776 matches
-
în mineralogie, iar ulterior zgârierea s-a introdus ca metodă de încercare a acoperirilor galvanice, a determinării durității straturilor subțiri și la verificarea calitativă a îmbinărilor realizate prin sudare. Între duritatea de zgâriere și cea de indentare există unele relații univoce. Acest lucru se datorează între altele și formei penetratorului și a sarcinilor sub care acesta poate lucra. La realizarea indentării, amprenta ce se obține este în funcție de geometria penetratorului (fie că el este cu profil sferic normal, fie că este conic
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
va Întâlni, poate, niciodată. Noile sisteme de conectare și de comunicare pot accelera capacitățile comunicaționale, imaginative sau inventive, dar le și pot Încetini sau stopa dacă nu sunt utilizate În chip judicios și, mai ales, dacă sunt utilizate În mod univoc. Instrumentul este cu atât mai bun cu cât el face ca elevul să treacă de la statutul de utilizator la cel de producător de idei, de sensuri, de trăiri. Oricât de performantă ar fi noua tehnologie, aceasta se cere a fi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
acesta! Calitatea absolventului este generată desigur și de calitatea sistemului de formare ce l-a urmat. Ea este o rezultantă și a altor calități (ale structurii instituționale, ale managementului, ale curriculumului universitar, ale resurselor etc.). Corelativitatea acestora nu este directă, univocă, cumulativă, ci mediată, polivalentă și selectivă. E posibil ca Într-o structură de formare necalitativă să se „miște” indivizi performanți. E clar că În structuri performative „Încap” și persoane necompetitive ( În universitățile noastre identificăm și multe persoane suspecte!). În același
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sistemului sau se strecoară În interstițiile sistemului. Este deci evident că există puțină omogenitate Între caracterele create de costumele extravagante ale carnavalului. Aceasta Înseamnă că orizontul social modelat de carnaval nu este unul al uniformității, bazat pe principii de organizare univoce - cum este acela al uniformelor din parada militară de ziua națională. Din contra, câmpul carnavalului este eterogen și adesea costumele extravagante conțin combinații care sunt total În afara „gramaticii” culturii de zi cu zi a brazilienilor (R. Da Matta, 1991, p.
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mei. Să mă las purtat de o mișcare colectivă dirijată de alții. De cei care cunoșteau obiectivul suprem. Cei care, cu generozitate, ne debarasau de toată povara responsabilității, făcându-ne ușori, transparenți, clari. Obiectivul acela era și el simplu și univoc: apărarea patriei. M-am grăbit să mă cufund în scopul acela monumental, să mă dizolv în masa minunat de iresponsabilă a camarazilor mei. Aruncam grenade de manevră, trăgeam, instalam un cort. Fricit. Senin. Sănătos. Și, cu stupoare, îmi aminteam uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să găsească momentul propice pentru a arăta bolnavului, căruia i-a captat încrederea, care este diagnosticul corect și care este terapeutica oportună. După Balint, unul dintre efectele cele mai importante (dacă nu efectul esențial) al „remediului medic” constă în răspunsul univoc, hotărât, la întrebările puse (sau la soluțiile oferite) de bolnavi. Enumerăm tipuri de greșeli mai frecvent întâlnite în cursul instituirii și desfășurării relației interpersonale medic-pacient. 1. Atitudini exterioare Primul element pe care îl observă bolnavul în momentul stabilirii relației sale
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
integritatea sau chiar viața acelui bolnav. Delay opinează pentru „adevărurile atenuate”, putându-se ajunge la acestea pe două căi: - dezvăluirea lor „în etape”; - utilizarea „adevărurilor parțiale” (prin omisiunea acelor elemente cu semnificații nocive). Important este ca răspunsurile medicului să fie univoce, neezitante și - chiar în cazul în care, pentru binele bolnavului, medicul este obligat să ascundă adevărul - familia bolnavului să fie avertizată. Exista o motivație, în afara intenției de a menaja bolnavul de efectele unui stres psihic dezastruos pentru evoluția bolii - constând
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
aproape pe un Selbstgefuehl iritabilă și vanitatea cea mai lesne de ofensat. Fiindcă recunoașterea contimpuranilor e singura recompensă a artistului dramatic și pentru că această recompensă decide valoarea absolută a artistului, de-aceea el are dreptul de-a goni recunoașterea sa univoce și de-a găsi fericirea și satisfacțiunea sa în valurile unui aplauz vijelios. Îndată ce artistul recunoaște în aplauz numai impresiunile lucrărei sale și îl provoacă numai prin mediul faptei sale artistice, el are voie de-a se bucura cu deplinătate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
exprimă structura personalității lor scindate. Totuși, atunci cînd personajul la persoana întîi al lui Beckett din The Unnamble adresează întrebări de genul "voi putea eu vreodată să tac? [...] ce-ar fi fost dacă aș fi tăcut?"351, el se identifică univoc, cel puțin în acest punct, cu un personaj-narator, din moment ce doar un narator se poate simți amenințat de o astfel de soartă. Tăcerea nu este o problemă pentru un personaj-reflector. Dimpotrivă, tăcerea unui personaj-reflector poate fi văzută ca o intensificare existențială
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
plus, în încercarea de a ridica sociologia la nivelul unei științe pozitive. Această "disciplină" nu permite în nici un caz predicția și nici intervenția cu bună știință în evoluția lucrurilor. Ea nu a descoperit nici o lege, nu a definit nici o corelație univocă, nu a produs nici un determinism drept dovadă stă istoria sa, care se îndepărtează de caracteristicile cumulative și axiale ale unei veritabile științe, fiind repetitivă și caleidoscopică, asemenea timpului străvechi al doxei și al metafizicii. Să studiezi sociologia la Universitate înseamnă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Cheia la tot acest nod de probleme nu putea fi decât dezvoltarea. Totul depindea de dezvoltare și de aprinderea motoarelor sale. Acesta este adevărul fundamental pentru o țară care pornește de jos. Ca și pentru o persoană. Își leagă aproape univoc speranțele de ascensiunea economică. Mai târziu, mult mai târziu, descoperă alte nevoi, alte preferințe, alte tentații. La început este însă dezvoltarea. Pentru că, în ultimă instanță, de nivelul de dezvoltare depinde totul.261 În reușita unei reforme, formarea unei echipe dedicate
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
intrinsecă a disciplinei care se predă sau care nu derivă din conținutul intern al lecției, se transformă cu ușurință Într-un artificiu, devine o procedură exterioară materialului de studiat, sterilă, lipsită de eficiență. Relația conținut-metodă nu are Însă un sens univoc, ci este biunivocă; ea scoate În evidență o legătură reciprocă. Contrar părerii potrivit căreia metodele sunt instrumente neutre, ce nu pot influența cu nimic conținutul, În realitate ele nu rămân, totuși, indiferente la ceea ce se comunică; nu se poate tăgădui
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de structuri impuse, de instrucțiuni precise și de un control operativ, succesul Învățării fiind asigurat de parcurgerea suitei de operații În condițiile Îndeplinirii corecte a prescripțiilor fixate. Practic, această raționalizare poate Îmbrăca forma unor proceduri deterministe care direcționează În mod univoc acțiunile și operațiile de predare/Învățare. Așas-au dezvoltat: metoda Învățării dirijate pe bază de fișe (colecții de fișe), metodaalgoritmizării și semialgoritmizării Învățării, diferite variante ale instruirii programate, instruirea asistată de calculator, instruirea prin obiective operaționalizate (mai puțin structurată decât precedentele
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
o intensă participară și trăire a momentului de Învățare dat. După modul de determinare a caracterului activității mintale solicitate de Învățare (Landa, 1977) sau a gradului de dirijare a Învățării, se disting: - metode algoritmice (deterministe), caracterizate prin determinarea sau direcționarea univocă a acțiunilor (operațiilor) de Învățare (de rezolvare a problemelor). Prescripția algoritmică stabilește cu strictețe seria și succesiunea de operații care trebuie parcursă pentru a se ajunge la soluționarea problemei propuse. În cazul acesta, subiecți diferiți, acționând după una și aceeași
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
fel problema dată, dar vor acționa și În același mod (L.N. Landa). Activitatea subiectului este, deci, dirijată În Întregime, pas cu pas, În mod riguros, În detaliu; - metode nealgoritmice (semialgoritmice și euristice), cele care nu au proprietatea determinării și condiționării univoce a acțiunilor subiectului. Prescripțiile nealgoritmice, arată L.N. Landa, au un anumit grad de nedeterminare, nu sunt rigide, de unde decurge posibilitatea ca subiecți diferiți, acționând după una și aceeași prescripție, să poată Îndeplini acțiuni diferite și să ajungă la soluții diferite
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cunoscute, ignorarea provizorie a legilor și preceptelor). 2) Transformarea problemei neobișnuite În ceva obișnuit, familiar. Ceea ce presupune obișnuirea treptată a participanților cu problema lansată În discuție, cu varietatea aspectelor sau componentelor acesteia, cu Înlăturarea incertitudinilor și punerea problemei În termeni univoci. Sunt Încurajați toți participanții să facă sugestii, accentul punându-se pe Înțelegerea deplină a problemei. 3) Transformarea aspectelor familiare ale problemei În ceva neobișnuit, ciudat, straniu. Ceea ce contează acum este distanțarea de aspectele obișnuite ale problemei, În vederea abordării Într-un
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
a Îndeplini un act oarecare urmând o Înlănțuire strictă (Bureau, 1972); - un ansamblu de reguli pentru efectuarea unui sistem de operații Într-o ordine dată, În vederea rezolvării unor probleme de un anumit tip (Dicționar de neologisme, Editura Științifică, 1966); - prescripție univocă a unui procedeu (succesiune de operații, momente) pentru rezolvarea unui anumit tip de probleme (sarcini, situații) (Dicționar de pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, 1979); - o prescripție exactă a Îndeplinirii Într-o anumită ordine, a unui sistem de operații, pentru rezolvarea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cunoștințe speciale În problema respectivă, toate persoanele care aplică corect același algoritm trebuie să ajungă În mod corect la rezolvare, la aceeași soluție (finalitate certă). Algoritmul - arată L.N. Landa (1973), părintele algoritmizării - are proprietatea determinării, „...adică proprietatea de a direcționa univoc acțiunile individului În rezolvarea problemelor. Îndeplinind o prescripție algoritmică, subiectul știe cu exactitate ce trebuie să facă pentru a realiza sarcina respectivă, pentru a rezolva problema și nu are nici un dubiu cu privire la modul de a acționa. Mai mult, subiecți diferiți
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
are nici un dubiu cu privire la modul de a acționa. Mai mult, subiecți diferiți, acționând după una sau aceeași prescripție algoritmică, nu numai că rezolvă la fel problema (problemele), ci vor acționa În același mod. De aici rezultă că prescripțiile algoritmice, determinând univoc acțiunile subiectului, Îi ghidează completamente activitatea” (1973, pp. 228-229). Cunoscând În mod explicit traseul de urmat, elevii au obligația de a Înainta potrivit structurii impuse. O abatere sau o eroare apărute la un moment dat au șansa să se amplifice
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
fundamentală a teoriei sale relevă deosebirea dintre culoare ca fenomen optic obiectiv, strict determinat de proprietățile sale fizice și efectul psihologic pe care-l face culoarea asupra privitorului. După el, culoarea nu există pur și simplu, ea nu este dată univoc, odată pentru totdeauna, ea trăiește, se mișcă, acționează, depinde și face să depindă, are efect, e puternică, poate să și servească dar să și subjuge. In istoria modernă a cromaticii europene au jucat un rol de seamă și artiștii din
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
logică a semnificațiilor mai degrabă decât a termenilor. Prima încercare de definire, cu toate că este foarte convingătoare, eșuează: relația dintre conducător și cei conduși este mai mult decât relația dintre un păstor și turma sa. Deși fusese determinat foarte precis și univoc, această determinație nu este una semnificativă. Prin urmare, intenția e clară: modelul trebuie să fie descriptiv și prescriptiv, să poată fi folosit și pentru a construi, nu doar a identifica un bun om politic. Pentru a depăși impasul, Platon recurge
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
încline talerul balanței, alegând niște persoane care se întrunesc apoi pentru a-i îndeplini voința” (Schumpeter, 1951, pp. 377-378). Totuși, această concepție, inspirată din doctrina clasică elaborată în secolul al XVIII-lea, implică existența unui „bine comun” identificabil în mod univoc și la care se poate ajunge prin „voința comună a poporului”. În aceste condiții, funcționarea instituțiilor democratice nu pare, la prima vedere, deloc incompatibilă cu principiul delegării puterilor sau cu intervenția unor elite înzestrate cu aptitudini deosebite. Într-adevăr, astfel
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
lor inegală. Așadar, orice tentativă de clasificare globală ajunge, nolens volens, la combinarea unui criteriu de performanță cu unul de valoare. De asemenea, trebuie notat că anumite sectoare de activitate se pretează mai bine decât altele la operațiuni de măsurare univocă. Rezultă că elitele sportului (sportivii de înaltă performanță) sunt cel mai ușor reperabile pe baza exclusivă a performanțelor lor (ibidem, p. 254). În alte sectoare de activitate, nivelul performanței unor membri ai elitei nu este direct măsurabil. El nu poate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
e uneori... creștină. Astfel, gnosticii și Frații și Surorile Spiritului Liber nu-l neagă pe Dumnezeu și nici măcar existența lui Hristos. Ei se mulțumesc să descifreze altfel textele pe care autoritățile Vaticanului te obligă să le citești într-o manieră univocă. Plecând de la premisele extrase din Scrierile sfinte, printre care cele ale dragului Pavel din Tarsus, Simon, Vasilide, Bentivegna din Gubbio ajung la alte concluzii etice decât acelea ale Părinților Bisericii sau ale filosofilor considerați tovarăși de drum ai Bisericii oficiale
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
după bunul său plac, ca actor al destinului său, ca voință de nezdruncinat pe care zeii și mâniile lor nu o impresionează. -8Bunul-plac al lui Aristip. Ce se poate spune despre bunul-plac al lui Aristip? Greu de dat un răspuns univoc asupra definiției teoretice a plăcerii. Textele se schimbă cu timpul: ceea ce afirmă Diogene Laerțiu la trei secole după Hristos diferă uneori de fragmentele din doxologia stoiciă - din Cicero îndeosebi - ori din patrologia greacă sau latină: Lactanțiu, Grigore din Nazianz și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]