351 matches
-
care ne devin prieteni. Pentru că omul, ca ființă superioară are nevoie de prieteni. Fară ei nu ar fi un întreg.Un om fără prieteni ar fi ca un copac fără frunze în mijlocul unei păduri înverzite. Am fi mai săraci, mai urâți suflatește, și mai duri dacă nu avem prieteni. Sau dacă am accepta - prietenie, timp, ajutor- fără să dăruim nimic celor care ne-au oferit o parte din viața lor. Această formă de egoism există și înjosește pe acei care trăiesc
POTI CUCERI SINGUR,EVERESTUL? de MIRELA PENU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377737_a_379066]
-
senin... mai gândi bătrânul.... Simte, aude și vede ea, că doară de asta are ochi, și suflet ales .... -Ce te muncește pe tine, fată dragă? -Cum, ce tătăițule drag, cum ce?Nu vezi că încet, încet....dispare !?.... -....se pierde..... se urâțește..... și ...moare?! -Satul....satul ......ăsta ca și atât de multe alte sate? ....nu vezi????!!! -Draga moșului, amare clipe ....amare clipe ....am ajuns să trăim. Eu , bătrăn și gârbav plîng pentru ce s-a distrus iar tu, mlădiță tânără, plîngi pentru
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
și atât de multe alte sate? ....nu vezi????!!! -Draga moșului, amare clipe ....amare clipe ....am ajuns să trăim. Eu , bătrăn și gârbav plîng pentru ce s-a distrus iar tu, mlădiță tânără, plîngi pentru ce nu mai găsești! S-a urâțit românul , fetițo, s-a chircit la suflet căci l-a cuprins neîncrederea și patima banului ! Nu mai are rînduială , nu mai are rost, nu mai are drag de pămănt și de mamă! Îsi face case frumoase, cu garduri înalte , dar
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
ales din mintea lui ! Nemăsurată și uitată bogăție, ! Iar el își vinde apa și aerul, pădurea și gâul pentru un pumn de arginți! Își vinde viată și sufletul pentru alții! Omul, omul a dispărut Măriuco, nu satul ! Omul s-a urâțit , nu satul! S-a urâțit cum se urâțeste un pom înflorit mîncat de omizi! Omul s- a îndoit, nu copacul! Omul și-a mînjit sufletul cu tină , nu satul! Omul a uitat cât de drept era odată, cât de neclintit
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
și uitată bogăție, ! Iar el își vinde apa și aerul, pădurea și gâul pentru un pumn de arginți! Își vinde viată și sufletul pentru alții! Omul, omul a dispărut Măriuco, nu satul ! Omul s-a urâțit , nu satul! S-a urâțit cum se urâțeste un pom înflorit mîncat de omizi! Omul s- a îndoit, nu copacul! Omul și-a mînjit sufletul cu tină , nu satul! Omul a uitat cât de drept era odată, cât de neclintit și măndru! Omul a uitat
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
singular. Acest oraș, care nu este foarte vechi, a fost construit fără ordine și nimic n-ar fi mai greu decît să-i trasezi cu exactitate, planul. Bucureștii reprezintă o confuzie stranie de căsuțe, dughene, case boierești care n-ar urîți deloc frumoasele cartiere ale Parisului. [...] În București nu sînt monumente. Este imposibil să numești astfel numeroasele biserici, pe care superstiția și remușcările, mai mult decît mila, le-au întemeiat în secolul trecut. Statui informe, fresce, picturi cu subiecte religioase sau
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Iată, zic extrapolînd un pic exagerat ce bine ar fi ca tot mai multe personaje de această ținută să circule printre noi, să ne atragă atenția că ne aflăm, totuși, într-o Românie europeană, că cealaltă Românie, care nu fusese urîțită de comunism, așa arăta/ așa arată în incredibilele ilustrate pe care, arar, le mai răsfoim. Trotuarele fojgăie acum de exemplare imposibile, vara ieșite doar în izmene trei-sferturi și în maieu, iarna în "geci" ca de tablă. Deși nu ne cunoaștem
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plesnesc. Fete drăgălașe, normale, puse nemilos pe socluri de celulită. Incredibil! Negresele însele, mlădii în imagistica tradițională, se leagănă pe tortuare ca niște leneșe elefăntoaice. Largile rochii de regine de Saba, coafurile abracadabrante, supradimensiunea brățărilor și cerceilor, toate amplifică, deformează, urîțesc. Doar pe malul Loarei, fără întrerupere, o formație tam-tam, supli africani autentici, de Discovery Channel par să marcheze... dezrădăcinarea suratelor de pe bulevard. Da, dar cei care-i ascultă extaziați sînt, fără excepție, albi. Se pare că nu am cum evita
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în jur; Omul cel Veșnic se-nfurié; din nou strigắ: "Înalță-te, O, chip al morții împietrit! O, balaur al Străfundurilor! Aruncă-mi-te la picioare, O Balaure! lasă-l pe Urizen să se înalte. 140 O, cum ai putut să urîțești proporțiile-acelea minunate Ale persoanei și-ale vieții; fiindcă-așa cum e Persoană, deopotrivă viața sa e rînduita. Lasă-l pe Lúvah să răcnească în sumbrele străfunduri, chiar pîn' la Mistuire, Căci dacă nu-i hrănești mînia, se potoli-va-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și pe mine! Octav: Îmi pare rău. Sincer. Mona: Ba nu-ți pare rău deloc. Dacă ție îți place să te chinui, e treaba ta, dar nu ne obliga pe toți să împărțim crucea cu tine. Octav: ...Asta ne-a urîțit..., ne-a deformat... dexteritatea asta de a pasa crucea altuia... mereu altuia... Și dacă n-ai loc sub o cruce... înseamnă că degeaba trăiești... Mona: Dar, omule!, nici o morală, nici o religie de pe lume nu-mi cere să stau sub cruce
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
voi ce gândiți sau nu gândiți, ce vreți sau nu vreți, și știți la toate de ce așa și nu altfel? Sânt adâncimi omenești pe cari nicicând nu le va atinge mintea voastră. Voi nu știți nici ce iubiți, nici ce urâți, adesea o toană v-aruncă în brațe pe acela pe care ar trebui să-l urâți, o toană vă zice să respingeți inima cea mai lămurită. O inimă de aur, o minte de femeie! Dar să lăsăm asta. Ai auzit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
așa și nu altfel? Sânt adâncimi omenești pe cari nicicând nu le va atinge mintea voastră. Voi nu știți nici ce iubiți, nici ce urâți, adesea o toană v-aruncă în brațe pe acela pe care ar trebui să-l urâți, o toană vă zice să respingeți inima cea mai lămurită. O inimă de aur, o minte de femeie! Dar să lăsăm asta. Ai auzit minunea ce s-a-ntîmplat astăzi în câmpul lui Dragoș? RINGALA Îmi dai voie, Măria Ta, să te
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ar trebui să fie o veste proastă, dar eu unul să știți că mă bucur. Întrezărisem rezultatul ăsta încă în urmă cu vreo doi ani, când ne-au atacat pentru prima dată florile cântătoare. Voi nu aveți cum să vă urâți cu adevărat una pe alta, darămite să găsiți căi de a vă distruge. Pur și simplu nu se poate. Femeile tăcură preț de câteva secunde, părând că se consultă din priviri. - Eu una m-aș fi jertfit, dacă aș fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
neavînd atît de mult de pierdut ca Frumusețea, ar rezista, atunci cînd aceasta s-ar evapora sau ar dispărea. Nu, de fapt" (și din nou s-a îndreptat către oglindă), "trăsăturile ei nu erau neregulate, ochii ei nu erau deloc urîți." Și îmi amintesc că erau mai strălucitori decît de obicei în acel moment. "Pe scurt, nu e nimic de reproșat, chiar dacă nimic foarte captivant, se întrebă ea nu-i așa, Clary?"511. Acțiunea stilului indirect liber, care se extinde în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un alt vicleșug: „Orice cal ajunge gloabă”.) „Râsul te râde, și batjocura te batjocorește.” (M. Sadoveanu) Vinovatul totdeauna se teme. (Un alt proverb ne lămurește: „Frica Îl urmărește pe cel care trăiește necinstit”.) „Oamenii sunt cei care vor să te urâțească, sau urâțenia e În tine și Îi iei pe ei ca pretext?” (C. Noica) Unde este puterea, acolo-i și dreptatea. (Egalitatea În fața legii continuă să fie, din păcate, un deziderat; aceasta din cauza abuzului manifestat de cei puternici: „Cine Împarte
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
făcut cu răbdare din ea o modă care, dacă nu poate fi numită chiar fascistă în sensul clasic al cuvântului, este însă de o reală „extremă dreaptă”. Închei cu amărăciune. Măștile dezgustătoare pe care tinerii și le pun pe chip, urâțindu-se aidoma prostituatelor bătrâne dintr-o nedreaptă iconografie, recreează obiectiv pe fizionomiile lor ceea ce ei numai verbal au condamnat pentru totdeauna. Au apărut vechile fețe de preoți, de judecători, de ofițeri, de falși anarhiști, de funcționari bufoni, de Avocatul Sforărie
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu a fost, practic, în stare nici măcar să rănească sufletul poporului italian: noul fascism, prin intermediul noilor mijloace de comunicare și de informare (în special televizorul), nu doar că l-a rănit, dar l-a sfâșiat, l-a violat, l-a urâțit pentru totdeauna... Martie 1974. Intelectualii de la ’68: maniheism și ortodoxie a „Revoluției zilei de mâine”1tc "Martie 1974. Intelectualii de la ’68 \: maniheism și ortodoxie a „Revoluției zilei de mâine”1" A existat un moment, cu puțini ani în urmă, când
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
iveală dependențele obscure. Pe viitorul romancier îl anunță și puterea de obiectivare: naratorul rămâne mereu „rece” în fața întâmplărilor istorisite, expune neutru faptele, oricâtă degradare ar vădi, lăsându-le să vorbească singure, reduce la minimum descrierile, notează mai ales amănuntul care urâțește, pricepându-se să taie brusc desfășurarea acțiunii, spre a obține un efect dramatic maxim. Natura contrastează, prin indiferență sublimă, cu nefericirea personajelor, accentuând eșecul zbuciumului omenesc, zădărnicia lui. Romanul Ion, la care autorul a lucrat aproape zece ani, îi aduce
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
În cazul lui Sorin Titel se poate într-adevăr vorbi de inspirație. Harul l-a ajutat - mai ales - pe foarte modernul, uneori până la ostentație, prozator Sorin Titel să facă o literatură a sentimentelor frumoase. Sorin Titel nu a voit să urâțească lumea în care trăim. El a voit s-o înfrumusețeze fără s-o falsifice. Și a reușit. Nu a idealizat, nu a pus între paranteze dramele; ci doar a depistat și a eliberat izvoarele de bucurie ale vieții. VALERIU CRISTEA
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
întrebăm dacă suntem pregătiți să spunem ceea ce trebuie zis, chiar și atunci când nu ne este îngăduit să facem asta. Am ajuns însă în situația sublinierii că acțiunile, de orice fel, au valoare dacă și numai dacă nu pierd și nu urâțesc măsura. Neatenția duce - de cele mai multe ori - la repetarea greșelilor extreme: cenzura duce la nemăsură, nemăsura la cenzură și ciclul se reia în forme tot mai agresive. A vorbi numai acela care știe ce spune, a scrie cine a cunoscut durata
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și nicăieri în lume nu se înmulțește ca în ținuturile de miazănoapte ale Siberiei, iar în Siberia cei mai buni trăiesc în jurul mării și unde sunt locurile friguroase. Acolo unde sunt locurile mai calde și de câmpie, samurii sunt mai urâți. Ei fac deodată câte cinci, șase pui vioi și frumoși. Frumusețea lor se desăvârșește odată cu venirea zăpezii și se șterge apoi odată cu topirea ei. Samurul este animalul pe care și grecii și cei din antichitate și latinii îl numeau «lâna
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
fi văzut vreo dâră de sticlă neacoperită. Părul trebuie să fi fost țepos pe carnea galbenă, iar gura crispată. Avea dinții lungi, și vreun colț va fi apărut peste buza strivită. Fața veșnic mobilă, calitatea ei principală, s-o fi urâțit de imobilitate. Trebuie să fi fost foarte urâtă. N-o pot închipui decât culcată pe o parte, astfel nu pot vedea decât jumătate din față. De încerc să-i schimb poziția în minte, se turbură imaginea. Nu s-a omorât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nimicuri. Îmi este egal ce se va întîmpla cu dânsa și, dacă și-a găsit un amant cu atât mai bine, scap de ultimele scrupule ce mi-au mai rămas. Viața e minunată, numai noi suntem de vină că o urâțim. Cit timp voi avea un copac verde și parfumat în față voi putea fi fericit!" Străbat uneori în noi astfel de extaze și așa ne tulbură, încît credem că trebuie să dureze mereu, oricât experiența ne-ar învăța că ne
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca emoția noastră de oameni tineri să nu rămână identică și ca, în cel mai bun caz, dragostea să se transforme în prietenie, așa cum știm că s-a întîmplat cu toți oamenii, în toate timpurile. Apoi vom îmbătrîni, ne vom urâți, ni se vor ofili fețele. Ce frumoasă ești Ioana, în seara aceasta! Și la urmă, oricât de târziu, fatal, unui va părăsi pe celălalt, prin distrugerea totală, care este la capătul oricărei sforțări omenești! Poate că și în lună au
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
înainte, sub ochii săi, servitorii huni o luaseră cu forța din depozit ca să o siluiască încă o dată. Scruta cu încăpățânare tabăra, printre copaci, și repeta cu glas înlăcrimat: — Mamă! Trebuie să vii aici! Trebuie să vii aici! Sunt mizerabili! Sunt urâți! Pleacă! Pleacă! Pleacă! Mamă! Unde ești, mamă? Ținând-o mai departe, Lidania căuta să o consoleze: — Mama o să vină, micuțo, o să vezi, o să vină curând. Privindu-l pentru o clipă pe Sebastianus, totuși, scutură capul semnificativ, dându-i de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]