305 matches
-
tot astfel intelectul trebuie să formeze o reprezentare mentală a esenței obiectului, deoarece esență nu există ca atare în lumea reală, ci întotdeauna într-un compus hilemorfic. În lumea reală nu există, în mod independent și concret, ceva de felul universaliilor, de felul chihlimbaritatii sau umanității. În lumea în care trăim, purtăm coliere din chihlimbar și întâlnim indivizi precum Andrei sau Simina, dar, cu nici un chip, nu avem posibilitatea și capacitatea de a purta un colier din ideea de chihlimbar sau
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de a purta un colier din ideea de chihlimbar sau de a bea o ceașcă de cafea, pe o terasă berlineza, cu umanitatea. Toate aceste consecințe epistemologice sunt, în mod evident, legate de manieră în care Toma din Aquino înțelege universaliile că putând fi predicate despre mai mulți doar în măsura în care sunt în minte, așa cum am spus mai sus. Uni versaliile există ca atare doar în mințile oamenilor, iar naturile obiectelor, cele care pot fi simțite și cunoscute, sunt prinse în obiectele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
îi poate fi atribuită intenția universalității decât în măsura în care este în intelect: căci pentru că unul să poată fi predicat despre mai mulți, trebuie mai înainte să fie înțeles separat de principiile prin care este împărțit în mai mulți; de unde rezultă că universaliile, în măsura în care sunt universale, nu există decât în suflet. Naturile însele, cele prin care se produce intenția universalității, sunt în obiecte. De aceea, numele comune [care] semnifică natu rile însele sunt predicate despre [obiecte] individuale; numele nu semnifică intenții [universale]. Căci
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
obiectelor extramentale. Așa stând lucrurile, de ce aleg să spun că joaca un rol cognitiv și nu un dublu rol, cauzal și cognitiv? Motivul este simplu și ține de principiul necesității: este necesar ca mai întâi să cunoaștem conceptul pentru că înțelegerea universaliilor să aibă loc și pentru a avea mai apoi acces la obiectele individuale. 9. Interpretarea reprezentationalista la nivelul speciilor inteligibile De vreme ce, așa cum am arătat, interpretarea reprezen ta tio nalista are instrumentele necesare pentru a explica conceptul, m-aș aștepta că
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în intelect, adică esență subiectului cunoscător nu dispare dacă acesta are sau nu în minte structura chimică a cafelei, deci dacă acesta se gândește sau nu la cafea. În același timp, datorită faptului că asigura cunoașterea, care este întotdeauna despre universalii, si nu despre obiecte particulare, speciile inteligibile au un mod universal de a fi în cunoscător. Așadar, specia inteligibila, spre deosebire de celelalte entități intermediare, specia sensibilă și imaginea, este prezentă în cunosca tor și sub un dublu aspect. Deoarece speciile inteligibile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care explică relația dintre intelectul posibil și concept și diferența conceptului de speciile inteligibile și de actul intelectului. Argumentele arată că la baza considerării statutului cogni tiv al acestei entități intermediare stau atât teoria senzațiilor, cât și, mai important, teoria universaliilor dezvoltată de Toma din Aquino. Demonstrația caracterului cognitiv al conceptului, rezultat notat în carte cu „s“, a urmat mai multe etape. Acestea pot fi rezumate după cum urmează: (1) intelectul posibil este cel care realizează propriu-zis operația de cunoaștere; (2) nu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care Toma s-a inspirat atunci când a dis cutat despre concept. Ceea ce sper să descopăr prin acest tip de analiză este că Toma din Aquino a avut și o alta mo tivatie, dincolo de cea care ține de o teorie a universaliilor, care l-a condus către o perspectivă reprezentationalista asu pra ultimului nivel al primei operații cognitive a intelectului uman. 2. Inconsecventa lui Toma din Aquino Până în acest moment, ar fi trebuit să devină clar că, apli când teoriei cunoașterii elaborate
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
parte diferă: obiectele nivelului senzorial sunt obiectele particulare care exisă ca atare în lumea reală, încât nu este necesară formarea unei reprezentări interne pentru a le percepe și pentru a avea acces la ele, pe când, în cazul nivelului intelectiv, deoarece universaliile nu există ca atare în lumea reală, trebuie formată o reprezentare cognitivă a lor pentru a le putea cunoaște, prin și în această reprezentare. Așadar, un ar gument care face posibilă combinarea realismului cu reprezentationalismului are la bază înțelegerea universaliilor
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
universaliile nu există ca atare în lumea reală, trebuie formată o reprezentare cognitivă a lor pentru a le putea cunoaște, prin și în această reprezentare. Așadar, un ar gument care face posibilă combinarea realismului cu reprezentationalismului are la bază înțelegerea universaliilor ca având un mod de a fi imaterial și intențional în mințile subiecților cunoscători și un mod de a fi corporal, material și natural în obiectele particulare din care le extragem. Un alt argument ce poate fi invocat în favoarea acestei
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
unul care nu are nicidecum consecințe grave, precum scepticismul sau relativismul în cunoaștere, ci are repercusiuni mai mult asupra ordinii în care se desfășoară procesul cunoașterii. Ceea ce doresc să spun este ca, fiind constrâns de limitele manierei în care înțelege universaliile și a modului de a fi pe care acestea îl au în minte și în lumea extramentala, precum și de granițele teologiei, Toma, cel din scrierile târzii, nu poate privi conceptul altfel decât într-o manieră reprezen tationalista, ca imagine sau
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ale catolicismului, căci, în general, scolastica a urmărit folosirea filozofiei pentru a motiva și sistematiza dogmele religioase. S-a manifestat sub forma a două curente opuse, realismul și nominalismul, pornind de la disputa în legătură cu realitatea sau cu nominalitatea (convenționalitatea) ideilor generale ("universaliilor") și a generat discuții îndelungate care au condus la dezvoltarea tehnicilor de argumentare și la diversificarea posibilităților de explicare a fenomenelor. În Est, unde evoluția socială a fost în mare parte diferită, s-au creat orientări spirituale cu alte viziuni
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
urmă, ordinea cunoașterii, ordinea universului și ordinea socială constituiau obiectivarea armonioasă pînă la încremenire a ordinii divine ca necesitate, ierarhie, putere. Linia nominalistă a reacționat față de o continuitate devenită opresivă, exacerbînd distanța dintre cele două sfere, respingînd obiectivările divinului în universalii. Exaltînd demnitatea particularului, ea a pregătit autonomia omului modern. Gînditor aparte, Cusanus a propus un model mai subtil care, păstrînd o relație intimă între transcendent și explicitările sale, nu permitea sedentarizarea celor din urmă, transformarea lor în obiectivări autosuficiente. Dimpotrivă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
creativității lingvistice și culturale în general. 1.3.1. Ca trăsătură esențială și definitorie, creativitatea reprezintă deopotrivă o universalie a limbajului ca activitate cognitivă umană. Însă ea nu este, fără îndoială, singura. Dimpotrivă, Coșeriu afirmă că, de fapt, există cinci universalii esențiale ale limbajului, dintre care trei (creativitatea, semanticitatea, alteritatea) sunt "primare", iar două (istoricitatea și alteritatea) "secundare". Dintre universaliile "primare", (a) creativitatea, la care ne-am referit mai sus, "caracterizează toate formele culturii", între care limbajul se individualizează, prin (b
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a limbajului ca activitate cognitivă umană. Însă ea nu este, fără îndoială, singura. Dimpotrivă, Coșeriu afirmă că, de fapt, există cinci universalii esențiale ale limbajului, dintre care trei (creativitatea, semanticitatea, alteritatea) sunt "primare", iar două (istoricitatea și alteritatea) "secundare". Dintre universaliile "primare", (a) creativitatea, la care ne-am referit mai sus, "caracterizează toate formele culturii", între care limbajul se individualizează, prin (b) semanticitate, drept "activitatea care creează semnificate", care "sunt întotdeauna create pentru altul sau, mai bine zis, ca fiind dinainte
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sus, "caracterizează toate formele culturii", între care limbajul se individualizează, prin (b) semanticitate, drept "activitatea care creează semnificate", care "sunt întotdeauna create pentru altul sau, mai bine zis, ca fiind dinainte și ale altuia" (de unde și (c) alteritatea limbajului). În ceea ce privește universaliile "secundare", (d) istoricitatea (care rezultă din creativitate și alteritate) "înseamnă că tehnica activității lingvistice apare întotdeauna sub forma unor sisteme tradiționale proprii comunităților istorice, sisteme care se numesc limbi", în timp ce (e) materialitatea rezultă din semanticitate și alteritate: "pentru ca ea [semanticitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
palier, sarcina cercetării, pe care am început deja să o aproximăm prin observațiile anterioare, va fi aceea de "a explora în profunzime, explicativ și descriptiv, 'mecanismele' "designării metaforice" [ale textemelor - n.n.], ca un complex de operații de "determinare reciprocă a universaliilor", "cu ajutorul contextelor și situațiilor" în care să se producă acel spor semnificativ al cunoașterii, definitoriu pentru creația metaforică în limbaj"320. O sugestie importantă pe care Borcilă o oferă în această privință este că ne aflăm în "domeniul în care
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
2nd edition, 2007, Editura Universității "Petru Maior", Târgu-Mureș, 2007, p. 126) 301 Idem, "Vers l'étude des structures lexicales" ["Structure lexicale et enseignement du vocabulaire"], în L'homme et son langage, p. 221. 302 Considerăm că, potrivit clasificării coșeriene a universaliilor (v. Idem, "Universaliile limbajului și universaliile lingvisticii" ["Les universaux linguistiques (et les autres)", 1974], în Omul și limbajul său, pp. 73-111), "discursul repetat" reprezintă o universalie esențială, situată la nivelul universal (al activității vorbirii), generală, dinamică, conectivă și pozitivă. 303
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Editura Universității "Petru Maior", Târgu-Mureș, 2007, p. 126) 301 Idem, "Vers l'étude des structures lexicales" ["Structure lexicale et enseignement du vocabulaire"], în L'homme et son langage, p. 221. 302 Considerăm că, potrivit clasificării coșeriene a universaliilor (v. Idem, "Universaliile limbajului și universaliile lingvisticii" ["Les universaux linguistiques (et les autres)", 1974], în Omul și limbajul său, pp. 73-111), "discursul repetat" reprezintă o universalie esențială, situată la nivelul universal (al activității vorbirii), generală, dinamică, conectivă și pozitivă. 303 Idem, "Dincolo de structuralism
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Maior", Târgu-Mureș, 2007, p. 126) 301 Idem, "Vers l'étude des structures lexicales" ["Structure lexicale et enseignement du vocabulaire"], în L'homme et son langage, p. 221. 302 Considerăm că, potrivit clasificării coșeriene a universaliilor (v. Idem, "Universaliile limbajului și universaliile lingvisticii" ["Les universaux linguistiques (et les autres)", 1974], în Omul și limbajul său, pp. 73-111), "discursul repetat" reprezintă o universalie esențială, situată la nivelul universal (al activității vorbirii), generală, dinamică, conectivă și pozitivă. 303 Idem, "Dincolo de structuralism", în Omul și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de un timp și un spațiu. Problemă identității femeii pariziene ține de gramatică "modernității" occidentale, marcată de definirea identităților naționale și genuriale. Femeia pariziana reproduce un cod al epocii privitor la modernitate, urbanitate, feminitate. Femeia și orașul fac parte din universaliile tematice ale literaturii. Nenumărate cercetări au fost consacrate Parisului, femeii și literaturii despre aceste teme. Prin fuzionarea lor, studiul prezent oferă o perspectivă inedită. O abordare complexă a orașului modern implică și o nouă problematizare a subiectului uman: personajele sunt
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
la maxima plăcere. Ceea ce este însă important este faptul că Platon încearcă să obțină o deducție a acestor congruențe, ținta lui este să demonstreze că binele individual, ca și fericirea publică, politică, derivă din știință, care are ca obiect doar universalii. Iar pentru a demonstra plauzibilitatea acestei idei, Platon construiește un model al sufletului și un model analog acestuia, modelul Cetății care, conduse în mod fundamental de rațiune, sunt cele mai fericite cu putință, indiferent de condițiile exterioare. Astfel, se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
teoretizate de E. Hall (culturi cu grad scăzut de dependență contextuală / culturi cu grad ridicat de dependență contexuală). 2.4.3. Performarea actelor de vorbire Interacțiunea verbală apare ca o succesiune ordonată de acte de vorbire. Actele de vorbire sunt universalii comunicative: în toate culturile se regăsesc toate tipurile de acte de vorbire. Ceea ce diferă este sistemul actelor de vorbire (modul specific de performare și funcționare a acestora, precum și relațiile reciproce dintre ele). Conținutul literal și implicaturile conversaționale ale actelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fixate diferit în conștiința comunicațională a vorbitorilor aparținând diverselor culturi și, în consecință, mecanismele generării implicaturilor conversaționale diferă. În formularea lui Grice (1979), principiul cooperării subordonează patru maxime ale comunicării (maxima cantității, maxima calității, maxima relevanței și maxima manierei) ca universalii comunicative, nediferențiate cultural. Studii ulterioare de etnopragmatică au pus în evidență constrângerile culturale care acționează asupra celor patru maxime: există culturi în care cantitatea de informație transmisă literal este mai mică decât cea implicată contextual sau în care scurtimea enunțului
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de pace interioară și fericire. Astfel de emoții (cu expresia lor lingvistică) intră în structura identității culturale a individului. Într-o viziune compozită, antropologică și lingvistică, Anna Wierzbicka (1994, p. 145) propune o analiză a emoțiilor în termenii unor primitive/universalii semantice, care ar permite o comparație culturală a stării afective și a expresiei lingvistice a acesteia. De pildă, termenul polonez teskni și termenul englez homesick sunt analizați astfel: X simte teskni față de Y? X gândește așa: Eu sunt departe de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
alură medievală, despre nașterea universului și despre evoluție, despre timp, etică și destin. Spre a sugera orientarea metafizică a dezbaterii, o intitulează Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago [Imaginea de nedescris a științei sacre]. Este amintită aici disputa scolastică numită și „cearta universaliilor” (nominalism versus realism), C. părând să fie un adversar al nominalismului lui Guillaume d’Occam. Gândirea neoaristotelică a lui C., din care nu a dispărut cu totul influența teologiei, se confirmă în manualul de logică prescurtat rămas între manuscrisele sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]