile si le-am trântit pe
LA COPAC de DAN NOREA în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349432_a_350761]
-
ferit, care pe unde a putut: prin fânare, prin magazii, prin pivnițe, șoproane, ori prin podurile caselor și în coșarele vitelor. Cele două surori ale mele s-au culcat în mai multe nopți, departe de casă, pe coastă, sub frunzarul umbros al unui gorun. Bruma de bunuri casnice precum îmbrăcămintea națională de sărbătoare, covoare și carpete țesute în război, în casă, vese′lă, unelte din gospodărie etc., au fost pitite de noi (eu, mama și surorile) într-o mică încăpere, ca
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
iscată dintr-o adumbrire! A fi sau a nu fi romantic sau lumea iubind, A iubi sau umblând prin lume deșertăcind? Adunând comori în cer sau în 'pătrățel aici, Într-un pastel de culori amestecate cu urzici... Într-o lume umbroasă, limitată și cam amară, De nedigerabilă inima și viscerele o scot afară, Și nu s-ar face ea singură mai frumoasă-n ață De nu cumva de vreun vreasc interior se agață. A fi romantic este opțiunea de a dezice
A FI ROMANTIC? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347742_a_349071]