446 matches
-
ales prin: un cadru instituțional precis, constituit de piețele concurențiale pe care se întîlnesc producători și consumatori mînați de propriul lor interes; metodologia sa deductivă (raționamente abstracte, încercări de a formula legi, nu se pleacă practic de la realitate); caracterul său universalist, cosmopolit (legile economice sunt presupuse ca valabile în toate locurile și în toate timpurile, diferențele de structură dintre țări fiind neglijate). Față de această gîndire dominantă apar două reacții majore: cea a școlii istorice germane și cea marxistă. 2.1.1
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
menține comparația, așa cum abolirea sclaviei servea drept pretext pentru a justifica prezența britanică, apărarea drepturilor omului servește pentru a justifica puterea militară americană. Mai mult, ca și Franța sau Rusia revoluționară, S.U.A. reprezintă o mare putere fondată pe o filosofie universalistă și animată de ideea că modelul său de societate trebuie urmat de toată lumea, iar dacă nu, trebuie impus. Nimic mai periculos decît această credință a celor mari că, urmărindu-și propriile interese, servesc de fapt omenirea întreagă. De aici și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
moarte", rătăcesc poporul american, tîrîndu-l în aventura globalistă, unde îl amenință dezastre de proporții. Soluția ar fi, în opinia autorului, întoarcerea la origini, la spiritul religios și autentic patriotic al părinților fondatori. Într-adevăr, elitele au devenit tot mai transnaționale, universaliste, izolîndu-se într-o "bulă socio-culturală", iar mulți intelectuali au "trădat" valorile tradiționale și argumentează superioritatea morală a identificării cu omenirea ca întreg, a cosmopolitismului. În acest sens, spre pildă, Amy Gutmann, de la Princeton University, susține că "cea dintîi fidelitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Labour" de a "reinventa guvernarea" (a face guvernul să reflecteze mai mult și să depună mai puțin efort, făcînd totul mai repede, mai înțelept, mai ieftin, mai bine)3, precum și eforturile de a crea strategii "muncă-asistență" prin înlocuirea politicilor sociale universaliste cu sprijinul țintit oferit de stat anumitor grupuri sociale. Alte exemple includ eforturile de a crea republici islamice, încercări fără precedent de a construi și consolida instituții democratice în țările post-comuniste, precum și preocuparea contemporană, în stil chinez, pentru perestroika fără
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
societăților moderne, a remarcat Trentmann, se datorează în mare măsură energiei grupurilor, precum și mișcărilor misionare, asociațiilor religioase și sindicale ce au luptat pentru drepturile lor de a supraviețui și de a se extinde sub forma unor asociații civile, folosind limbajul universalist ce amenința principiul pluralității pe baza căruia societățile civile se dezvoltau 24. În lucrările Democrația și societatea civilă și Societatea civilă și statul sînt prezentate numeroase exemple de ideologii moderne specifice cum ar fi dominația patriarhală, fetișul competiției de piață
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
în mod clar de Habermas (care, în mod curios, a ignorat modelul serviciului public de difuziune), Garnham pledează pentru un al treilea termen, "sfera publică", cu scopul analitic-empiric și normativ de a identifica un "spațiu pentru o politică rațională și universalistă, distinctă atît de economie, cît și de stat". Garnham susține că cel mai bun garant al unei astfel de politici este modelul serviciului public de difuziune, care este destinat să medieze și să contrabalanseze puterea de stat și pe aceea
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
al XX-lea6. Voi trece intenționat cu vederea alte probleme din relatarea lui Garnham, ca de exemplu ignorarea apariției și dăinuirii controversei publice din sectorul dominat de piață al mass media tipărite sau audiovizuale sau întrebarea dacă "o politică rațională și universalistă" descria țelul intențional sau practica propriu-zisă ale serviciului public de difuziune, la apogeul său. Mă voi concentra, în schimb, asupra dificultăților enorme întîmpinate de serviciul public de audiovizual contemporan și, deci, asupra pericolului de a încerca să legăm soarta idealului
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Apărătorii săi ar putea răspunde că cel puțin unele dintre sferele publice menționate mai sus sînt sfere publice fictive, deoarece ele nu sînt nici permanente și nici structurate pe argumentări raționale sau pe ceea ce Garnham numește "o politică rațională și universalistă". Desigur așa cum arată controversa publică nepermanentă generată de mișcările sociale -, nu toate exemplele de viață publică citate mai sus prezintă longevitate, dar aceasta scoate în evidență necesitatea de a pune sub semnul întrebării afirmația că o sferă publică este o
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
nu pentru opțiuni convenționale și mai puțin riscante.387 Această "Nouă Gândire" a răsturnat atât de multe caracteristici fundamentale ale planificării politice sovietice încât, în viziunea acestor doi autori, a semnalat o schimbare identitară prin adoptarea unei viziuni umanitare și universaliste cuprinsă în politicile de control a armamentelor și idealurile privind drepturile omului care circulau în cercurile social democraților europeni și în rețelele transatlantice, a făcut să cadă granițele dintre grupul de apartenență și cel de referință. Lumea nu mai era
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
capitolul anterior, indică faptul că moralitatea se reîntoarce în studiul și practica relațiilor internaționale. Optimismul este fundamentat pe credința că statul-națiune, care a deținut poziția centrală în ordinea internațională, este concurat de noi actori internaționali, orientați de motivații și credințe universaliste. În loc ca interesul de stat să fie factorul determinant în afacerile internaționale, este din ce în ce mai evident că apare un nou actor, un actor a cărui formă și contur nu poate fi determinat cu precizie, dar a cărui prezență nu poate fi
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
înăuntru înafară'728 sau 'includere excludere'729. Teoria politică internațională conceptualizează relația dintre granițe și identități apelând la o clasificare succintă: abordarea cosmopolită și abordarea comunitară. Liberalii (în înțelesul larg al termenului) au tendința să fie, cel puțin în principiu, universaliști și cosmopoliți, în timp ce abordările comunitare au fost susținute de majoritatea criticilor liberalismului de-a lungul celor două sute de ani. Dar nici o parte nu poate oferi o prezentare satisfăcătoare a relației dintre granițe și identități, în timp ce schimbările care au survenit în
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
studii. Rezultatele au fost însă surprinzătoare, la întrebarea "ce doresc oamenii de la job-ul lor", varietatea răspunsurilor a fost atât de mare, încât orice răspuns putea fi considerat un răspuns bun. Cea mai cunoscută modalitate de depășire a acestei abordări universaliste este circumscrisă teoriei motivație-igienă. Potrivit acestui model, satisfacția este un concept bidimensional, existând o categorie de factori care generează satisfacția (motivatori, intrinseci postului) și o categorie de factori care generează insatisfacția (factorii igienici, exteriori postului). Deși în prezent este operată
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
lipsa unui fundament istoric pentru aceasta, emergența unei identități globale este marcată de reale dificultăți. Deși globalizarea economică este o realitate care nu mai poate fi pusă sub semnul întrebării, aceasta nu impune cu necesitate și o cultură globală. Tendințelor universaliste ale acesteia în sensul unei de-diferențieri a ceea ce modernitatea afirmase ca diferit li se opun tendințe fragmentare, lucru posibil tocmai datorită logicii multicauzale ce caracterizează procesul socio-istoric al globalizării. În contextul în care tendințele globalizante presează asupra "securității ontologice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
urmă nu poate determina emergența unei culturi globale care, ideologic, ar integra întreaga umanitate, conferindu-i un tip de identitate care să o înlocuiască pe aceea proprie grupurilor locale de apartenență. În cel de-al doilea sens, manifestând o tendință "universalistă", civilizația occidentală ar urmări să-și impună, în manieră ideologică, propriul stil cultural ca pe unicul posibil la nivel global, transformându-se astfel într-o totalitate manifestată la scară mondială 548. Din nou, chiar dacă o astfel de tendință este astăzi
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
291 Idem, p. 215. 292 Louis Dumont, Eseu asupra individualismului, Editura Anastasia, București, 1996, pp. 38-39. 293 Exegeza contemporană a abordării lui Dumont atrage atenția că "ceea ce deosebește, totuși, ab origine, versiunea creștină a "individului-din-afara-lumii" de cea originală, este perspectiva universalistă din care se prezintă relația "supralumească" cu Dumnezeu; valoarea absolută pe care o capătă sufletul individual datorită relației sale filiale cu Dumnezeu este împărtășită de către întreaga umanitate, care ajunge să reprezinte astfel fraternitatea acestuia" (Alain Renaut, Era individului. Contribuție la
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Acestea sunt ideologii ale industrializării, modernizării, pan-arabismului, culorii și naționalismului. În diferența distinctivă dintre cele două ideologii rezidă marile probleme politice și sociale ale celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. Ideologiile secolului al XIX-lea erau universaliste, umaniste și vehiculate de intelectuali. Ideologiile de masă ale Asiei și Africii sunt parohiale, instrumentale și create de lideri politici. Forțele conducătoare ale vechilor ideologii erau egalitatea socială și, în sensul cel mai larg, libertatea. Impulsurile noilor ideologii sunt dezvoltarea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
răcoarea marmoreeană a stilului său sentențios mi s-a părut că romanitatea noastră se exprimă deplin.”2 Comentând volumul apărut postum, Studii de literatură universală, 1973, ediție și prefață de George Muntean, Gabriel Dimisianu 3 vorbește cu legimitate despre vocația universalistă a lui Vladimir Streinu, despre „spiritul de echilibru care priveghează disocierile criticului.” 4 Încheierea este probantă din perspectiva unei evaluări comprehensive: „Raționalismul consecvent și toleranța încadrată în principii, rigoarea judecății și demnitatea înaltă a expresiei, spiritul echilibrat, năzuind spre construcțiile
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
totodată cel care a adus în teologia ortodoxă contemporană nu doar un alt suflu, ci mult mai mult decât aceasta: a clădit pentru teologie un nou vad, a impus criteriile duhovnicești ale tradiției și, mai ales, a deschis o viziune universalistă atât de proprie și necesară Ortodoxiei. D. Stăniloae n-a fost singurul teolog cu vocația temeiniciei, gata să afirme genul proxim și diferența specifică a teologiei creștine, în raport cu toate celelalte cercetări umaniste. În veacul care a trecut, reabilitarea exercițiului teologic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Umanismul și arta amphionului, RL, 1982, 25; Constantin Vișan, Convorbiri cu Zoe Dumitrescu-Bușulenga, O, 1982, 26; Mihai Zamfir, În sfârșit, monografia, VR, 1987, 1; Dan Grigorescu, Umanismul cărturarului, RITL, 1995, 3-4; Stan Velea, Împliniri comparatiste: „Eminescu”, RITL, 1995, 3-4; Velea, Universaliști, 131-139; Dicț. esențial, 272-274. St.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
acesta fiind bazat pe necesitatea schimburilor sociale 51. Atât școala Cultură și Personalitate (cum este cunoscută școala culturalistă), cât și școala structuralistă, s-au bucurat de un număr foarte mare și influent de adepți. Culturaliștii au preferat abordarea integralistă sau universalistă a conceptului de cultură, inaugurată de către Edward B. Tylor în anul 1871, atunci când a oferit prima definiție științifică a culturii, care înseamnă acel complex atotcuprinzător "care include cunoașterea, credințele, arta, morala, dreptul, cutumele și celelalte abilități sau obiceiuri dobândite de
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
din teribilele amenințări care puteau să ne fie chiar letale. Am riscat să ne prăbușim sub apăsarea izolării noastre, a cărei greutate i-a fost sporită de puterile ce ne-au râvnit pământurile. Am avut de înfruntat popoare cu pretenții universaliste, clădind megaconstrucții ce se voiau indestructibile. Au dispărut însă în negura istoriei, din care mai radiază doar amintirea civilizației lor. Am fost salvați nu doar de spațiul, care a desenat un relief complicat pentru orice invadator, sau de timpul sub
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lor a scos la iveală că reprezentau viziuni limitate la propria voință... De aceea, nu au putut să zidească nimic durabil. Erau incapabile să înțeleagă că nu aveau cum să reziste vremurilor, atât timp cât nu își subordonau interesele mascate de pretenții universaliste nevoilor fiecărei națiuni față de care și le afirmau. Au greșit fatal fiind preocupate, mai degrabă, să ne cotropească pământurile, pe care să le înglobeze propriilor imperii spre gloria lor vremelnică, decât să cucerească mințile și spiritele noastre 31. Izolarea din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
devine Victor Papilian, iar secretar de redacție, Stella D.D. Roșca. Printre colaboratorii revistei se numără I. Agârbiceanu, Vlaicu Bârnă, Lucian Blaga, Al. Dima, Victor Iancu, D. Stăniloae, Octav Șuluțiu, Gabriel Țepelea, Râul Șorban, Emil Zegreanu ș.a. D.D. Roșca trasează orientarea universalista a publicației, ținând seama și de schimbările substanțiale ale perioadei: „În măsura în care «Luceafărul» va discuta [...] probleme politice și sociale, acestea vor fi examinate cu obiectivitatea cea mai mare pe care o îngăduie natură acestor probleme” (Oportunitate și oportunism). Rubrici: „Cronici”, „Note
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287873_a_289202]
-
dintre remarcabilele romane cult (vezi CULT FICTION) americane ale celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. NADER, RALPH Unul din cei mai importanți avocați (de altminteri, Nader este de formație avocat) ai ceea ce Manfred Steger numește "protecționism universalist" (vezi UNIVERSALIST PROTECTIONISM), o formă de contestare a consecințelor aplicării doctrinei neoliberale globaliste. Dacă protecționismul particularist poate fi văzut ca o contestare a globalismului de pe poziții locale sau naționale (vezi BUCHANAN, PAT), personalități precum Ralph Nader militează pentru o relație
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
vezi), judecătorul șef al Curții Supreme în perioada Mișcării drepturilor civile, tocmai se născuse și nu putea face mare lucru, în condițiile în care notoriile Jim Crow Laws (vezi) acționau în sudul SUA. PARTICULARIST PROTECTIONISM Protecționismul particularist (vezi și protecționismul universalist, UNIVERSALIST PROTECTIONISM) este un termen folosit de teoreticieni precum Manfred Steger pentru a descrie forme de contestare a unor consecințe ale globalizării, care, contrar unor așteptări, sunt foarte vizibile și în America. Această atitudine anti-globalizare este adoptată și de grupuri
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]