34,737 matches
-
strânge de mână, ca și cum ne luăm rămas bun...pe veci. În tramvai, se lipește cu fruntea de geam, ca și copiii, și-mi face cu mâna. Plânge. Plâng și eu. De ce? Nu știu. Iau niște crizanteme din Piața 700 și urc într-un taxi. “La cimitirul de pe Stuparilor, vă rog!” Lacrimile mi se preling pe palton, fară să vreau... “Ați cunoscut-o pe Ely? La înmormântarea ei mergeți?” “Da, era vecina mea ... ” Timișoara, 18.11.2011 Corina-Lucia Costea Referință Bibliografică: De ce
DE CE PLÂNG OAMENII? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/De_ce_plang_oamenii_.html [Corola-blog/BlogPost/356761_a_358090]
-
tinerei pianiste. Același vals l-a cântat impecabil, fără partitură, pe scena Ateneului, la împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani, auditoriul fiind de-a dreptul entuziasmat. Concertează în Europa, de multe ori în duet cu George Enescu , cu care urcă pe podium. Își face debutul literar în revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal. Este autoarea unor nuvele, romane și texte cu caracter memorialistic. Din 1950 începe cariera didactică, mai întâi ca profesoară la Liceul de muzică din București, între
ROMANI CELEBRI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 by http://confluente.ro/Romani_celebri.html [Corola-blog/BlogPost/340714_a_342043]
-
societatea noastră. Eu sunt ceea ce spunea Nicolae Iorga în Cugetări, acel „Învățat care se învață necontenit pe dânsul și învață necontenit pe alții”. Sunt produsul școlii drăgășănene și al facultăților din Baia Mare și Târgu Mureș. Sunt cel care în 1959 urcam timid scările spre redacția revistei Tribuna din Cluj cu un caiet de poezii sub braț, pe care l-am predat poetului Negoiță Irimie. Nu după mult timp mi-am văzut poeziile publicate în această prestigioasă revistă, înainte de debutul lui Ioan
DIALOGURI PRIVILEGIATE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Dialoguri_privilegiate_al_florin_tene_1327906821.html [Corola-blog/BlogPost/360563_a_361892]
-
două ouă ieșiră doi prunci, puțin diferiți, așa ca pe unul l-a numit Romulus și pe celălalt Remus. Acum, vulpea devenită doică era foarte ocupată cu ei, cu schimbarea scutecelor, cu alăptatul și-i trecu depresia tot coborând și urcându-se în copac, în cuibul creșă. Într-o zi, la întoarcere, îl găsi în cuib numai pe Remus. Unde-i Romulus? S-a dus să înființeze Roma, după care noi devenim cetățenii ei. Iar eu am să plec în Dacia
POLEMOS: REMUS DIN CUIBUL VULPII de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 by http://confluente.ro/corneliu_florea_1411695859.html [Corola-blog/BlogPost/368430_a_369759]
-
-mpaci, Cu ochii ațintiți, spre verile din noi. Pe-o ramură respiră din clipa muribundă Din anotimp rănit și cer înnegurat, O ultimă sămânță, sublimă și fecundă, Ce poartă amintirea sărutului curat. Cu pas grăbit m-apropii și tâmpla-mi urc spre tine În rădăcini mă prind hrănit de-al tău cuvânt, Să nu te las să pleci în negura ce vine Și plumbul să ne-apese adânc pân’ la pământ. Prind drumul tău grăbit, prin noaptea de lumină Și-n
AMINTIREA SĂRUTULUI CURAT de DANIEL DAC în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1478534293.html [Corola-blog/BlogPost/382239_a_383568]
-
sfâșierea acelor aripi care sunt singurele menite să te poarte în depărtări. Cucerirea înălțimilor cunoașterii pornește chiar din copilărie, acea secvență a existenței noastre în care suntem cel mai aproape de îngeri și de perfecțiunea ideatică a menirii noastre în teluric. Urcând treptele vieții către amurg, conștientizezi că se pierd singurele valori care te apropie de divin și de plinătatea sufletească: candoarea și deschiderea deplină către tot. Nevoia acerbă de a resimți fiorul copilăriei și de a-ți revizui pașii de-a
PRIMUL ANOTIMP de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1432448865.html [Corola-blog/BlogPost/367737_a_369066]
-
nu observase că holul de la intrare abia se intuia, căci lipsea plafoniera. Cine s-o fi luat?! De fapt, fusese smulsă! Și când?! Funcționa doar lumina intermitentă de la ușa unui apartament de la parter. Îi era destul și atât Mirei ca să urce alert cele patruzeci de trepte până la apartamentul ei! Laserul brelocului legăturii de chei fu ghidul spre yala în care bătrâna cheie alunecă, perfect deprinsă după atâția ani de... slujbă! Ușa se deschise primitoare. Da, da! Ce bine e acasă! își
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1447571738.html [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
cum stelele cad. Ești astrul de veghe ce știe s-aleagă veșmântul credinței din rug de mister, porți pasul luminii spre zarea întreagă și-ți sunt sărbătoare prin falduri de ger. Ai sare pe suflet și munți fără număr te urcă pe nori cu mine-n tăcere pe palmele clipei, pe brațe, pe umăr mă simți nesfârșire, m-alinți mângâiere. Mai scrie-mi pe sete, s-audă străinii acelor meleaguri ce vor fi venit să-nalțe imperii în unda fântânii, să
ÎŢI SUNT RĂSĂRIT de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Iti_sunt_rasarit_gina_zaharia_1349618115.html [Corola-blog/BlogPost/346310_a_347639]
-
Apuseni, la Scărișoara. ,,Vin și ele?!” ..,,Care ele?” ,,Ei... mama și Mami” ,,Nuuu! Numai noi doi” ,,Ce bine!”... A fost poate cea mai frumoasă excursie ,,în doi” din viața mea. Am ,,locuit” în mașină, am dormit pe lângă lizierele pădurilor, am urcat per pedes la ghețar, am gătit împreună... Ne-am întors la Deva, la Cetatea Huniazilor, am vizitat, ne-am minunat, am plecat pentru o noapte de odihnă pe malul lacului Cinciș, la o cabană-hotel foarte primitoare, cu cina la ,,restaurant
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424542946.html [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
o briză din marea caldă, ochii se întunecau și din pupilele adânci ieșeau fulgere iuți, primeau răspunsuri alte fulgere, tot iuți și fierbinți. Valul bătea la gleznă, stângul și dreptul schimbau între ele rolul de vânt și de val. Freamătul urca până la genunchi iute, trecea în frison, de la umăr la umăr, valul cuprindea mijlocul, iuți și fierbinți, țipau fulgere și grindina deasa, măruntă, cercul strângea și strângea, cerc ucigaș, omora chiar și-un gând rătăcit, rândunica buimaca, cerc ucigaș, pătimaș. Nici o
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bucuria_lecturilor_mariana_braescu_imi_amintesc_si_mi_imaginez_.html [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
îi cunosc toate ungherele, chiar dacă ea este închisă pentru reparații și nu se permite accesul în ea. Dar, spune-i unui copil că nu are voie să se ducă undeva și drept acolo va merge. Copiii intră în biserică, se urcă în clopotniță. Biserica este pentru ei loc de adăpost, de ascunziș, loc de ținut minte. Ca să se grozăvească în fața copiilor, Ionel intră în ea pe geam, pe întuneric, urcă în clopotniță, mai mult să-și dovedească sieși cât e de
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
undeva și drept acolo va merge. Copiii intră în biserică, se urcă în clopotniță. Biserica este pentru ei loc de adăpost, de ascunziș, loc de ținut minte. Ca să se grozăvească în fața copiilor, Ionel intră în ea pe geam, pe întuneric, urcă în clopotniță, mai mult să-și dovedească sieși cât e de curajos. Tot ce ține de Precista e încărcat de mister și, se știe, misterul îi atrage pe copii, astfel încât neglijează eventualele primejdii. O bună parte din copilăria lui Ionel
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
nu știe că nu știe... Prostia e o investiție bună, cu riscuri minimale. * Să fi ieșit Pământul din perioada de garanție? Diferența dintre geniu și stupiditate este că geniul are limite (Albert Einstein). * Bucură-te cu prudență. * Unii vor să urce mai sus, pe când alții cred că au ajuns deja... * Efemerul e etern. * Pierzi nu când cazi, ci când refuzi să te ridici. * A corecta ceva e mai greu decât a o lua de la capăt! (Lydia Elron). * Progresul se datorează rebelilor
ZICERI (43/44) DACĂ CAUŢI & CONDIMENTE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/Dorel_schor_ziceri_43_44_d_dorel_schor_1369402885.html [Corola-blog/BlogPost/344664_a_345993]
-
care ar fi destul de scump. Așadar, la capitolul bani, România este o opțiune foarte riscantă acum. Următoarea problemă este cariera. Pentru soțul meu, cariera stagnează aici. În străinătate ajungi la un punct dincolo de care nu prea mai ai unde să urci dacă ești un angajat. Pentru mine, ca psiholog, cariera nici măcar nu avansează momentan. În parte pentru ca stau acasă cu copilul, însă în cea mai mare parte din cauza limbii și a specificului domeniului meu. Limba locala e o limba grea, o
Ce ne leagă atât de tare de România?! Suntem de 5 ani plecați în străinătate și zilnic ne întrebăm dacă nu e mai bine să ne întoarcem acasă by https://republica.ro/ce-ne-leaga-atat-de-tare-de-romania-suntem-de-5-ani-plecati-in-strainatate-si-zilnic-ne-intrebam-daca [Corola-blog/BlogPost/338379_a_339708]
-
VAGOANE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 320 din 16 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Poem de Al.Florin ȚENE Trenul cu șapte vagoane De două zile mă poartă gândul în spinare Pe vârful degetelor urcând în clopotniță Dimineața lovește bronzul cu raza de soare Iar înserării îi pune luna botniță. De trei zile mă identific cu-o idee Aerul ia forma cuvântului spus, Gândul sădește în ograda ta o azalee Purtându-mă pe umeri spre
TRENUL CU ŞAPTE VAGOANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Trenul_cu_sapte_vagoane.html [Corola-blog/BlogPost/357033_a_358362]
-
ani, Theodor Răpan ar fi avut temeritatea să se ia la trântă cu cea mai dificilă și complexă formă fixă a speciei lirice, scriind în prima strofă din Sonetul I (precedat de gravura Abondanza, flancată de două coloane ale Abundenței urcând spre ceruri): ,, Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea,/ Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!’’. Vă rog să rețineți că primul cuvânt așternut pe hârtie, în acest album, coincide cu acela care dă
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
rog, vreau iertăciune!// De-ajuns îmi e a ochilor dogoare,/ Frânt ca o pâine-i săracul meu belșug!/ Învață-mă să fiu! Sonetul pare// Steaua pereche din înstelatul crug.../ Și dă-mi apoi eterna sărutare,/ Tată, ’nainte de-a mă urca pe rug!’’. Sonetul CXXXIX are o abia perceptibilă trimitere ezoterică prin apelul: ,,Asalt aș da, cărarea-i neaflată,/ Adam și Eva, izgoniți, fac pasul,/ În timp ce Kundalini (s.n.) strigă: Tată!// Privind la cer întreb: sosit-a ceasul?/ Bătrân, ecoul mut e
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
aș da, cărarea-i neaflată,/ Adam și Eva, izgoniți, fac pasul,/ În timp ce Kundalini (s.n.) strigă: Tată!// Privind la cer întreb: sosit-a ceasul?/ Bătrân, ecoul mut e sub lăcată,/ Neînșeuat, m-așteaptă-n prag Pegasul!’’. Din Sonetul CCXVII: În Turnul Babel am urcat spre Tine:/ Voit-am, Doamne, să Îți fiu aproape (...) - aflat sub umbrarul acelorași miresme argheziene - cităm finalul: ,,Măreață e scânteia bucuriei!/ Ce vrei să-mi dai? Cununa veșniciei?/ S-o iau, nu pot! Dă-mi versuri credincioase!// Decât lumina cerul
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
face schela să se prăbușească!’’. Sună frumos, foarte frumos aceste versuri, deși nu credem că tăcerile, oricât ar fi de solzoase, au cum să facă schela să se prăbușească, ci poate doar să înflorească... Adică să prindă rădăcini și să urce, săgeată fulgerătoare, spre cer, precum legendarul, miraculosul vrej de fasole din poveste... Atât de suculentul, gâlgâitorul volum de 766 de pagini al lui Theodor Răpan este, vrând-nevrând, prin gustul călătoriei de neînfrânat, o hologramă(pseudo?) a capodoperei lui Cervantes: Don
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
fie și involuntar, păcatul trufiei poate fi atins și poate fi clamat cu inocență poetică, dacă nu cumva chiar cu candoare juvenilă. La pag. 739, în dreapta gravurii Vigilanza (de la pag. 738), Sonetul CCCLIV (n.n. 354) cuprinde o strofă antologică: ,,Golgota urc, o alta se ivește,/ Strălucitorul meu pustiu te-mbie?/ Adam de-aș fi, m-aș strecura hoțește/ Și te-aș fura pe veci din Poesie!”. Fior metafizic are, indiscutabil, întregul sonet de la pag. 749 (CCCLIX), dar mai ales prima strofă
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
aventură norvegiană. Mercedesul lui Bogdan, cam vechi dar funcțional, s-a înscris în traficul orașului, nu așa de aglomerat ca cel de la noi, dar cu mult mai disciplinat. Ne îndreptam spre centrul orașului unde era și portul. Facem la dreapta, urcăm o pantă, traversăm fiordul pe un pod înalt pe sub care treceau navele spre ocean, îndreptându-ne spre o altă insulă numită Islandet și în zece minute eram pe cheul altui braț al fiordului, având în fața noastră pe celălalt mal, cea
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1418198183.html [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
fără niciun rezultat. Peștele nu se lăsa păcălit să se prindă în ancoriță. Am stat câteva minute și apoi dezamăgit că nu am putut vedea cum prind măcar un singur pește, i-am părăsit pe cei doi pescari ghinioniști. Am urcat panta și am intrat în oraș. De deasupra platoului, am mai făcut câteva fotografii. Era prea frumos tot ce vedeam, ceva unic și de domeniul fantasticului. Trebuia să iau cu mine aceste imagini, să rămână ca dovadă că pașii mei
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1418198183.html [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
25 de ani, brunetă, cu un păr ondulat natural, cu un chip drăgălaș și un corp atât de bine proporționat nu putea trece neobservată, mai ales când, pentru a căuta mărfurile situate pe rafturile mai puțin accesibile, era nevoită să urce scărița cu cele cinci trepte. Extrem de mlădioasă, își etala coapsele și sânii cu bună știință, conștientă fiind că este privită și că... are ce arăta! Elastică și zâmbitoare, își plimba privirea iscoditoare de la client la marfă și invers, într-o
DUBLUL SENS AL UNEI ÎNTREBĂRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 615 din 06 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Si_cat_o_ai_de_mare_marian_malciu_1346956325.html [Corola-blog/BlogPost/343786_a_345115]
-
cadă Din aerul că o imensă plasă de azur Pentru că e frig am un ochi de zăpadă Te chem cu celălalt că o ninsoare împrejur Și parc-ar ninge muzical Pe rugul pregătit să doară, Sunt ca un fulg ce urcă-un deal . Când tu te pregătești să stingi o seară Întind o mână și lumea ia foc Incendiind zăpadă cu văpăi Din coate de frig îmi fac violent loc Să pot muri la căldură ochilor tăi. Un vânt face lumină
ÎNGER DE ZĂPADĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 by http://confluente.ro/Inger_de_zapada_costel_zagan_1362773408.html [Corola-blog/BlogPost/360030_a_361359]
-
și năvalnică. Oftatul și geamătul erau în plină desfășurare, vestind plăcerea împreunării. Din nou, la fel ca în barcă, am fost detronat de la funcția de conducător al “ostilităților”, la cea de serv. Un corp suplu și cu mișcări unduitoare a urcat deasupra mea, cu pletele legănându-se într-un dans necunoscut mie, însă adorabil. Mâinile îmi alergau pe corpul ei pe toată întinderea lui, căutându-i sânii, pe când ale ei se sprijineau cu încredere pe gleznele mele, iar trupul își concentra
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445669394.html [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]