4,931 matches
-
năvala ierbii se strivește-n sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu iartă plecări plăpînde stau la pîndă” (Duca). Numind “un timp răsturnat”, “spaimele fără chip”, “umilința fără noimă”, “înverșunarea pustie”, bardul dă glas, ca odinioară Octavian Goga, jelaniei unui popor înrobit, dar fără îndemnul mesianic, fără nici o chemare la dezrobire, ci păstrîndu-se în cercul unor confesiuni personale, mulțumindu-se a fi cutia de rezonanță a comunității
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
pot rămîne acum liniștiți să culeagă roșii și căpșuni, nu îi mai poate sili nimeni să se întoarcă la mizeria fără speranță din România. Faptul că ar putea fi uciși aiurea pe meleaguri străine e puțin față de amintirea sărăciei și umilințelor de acasă. E mai bine în trenul morții decît să mănînci pești otrăviți adunați de pe Siret sau Olt. Nici unul nu vrea înapoi în patrie.” Că românii aflați în Spania nu vor să se întoarcă e un argument în favoarea tezei editorialistului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
dovedește și Baudelaire, de asemeni părinte de trib, de vreme ce influența lui se întinde de la britanicul Swinburne la italianul d^Annunzio, la germanul Stefan George, spaniolul Rubén Darío, ungurul Ady, rusul Valerii Briusov. Un mistic fără credință, ajungând, prin suferință și umilință la Dumnezeu, Les fleures du Mal impunându-se ca o carte esențial catolică, și, specifică Ion Pillat - mai mult decât creștină! Într-o strânsă expunere asupra simbolismului, o rară notă de trimitere la autor: “Această atmosferă cultică a poeziei, acest
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
Pe acest fundal al naturaleții asumate, ergo al eșecului unei calofilii inerțial notate cu semnul plus, are loc însă procesul invers, al poetizării insignifiantului, derizoriului, efemerului. Relațiile acestea izbite de discredit revin în circuitul poetic, grație simplității, purității lor originare. Umilința le acordă aura sa izbăvitoare. Refuzată pe o cale convențională, poezia se reconstituie pe calea spontaneității, favorizată de abordarea unor reprezentări prea puțin frecventate, marginale. Ferită de uzură, lumea obiectelor neînsemnate trezește conștiința din letargia poncifelor redundante: “Mereu față-n
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
fie cu putință o întrebare un licăr mistuie rodul cu urechea la pândă năvălitorul azi noapte i s-a dat un semn de-nvoială cu dropiile închipuirii pe-acolo va pătrunde prima caravană înfiorând neființa cu mâna ridicată la liziera umilinței el prevestește zodii de fier ceva la porți depărtate foșnetul abisului s-a liniștit parcă e cineva câteva umbre în noaptea catedralei de aburi a sufletului se ivește memoria pe două cărări lațul se strânge și istoria glisează ușor înspre
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
erotismul ce impregnează țesuturile acestei poezii cheamă În memorie poeții noștri timpurii, veșnic Înamorați. Cezar Ivănescu are Însă, spuneam, ideea morții, o neliniște scormonitoare, cu refrene obsedante, thanatofile. În oglindă iubirii el descoperă rînjetul morții; de aici și jalea cosmică, umilință unui spirit ce conștientizează pierderea tinereții și trăiește cu obsesia sfîrșitului (că experiența impusă). Erosul lui Cezar Ivănescu e thanatic. Poezia să „funcționează” În doi tîmpi, cu fluxuri și refluxuri erotice, asemeni trupului „iluminat” ori al celui „otrăvitor”. De la acele
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
cu fereală, mirosit cu evlavie Cînd ploaia fu să mă prindă În cătunul Săliște - ca un manuscris sfînt Sub doasca de șindrilă... Poezia, să-ți spun, Se întîmplă s-o scriu în genunchi Răstignit peste muchia patului Însă nu din umilință, Ci ca să-mi astîmpăr cumva Viscerele arzătoare - presîndu-le pe stinghie - Așa se estompează durerile trupești și nu rămîn decît eu, în coate și în genunchi, scrutînd peretele Foaia, nimicul. Poemul. Dacă-ți spun, mă vei crede?
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
prelungea chiar și după ce ea dispărea, astfel încât nici nu-mi puneam problema vreunei explicații. Pentru mine, mersul lumii se oprea dintr-odată, iar eu-însumi - într-o stare de fierbere nemaiîntâlnită până atunci - mă topeam, cuminte și recunoscător, în fața soarelui ei. Umilința acestei topiri nici nu era umilință. Iar revolta pentru această degradare a mea - adevărată aneantizare a eului - nu exista. Nici nu-mi trecea prin minte să mă revolt. Eram ca drogat. Într-o stare de halucinație fără seamăn. O stare
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
astfel încât nici nu-mi puneam problema vreunei explicații. Pentru mine, mersul lumii se oprea dintr-odată, iar eu-însumi - într-o stare de fierbere nemaiîntâlnită până atunci - mă topeam, cuminte și recunoscător, în fața soarelui ei. Umilința acestei topiri nici nu era umilință. Iar revolta pentru această degradare a mea - adevărată aneantizare a eului - nu exista. Nici nu-mi trecea prin minte să mă revolt. Eram ca drogat. Într-o stare de halucinație fără seamăn. O stare de existența căreia nu avusesem habar
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
experiența literară basarbeană din preajma începutului celui din urmă mileniu, poemul "politicos" pare mai credibil decît celălalt, mioritic și adiind a trup de viespe și a "trunchi de acadea": În hrubele răsucite de aici, între aceste văgăuni ale uitării, / pitit cu umilință, în visare și frică, la poalele dealurilor, / acum o jumătate de veac a trăit un popor / fără origini și fără conștiință clară a identității sale istorice. / Așa, mai mult o zdreanță de neam, o gloată mai mult, / niște vedenii de
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
Ruxandrei, colegă de masterat. "Avea o alură de prinț slav, de Stavroghin" (p. 35), după cum este înclinată ea să-l descrie din amintire. Tatăl său, ajuns maistru miner, era de viță aristocratică, iar mama - o servitoare. Originile amestecate îi dau umilințe, vinovății obscure, conștiința decăderii și obsesia salvării printr-o nebunie sfântă, de exaltat al credinței. Vrea să-și învingă limitele, să devină un martir adevărat (p. 45). Deznădăjduit și vulnerabil, voia să fie un profet, un vizionar, să facă "ceva
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
F. Inginerul Bașaliga și locotenentul Copaciu merg însă mai departe în distrugerea acestei legende care face farmecul locului: o percheziționează pe K. F., îi confiscă scrisorile și răspândesc zvonul că ele sunt confecționate de femeia singuratică, abandonată. Bătrâna nu rezistă umilinței și va muri. Cu ea piere o lume, tocmai cum doresc cei doi odioși și discreți persecutori. Vladia, obsedată de propriul trecut, se năruie. K. F. fusese însuși simbolul Vladiei de altădată, din care "izvora în valuri lungi și lente
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
pentru a transpune-n versuri incredibila minune a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Hristos a Înviat ! ÎN LOC DE AUTOBIOGRAFIE Știu că pe drumul vieții am Învățat multe lecții. Sper doar să le țin minte. Mi-a fost greu să accept că, uneori, umilința te face mai uman. Mândria mi-a ucis cândva iubirea, să țin minte să Învăț ceva și din asta. Am rănit câțiva oameni neintenționat. Ar fi trebuit să-i rănesc pe alții, intenționat, dar nu-mi pare rău că nu
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
se intersectează uneori cu destinul românilor, căci, ajunși pe țărmurile mai primitoare ale Mării Negre, rămânând În Constanța sau În alte porturi și “cucerind” treptat orașe cu oameni mai Îngăduitori decît cei care le-au decimat familiile, armenii cunosc și aici umilințele unui pașaport de Nansenian, spaima de a fi aruncați În Închisorile comuniste, colectivizarea, rechiziționarea, crepusculul unei lumi și metamorfozele vieții În noua eră a comunismului bolșevic, iluziile unui mai bine nicicând posibil; sunt martori și devin păstrătorii unor istorisiri zguduitoare
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
vânzătorului de halva și al altora ce i-au vegheat copilăria poartă În ele amintirea altor chipuri, precum cel al lui Harutiun Khântirian deschizând birourile consulatului și neîncetând să pună ștampile care să ateste naționalitatea de armean și să șteargă umilința pașaportului de Nansenian sau cel al lui Onik Tokatlian. Despre acesta din urmă aflăm că a ales să se sinucidă atunci când nu a mai putut, În calitate de comandant al unei nave ce făcea drumul Între Constanța și porturile libere ale Europei
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
se intersectează uneori cu destinul românilor, căci, ajunși pe țărmurile mai primitoare ale Mării Negre, rămânând În Constanța sau În alte porturi și “cucerind” treptat orașe cu oameni mai Îngăduitori decît cei care le-au decimat familiile, armenii cunosc și aici umilințele unui pașaport de Nansenian, spaima de a fi aruncați În Închisorile comuniste, colectivizarea, rechiziționarea, crepusculul unei lumi și metamorfozele vieții În noua eră a comunismului bolșevic, iluziile unui mai bine nicicând posibil; sunt martori și devin păstrătorii unor istorisiri zguduitoare
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
vânzătorului de halva și al altora ce i-au vegheat copilăria poartă În ele amintirea altor chipuri, precum cel al lui Harutiun Khântirian deschizând birourile consulatului și neîncetând să pună ștampile care să ateste naționalitatea de armean și să șteargă umilința pașaportului de Nansenian sau cel al lui Onik Tokatlian. Despre acesta din urmă aflăm că a ales să se sinucidă atunci când nu a mai putut, În calitate de comandant al unei nave ce făcea drumul Între Constanța și porturile libere ale Europei
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
Dumnezeire. Ei au fost adevărați profeți și aceasta s-a probat prin minunile făcute de ei și prin profețiile lor, care s-au împlinit întru totul. În sfârșit, bătrânul sfărmă cu totul mândria și pretențiile tânărului filosof, îndemnându-l spre umilință fără de care nimeni nu poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu. Astfel se născu în inima lui Iustin dorința de a cerceta scrierile Profeților și ale Apostolilor și se convinsese, că adevărata filosofie nu se găsește decât în creștinism. De acum
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
mijloacele, obiectului iubirii sale și, la nevoie, de a suferi pentru el dureri și chinuri teribile. Această a doua mărturie de iubire este mult superioară celei dintâi, ori, Dumnezeu era neputincios să o dea fiind nepătimitor (...) Atunci El născocește această umilință, caută să se pună în starea de a putea îndura dureri și chinuri pentru a convinge de iubirea Sa pe cei pentru care va suferi atât<footnote Sf. Nicolae Cabasila, Viața în Hristos, IV, A, I ; cf. Olivier Clément, Întrebări
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
mijloacele, obiectului iubirii sale și, la nevoie, de a suferi pentru el dureri și chinuri teribile. Această a doua mărturie de iubire este mult superioară celei dintâi, ori, Dumnezeu era neputincios să o dea fiind nepătimitor (...) Atunci El născocește această umilință, caută să se pună în starea de a putea îndura dureri și chinuri pentru a convinge de iubirea Sa pe cei pentru care va suferi atât<footnote Sf. Nicolae Cabasila, Viața în Hristos, IV, A, I ; cf. Olivier Clément, Întrebări
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
îmi amintesc de figura monumentală a academicianului Vladimir Trebici, care și-a săvârșit drumul vieții pământești la 13 februarie 1999, la vârsta de 83 de ani.(...) Știam că, puțin mai înainte, vizitase Cernăuțiul, după grele încercări pe drumul războiului și umilințele prizonieratului, după decenii lungi de despărțire. L-am întrebat dacă mai sunt și dacă și-a văzut de la Horecea Mănăstirii. , mi-a mărturisit unul dintre cei mai distinși bucovineni din București. Nu l-am mai întrebat cât de dureros l-
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
a cărei laturi pozitive sau negative sunt cunoscute, chiar și numai prietenilor. Nimeni nu știe cine este el sau ea și chiar dacă acesta citește informații despre el însuși în presă sau pe internet acestea sunt, cel mai adesea, grotesc distorsionate. Umilința este proporțională cu mândria și, probabil, aceasta este o pedeapsă justă. Sau cum Bertolt Brecht scria pe la sfârsitul anilor 1930 într-unul din poemele sale: ”Strămutați suntem - blestemați. Fără casă, doar un exil este țara care ne-a primit.” Și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
de vorbă cu unul din această onorabilă profesie. - Crezi că ar înțelege ce vrei? zâmbi doctorul. Sunt simpli ticăloși gata să facă orice, și-i găsești peste tot în lume. Toți aceștia ascund în sufletele lor o mare frustrare, o umilință mocnită, o dureroasă impotență, care-i macină...’’ (p. 236). Schema era apoi foarte simplă: surpriza veștii total neașteptate (dar și neadevărate) avea întotdeauna să ducă la punerea în alertă a calității de comunist: denunțul în vederea distrugerii totale a spionului, a
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
Ca și alți contemporani din elita intelectuală, Eminescu voia să-i vadă pe români stăpâni, în fine, în România și să vadă România întreagă, condusă și organizată de români. Mai toate sunt de înțeles, după atâtea secole de supunere și umilință, venite din partea unor vecini lacomi. Cum și de ce să-i cerem lui Eminescu să fi fost vizionar, când Pușkin, Șevcenko sau Petőfi nu au fost? Cum putea Eminescu să prevadă, de exemplu, Holocaustul, să știe că va urma, după Al
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
de dragoste, pare a se scufunda și el, împreună cu stilul și problematicele unui ciclu. 26 Iulie. Nevoia ca toate tristețile mele, nemulțumirile, plînsetele să fie semnificative. De aceea le scriu: cu speranța că sunt semnificative. Nu pot purta povara lor, umilința lor amară, existența lor pură. Trebuie să le aureolez, să le scriu, să sper că oamenii le vor citi, vor fi interesați, se vor regăsi etc... Iată de ce nu rezolv niciodată lucrurile, iată de ce nu merg în adîncul lucrurilor. Trebuie
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]