275 matches
-
inaequalis (Cke.) Syd.), fam. Venturiaceae, ord. Pleosporales, cl. Loculoascomycetes, subîncr. Ascomycotina, f..c. Spilocea pomi Fr., sin Fusicladium dendriticum (Wallr.) Fuck. Miceliul se dezvoltă subcuticular și formează în momentul fructificării strome pe care apar conidiofori și conidii. Conidioforii sunt bruni, unicelulari, cilindrici, mai dilatați la bază și ușor cutați la partea superioară. Conidioforii joacă rol de fialide și formează la partea superioară conidii bicelulare, piriforme, de culoare verde-măslinie, care la maturitate măsoară 16-30 x 6-9 µm. Pe frunzele căzute toamna, ciuperca
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
fără facultate germinativă. Agentul patogen Phoma lingam (Tode.) Desm., fam. Sphaeropsidaceae, ord. Sphaeropsidales, cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca formează în țesuturile parazitate, picnidii globuloase de 60-250 µm î n diametru, cu pereți de culoare brună. În picnidie se formează picnospori unicelulari, hialini, elipsoidali, cu 2 picături uleioase, de 2,5-4,5 x 1,5-2,5 µm. Pe timp ploios sau după irigare, din picnidii apar cordoane gelatinoase, albicioase, de picnospori ce vor germina ușor pe alte plante, dacă temperatura se menține
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
Deuteromycotina. Ciuperca formează în țesuturile parazitate un tal filamentos inițial hialin, apoi brun, ce se extinde în spațiile intercelulare. Subcuticular se dezvoltă strome mici brune, pe care apar acervulii, la suprafața cărora se găsesc conidiofori simpli, cilindrici, ce susțin conidii unicelulare, hialine, ovale sau ușor curbate, de 15-19 x 3-5 µm. În acervuli, printre conidiofori se găsesc țepi (sete) bruni, drepți, ascuțiți la vârf, septați de 30-100 µm. În momentul deschiderii acervulului, conidiile mature sunt vehiculate de vânt sau de picăturile
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
rapidă a plantelor. Agentul patogen Stigmina carpophylla (Lév) M.B. Ellis, fam. Melanconiaceae,ord. Melanconiales,cl. Coelomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Miceliul ciupercii formează în țesuturile subepidermale mici strome pe care apar fructificații-acervuli ce ies la suprafață prin ruperea epidermei. Conidioforii ce sunt unicelulari sau cu 1-2 septe, poartă în vârf conidii oval-cilindrice, cu 2-6 pereți transversali. Conidiile măsoară 23-62 x 9-18 µm. Epidemiologie. Conidiile răspândesc agentul patogen în timpul perioadei de vegetație germinând la temperaturi cuprinse între 2-24oC și pot rezista și la temperaturile
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
Agentul patogen Verticillium dahliae Kleb., fam. Mucedinaceae, ord. Moniliales, cl. Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. Ciuperca este o saprofită de sol care, după pătrunderea în plantă, în condiții de umiditate, formează pe tulpini conidiofori cu verticile de fialide ce emit conidii ovoide, unicelulare, de 4-6 x 1,7-2 µm. În țesuturile plantelor uscate se pot întâlni și microscleroți globuloși, de 90-250 x 50-80 µm. Epidemiologie. Ciuperca rezistă în sol prin microscleroții de pe resturile de vegetație. Din microscleroți, în solurile cu pH-ul slab
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
Hyphomycetes, subîncr. Deuteromycotina. La speciile genului Allium mai sunt întâlniți patogenii: B. squamosa Wolk. și B. byssoidea Walk. Pe talul ciupercii, de culoare cenușie, se formează numeroși conidiofori septați, ramificați, ce susțin ciorchini de conidii de 7-11 x 5-6 µm, unicelulare, hialine, ovoide. În condiții nefavorabile ciupercii, apar scleroții ca organe de rezistență . Epidemiologie. Patogenul evoluează în condiții optime la temperaturi de 22-23oC putând distruge frunzele, bulbii dar și inflorescențele. Semințele pot fi infestate sau infectate în procente variabile. Transmiterea patogenului
Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
univoc al unităților terminologice - pot anula sinonimia: policlinică, poliartrită (nu multiclinică, multiartrită). Dintre clasele de formanți greco-latini au disponibilități de a crea serii sinonimice în limbajul medical: (1) prefixoidele care indică valori cantitative: multinevrită/ polinevrită; infraliminal/ subliminal; supra-eu/super-ego; monocelular/ unicelular; (2) prefixoidele care indică poziția: diatermie/ transtermie; periflebită/ paraflebită; (3) prefixele de negație: anticoncepțional/ contraceptiv. Există termeni medicali alcătuiți din două afixoide grecești între care se stabilesc relații de sinonimie parțială: endoantigen/ autoantigen. Relațiile de sinonimie se pot stabili și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
1958, Joshua Lederberg primește Premiul Nobel pentru descoperirea microbiomului, care totalizează o populație de microorganisme (microbi) saprofiți, în majoritate aflate în intestin, cu care trăim în simbioză deoarece avem nevoie de ei. Studierea microbiomului arată că este format din microorganisme unicelulare, numite archaea (celule lipsite de nucleu). Cântărește doar 200 g. Lederberg inițiază studiul genomic al microbiomului. Joshua Lederberg În anul 2011 revista Nature a publicat articlul lui Peer Bork49 care consideră microbiomul din intestinele omului ca un ecosistem comun oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
o importanță care poate fi asemuită cu teoria atomică în chimie. În aceeași carte, el stipulează că nucleul descris de Robert Brown 63 are importanță în diviziunea celulară și multiplicare. Schleiden susține că orice plantă provine dintr-un organism embrionar unicelular care se dezvoltă prin diviziune celulară. Theodor Schwann (1810-1882), fiziolog german, a descris celulele care-i poartă numele (Schwann), ale sistemului nervos al omului. Schwann observă, la lumina microscopului, diferite țesuturi animale și este fascinat de variațiile dintre proprietățile celulelor
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
care formează mușchiul striat în esofag sunt cele care realizează contracția, funcție de bază a procesului de digestie. Descoperă, de asemenea, enzima esențială a digestiei (pepsina), provenită din transformarea pepsinogenului secretat de celulele stomacului. Stabilește faptul că drojdia este un microorganism unicelular de tip eucariotic, aparținând regnului ciupercilor (ce numără 1500 de specii diferite), care se multiplică prin mitoză. Drojdia Schwann, Schleiden și Virchow neagă "vitalismul" (Wohler) și netezesc calea spre înțelegerea fizico-chimică a vieții. Vitalismul mistifica biochimia, separând-o de chimie
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
prevalența leziunilor este de 2,5-4%; - sunt fie sferice, fie ovoidale și pot crește până la 20 cm diametru; În majoritatea situațiilor nu depășesc 4 cm (90% din cazuri); - considerate ca malformații congenitale;histologic, chistul simplu este tapetat cu un epiteliu unicelular cuboidal sau cilindric de tip biliar; - complicațiile sunt rare, mai frecvente fiind hemoragiile intrachistice și compresiunea organelor vecine, ruptura chistului fiind excepțională; - malignizarea este excepțională; Diagnostic - asimptomatice În majoritatea cazurilor, descoperite incidental; - rar, chisturile de dimensiuni mari pot determina simptome
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
malignizare; - tumori unice, de dimensiuni mari Ț frecvent 10-20 cm În diametru; - femeile peste 40 de ani sunt mai frecvent afectate;patogenia este necunoscută, originea congenitală fiind sugerată; - sunt multiloculare și conțin un lichid mucinos; - sunt tapetate de un epiteliu unicelular cuboidal sau dispus În coloane mucosecretant, ce stă pe o membrană bazală;epiteliul formează pe alocuri proiecții papilare sau polipoide; - În 80% din cazuri sunt localizate intrahepatic, În 20% fiind loclizate la nivelul căilor biliare extrahepatice;complicații: compresiune, hemoragia intrachistică
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
ci cu pușca? Legile evoluției nu mă pot lămuri. Căci se referă doar la biologic unde, Într’adevăr, omul provine dintr’un mamifer, acela dintr’o reptilă, aceea dintr’un batracian, apoi, adică Înainte, un pește... și, tot așa, până la unicelularul heterotrof urmaș al coacervatului, el Însuși succesor al unui mineral, care Încheie cu biologia, revelând chimia. Dar nu Într’acolo găsesc răspunsul datorat delicatei noastre amfitrioane. Mă pot ajuta Însă legile evoluției extinse, aceea care acceptă - s’ar putea să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
decis să evadeze spre libertatea uscatului. Dar pentru asta au trebuit să se debaraseze de ghiuleaua legată de picior, adică de pluricelularitate, care nu le Îngăduise decât să se așeze pe stâncile scăldate de valuri ale țărmului. Și astfel, algele unicelulare, cu traista’n băț și purtate de vânt, au ajuns oriunde era puțină apă. Libertate deplină, dar... Guvernau de unele singure. Iar guvernarea uzează. Pentru ele asta Însemna inhibiția prin produșii reducători care, sintetizați În exces, saturau micile bălți. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
hoitarul șacal. Dar pisica nu mănâncă orice carne, chiar Încă vie. Precum noi, oamenii, cu al 6-lea simț abolit de rațiune, de știința care spune că tot ce mișună În jur e de mâncare - à propos de alge, proteina unicelulară și câte vom mai inventa -, Înghițim orice nu ne interzice cultura, educația primită de copil. Căci carnea, adică animalele sunt atât excedentare cât și deficitare energetic, și noi așișderea. Iar noi nu știm să deosebim asta. Pisica știe, și savurează
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
galaxie și, Într’un ungher Îndepărtat al ei, un sistem solar ce adăpostește o planetă poate unică prin saltul calitativ care a adus pe lume viața biologică. Mai rămâneau 3 miliarde de ani până În prezent, În două hălăduind doar ființe unicelulare. Naturii nu i-a mai trebuit mult pentru ca acum 500 de milioane de ani pluricelularitatea strict necesară În continuarea drumului să devină organisme cordate, cu un sistem nervos centralizat. Încă o sută de milioane de ani pentru a apare peștii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că Înlocuirea - prin cei vreo doi litri de apă pe care-i bem ori/și mâncăm zilnic - acesteia cu o alta, străină, nu e pe placul prototipului care e fiecare dintre noi; motiv de stress. À propos: când câteva organisme unicelulare au găsit cu cale să formeze un organism pluricelular, izolându-se În spatele unei piei, au făcut-o Împreună cu oleacă din marea acelui moment, lichidul interstițial de astăzi care păstrează cu sfințenie compoziția aceleia, cu mult mai dulce decât aceea de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
reprezintă originea unui “sine” și a unui “subiect”. În jurul nostru se găsește un sistem de semne deoarece viața le generează prin intenționalitate. Nu sunt lansate în zadar, fără rost. Suntem de acord cu Daniel Dennett care consideră că până și unicelularele trebuie să fie privite ca agenți intenționali. (Mustață Gh., Mustață Mariana, 2006) Intenționalitatea trebuie să fie acceptată ca o strategie de adaptare. Poate fi acceptată ca atare doar atunci când se atribuie și celorlalte ființe facultăți mentale. Conceptul de intenționalitate nu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
căutăm la niveluri mai profunde : celular pentru expansiunea demografică, molecular pentru limbaj și din nou celular pentru sociabilitate. Trecerea de la viața solitară la viața în societate este direct observabilă și științific explicabilă la o specie de amibe terestre. Aceste ființe unicelulare duc o existență independentă, fără contact cu congenerele lor, atîta timp cît hrana disponibilă este suficientă. Dacă însă hrana lipsește, amibele încep să secrete o substanță care le atrage unele către altele. Ele se aglomerează și se transformă într-un
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
adăugându-se la cele patru menționate anterior și regnul Fungi. Unii oameni de știință concep clasificarea lumii vii în mai multe regnuri. Stabilirea sistemului de clasificare cu cinci regnuri a avut la bază organizarea structurală respectiv organizarea celulară procariotă, eucariotă unicelulară,eucariotă pluricelulară și modul de nutriție, respectiv fotosinteza caracteristică plantelor, ingestia (prin înghițire și digestie) tipică animalelor, absorbția specifică fungilor. Elemente noi au fost aduse și în domeniul Evoluționismului, legate de originea extraterestră a vieții-descoperirea unei sușe bacteriene recoltate din
Caleidoscop by Veronica Adam () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93241]
-
ca sursă de energie pentru sinteza ATP). 2.3. Nucleul, ribozomii, sinteza proteică, diviziunea celulară<footenoteid="4">Detalii privind ciclul celular sunt prezentate separat (cap. 6).</footenote> Toate organismele folosesc acizii nucleici ca suport al informației genetice<footenoteid="5">Organismele unicelulare sunt eucariote sau procariote, după cum materialul genetic, reprezentat de acidul dezoxiribonucleic (ADN), este sau nu delimitat de o membrană, adică celula prezintă un nucleu tipic sau doar un nucleoid. </footenote>. Cu excepția hematiilor și plachetelor sanguine, anucleate, toate celulele corpului uman
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
gene reglatoare. 3. Ciclul celular Ciclul celular reprezintă ciclul de viață al unei celule, din momentul în care ea se formează prin diviziunea celulei progenitoare până când se divide la rândul ei. Durata acestui ciclu variază de la 2-3 ore la organismele unicelulare, precum bacterii sau fungi, până la aproximativ 24 ore la celulele mamifere în cultură<footenoteid="6">Există diferențe semnificative între ciclul celular al celulelor procariote (fără nucleu organizat) și cel al eucariote (cu nucleu individualizat). Omul aparținând celei din urmă categorii
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
individualizat). Omul aparținând celei din urmă categorii, referințele din acest text vor fi făcute exclusiv la ciclul celular al eucariotelor. </footenote>. Cu cât gradul de diferențiere al celulei devine mai semnificativ, cu atât ciclul său vital este mai diferit. Organismele unicelulare se divid fără oprire până când saturează spațiul sau consumă toate resursele din mediu, în vreme ce celulele diferențiate ale organismelor superioare au cicluri celulare ce variază de la câteva zile până la aproape un secol (la om). De exemplu, celulele măduvei hematogene, celulele spermatice
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
intervenției factorilor exteriori, și moartea programată, atunci când necesitățile organismului o cer. Moartea accidentală, numită și necroză, se datorează traumelor mecanice și chimice, expunerii la agenți chimici și fizici toxici, inaniție și așa mai departe. Este singura modalitate prin care organismele unicelulare își sfârșesc ciclul vital. Ca urmare, ele sunt practic „nemuritoare”, deoarece în condiții optime nu au motive să moară. Pe de altă parte, nici nu și mențin „individualitatea”, deoarece se divid în permanență, deci, în cazul organismelor unicelulare, imortalitatea este
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
care organismele unicelulare își sfârșesc ciclul vital. Ca urmare, ele sunt practic „nemuritoare”, deoarece în condiții optime nu au motive să moară. Pe de altă parte, nici nu și mențin „individualitatea”, deoarece se divid în permanență, deci, în cazul organismelor unicelulare, imortalitatea este doar o caracteristică a speciei. Pe de altă parte, odată cu diferențierea celulară și specializarea diverselor tipuri de celule, intervine și necesitatea îndepărtării unor celule sau țesuturi care au fost necesare până la un moment dat, după care își pierd
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]