396 matches
-
cu fiul ei - de fapt, își luase obiceiul să mă sune la birou, de mai multe ori pe zi, ca să discutăm detaliile presante legate de mutare (de pildă, dacă preferam ca în noul meu dulap încastrat în perete să am umerașe de haine din satin sau din mătase). Unde pizda mă-tii ești, Claire! a revenit la viață intercomul. Când spun ACUM, tu ce crezi că înseamnă asta? Mâinile îmi tremurau. Ochiul stâng mi se zbătea. Cinci secunde ca să mă adun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
am ridicat și l-am privit cum îmi ducea rochia, plin de băgare de seamă, ca să mi-o pună în dulap. Ținea rochia în brațe de parc-ar fi fost mireasa lui. — Așa, i-a zis el rochiei, găsind un umeraș de satin. M-am întins la loc pe pat, într-o poziție care speram să fie seducătoare. — Cred c-am băut prea multă șampanie, a mugit Randall, aruncându-se, fără vlagă, deasupra mea. Eu rămas nemișcată. În mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
extraordinare... — Și acum? De ce n-au apărut elitele extraordinare? Dar nu asta-i chestiunea. — Ei, bravo. Bine c-ajungi la chestiune. Au trecut șapte minute... Doctorul Marga descălecase de pe scaun. Își dezbrăcase halatul, îl puse pe cuier. Scoase haina de pe umeraș, o îmbrăcă. Reveni pe scaun, în fața profesorului. În poziție de ascultător grăbit. Tolea nu se grăbea. — Ți-aduci aminte de becher? — Iar începi. Da, bibicul, mutulache. Care deloc nu era mut și nici nu avea să fie. Dar tăcut era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
peste umărul stâng și am vârât mâna. Instrumentul bâzâitor era înțepenit atât de tare, că nu aveam nici o șansă. O sârmă de instalator ar fi fost utilă, dar nu posedam o sârmă de instalator, drept care, în locul ei, am desfăcut un umeraș de sârmă și l-am băgat în apă. Oricât de subțire, firul s-a dovedit totuși mult prea gros pentru a fi bun de ceva. Tocmai atunci s-a auzit soneria, îmi amintesc, și au sosit primele dintre numeroasele rubedenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spune Jemima, care Încă mai clatină din cap. Și cu ce te Îmbraci ? Mijește ochii. Unde ți-s hainele ? — Cu rochia neagră, spun nevinovată. Și cu sandalele cu barete. Arăt spre ușă, de care rochia mea neagră stă agățată, pe umeraș. Jemima mijește și mai tare ochii. Ar fi fost o SS-istă pe cinste, mă gândesc adesea. Să știi că nu Îți Împrumut nimic de la mine. Nu ! zic indignată. Pe bune, Jemima, am și eu haine, să știi. — Bine. OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
simultan În clipa În care deschide larg ușa. Garderoba Jemimei e ca o peșteră a comorilor. E ca un munte de daruri de Crăciun. Sunt numai haine noi, strălucitoare și absolut splendide, fiecare dintre ele perfect Împachetate și aranjate pe umerașe parfumate, ca Într-un magazin. Fiecare pereche de pantofi e pusă În cutia ei, cu poze Polaroid În față. Toate curelele sunt frumos atârnate de catarame. Toate gențile sunt perfect aliniate pe un raft. N-am mai Împrumutat de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ceai îndulcit cu miere. Licoarea care trebuia să mă liniștească nu mă scăpa de viziunile dantești de peste o oră, două, de corpurile fabuloase prinse într-un Totentanz, care pe lumina aprinsă se vădeau a fi cămașa mea pusă strâmb pe umeraș sau șosetele albe aruncate în mijlocul covorului cu dezinvoltura unor lebede... Dincolo de partea ei prozaică, de corpurile străine care-mi circulă liber pe faringe, provocându-mi o greață nervoasă, gripa îmi dădea, după stingerea tuturor luminilor din casă, în fine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Suze, siderată. Parcă era vorba că stai în studio și dai sfaturi financiare, nu? — În principiu... nu știi niciodată. E mai bine să fii pregătit. Cred că ai dreptate... spune Suze cu îndoială în glas. Și bluza asta? Scoate un umeraș. Și asta e nouă! Asta e pentru emisiune, răspund prompt. Și fusta asta? — Pentru emisiune. Și pantalonii ăștia noi? — Pentru... — Bex. Suze se uită la mine, mijindu‑și ochii. Câte rânduri de haine trebuie să porți în emisiune? — Păi, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu un glas strident. Nu, nu‑mi fac griji. — Bine, zice și zâmbește. Bine, spun și îi întorc zâmbetul. O, Doamne. Ce mă fac? — A, vezi că e destul loc în șifonier, zice Luke. Vrei să‑ți pun ceva pe umeraș? Se apropie de valijoara mea și, cuprinsă de panică, mă aud țipând „Nuuu!“, înainte de a mă putea controla. Cam toate hainele mele sunt... tricotate. Of, Dumnezeule Mare. Of, Doamne. Acum își pune pantofii. Ce mă fac? OK, haide, Betty, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pentru a evita să fiu strivită în picioare; și, deodată, mă aflu în mijlocul încăperii, ușor șocată, în timp ce toate celelalte se năpustesc spre hainele atârnate pe stative. Mă uit în jur, încercând să mă orientez. Sunt zeci de stative pline cu umerașe cu haine, mese acoperite cu genți, pantofi și fulare și fete care le ridică și se uită la ele cu frenezie. Observ niște tricotaje de la Ralph Lauren... niște sacouri fabuloase... uite un raft cu genți Prada... zău, e ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
da. Ăsta! zic și înșfac un pulover mov pe gât, care mi se pare chiar drăguț. Ăsta, vă rog. Și îl urmez în spate, unde cabina de probă e făcută din tablă de zinc. Abia când dau puloverul jos de pe umeraș observ că are două gâturi. De fapt, aduce un pic cu cel pe care bunica mea i l‑a dat odată lui tata, de Crăciun. Nu vă supărați! zic, scoțând capul din cabină. Puloverul ăsta are... două gâturi. Încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o expresie încordată și fixă; pare sculptat în piatră. — Bună, zic într‑un final. Mă... mă întrebam pe unde ești. — Am luat masa cu Michael, spune Luke imediat. După întâlnire. Își scoate haina și o pune cu grijă pe un umeraș, în timp ce eu îl urmăresc cu teamă. — Deci... Nu sunt în stare să‑i pun întrebarea. A mers bine? Nu tocmai bine, nu. Simt un junghi nervos în stomac. Ce vrea să spună? Doar nu... doar nu poate fi vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
știe niciodată, poate la un moment dat am să slăbesc o tonă. — Și astea... și astea... Se încruntă, nevenindu‑i să creadă. La naiba, Bex, câte perechi de pantaloni negri ai? — Una singură! Poate două. — Patru... cinci... șase. Scotocește printre umerașe, trăgând afară fără comentarii pereche după pereche de pantaloni. — Ăștia sunt pentru când mă simt grasă, spun defensiv, în clipa în care îmi scoate afară vechii mei Benetton cu vedere la gleznă. Și acolo sunt blugi! strig în clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Arată spre imaculatul său costum Jermyn Street, pe care, din întâmplare, știu că îl are de trei luni și încerc să‑mi ascund un zâmbet. Vrei un costum. — Vreau un costum. — Am înțeles. Trag de timp, punând rochia înapoi pe umeraș, întorcându‑mă și punându‑l cu grijă pe stativ. Luke e aici. E aici. Vreau să râd, să dansez, să țip, să fac ceva. În loc de asta, însă, îmi iau caietul și, fără să mă grăbesc, mă răsucesc spre el. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
puternice, fac sè te doarè ochii că de zèpada de afarè, asprè, sclipitoare și purè, În dormitoarele de sus, genți de voiaj cu gurile larg deschise, lasè sè se întrevadè, haine, lucruri personale, pe spètarele scaunelor, sacouri de bèrbați, pe umerașe, agèțate în cele mai interesante locuri, rochii strèlucitoare de femei, pantofi lècuiți în cutii, truse de farduri pe noptiere, în general, toatè recuzita necesarè unor astfel de evenimente, De afarè, rèsunè glasurile vesele ale celor ce au îndrèznit coborâri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
modă, Royalton. O oră mai târziu, cei doi erau înapoi în cameră. Noua achiziție a Juliei se odihnea întinsă pe pat. Femeia avusese dreptate: rochia neagră i se potrivise perfect. A luat rochia și a prins bretelele din panglică pe umerașul hotelului, după care a lipăit către șifonier. Picioarele goale i s-au cufundat în covorul delicios de catifelat. James stătea pe pat, butonând leneș și privind la zecile de canale TV americane. Majoritatea păreau dominate de „clipurile publicitare“ frenetice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca să-mi Încep ziua. Aveam nevoie de ceva care să aibă efectul ăsta. În spatele paravanului erau stative uriașe pentru haine și câteva cutii de carton În care țineam lenjeria și vasta mea colecție de ghete. Cu conștiinciozitate, am cercetat fiecare umeraș de pe stativ și mi-am rumegat dilema, care suna astfel: date fiind opțiunile, ar fi bine să aleg ceva elegant, indicând astfel faptul aș fi suficient de prezentabilă ca să iau parte la cocktailuri, unde aș putea să vorbesc despre lucrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Își ținea capul plecat și scria ceva. Auzind zgomotul Încălțărilor mele pe trepte, Își ridică ochii o secundă ca să vadă cine vine și-apoi se Întoarse la Îndeletnicirea lui. Dulapurile personalului erau vizavi de birou. Mi-am pus haina pe umeraș și mi-am atârnat rucsacul, scoțând o mână de clame de păr dintr-un buzunar lateral. Ca majoritatea instructorilor, veneam la sală cu echipamentul pe mine și cu un schimb de haine și o trusă igienică În rucsac, pentru după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
neutru. Polițistul răspunse răbdător: — Domnul Jeff Roberts. — A, da. Nu, n-am mai văzut pe nimeni. Pe absolut nimeni. — Și, Înainte de asta, nu ați mai văzut pe nimeni nici pe coridor? — Nu. Dar În timp ce-mi puneam haina pe umeraș și căutam În buzunarul rucsacului, nu e exclus ca cineva să fi ieșit pe o ușă și să fi intrat pe alta. Dar, În cazul ăsta, persoana trebuie să se fi mișcat foarte repede și În tăcere. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
căci în dosul lor era beznă, iar unde pătrundea o zare de lumină, descoperea numai rafturi goale. Aici însă, tata a găsit întocmai perechea de pantaloni potriviți pentru copilul interesat de modă. Acela eram eu. Nu departe, atârna pe un umeraș și rochia potrivită, simplă și elegantă, pentru femeia modernă. Iar domnul preocupat de carieră trebuia să poarte un costum de culoare neagră, cu dungi discrete. Acela era tata. Sacoul avea reverul lat și pantalonul cădea lejer. La magazinul de îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să schimbe subiectul, Unde ai găsit ceea ce ai pe tine, Întrebă, În spatele acelei uși sunt multe din care se poate alege, e ca un depozit, ca o enormă garderobă de teatru, sunt sute de dulapuri, sute de manechine, mii de umerașe, Mă duci și pe mine acolo, o rugă coasa, Ar fi inutil, nu Înțelegi nimic din mode, nici din stiluri, La prima vedere nu mi se pare că tu ai Înțelege mult mai mult, nu mi se pare că diferitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
repede geanta, înainte de a mă răzgândi, aceasta va fi pedeapsa lui, cartea aceasta va rămâne pentru totdeauna aici. Înainte de a ieși, mai arunc o privire spre cameră, să mă asigur că nu am uitat nimic, mă uit sub pat, printre umerașe, apoi din nou îmi sare în ochi cărămida aceea roșie, cartea pe care a primit-o la terminarea liceului, la petrecerea de absolvire, mi-l amintesc urcând pe scenă, directorul îi strânge mâna, îi este greu să se despartă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
făcut la istorie. Noga, așteaptă o clipă, strig eu în urma spatelui ei întors, îndepărtându-se, hai să îți cumpărăm o rochiță, dar ea îmi spune printre dinți, urăsc rochiile, însă eu intrasem deja în magazin, așa că încep să caut printre umerașe, de ce te superi, probezi doar, vei părea cu totul schimbată. Uite, aleg eu o rochie albastră în carouri galbene, asta îți va scoate în evidență ochii, trebuie să o probezi, dar ea spune, e o porcărie, la fel ca rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fi îndreptat, nu în ceea ce ne privește pe noi doi, în orice caz; când se ridică, îi privesc pantalonii deshămați, treziți parcă din somn, îmi aduc aminte cum îi cumpăraserăm împreună iarna trecută de ziua lui, cum pășeam împreună printre umerașe, apoi îmi amintesc deranjată de ziua de naștere care se apropia, la sfârșitul lunii ea va împlini zece ani, sper să îi scrie sau să o sune să o felicite, dar din gâtul meu nu iese decât o tuse seacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
seama că era sâmbătă seara și că el obținea întotdeauna permis să lipsească din cămin, sub pretext că stătea la niște rude. M-am dus la mine în cameră, mi-am scos cravata, mi-am pus sacoul și pantalonii pe umeraș, mi-am îmbrăcat pijamaua și m-am spălat pe dinți. „O, Doamne!“ gândii eu. „Iar e duminică mâine!“ Aveam impresia că duminicile vin din patru-n patru zile. Peste două duminici împlineam douăzeci de ani. M-am întins în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]