8,137 matches
-
din același Logos, Fiul lui Dumnezeu. Acesta S-a făcut om pentru noi, arată o dragoste și o bunăvoință egală pentru toți, pătrunde în sufletul sfinților ca un medic priceput pentru nevoile noastre, pentru că El cunoaște neputințele omenești. El nu urăște femeia din cauza neascultării de la început și nu reproșează omului călcarea poruncii. Dorind mântuirea tuturor, El îi face pe toți copíi ai lui Dumnezeu și-i cheamă pe toți să fie oameni desăvârșiți prin 61 Philosophumena, 10.34, loco citato, p.
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
stricate cu versurile lor, mă simt parțial răzbunat pentru tot ce am îndurat citindu-le. N-o să dau numele acestor iluzionați, pentru că n-am nimic personal cu ei. Mi-e doar milă-silă de "opera" lor. Singurul lucru pentru care îi urăsc necreștinește este agresivitatea, obrăznicia de care unii dau dovadă. Pentru asta promit că, dacă nu încetează cu "scrisul", data viitoare le voi închina o recenzie cu citarea sursei! Să deschidem deci cutia Pandorei. De data asta, cutia e un cufăr
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
traducere, respectiva parte a raportului: "Ziarul bucureștean ŤCalendarulť aflat în al doilea an de apariție este, alături de alte ziare cu orientare similară, dar mai puțin importante, primul cunoscut de mine în România care se deosebește în totul de cele ce urăsc și calomniază mereu Germania. Sentimentele filogermane ale acestui ziar au o notă de sinceritate, de prospețime și lasă impresia că rațiunea și nu sentimentele se află la temelia argumentației sale. După cum nu are nici urâta caracteristică de a cerși compasiune
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
deși a fost doi ani asistentul lui N. Cartojan, a tradus Măgarul de aur publicat într-o ediție penibilă, a realizat un studiu despre Cetatea Rupea. Dar, în fond, nu asta era cel mai important lucru. Cum să nu-l urască "pentru că s-a însurat cu Adina" ? - aflăm abia acum (p. 70) adevăratul mobil al investigației necruțătoare a lui N. Steinhardt. Eseu romanțat asupra neizbânzii se dovedește astfel un exercițiu confesiv de eradicare a geloziei, exercițiu obiectivat în următoarea situație: "bărbatul
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
a observat că făptura plămădită din lut hoinărea cam dezorientată pe plaiurile edenico-mioritice, așa că a întrebat-o: - Ce faci, fiule ? De ce umbli ca un zăbăuc prin Grădină? - Caut niște boabe de tămâie să-mi procur un televizor, că mi-e urât singur, Prealuminate. Atunci Creatorul l-a adormit și, la sugestia lui Lucifer, i-a rupt o coastă și, când s-a trezit, primul Om avea lângă el o altă făptură, care l-a și interpelat cu asprime xantipiană: - Ce faci
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
fie pe seama indivizilor fără har (dar răzbătători), fie sunt atât de prost bugetate încât emană o sărăcie și o precaritate deprimante. Toate acestea sunt consecința, nu premisa, absenței unui veritabil proiect politico-moral pentru România. Politicienii noștri sunt prea ocupați sau urăsc prea mult cultura pentru a nu fi fericiți de eșecul de proporții pe care aceasta îl înregistrează zi după zi. O Românie aculturală - adică profund necivilizată - e, firește, mult mai ușor de condus. Ori, mai precis, de manipulat. Din nefericire
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
mădulare ale curviei (I Cor. 6, 15) spre a lui osândă și moarte veșnică. Cuviosul Paisie Aghioritul arată o altă pricină suficientă pentru a ne convinge ferirea de desfrânare și anume acela că ea ne face să uităm de moarte urând-o până într-acolo încât desfrânarea n-ar mai vrea să moară niciodată, aceasta deoarece cel care duce o viață plăcută și desfrânată nu se gândește la ce-i va urma acesteia, ci se gândește numai la desfătarea de aici
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
iubit, credincios. Or, și asta mi se pare cea mai importantă victorie a peliculei, ea reușește să explice asta într-un mod rezonabil, fără a cădea în capcana psihologizării. Grupul de rugăciune și dezbateri din care fac parte viitorii teroriști urăște materialismul occidental, și sfârșește nu în asceză - care ar fi varianta bună - ci în a dematerializa totul, inclusiv ei înșiși. Nici teroriștii, nici victimele (în ochii primilor) nu mai au carne și oase, scopul lor excelând în transcendență până în punctul
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
și e conștient de asta, a minți e o suferință în suferință. Eu voiam să anulez realitatea insuportabilă, să refac lumea, sau măcar s-o modific puțin, după o imagine estetică născută în mine prin confruntarea cu tot ce era urât în timpul în care am trăit". l Interesant punctul de vedere al unui medic, într-o conversație bogată cu Marta Petreu, despre Decalog, prof. dr. Dan Vlăduțiu, despre Decalogul unui medic. "Să nu lași niciodată să-ți scape un cuvânt nelalocul
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
ani, dar năsucul ei fin cizelat avea șaisprezece, iar gropițele albăstrui din jurul gurii nu arătau mai mult de doisprezece. Era oare Barbara frumoasă? Dădea exact impresia opusă: aveai sentimentul că fusese frumoasă pînă mai ieri. Iar asta era perfect adevărat. Urîtă în copilărie, acceptabilă la vremea măritișului, frumoasă ieri, încîntătoare astăzi. Barbara Stevens era una din acele ființe rare pe care esența profundă a naturii lor le face apte de toate transformările, de toate întineririle cu care institutele de frumusețe ademenesc
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
dar n-am ajuns la miezul suprem tu cititorule ai ajuns? îți sărut urechea fatală și surdă ca digul niciodată nedesprins de pământ împietrire a lașității curbată am despicat viespea și a țâșnit venin dar îngeri niciodată nu am despicat urându-mă la o adâncime doar de-o secundă se măcinase tot cimentul morții mai aveam puțin și străpungeam visul o transparență melodioasă îmi vibra tâmplele și buzele se sărutau între ele eram complet îngropat în mine nimic nu mai fâlfâia
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
melodioasă îmi vibra tâmplele și buzele se sărutau între ele eram complet îngropat în mine nimic nu mai fâlfâia înapoia ființei cineva - nu-i știu chipul - mi-a dezgropat o lacrimă veche globul ei l-am măsurat noaptea întreagă demențial urându-mă urându-mă urându-mă... cheile cerului mă hrănesc din mistere gust numai miere de fluturi am deschis cheile cerului și eram viu și eram... pajiștea morții teama de somn: de moartea secundă moartea totdeauna-i fecundă pruncul adoarme în
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
vibra tâmplele și buzele se sărutau între ele eram complet îngropat în mine nimic nu mai fâlfâia înapoia ființei cineva - nu-i știu chipul - mi-a dezgropat o lacrimă veche globul ei l-am măsurat noaptea întreagă demențial urându-mă urându-mă urându-mă... cheile cerului mă hrănesc din mistere gust numai miere de fluturi am deschis cheile cerului și eram viu și eram... pajiștea morții teama de somn: de moartea secundă moartea totdeauna-i fecundă pruncul adoarme în zori și
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
și buzele se sărutau între ele eram complet îngropat în mine nimic nu mai fâlfâia înapoia ființei cineva - nu-i știu chipul - mi-a dezgropat o lacrimă veche globul ei l-am măsurat noaptea întreagă demențial urându-mă urându-mă urându-mă... cheile cerului mă hrănesc din mistere gust numai miere de fluturi am deschis cheile cerului și eram viu și eram... pajiștea morții teama de somn: de moartea secundă moartea totdeauna-i fecundă pruncul adoarme în zori și seara-i
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
faimos articol îndreptat împotriva "făcătorilor de cuvinte". Despre numeroasele personaje inedite aduse de Eliade în proza românească (de ex. "tânărul european care descoperă Asia", "femeia cultă și concupiscentă", "tânărul cinic și ispititor", "adolescenta asiatică naivă și rafinată", "tinerii huligani care urăsc de-a valma, pe bătrâni și valorile vechi", "intelectualii tragici și revoltați" și alte încă zece-cincisprezece personaje inedite, câte inventariază Eugen Simion).Despre, în sfârșit, drumurile deschise de Mircea Eliade în proza noastră fantastică ("a creat o școală fantastică după
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
-și încă un ceas, un ceas jumate de reverii ori pur și simplu uitându-se la concetățenii săi și la Ninocika. Sau poate că s-ar fi îmbătat, ieșindu-și din ritmul său obișnuit. Puah! Nimic nu-i era mai urât pe lumea asta decât oamenii beți la slujbă sau la birt! Acasă - da, era altceva, acasă te poți afuma un pic. Să fim cinstiți - te poți îmbăta chiar ca porcu', după cum zice Marfa, crezând că el nu o aude sau
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
cum l-o fi chemând. Adevărul e că, așa cum stăteam în fața lui fără să-l las să zărească pe chipul meu ceva din sentimentele mele, eu nu numai că nu-l iubeam pe acest seamăn al meu, dar chiar îl uram, îl judecasem demult în sinea mea și îl condamnasem irevocabil. Acest caz pe care mi l-ați încredințat mi-a schimbat viața. Din raportul meu v-ați dat seama cu siguranță cine este, de fapt, Corneliu Golam și în ce
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
-mi instinctele să pot răbda blestemul pe care l-am vinovat. N: Apa amniotică îmi degeră tălpile transparente și păstăile degetelor. Dinlăuntru îți presimt ochii mamă-de-afară unde lumina nu e decât o crăpătură a lumii. M: Te ajut să mă urăști pe furiș adevărului îi pute gura și tu ești golaș ca un sâmbure îmi urmăresc fapta și ea șerpuiește pe tot arborele meu osos până sus. D: O câte glasuri se aud în vocea mea neauzită! T: Vino vineri când
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
dobândind prin luptă și durere virtutea, să o avem sigură și nestrămutată. 3. A treia, ca înaintând în virtute, să nu ne îngâmfăm, ci să ne învățăm a ne smeri. 4. Pentru ca, după ce am fost ispitiți de păcat, să-l urâm cu ură desăvârșită. 5. Iar a cincea, care-i mai presus de toate, ca, devenind nepătimași, să nu uităm slăbiciunea noastră, nici puterea Celui ce ne-a ajutat<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a doua, cap. 67
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
cu care am păcătuit, de locul în care am greșit, de pricinile păcatelor care ne-au stăpânit. Ne aduc aminte de cei cu care am fost certați, de cuvintele cu care ne-au supărat, ca să incepem din nou a-i urî; ne aduc aminte de păcatele trupești pe care le-am făcut, de fetele care ne-au smintit, de beții și alte răutăți din trecut, îmboldindu-ne voința să cădem în aceleași păcate de care cu greu ne-am izbăvit. 7
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
pregăti cele 33 de lucrări noi ce le voi dirija în noul saison <<Elgar, Walton, Saint-Saëns (III și ÎI), Chausson, Mahler VIII, ÎI, Bruckner ÎI, VIII, IX, Respighi, Boulez, Webern, Piston, Falla, Dallapiccola etc. etc. Aștept vești încurajatoare din partea ta, urându-ți o mare doză de optimism, la care ai din plin dreptul. Cu drag, Coști O noapte furtunoasa (Opera bufa în 2 acte), cu durata aproximativa de 45 de minute, terminată în 1934, refăcuta în 1950 (26 oct. 1950) a
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
că erau foarte numeroși la Roma, dar erau și urâți de către romani. Tacitus, care a murit către anul 117 d.Cr., scrie: „Nero, pentru a Înăbuși zvonurile care circulau, i-a Învinovățit și lovit cu pedepse Îndelung căutate pe aceia care, urâți de oameni din pricina nelegiuirilor lor, se numeau creștini. La obârșia acestui nume se află Cristos care, pe vremea domniei lui Tiberiu, a fost trimis la moarte din porunca procuratorului Ponțiu Pilat” (Annales 15, 44,2). Plinius cel Tânăr, În scrisoarea
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
fi frâu pentru gura ta”<footnote Ibidem, p. 22. footnote>. Sfinții Părinți ne mai sfătuiesc să evităm pricinile păcatelor și locurile unde putem cădea, căci mulți ne întristăm pentru păcate, dar iubim pricinile lor. Numai atunci se șterg greșelile, când, urând pricinile prin care s-au săvârșit, ne oștim împotriva lor, schimbând înfrângerea dintâi prin biruința de pe urmă<footnote Teognost, „Despre făptuire, contemplație și preoție”, cap. 4, în „Filocalia...”, vol. IV, p. 248. footnote>. Iar dacă totuși am săvârșit păcatul, Părinții
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
dar nu era din armată, era cică inspectorul inspectorilor. De ce i se păruse lui Jacob simpatic? Fiindcă nu fusese deloc scorțos,cum se așteptase Jacob. Și, mai ales, fiindcă folosise o replică foarte interesantă în ochii lui Jacob. - Matematica este urâtă doar pentru care care n-o înțeleg, zisese Generalul și făcuse apoi o pauză mare. Apoi continuase: - Voi o înțelegeți și o îndrăgiți. De aceea vă aflați aici... După ce Generalui coborâse de pe scenă, luaseră cuvântul diferiți profesori. În acel moment
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
și maiorescian: ”Cum ziceam adineauri amicului Brânzovenescu: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi... De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noștri, cu Mihai Bravul și Ștefan cel Mare: iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători...”. Este o chestiune de climat: trădarea, conspirația, complotul sunt înțelese, în cheie pașoptistă, ca motor al istoriei - și nici Maiorescu nici - cu atât mai puțin! - Caragiale nu se formalizează, discută deschis asemenea lucruri. Într-un asemenea climat general
Premiile UZPR „ Eminescu, ziaristul ” ( I ) [Corola-blog/BlogPost/93824_a_95116]