1,469 matches
-
popoare care au marcat cu o asemenea forță viața planetei, încât noțiunile morale nu mai îndrăznesc să li se aplice, aș fi tot atât de preocupată de caracteristicile și destinul poporului meu? - mă întreb de fiecare dată. Evident, nu. Și mă simt umilită și responsabilă ca un tânăr sărac obligat să-și ajute părinții și frații mai mici în timp ce alții de vârsta sa sunt liberi nu numai să dispună de averea părinților, ci chiar și să nu dispună de ea, pur și simplu
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
devin tot mai insuportabile. Iritabilitatea perdantului crește cu fiecare ameliorare pe care o observă la alții. Măsura nu e dată niciodată de cei care o duc mai prost ca el. În ochii lui, nu aceștia sunt cei care sunt jigniți, umiliți și înjosiți, ci mereu numai el, perdantul radical. Întrebarea de ce stau lucrurile așa îi sporește chinurile. Pentru că pricina nu poate să fie la el însuși. Asta e de neconceput. De aceea, trebuie să găsească vinovați care sunt răspunzători pentru soarta
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
nimeni știute. Averile le-au fost confiscate, au fost dați afară din casele construite prin truda mai multor generații, au fost excluși din școli, iar problemele de dosar îi puneau adesea în imposibilitatea de a obține un loc de muncă. Umiliți, rămași fără mijloace de subzistență, fără vești de la părinții și rudele lor aflate în închisoare, disperați de brusca închidere a tuturor perspectivelor, aveau de ales între a se sinucide sau a încerca să supraviețuiască la limita de jos a societății
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
simțit mereu. Un retor trebuie să deosebească totodată binele de rău. Astfel, retorica bună conduce, inevitabil, la cunoașterea profundă a omului. A structurii sale. În plus, oratoria bună nu admite stereotipii. Fapt de care este suprasaturată limba actuală, agresată și umilită. Toate acestea conduc subtil la ceea ce putem numi deja falsul existențial. Una din realitățile în care ne scufundăm tot mai mult, eliminînd frontierele fabulatorului. Noțiunea aceasta ascunde, de fapt, o infirmitate nativă: a nu ști să trăiești singur sau/și
Cibernetică politică by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9525_a_10850]
-
a-și întinde plasa de aluzii și referințe cît mai mult. Chiar dacă simpaticul exercițiu psihanalitic al polițistului referitor la Stuntman Mike nu are greutatea unui verdict clinic, - Freud nu apucă să-și desfășoare subtilitatea aici -, el rimează cu sfîrșitul acestuia, umilit, implorînd iertarea și executat printr-o serie de croșee de cele trei femei. După tipicul filmelor de categorie B, Tarantino șarjează în scenele de violență, însă, ca și în Kill Bill, le transformă într-un spectacol în sine. Violența devine
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
pare să concure la prăbușirea sa. Fragilizat de faptul că facturile neplătite se adună, iar șefii săi îl sar mereu când vine vorba de avansări, Matei trăiește o nouă depresie când își vede bucătăria invadată de dizgrațioșii gândaci. Se simte umilit ca om. Contemplând-și din exterior propria existență este curpins de scârbă de sine: "... aș fi vrut să nu bag în seamă nici apariția gândacilor de bucătărie în apartament, adică acele insecte scârboase care se strecoară pe întuneric, defilează prin
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
durată, s-ar regăsi probabil fericit printre cei "care au fost sarea pămîntului". El vorbește despre un mit hasidic potrivit căruia "se află mereu și mereu, împrăștiați pe pămînt, treizeci și șase de înțelepți, oameni de obicei nevoiași, umili și umiliți, oameni fără nume pe care se sprijină lumea ca să nu cadă în pierzanie, oameni drepți în strîmbătate și îndărătnici sub bici, în întunericul vremilor. Și nu trebuie să ne gîndim la ei decît cu venerație, cu recunoștință și cu dragoste
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
și rețeaua transpartinică de penali aplică tactica terorizării intelectualilor. Astăzi, aproape nimeni nu mai are curajul - Gabriel Liiceanu este o excepție rară - să-i acorde președintelui girul său, cu toate riscurile imaginabile. Cei care o fac sunt călcați în picioare, umiliți, distruși mediatic. Prin urmare, preferă să abandoneze discret sau se refugiază într-un soi de sictir egal distribuit, comod, dar extrem de stupid. Episodul EBA a complicat și mai rău lucrurile tocmai pentru că n-a fost explicat și denunțat la timp
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
lui Lionel, să-l guste. Lionel îl oprește la timp: — Gustave, tată, unde-ai învățat să sommeliezi? Păi nu-mi dai să miros dopul? Gustave se înroșește tot: de douăzeci de ani nu i-a mai cerut nici un client dopul. Umilit, îi întinde dopul lui Lionel, care se pregătește să-și îndeplinească una dintre marile dorințe ale vieții lui: să refuze o sticlă de vin, într-un restaurant, pe bază de dop. După ce-l miroase, cu un aer dezgustat, i-l
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ornitorinci veșnici-multituberculați, care tropăie în ritm alert pe lângă balta mare, tu mergi în pasul tău, cum poți, împăratul fuxi nu are vreo înțelegere cu dușmanii tăi, pe lângă tine încep să curgă ornitorinci-veșnici-multituberculați pe aerobiciclete de mare viteză, nu te simți umilit, reflectează la călătoria ta, la slăbiciunile tale. nouă în al treilea loc: trece pe lângă tine coloana oficială de aerobiciclete de mare siguranță, cu toate girofarurile de viermi marini-tomopteris pornite, îl zărești prin geamul întunecat pe împăratul fuxi însuși, un ornitorinc-veșnic-multituberculat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îl zărești prin geamul întunecat pe împăratul fuxi însuși, un ornitorinc-veșnic-multituberculat de la sistemul de supraveghere și siguranță îți face mai multe fotografii din zborul lui rapid, nimic neobișnuit, nu pune la suflet, mergi în ritmul tău înainte, nu te simți umilit, închide ochii și amintește ți de prințesa ta strălucitoare, de suflețelul tău, care te așteaptă cuminte în grădinile suspendate ale dragostei. șase în al patrulea loc: acum câmpul e gol, a trecut toată oștirea împăratului fuxi pe lângă tine, mergi cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nouă în al patrulea loc: pe lângă tine trece în goană o șaretă de metal fără pasageri, trasă de două meduze, a căror gelatină te plesnește peste față, și sucul lor acid îți intră în piele și în gură, te simți umilit, alergi parcă și mai încet după acest incident, nu mai sunt stele pe cer în miezul zilei, e semn că trebuie să te odihnești puțin, îți scoți din desagă scăunelul putred de nuiele, te așezi pe el și încerci să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în doar câteva secunde să-l înșire pe rochița ei de sus până jos. Fugi repede și împreună cu cealaltă soră râdeau de fericire că reușise să facă așa faptă. Biata Ioană! Nu reuși nici să priceapă ce se întâmplase! Uluită, umilită, rănită, îndurerată... toate veniseră deodată asupra ei. Lacrimile curgeau șiroi din ochișorii ei. Rochița ei cea nouă! Sărmana mamă, ce va zice? Ce va simți? Ce să-i spună? Cum să intre în curte în așa hal? Nu înțelegea pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a iubit în imaginație, dar sângele și carnea ei nu au cunoscut acel amestec amețitor de plăcere care îți frige simțurile. Ca atunci când dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată în sufletul ei de copil se răzbunase pe un trup umilit. O îmbătase aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Se simțea ca atunci, la cincisprezece ani, în lanul de porumb dat în pârg
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de un an. Cel de lângă ea? Tânăr, frumos, uimit. Ce făcuse? Se jucase. O joacă dureroasă în care copilul fusese învins de femeie. Dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată în sufletul ei de copil se răzbunase pe un trup umilit. O îmbătase aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Vară, zăpușeală, un coridor îngust. Țevi groase de canalizare vopsite în roșu. Sub ele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
străzi în timp ce el îți spunea povești cu roș cocoș, tu ardeai de dorințe, te-a băgat într-o cofetărie, ți-a cumpărat o înghețată și a căscat îndelung până ai terminat de mâncat, îți venea să fugi, erai atât de umilită încât îți venea să intri în pământ, el se uita plictisit la tine, nu mai aveai putere nici să te miști de pe scaun, într-un târziu te-ai ridicat, ați plecat din locul acela ca de la mort, fără să scoateți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dormit și nu pentru dragoste, a intrat în așternut, și-a tras perna peste față, s-a zvârcolit toată noaptea, între durere, disperare și dorința aprigă de a se arunca de la etaj, voia să termine odată cu atâta durere, se simțea umilită, murdară, îl ura și îl adora, voia să-l uite, să-l șteargă din creier, imaginea lui i se înfigea mai tare în carne, îi era greață și scârbă, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
progresivă”, listă alcătuită în urma ascultării cu temeritate a magicei emisiuni „Metronom”, realizată de legendarul Cornel Chiriac la „subversivul” post de radio „Europa Liberă”, post interzis cu desăvîrșire românilor în acei ani în care dictatura voia să ne transforme în temători, umiliți și docili făuritori ai societății socialiste multilateral dezvoltate. Acribia lui Sorin Cotlarciuc face să găsim îin nuce, evident!) în volumul său o adevărată istorie a muzicii progresiste, a muzicii care ținea aprinsă flacăra speranței în sufletul unei generații pe care
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
aproape un ritual În scurta noastră existență amoroasă, o excita peste măsură, provocând În ea dulci explozii de plăcere. O voia repetată la nesfârșit, Într-un interminabil preludiu conducător spre finalul apoteotic. Spre Marele O. Mă simțeam de fiecare dată umilit, ridicol de neîmplinit și intrigat de comportamentul straniu al Ninetei. Pot spune, Însă, că Nineta era și o mare sentimentală. Că avea suflet bun! Cupidonul din ghips l-am primit de la ea, cu dedicația „pentru tine, de Ziua Îndrăgostiților”. Ce
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dintr-o dată cu ea (aș fi vrut ca Melanie să nu mă găsească așa... dar acum era prea târziu). Rămăsesem suspendat În fața ei, cu bucata aceea de carne atârnându-mi grotesc din șold, sprijinit cu o mână de marginea chiuvetei, jenat, umilit, cu privirea ruptă. Melanie mi-a spus ciripitor (era foarte bine dispusă - cum nu o văzusem niciodată!), neluând În seamă postura mea, că astăzi este ziua ei de naștere (Împlinea 21 de ani). Iar ea, În fiecare an de ziua
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Spre Pacea eternă (1794). Aspirația larg umanistă a unei păci eterne, definitive, este organică viziunii kantiene, crescută din ceea ce este peren În om - ieșit de sub concepția fluidității temporale - adevărul transcendental. Este validitatea universal necesară a năzuinței acestei ființe muritoare și umilite, dar singura liberă - omul, care Își proiectează viitorul ca pe o valoare superioară În raport cu prezentul, ca pe un liman al originii Înalte, al moralității, al liniștii creatoare și al omeniei. Kant venea să contureze tema păcii eterne, În prelungirea unei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
am pornit o nouă haiducie. Bine, o plănuisem eu de nenumărate ori în reveriile mele de asistent, de fiecare dată după ce eram luat într-o bășcălie grobiană de domnul director Ciucurel. "Luat în bășcălie" e un eufemism pentru mai cinstitul "umilit". Evident, nu eram singurul. Venise clipa răzbunării, cum ar spune un romancier slab. (E clar că eu n-o s-o spun. Ah! Numai de n-aș uita, dacă tot o fi s-o pun, să o fac cu italice!) Aveam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai arțăgos: „ascultă la mine“!... Era evident că la originea vehemenței sale stătea bănuiala că nu e luat În seamă - În definitiv, o problemă de comunicare. — Ascultă la mine, domnule, nu se poate altfel! Toată sărăcimea planetei, toți obidiții și umiliții pămîntului și-au pus speranța În comunism. Din păcate, s-a greșit undeva, În punctul de plecare. Materialismul dialectic, ateismul, asta a fost greșeala! Comunismul va trebui Într-adevăr restaurat, dar nu așa cum a fost, ci așa cum ar fi trebuit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și, în general, mă tratau ca pe un om bolnav, totodată arătându-și bucuria de a mă vedea din nou la lucru într-o manieră care, venind din partea unor persoane mai puțin inteligente, m-ar fi făcut să mă simt umilit. Toți trei, ele cu multă convingere, iar eu acceptând cam fără convingere, ne străduiam să dăm impresia că afacerile merseseră foarte prost în absența mea. Am închis scrisoarea pentru Georgie. Mă întrebam ce-o să priceapă din ea. O persoană tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
știam prea bine, pentru maică-mea era o „spatulă“. Ei bine, pentru nimic în lume nu mi-a trecut prin minte că acest cuvânt ar putea fi englezesc. M-am bâlbâit și m-am așezat în bancă roșu ca racul, umilit, nu chiar la fel de perplex ca învățătoarea, însă, oricum, destul de răvășit... și iată cât de timpuriu mi-a fost pecetluită soarta, cât de timpuriu mi s-a părut „normal“ să fiu într-o stare vecină cu supliciul - în cazul de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]