646 matches
-
n-aveau. Păreau ocupați, fiecare cu hobby-urile lui, cu micile motorașe iluzorii care îi țineau în viață: Lupu cu ceasurile de colecție; Mihnea cu-algoritmii genetici; Maria cu crema ei de față perfectă, care ar fi salvat omenirea de la urâțenie și îmbătrânire. Mi-am plimbat lama tacticos, pe toată lungimea obrazului. Apoi m-am mutat pe partea a doua, cu tot cu creme și spume. Imaginea îmi părea nefamiliară, conturul feței arăta străin, golit de ridurile și adânciturile care îi dădeau dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
păstrezi agățate de tine toată viața. Întotdeauna mă uitam la volumul lor, la aspect, la mișcare. Fotografiile mă ajutau și ele. Îți dădeau o bună imagine a persoanei cu care vroiai să fii. Maniile, ticurile, obișnuințele, procentajele de frumusețe sau urâțenie, inteligență sau prostie, sănătate sau nebunie se-aflau acolo, prinse în deplasarea tăcută a corpurilor. Lucrurile trebuiau privite în perspectivă: ce-a fost? ce urma să fie? Nu mai aveam nici vârsta, și nici naivitatea să merg orbește, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu totul vrăjiți de lumină și de liniște, și de nemișcare. Ceea ce vedeau ei era miraculos, era de o frumusețe imposibilă, fascinantă. Nu voiau să plece. Nu voiau să se zbată iarăși sub asaltul mișcării și al culorilor, și al urâțeniei de afară. Dar, târziu, ca și cum ar fi trecut prin straturi de lumină și de Întuneric, ochii se deschiseră. Și atunci, Ștefănel nu mai văzu nimic. Se afla În plin Întuneric, dar trăia. Era un Întuneric adevărat. Prin el Începeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
colocviu inutil și stupid de "integrare europeană", populat cu urâte și urâți obsedați de propria lor carieră. Oameni metamorfozați în CV-uri monstruoase. Sfaturi practice: "Dacă ești frumos, rămâi demn de frumusețea ta. Dacă ești urât, fă să se uite urâțenia prin știința ta. Înțeleptul este acela care se bucură de ce are, nu acela ce se întristează de ce îi lipsește. Dacă abuzezi de ea, nu este plăcere care să nu ducă la dezgust" (Pliniu cel Bătrân). Trezvie: o stare sufletească specială
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
amenințat de ea în mod direct), mă încearcă o stare de bine greu de prins în cuvinte. Plăcerea de a trăi în limba maternă. Să fie vorba doar de sărbătorile Crăciunului și de zăpada care a acoperit mai mult din urâțenia ambiantă a României, această petland a Estului Europei? Anul 2004 9 ianuarie 2004 Revenire în forță la Geneva, marcat încă de excesele alimentare ale perioadei precedente petrecute acasă. În sala de informatică, două studente de 20 ani. Buric gol, îmbrăcăminte
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
succes În afara cadrului formal al acțiunii publice”. Le Corbusier ar fi fost de acord cu această descriere a orașului existent și tocmai acest aspect Îl Îngrozea, deoarece era de părere că această disonanță de intenții reprezenta principala cauză a aglomerației, urâțeniei, dezordinii și ineficienței dintr-un oraș neplanificat. Referindu-se la aceleași fapte sociale și istorice, Jacobs găsește motive să le elogieze: „Orașele au capacitatea de a oferi fiecăruia ceva numai fiindcă și numai atunci când sunt create de toți”. Deși nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
ordine, semnificative. Narațiunea debutează cu descinderea, ca suplinitor, în satul Opăriți, a lui Daniel Durban. Acesta se remarcă imediat prin decizia și aplombul cu care-l înfruntă pe directorul școlii din localitate, Mavrichi Tomina, considerat până atunci infailibil. De o urâțenie extremă, "suplinitorul" exercită totuși o adevărată fascinație asupra celor inteligenți. Atitudinea sa incisivă devine molipsitoare, produce "o răscolire a spiritelor". Profesorul de matematică, Mihai Șerban, și cel de educație fizică, Ion Cârjan, se vor disocia curând, repudiindu-și lașitățile, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau altceva, acesta nu ascultă, urmează un ghem de încurcături care, cu aportul benefic al lui Durban se rezolvă, dar se creează impresia că între fată și el s-a născut o incredibilă poveste de dragoste. Incredibilă având în vedere urâțenia lui care se sugerează a fi monstruoasă și frumusețea ei excepțională. Tot întâmplător, cei trei, legați cu firele reale sau închipuite al dragostei, se întâlnesc în tren, Felecan caută să-l sugrume pe Durban, dar, când e pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un întreg exterior, în egală măsură întâlnit și în parte, prin apel la logica lui Hermes) a intrat în malaxorul metisajului generalizat: "Noi trăim era feelings: nu mai există nici adevăr, nici minciună, nici stereotip, nici noutate, nici frumusețe, nici urâțenie, ci doar o paletă infinită de plăceri, diferite și egale" (p. 40). Și poate că dacă Dumnezeu ar fi cedat locul culturii, cum afirma Milan Kundera (care nu a fost niciodată legat prin rădăcini de o matrice spirituală a spațiului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avea cînd a venit băiatul cu taică-su la ușă la Marcu pentru a-i da înapoi soldățeii. Ăla s-a pus pe bocit cînd a auzit c-o să rămînă cu piesele de șah, de parc-ar fi fost cine știe ce urîțenii. Dacă voia, îi dădea și restul pieselor, pentru completare. Dar să fi ținut băiatul atîta în el, să-i fi purtat pică atîta timp? În așteptarea momentului răzbunării? Sau a cedat așa, de chestie, ca să nu fie el învinuit, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
când mă gândesc. Oameni speriați unul de altul, principii încălcate, eforturi batjocorite, fericire tăgăduită, frumusețe profanată, onoare pângărită, glorie întinată. Cred că ceea ce se cheamă „frământarea secolului“ își are originea chiar aici. Trebuie să recunosc că, deși perfect conștient de urâțenia ei, pe mine m-a intimidat. Tremuram de frică, mi-era rușine și mă simțeam jenat în tot ce încercam să întreprind, vibram de emoție și eram incapabil să fac ceea ce trebuie. Aveam nevoie mai mult ca oricând de liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
are acel gen de simplitate - nu are linia aceea unică trasată pe pământ cu un băț, ci un lanț vast de disculețe nenumărate. Spiritul său era ascuțit, însă trebuie să îi menționez culoarea urâtă, decolorată de vreme și cenușie; plus urâțenia noului apartament; atmosfera lipsită de culoare din unele ore, uscăciunea din unele zile, atmosfera neplăcută, ponosită - să menționez că strada era golașă, obscură și nepopulată, proastă; că erau planuri de afaceri și tumori ale unui țel exagerat, teribile, amenințătoare, presărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a lăsat pe umărul meu și i-a alunecat spre gâtul meu, m-a atins cu buzele pe piele, un gest reflex de senzualitate. Pentru moment poate că credea că sunt Frazer și îmi confirma că, indiferent de complicații, chinuri, urâțenie, nu își renega credința că totul se reducea la momentul de bunătate dintre un bărbat și o femeie - căci ei făceau din dorință ceea ce în universul din piatră și apă, universul verde, universul bestial, se făcea din necesitate ignorantă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
foarte prăpădit dar care avea o intrare pentru doamne și familii, pentru că o mare parte din cei care răsuceau tifonul erau femei. Nu pot să-mi dau seama cum păstrau pansamentele curate în acel oraș plin de funingine și de urâțenie, construit de mântuială, ca multe alte astfel de ghetouri industriale ale Turnului Babel și care se năruise deja de vreo duzină de ori la al doilea nivel, drept pentru care toți muncitorii plecaseră de la muncă și veniseră acolo să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Arabia. Ceea ce, mă rog, e drept și corect. În același timp, nimeni nu trebuie lăsat ca, din cauza blestematei mele de incompetențe și febrilități, să tragă concluzia că Seymour era ceea ce în terminologia uzuală, plicticoasă, se numește un om de o urâțenie atrăgătoare. (În orice caz, aceasta e o etichetare suspectă, folosită mai ales de unele femei pentru a-și justifica atracția poate cam singulară, reală ori imaginară, pentru niște demoni cu vorbe dulci sau, ceva mai puțin categoric, pentru niște lebede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
întregii copilării, cei doi băieți Glass au fost destinatarii veterani ai unor saci întregi de scrisori fără adresă (ilogic, dar satisfăcător), cu excepția, desigur, partidelor când poștașul era o fetiță numită Charlotte Șarlatana, care, oricum, era puțin țicnită. Ne supăra această urâțenie? Ne făcea să suferim? Scriitorule, gândește-te bine! Iată răspunsul meu venit cu greutate, după o îndelungă chibzuință: Aproape niciodată. În cazul meu, din trei motive la care mă pot gândi cu ușurință. În primul rând, cu excepția unuia sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
îi era frică de daimyo creștin. Era vorba de Omura Sumitada și de cei 60 000 de japonezi pe care-i convertise. Iar el!... Toyotomi Hideyoshi ! Nici măcar numele nu era al lui. Caracter urât, suflet urât, față urâtă. Ură și urâțenie. Asta era. Mai bine-și lăsa porecla "Saru" (maimuța). Oda Nobunaga războinicul i-o dăduse. Dar toate astea muriseră odată cu cei douăzeci și șase. Și fiul nostru. Doisprezece ani. Atâta avea. Atârna acolo. Se rugase, gemea, țintuit de inelele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o cramă la subsol... Credeam că o femeie, cînd își vede visul cu ochii, e în stare să... Așa spun cărțile, alea proaste, citite de mine în tren, spun că doamna cutare, cînd a primit colierul dorit, a uitat de urîțenia celui ce-o asalta etc. Are vila, îi place, dar situația dintre noi... Și mereu, mereu se retrage să studieze ori să citească; îi place singurătatea; în societate sclipește prin cultura ei, parcă anume să arate ce opac sînt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu stropi de apă în păr. Imaginea ei de azi, pe care o percepeam ca fiind ultima înaintea despărțirii, îmi părea înduioșător de mult imaginea unei ființe muritoare întocmai ca și atunci; însă splendoarea ei demonică pălise. Acum vedeam, în urâțenia ei, frumusețea ei. Era aproape insuportabil. Nu purta pălărie și își trecea întruna mâna prin păr încercând să-l domolească și să-l așeze după ureche. Dar șuvițele negre, lucioase îi cădeau mereu în față; din timp în timp îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai Încolo să-i Împuște”19. În staționările Îndelungate Înainte de Târgul Frumos XE "Târgul Frumos" și după Târgul Frumos, În deplasarea fără rost spre Pașcani XE "Pașcani" și Înapoi a ieșit la iveală mai mult chiar decât În timpul pogromului, toată urâțenia relațiilor cristalizat În decursul a sute de ani Între majoritatea românilor și evrei. „Comerțul” cu apă și aer care s-a stabilit În mod spontan Între evrei și români - jandarmi, soldați și civili - nu a fost perceput atunci (și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
se mai opună concluziei evidente, spre care-l împingea însăși experiența, și anume că era superior contemporanilor săi. Dar vanitatea lui întrecea cu mult asemenea comparații. Când John Robert Rozanov își privea în oglindă fața mare, flască, de o superbă urâțenie și când, așa cum i se întâmpla adeseori în ultima vreme, își cântărea retrospectiv viața, de parcă ar fi fost mort, ajungea la concluzia că ceea ce-i lipsise lui, în primul rând, a fost curajul. Lăsa în seama altora să-l acuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deosebire între reveriile sacre ale preotului și visurile cu ochii deschiși, neregenerate, ale unuia dintre enoriașii săi. În această sâmbătă seară, gândurile părintelui Bernard, oarecum purificate în vederea meditației sfinte, curgeau cam așa: „John Robert, ce monstru, dar ce atrăgătoare e urâțenia cumplită a feței lui. Ce mult aș vrea să-l revăd, parc-aș fi de-a dreptul îndrăgostit de el, păcatele mele! Ah, dacă mi-aș putea schimba complet viața, de m-aș putea reînnoi și transforma. Doamne, ajută-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
liniște era acolo, la subsol, ea a început să vorbească din nou. — Nimeni nu se așteapta ca Polly să se facă așa de frumoasă, a zis ea. A devenit frumoasă brusc, la vârsta de opt ani. Înainte, era o mică urâțenie. O fetiță ca un șobolan. Oamenii îmi spuneau mereu, plini de tact, că era robustă. Nu mi-a păsat niciodată. Urâțenia ei mă făcea s-o iubesc și mai mult. În primii ei doi ani de viață, abia mă lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
așa de frumoasă, a zis ea. A devenit frumoasă brusc, la vârsta de opt ani. Înainte, era o mică urâțenie. O fetiță ca un șobolan. Oamenii îmi spuneau mereu, plini de tact, că era robustă. Nu mi-a păsat niciodată. Urâțenia ei mă făcea s-o iubesc și mai mult. În primii ei doi ani de viață, abia mă lăsa inima s-o dau jos din brațe. O purtam peste tot, de parcă o purtam pe infanta Boudicca în lectica ei triumfală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
corp - o umezeală hormonală, împuțită. Când îl vizitam pe tata după ce mama murise, rufele lui nespălate miroseau la fel. Bangs nu avea un pat adevărat, doar o saltea pe jos și o pilotă obosită îmbrăcată într-o husă de o urâțenie sinistră: octogoane albastre și melci muștar. Am avut o scurtă viziune cu Bangs cumpărând-o - stând fără nici o idee în departamentul de lenjerie al magazinului John Lewis în timp ce o vânzătoare ca un dragon cu un stup de albine în loc de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]