305 matches
-
ideocrațiile, mă pot îndoi de zei și de idoli, dar nu de adevăr, care trebuie descifrat în marea carte a lumii, raportând fenomenele vizibile la legile invizibile. În regimul vizual, sau videocrație, pot ignora discursurile despre adevăr și mântuire, contesta universaliile și idealurile, dar nu valoarea imaginii. Axioma ei incontestabilă este locul comun al unei epoci. Ea comandă cu atât mai mult spiritele cu cât nu este concepută ca atare. Fiecare regim de autoritate se prezintă ca evident. Ceea ce ne face
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să le vedem în direct). O întrebare simplă pentru mileniul următor: cum poți vedea bine în jurul tău fără să admiți, alături, dedesubt sau deasupra, niște "lucruri invizibile"? Nu numaidecât îngeri sau corpuri astrale. Realități ideale, mituri sau concepte, generalități sau universalii, imaterialități sau simboluri care nu vor avea niciodată traduceri vizuale posibile, fie ele și virtuale, într-un cyberspațiu. Cum pot exista un aici fără în altă parte, un acum fără un ieri și un mâine, un întotdeauna fără niciodată...? Mediologului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Pe întinderea globului pământesc, ca și pe întinderea pământului românesc, contextele au fost și au rămas diferite... Se pot analiza cu onestitate științifică practici locale legate de copilărie, familie, educație, legăturile acestora cu puterile politice, publice temporare. Cum să folosim "universalii" fără a deveni simpliști în răspunsuri și vagi în "strategiile" de reformă? Deleuze și Guattari 431 spun că trebuie să luăm în seamă înțelegerile diferite ale situațiilor și posibilităților pentru a predefini cu modestie și sfială norme și normative. Deschiderea
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
a spațiului social, precum liberalismul, sunt inseparabile de individualism 302. Nu este deloc întâmplător faptul că ideile liberale se vor dezvolta filosofic în cadrul mai larg al empirismului britanic. Una dintre supozițiile principale ale acestei filosofii pleacă de la celebra ceartă a universaliilor. Având în atenție ideea lui Occam, că "universalia sunt nomina", empirismul clasic a respins abstracțiile și principiile formulate de rațiune, în contextul în care acestea nu au acoperire în experiență. Din acest punct de vedere, importă deci ceea ce este empiric
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pregătire a imaginilor pe care intelectul agent le actualizează și pe care intelectul posibil le împlinește. Ceea ce îl face pe om să fie om este capacitatea lui de a cunoaște intelectiv. Pentru Toma din Aquino, cunoașterea intelectiva este cunoaștere a universaliilor, a celor ce pot fi pre dicate despre mai multe. Formulând lucrurile așa cum am făcut-o în cea de-a treia întrebare, care dă și numele acestui subcapitol și la care încerc acum să răspund, presupun deja faptul că puterea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nările corpurilor particulare, asemănările reprezentând obiectele așa cum există aici și acum? De ce avem nevoie, totuși, de o gândire bazată pe imagini? Intelectul este o putere imateriala a sufletului uman și, din acest motiv, are acces doar la obiectele imateriale, la universalii, la adevărurile și entitățile abstracte. Deși intelectul are acces la universalii, fapt care îi asigură superioritatea față de simțuri, el are și un minus: nu poate avea acces decât la universalii. Intelectul nu poate cunoaște obiecte părți culare, nu înțelege decât
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
De ce avem nevoie, totuși, de o gândire bazată pe imagini? Intelectul este o putere imateriala a sufletului uman și, din acest motiv, are acces doar la obiectele imateriale, la universalii, la adevărurile și entitățile abstracte. Deși intelectul are acces la universalii, fapt care îi asigură superioritatea față de simțuri, el are și un minus: nu poate avea acces decât la universalii. Intelectul nu poate cunoaște obiecte părți culare, nu înțelege decât naturile universale din obiectele particulare. Nu poate produce imagini ale obiectelor
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
din acest motiv, are acces doar la obiectele imateriale, la universalii, la adevărurile și entitățile abstracte. Deși intelectul are acces la universalii, fapt care îi asigură superioritatea față de simțuri, el are și un minus: nu poate avea acces decât la universalii. Intelectul nu poate cunoaște obiecte părți culare, nu înțelege decât naturile universale din obiectele particulare. Nu poate produce imagini ale obiectelor particulare, dar nici nu poate gândi fără ele: (ÎI.4 .3.) Omnia autem quae în praesenti statu intelligimus, cognoscuntur
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Pasnau, constă nu în dificultatea de a decide dacă procesul cunoașterii umane este unul direct sau indirect, ci în maniera în care poate fi oferită o explicație a cunoașterii fără a cădea în platonism. Această chestiune conduce direct la problema universaliilor, care, pentru Toma, există ca atare doar în mințile subiecților cunoscători, iar în natură au un mod de a fi compus, căci se află unite cu materia. Dat fiind faptul că intelectele umane nu pot înțelege decât universaliile, iar universaliile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
la problema universaliilor, care, pentru Toma, există ca atare doar în mințile subiecților cunoscători, iar în natură au un mod de a fi compus, căci se află unite cu materia. Dat fiind faptul că intelectele umane nu pot înțelege decât universaliile, iar universaliile nu sunt ca atare în lumea înconjurătoare, este necesară formarea unei reprezentări mentale în care (în quo) și prin care (id quo) obiectele extramentale să poată fi cunoscute. Cu alte cuvinte, nu doar teoria senzației și teoria universaliilor
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
universaliilor, care, pentru Toma, există ca atare doar în mințile subiecților cunoscători, iar în natură au un mod de a fi compus, căci se află unite cu materia. Dat fiind faptul că intelectele umane nu pot înțelege decât universaliile, iar universaliile nu sunt ca atare în lumea înconjurătoare, este necesară formarea unei reprezentări mentale în care (în quo) și prin care (id quo) obiectele extramentale să poată fi cunoscute. Cu alte cuvinte, nu doar teoria senzației și teoria universaliilor îl constrâng
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
universaliile, iar universaliile nu sunt ca atare în lumea înconjurătoare, este necesară formarea unei reprezentări mentale în care (în quo) și prin care (id quo) obiectele extramentale să poată fi cunoscute. Cu alte cuvinte, nu doar teoria senzației și teoria universaliilor îl constrâng pe Toma să abordeze procesul cunoașterii într-un fel care, prima facie, pare a fi inconsistent. Dar, de fapt, ceea ce spune Toma din Aquino nu e nici pe departe atât de inconsistent precum pare: (X) a „conceptele sunt
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
despre obiecte din afara sufletului, din lumea reală, si nu despre reprezentările mentale“ a nu sunt divergențe, așa cum pare la o primă lectură. Dacă introducem dis tinctia dintre primul obiect al cunoașterii și obiectul propriu al cunoașterii, atunci primul obiect reprezintă universaliile, iar cel propriu esențele obiectelor hilemorfice. Totuși, cineva familiarizat cu manieră în care scrie Toma din Aquino ar putea căuta o anumita simetrie între cele două niveluri ale cunoașterii a nivelul senzorial și nivelul în te lectiv a și, astfel
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
tot astfel intelectul trebuie să formeze o reprezentare mentală a esenței obiectului, deoarece esență nu există ca atare în lumea reală, ci întotdeauna într-un compus hilemorfic. În lumea reală nu există, în mod independent și concret, ceva de felul universaliilor, de felul chihlimbaritatii sau umanității. În lumea în care trăim, purtăm coliere din chihlimbar și întâlnim indivizi precum Andrei sau Simina, dar, cu nici un chip, nu avem posibilitatea și capacitatea de a purta un colier din ideea de chihlimbar sau
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de a purta un colier din ideea de chihlimbar sau de a bea o ceașcă de cafea, pe o terasă berlineza, cu umanitatea. Toate aceste consecințe epistemologice sunt, în mod evident, legate de manieră în care Toma din Aquino înțelege universaliile că putând fi predicate despre mai mulți doar în măsura în care sunt în minte, așa cum am spus mai sus. Uni versaliile există ca atare doar în mințile oamenilor, iar naturile obiectelor, cele care pot fi simțite și cunoscute, sunt prinse în obiectele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
îi poate fi atribuită intenția universalității decât în măsura în care este în intelect: căci pentru că unul să poată fi predicat despre mai mulți, trebuie mai înainte să fie înțeles separat de principiile prin care este împărțit în mai mulți; de unde rezultă că universaliile, în măsura în care sunt universale, nu există decât în suflet. Naturile însele, cele prin care se produce intenția universalității, sunt în obiecte. De aceea, numele comune [care] semnifică natu rile însele sunt predicate despre [obiecte] individuale; numele nu semnifică intenții [universale]. Căci
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
obiectelor extramentale. Așa stând lucrurile, de ce aleg să spun că joaca un rol cognitiv și nu un dublu rol, cauzal și cognitiv? Motivul este simplu și ține de principiul necesității: este necesar ca mai întâi să cunoaștem conceptul pentru că înțelegerea universaliilor să aibă loc și pentru a avea mai apoi acces la obiectele individuale. 9. Interpretarea reprezentationalista la nivelul speciilor inteligibile De vreme ce, așa cum am arătat, interpretarea reprezen ta tio nalista are instrumentele necesare pentru a explica conceptul, m-aș aștepta că
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în intelect, adică esență subiectului cunoscător nu dispare dacă acesta are sau nu în minte structura chimică a cafelei, deci dacă acesta se gândește sau nu la cafea. În același timp, datorită faptului că asigura cunoașterea, care este întotdeauna despre universalii, si nu despre obiecte particulare, speciile inteligibile au un mod universal de a fi în cunoscător. Așadar, specia inteligibila, spre deosebire de celelalte entități intermediare, specia sensibilă și imaginea, este prezentă în cunosca tor și sub un dublu aspect. Deoarece speciile inteligibile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care explică relația dintre intelectul posibil și concept și diferența conceptului de speciile inteligibile și de actul intelectului. Argumentele arată că la baza considerării statutului cogni tiv al acestei entități intermediare stau atât teoria senzațiilor, cât și, mai important, teoria universaliilor dezvoltată de Toma din Aquino. Demonstrația caracterului cognitiv al conceptului, rezultat notat în carte cu „s“, a urmat mai multe etape. Acestea pot fi rezumate după cum urmează: (1) intelectul posibil este cel care realizează propriu-zis operația de cunoaștere; (2) nu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care Toma s-a inspirat atunci când a dis cutat despre concept. Ceea ce sper să descopăr prin acest tip de analiză este că Toma din Aquino a avut și o alta mo tivatie, dincolo de cea care ține de o teorie a universaliilor, care l-a condus către o perspectivă reprezentationalista asu pra ultimului nivel al primei operații cognitive a intelectului uman. 2. Inconsecventa lui Toma din Aquino Până în acest moment, ar fi trebuit să devină clar că, apli când teoriei cunoașterii elaborate
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
parte diferă: obiectele nivelului senzorial sunt obiectele particulare care exisă ca atare în lumea reală, încât nu este necesară formarea unei reprezentări interne pentru a le percepe și pentru a avea acces la ele, pe când, în cazul nivelului intelectiv, deoarece universaliile nu există ca atare în lumea reală, trebuie formată o reprezentare cognitivă a lor pentru a le putea cunoaște, prin și în această reprezentare. Așadar, un ar gument care face posibilă combinarea realismului cu reprezentationalismului are la bază înțelegerea universaliilor
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
universaliile nu există ca atare în lumea reală, trebuie formată o reprezentare cognitivă a lor pentru a le putea cunoaște, prin și în această reprezentare. Așadar, un ar gument care face posibilă combinarea realismului cu reprezentationalismului are la bază înțelegerea universaliilor ca având un mod de a fi imaterial și intențional în mințile subiecților cunoscători și un mod de a fi corporal, material și natural în obiectele particulare din care le extragem. Un alt argument ce poate fi invocat în favoarea acestei
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
unul care nu are nicidecum consecințe grave, precum scepticismul sau relativismul în cunoaștere, ci are repercusiuni mai mult asupra ordinii în care se desfășoară procesul cunoașterii. Ceea ce doresc să spun este ca, fiind constrâns de limitele manierei în care înțelege universaliile și a modului de a fi pe care acestea îl au în minte și în lumea extramentala, precum și de granițele teologiei, Toma, cel din scrierile târzii, nu poate privi conceptul altfel decât într-o manieră reprezen tationalista, ca imagine sau
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
condiționată de înregistrarea unor criterii de percepție și de recunoașterea ei în codurile culturale respective. Privit din acest unghi de vedere, procesul devenirii istorice a literaturii ni se înfățișează ca o suită de ierarhizări și de valorizări succesive, operate printre universaliile potențiale, de către unul sau altul dintre contextele socio istorice: „Dobândindu-și identitatea și sensul prin ceremonialul pe cât de sofisticat pe atât de capricios și efemer al interpretării, literatura se cere practic (re-)inventată pentru uzul fiecărei generații.” Urmărind sensurile istorice
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
cultivarea unei mitologii naționale. Cele două mituri fundaționale ale națiunii moderne sunt mitul permanenței și cel al originii comune (Brown, 2000). Prezența lor în toate construcțiile ideologice ale națiunilor moderne legitimează ideea că aceste două mituri fundaționale sunt, în fapt, universalii mitoistorice ale ideologiei naționaliste. Corifeii Școlii Ardelene, deschizând șantierul istoriografic și aventurându-se în căutarea purității limbii române prin angajarea într-un soi de arheologie lingvistică, au forjat structurile mitice care au furnizat traversele centrale ale conștiinței istorice românești. Acestea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]