402 matches
-
de copil pus lângă, peste, sub sau chiar într-un sicriu. Lemnul din atelier îmi arăta succesiunea tuturor haltelor pe drumul de la naștere la moarte. Perioada vieții se înfățișa ochilor mei sub formă de vrafuri de linguri de bucătărie, tocătoare, umerașe. Aflate printre dulapuri, noptiere, paturi, scaune și mese, sicriele arătau cât se poate de banal - chiar ca o mobilă pentru când te muți sub pământ. Nu exista aici, în atelier, nimic care să se cocoșeze umil, în jur zăceau risipite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cotcodăcit. În acea noapte, din curte nu s-a auzit nimic. Fiica a spus că, spre ora trei dimineața, a vrut să vadă cum se simte tatăl ei. Pe pat se afla doar pijamaua, fără el, dulapul era deschis și umerașul pe care atârna costumul lui cel bun era gol. Primul ei gând a fost că ieșise în curte ca să-și mai răcorească durerile. De ce însă în hainele de duminică? S-a încumetat să iasă afară, lumina lunii scosese din întuneric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca rochiile de damă să nu se murdărească la probă cu make-up și ruj, ca domnii să nu-și vâre piciorul în pantalon încălțați, ca nasturii să nu se rupă și hainele să fie atârnate înapoi la locul lor, pe umerașe, după ce le-ai probat. și, mai ales, ca fiecare să plătească la casă. Inge Wenzel și Jakob te momesc și veghează. Oare clienții se sperie de ei? În orice caz, eu mă sperii. Deși cunosc acum manechinul postat imediat în spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ploaia. A deschis apoi ușa dulapului din perete, m-a luat de mână și m-a împins înăuntru. A aprins lumina și a tras ușa după ea. Interiorul arăta ca un dulap de haine, dar nu erau haine acolo. Doar umerașe și grămăjoare de naftalină. Imediat mi-am imaginat că era de fapt un culoar secret care ducea cine știe unde. Altfel ce sens ar fi avut să mă echipeze în halul în care mă aflam și să mă vâre acolo? Tânăra a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Încăperea în care am intrat arăta ca un vestiar, iar pe rafturile de acolo am văzut câteva seturi din articolele pe care le purtam: pelerine, cizme de cauciuc, ochelari de protecție fumurii. Mi-am scos ochelarii, am pus mantaua pe umeraș, cizmele pe raft, iar lanterna am agățat-o în cui. — Îmi pare rău că ți-am creat atâtea probleme, spuse bărbatul. Dar nu ne putem permite să slăbim măsurile de securitate. Trebuie să fim foarte precauți pentru că ne pândesc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
adusese cu ea vântul de afară. — Am crezut că nu mai vii. Te-am așteptat tare mult. A aruncat zațul și a pus apă proaspătă ca să facă o cafea. Și-a scos părul de sub guler și a pus paltonul pe umeraș. — De ce-ai crezut că nu vin? — Nu știu... așa am crezut. — Vin ori de câte ori mă soliciți. Ai nevoie de mine, nu? Am încuviințat. Normal că aveam nevoie de ea. Oricât de mult se accentua senzația de pierdere, la ea nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
putem mișca repede, zise ea. Am procedat ca atare și mi-am luat rucsacul în spinare. M-am uitat la ceas. Era aproape douăsprezece și jumătate. Fata s-a dus în cealaltă cameră, a deschis dulapul din perete, a aruncat umerașele și a apucat cu ambele mâini bara din oțel inoxidabil de care fuseseră agățate acestea. A rotit-o puțin și panoul pătrat din partea de jos, de aproximativ șaptezeci de centimetri, s-a deschis imediat. Dincolo de el, beznă totală. Și umezeală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am pus și lanțul. Era ordine în cameră. O clipă am crezut că greșisem apartamentul. Mobila la locul ei, mizeria de pe jos strânsă, sticlele sparte și cioburile dispăruseră. Cărțile și discurile erau la loc pe rafturi, hainele în dulap pe umerașe. În dormitor, bucătărie și baie era o curățenie exemplară. Uitându-mă mai atent, am văzut și consecințele distrugerilor: tubul televizorului care explodase arăta ca un tunel al timpului scurtcircuitat. Frigiderul era mort și gol. În bufet mai rămăseseră doar câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce zi trebuia să plece la Toronto săptămâna asta. - Crede că e vie, ceva în genul ăsta. Pantalonii mei erau pe marginea mea a patului și m-am dus acolo și i-am ridicat, punându-i foarte delicat pe un umeraș de lemn - dorind ca Jayne să observe cât de normale și deliberate erau mișcările mele. - Sarah e bine, e tot ce-a zis Jayne când am închis dulapul. - Dar ni s-a spus că nu dă mâna cu alți copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
exact ce caut. Iar aici am toate șansele să găsesc. Operațiunea o să-mi răpească puțin timp, dar o să plec victorios. Locul e un adevărat corn al abundenței, produsele stau lipite unele de altele. Sunt nevoit să împing un maldăr de umerașe cu o mână, în timp ce, cu cealaltă, examinez cu grijă fiecare obiect. După un sfert de oră mă apucă febra musculară. Exact în clipa în care îmi propun să iau o pauză, se strigă bingo. Găsesc un hanorac jerpelit, de un
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
la emisiunea aia în care-ncercai și mata să dansezi? Of, Doamne-Doamne, că au scos ăia untu dân tine, mămică, și tu tot ca un urs te bâțâiai p-acolo. Mă uit în jurul meu. Toți clienții stau ca statuile, cu umerașe în mâini, și se uită la mine ca la un obiect zburător neidentificat. Și te-am mai văzut și-n aia-n care făceai pă prostu, la antenă. Aia-n care-ți pusesei matale șapcă de prost și făceai pă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
preistorie. Mă uit la hanoracul jerpelit cu care am rămas în mână. Probabil că n-are mai mult de jumătate de kilogram. Cu doar doi lei mi-aș fi făcut cel mai senzațional costum pentru spectacol. Păcat. Pun hanoracul pe umeraș și ies din magazin. Next Level O să se termine cu Facebook. Mă uit la el ca la un OZN. Frate, nu te mai uita la mine ca la un OZN, îți zic eu că știu ce spun. ăia de la Google
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
întâmplă ca, după concert, să fiu obosit, Farcaș." Nu știam că te extenuează să scârțâi la vioară. Grigore interveni oportun, luând hainele care se uscaseră și adresându-se vameșului: "Scoate-ți paltonul și pune-l aici, lângă sobă. Ai un umeraș și acolo un cuier pentru căciulă." Profitând de schimbul de haine, o șterseră fără vreun incident. Era și timpul. În sala de așteptare, dădură peste Constantin care venea după ei. Am scăpat ieftin, dar fii sigur că vameșul n-a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dârdâi. Or fi venit ai mei mai devreme de la teatru, nu le-o fi plăcut piesa, mai știi? într-o clipă dau rochia jos de pe mine, o pun înapoi pe ume raș, cu inima bătând să-mi spargă pieptul, pun umerașul între aceleași umerașe dintre care îl luasem, închid ușa la șifonier, sting lumina din dormitorul alor mei, alerg într-un suflet, bocănind în pantofii negri cu toc lat, mă trântesc în pat, sub pla pumă, cu pantofii în picioare, exact
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
venit ai mei mai devreme de la teatru, nu le-o fi plăcut piesa, mai știi? într-o clipă dau rochia jos de pe mine, o pun înapoi pe ume raș, cu inima bătând să-mi spargă pieptul, pun umerașul între aceleași umerașe dintre care îl luasem, închid ușa la șifonier, sting lumina din dormitorul alor mei, alerg într-un suflet, bocănind în pantofii negri cu toc lat, mă trântesc în pat, sub pla pumă, cu pantofii în picioare, exact când aud o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu uimire. — Eu te întrebasem dacă-ți dorești ceva anume din toaletele mele, îi spusese ea, cu aceeași uimire pe față. Clara zâmbise încurcată și se apropiase de ușa larg deschisă a șifonierului. Cântărise din ochi toaletele frumos înșiruite pe umerașe și zăbovise o clipă asupra rochiei negre pe care o mai îmbrăcase pe ascuns. Nu, răspunsese ea într-un târziu, nu-mi doresc nimic. — Cum vrei tu, spusese doamna Martin. Dar să știi că „bâl dâbâc“ se spune când cazi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spune când cazi în apă, nu pe uscat... Clara se uitase la mama ei și zâmbise. — Au să-mi lipsească teribil criticile tale, mamă! Doamna Martin își mușcase buzele și se întorsese spre du lap, începând să strângă cu dexteritate umerașele cu haine și să le așeze într-un geamantan care părea să o aștepte pe pa tul din dormitor. Clara o privea concentrată, urmărind cum se golea dulapul. — E uluitor câte lucruri pot să iasă dintr-un șifonier și să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
golea dulapul. — E uluitor câte lucruri pot să iasă dintr-un șifonier și să intre într-un geamantan! Ce ușor se poate transfera un obiect..., murmurase ea, mai mult pentru sine. Doamna Martin se oprise în mijlocul dormitorului, cu un ultim umeraș în mână. — Ai spus ceva, draga mea? — Mă întrebam dacă îl iubești, rostise Clara cu voce tare, pironind o cu privirea. Mă întrebam dacă merită cineva să-l iu bești cu o iubire care schimbă cu totul viața ta și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pironind o cu privirea. Mă întrebam dacă merită cineva să-l iu bești cu o iubire care schimbă cu totul viața ta și a altora... Dacă sentimentele se transferă la fel de ușor precum obiectele... Doamna Martin îi evitase privirea și depusese umerașul în geamantan. Rămăsese o clipă pe gânduri, apoi, cu un gest hotărât, închisese geamantanul și se întorsese spre Clara. — Nu e așa cum crezi, șoptise ea cu neașteptată blândețe. Apoi tăcuse, privind-o cu intensitate pe Clara. — Din păcate n-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
era nici ele mai grăitoare. Găsi trei uniforme complete, cu sacourile Încă În pungile de plastic de la spălătorie, fiecare aranjat cu grijă lângă o pereche de pantaloni verde-Închis. Pe stativ mai erau și câteva perechi de blugi frumos Împăturiți pe umerașe, trei sau patru cămăși și-un costum albastru fabricat dintr-un material sintetic. Aproape fără băgare de seamă, Brunetti verifică buzunarele sacoului și ale tuturor pantalonilor, dar nu era nimic; nici urmă de mărunțiș, hârtii, pieptene. Fie sergentul Foster era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să-i termine și pe ceilalți tot în felul acesta, însă regele cel milos a zis: bine, bă, dați-o dracului, s-a făcut. Gata, abdic. Adă hârtia s-o semnez. A semnat și-a abdicat. Și-a luat pe umerașe costumele sale cu decorații, epoleți, trese, fireturi, petlițe, eșarfe, cusături, nasturi, butoane și dracul știe ce mai aveau și a plecat în lumea cea largă, mai puțin comunistă și regală doar pe ici, pe colo. A lăsat pe Băsescu în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
măriți, lucrurile extraordinare din jur. Se aruncă pe pat și acesta abia se arcui sub apăsarea delicată a trupului ei. Se ridică și se maimuțări în oglinda de cristal apoi deschise șifonierul și mângâie, rând pe rând, hainele așezate pe umerașe. Tare ar fi avut poftă să se îmbrace cu una din rochiile de seară ale mătușii! Avea și ea lucruri frumoase. Mama nu făcea niciodată economie la bani când era vorba de îmbrăcăminte. Cele mai multe haine le cumpăra de la București unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a o mânca șoarecii până a doua zi, îmbrăcă treningul și călare pe bicicletă își oferi binemeritata evadare. Încet, încet, străzile prinseră viață. Urletele, chiotele, râsetele sănătoase, puseră stăpânire pe oraș. Ghiozdanele zăceau aruncate după ușă, uniformele dormeau cocoțate pe umerașe, mingea se rostogolea bezmetică în mijlocul drumului și veselia coborâtă din cui însuflețea jocurile nevinovate ale copiilor. Zâmbete sincere, bucurie de-a trăi și lipsă de griji, toate ca o ploaie benefică peste micul târg moldovenesc. * * * În scurt timp înțelese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
moteluri prin toată zona în speranța de a o găsi, însă fără succes. Nu-mi vine să cred că se întâmplă una ca asta. Gail stătea în camera lui Nieve, uitându-se la superba rochie de mireasă Vera Wang de pe umeraș. Aidan era în picioare sprijinit de cadrul ușii. — De ce nu poate pur și simplu să se întoarcă și să meargă până la capăt cu nunta? Doar nu a făcut nimic rău. Acum toată strădania și toate cheltuielile se duc pe apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
colegi de-ai tăi au dat interviuri, iar dealerii s-au plâns, bineînțeles. Dar ce poți să faci? —Dumnezeu știe, spuse Nieve. Oricum, Sienna, trebuie să intrăm în casă și să despachetăm. Cum a fost nunta? Sienna aruncă o privire umerașului acoperit în care se afla rochia Vera Wang. —V-a afectat în vreun fel tărășenia de la Ennco? Nieve se uită la Aidan și apoi spuse cu tărie: —Nu. Absolut deloc. Puse rochia peste un braț, iar cu celălalt își trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]