1,632 matches
-
a orbit a devenit prozator și poet, începându-și urcușul creator. La Ottawa a trăit minunatul medic scriitor Francisc Ion Dworschak, care a publicat eseul „În apărarea lui Eliade”. Preocupat să explice raportul dintre existența sa, cu inerente căderi și urcușuri, și reflexul ei literar, Alex Cetățeanu a trasat linia propriei deveniri literare, care poate reflecta dragostea lui pentru ambele țări. Inginer de aparatură medicală, Alex Cetățeanu, un mândru oltean, înrudit prin obârșie cu mitropolitul Bartolomeu Anania și chiar cu scriitorul
O ANIVERSARE LITERARĂ ROMÂNEASCĂ, ÎN PARALEL CU VIZITA PREŞEDINTELUI OBAMA, ÎN CAPITALA CANADIANĂ OTTAWA [Corola-blog/BlogPost/93164_a_94456]
-
rămas. Nu mă mai duc pe stadioane, desigur, dar trăiesc la fel de ardent competițiile și la televizor. R. A.: Maestre, vă spunem La mulți ani! și vă mulțumim pentru ceea ce ați făcut pentru muzica românească. VIOREL COSMA: Nouă decenii de viață, cu urcușuri și coborâșuri, cu pante abrupte sau mai line, îndulcite și modulate de o gândire întotdeauna suplă și echilibrată ce a conturat cu fermitate ideile urmărite. Astfel arată parcursul unei existențe asezonată cu toate ingredientele unei reușite. Decenii dintr-o viață
Omul celor 100 de cărți by Ruxandra Arzoiu () [Corola-journal/Journalistic/83125_a_84450]
-
actualitate opera și personalitatea" marelui scriitor, sau volumul Cu gândul la V. Voiculescu, semnat de George Pațurcă, unde criticul este interesat de capitolul privind amiciția "princiară" dintre autorul Ultimelor sonete... și Nadeja Știrbey. Dar nu numai atât. El rediscută volumul Urcuș, zăbovește asupra Dramaturgiei inedite a lui V. Voiculescu și asupra "ocazionalelor" - toate publicate în ediția întocmită de Roxana Sorescu. Liviu Grăsoiu este atras de inedite, ca cele de mai sus, și în principal, de scriitorii din exil sau de comentarii
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
mai sigură către ansamblul înțeles, în minuțioasa-i edificare, ca un complex organic. Perspectiva lui C.D. Zeletin ține seama de dublul plan al existenței marei artiste de odinioară. Pe de o parte ea n-a urmat un traseu accidentat, de urcușuri și coborîșuri, de aventuri ale devenirii, de, eventual, extravaganțe de-atîtea ori proprii oamenilor artei, ci s-a lăsat în voia unei liniarități, a unei monotonii superioare, "o asceză proprie virtuozului, rob al instrumentului său". Pe de altă parte a aparținut
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
top în Asia. 7. Barcelona (10) - Regina Peninsulei Iberice. Încă o dată. 8. Singapore (15) - În urcare șapte locuri și din nou în Top 10. 9. Tokyo (14) - Al treilea oraș din Asia, în Top 10. 10. Berlin (18) - Completează un urcuș lung în statutul de elită.
Surpriză: Care este noua capitală a modei. Vezi aici TOP 10 () [Corola-journal/Journalistic/69198_a_70523]
-
viață normală, fără o percepție specială a fericirii. Urmează o perioadă de declin în ceea ce privește percepția stării de bine, care durează până la vârsta de 45 de ani, când toate eforturile sunt direcționate spre familie și performanțele profesionale. Abia după aceasta începe urcușul, iar apogeul s-ar înregistra - conform experților - în jurul vârstei de 80 de ani și chiar către 90 de ani. Aceste concluzii au la bază un studiu în care au fost implicați 341.000 de voluntari. Andrew Steptoe, un coleg al
Apogeul fericirii la 85 de ani, dar nu mulţi au norocul să se bucure de ea () [Corola-journal/Journalistic/70437_a_71762]
-
fi bătrân" (Cântec de dimineață). Arborele ,,înalt și prietenos" este asociat apoi unei experiențe inițiatice, prezentate într-un articol memorialistic publicat în revista ,,Cutezătorii" (an I, nr. 2, 5 octombrie 1967). Este vorba de o călătorie inițiatică ce ia forma urcușului într-un salcâm. Aventura se petrece pe timp de noapte, iar inițiativa ce implică voință, stăpânire de sine și perseverență are o finalitate inedită: Mi se spusese odată că dacă voi avea curaj într-un miez de noapte să urc
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
pentru ca foșnirea lor să nu zgândărească noaptea și să o trezească din somn. Copiii dovedesc nu doar o voință de nezdruncinat (izbutind să-și învingă somnul și oboseala), ci și o ingeniozitate nemaipomenită, căci - în ciuda opreliștilor - ei își continuă netulburați urcușul ,,lunecos" printre ramurile năpădite de rouă, astâmpărându-și setea cu frunze umede de salcâm. În final, adevăratul câștig al aventurii lor nu este cel anticipat (,,ajunsesem târziu, spre dimineață, pe crengile de sus, nu puteam vedea bine cealaltă parte a
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
de salcâm. În final, adevăratul câștig al aventurii lor nu este cel anticipat (,,ajunsesem târziu, spre dimineață, pe crengile de sus, nu puteam vedea bine cealaltă parte a pământului de atâta soare și de atâta lumină, dar ajunsesem" - s. n.), ci urcușul însuși. Stejarul... ...mesager al sfârșitului, în universul invadat de semnele morții din Mistreții erau blânzi. În satul distrus zăpoarele Dunării stejarul bătrân ce stătuse drept timp de treizeci de ani, zace acum ,,prăbușit în apă, cu rădăcinile smulse și căscate
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
puternic ozonat pe care-l revărsau asupra locurilor pădurile de brad și molid au cucerit de la început lumea interesată a orașului de pe Bega. Și aceasta în ciuda faptului că de la Caransebeș până la Borlova drumul se făcea cu trăsura, iar de-acolo - urcușul - cu măgărușii sau pe jos. „Făceam excursii în munți, mergeam la schi”, își va aminti peste ani maestrul Ioan Holender („De la Timișoara la Viena”, 2002). Posibilitățile pentru schi oferite de Muntele Mic au fost puse în valoare de Clubul Turiștilor
Agenda2005-52-05-turism () [Corola-journal/Journalistic/284554_a_285883]
-
mulți nebuni în lume - mărturisea el, la 88 de ani - pentru ca să-mi trâmbițez originea de sus de pe acoperiș”. Primele enciclopedii fotbalistice vorbesc, așadar, de maghiarul născut în Banat, „o regiune populată cu coloniști din Alsacia, Baden, Suebia sau Lorena”. Începutul urcușului „Une tres brillante carriere d’entraîneur” spun francezii, repede înclinați spre superlative, atunci când se referă la activitatea profesională a lui „Alexandre Schwartz”. Traducerea e imediată, chiar și pentru cei cărora volutele limbii lui Voltaire le sunt întru totul necunoscute. Ce
Agenda2006-02-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284625_a_285954]
-
coincidență fatidică cu acel 4 ianuarie 1926, data când în-tregul ghem de contradicții în chestiunea succesiunii la Coroana României avea să-și înceapă lenta depănare, odată cu prima renunțare la Tron a tatălui Regelui Mihai, Carol. Câte Românii au fost martorele urcușurilor și coborâșurilor din viața extraordinar de bogată în învățături și reversuri a Regelui Mihai? Mai întâi România interbelică a anilor '20 și '30, singura în care, de bine de rău, țara a progresat pe aproape toate planurile și și-a
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
deja la șase mii de metri deasupra nivelului mării, în plină ascensiune. Într-un an, Michael s-a hotărât să urce până la Roopkund, un lac aflat un munții Himalaya, la vreo patru mii opt sute de metri. Până acolo e un urcuș lung și dificil spre Trishul, un pisc înzăpezit de peste șase mii șapte sute de metri. Apa lacului este înghețată în cea mai mare parte a anului. Lacul a fost descoperit de un paznic de vânătoare în 1942 și nimeni nu i-
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
când era adâncit în gânduri. Știa că îmi fac griji. În noaptea dinaintea plecării, în timp ce eram întinsă pe burtă și el își plimba degetele pe spatele meu încordat și ceafa care mă durea, mi-a povestit în șoaptă despre excursie. Urcușul nu era chiar atât de dificil pe cât părea. Degetele lui alunecau în sus și în jos pe spinarea și gâtul meu, iar eu simțeam cum mi se strânge stomacul de frică. Traseul mai fusese parcurs de mulți alții. La vremea
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
Sus din tot sufletul, eu, ateul”. Începând din acel moment, Vilar se va erija în liderul unui cult păgân ce va atrage aici, an de an, pelerinii teatrului, fideli ce respectă cu sfințenie protocoale devenite legendare: primirea în sunetul trompetelor, urcușul spre Curte, adunarea mulțimii în piața din fața palatului papal. În acest loc, sub cerul când senin, când amenințător al Provenței, s-a născut un rit de comuniune. Se întâmplă rar ca o ființă omenească să ajungă, grație unei extreme devoțiuni
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
vrea să-i reînvie măcar pentru o clipă, ca să se poată reîncărca cu energia emanată de ei pentru a putea merge mai departe. Și merge, și va trece peste voi, și nu se va opri, cu sau fără voi, din urcuș. Dar nu numai limbi române sau străine se cer vizionate și gustate. Unde este "ora de istorie" de la televiziunea națională, geografia și natura, logica, psihologia, astrologia și multe, multe alte cunoștințe minunate care să-i Învețe pe toți o părticică
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
mulți dintre noi, și din ce În ce mai mulți, că e mai bine să mergi normal, gospodărește, să caști bine ochii pe unde calci și urechile la cei care vor să te Îmbrâncească ca să treacă mai repede Înainte. E o cursă ca la urcușul unui munte : cine știe să meargă În pas egal, regulat, fără opriri și fără alergătură, ajunge În vârf cu respirația normală și neobosit. Așa că degeaba vă mai străduiți : noi am Învățat lecția urcușului și Înaintăm Încet, dar sigur, orice ați
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
repede Înainte. E o cursă ca la urcușul unui munte : cine știe să meargă În pas egal, regulat, fără opriri și fără alergătură, ajunge În vârf cu respirația normală și neobosit. Așa că degeaba vă mai străduiți : noi am Învățat lecția urcușului și Înaintăm Încet, dar sigur, orice ați Încerca. Așa că noi o să ascultăm În continuare croncănitul de corb și o să Înțelegem ce trebuie, nu ce vreți voi să Înțelegem și, la un moment dat, chiar fără să băgăm bine de seamă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
să ragă. Nea, boală! Vaca ne mai lipsea! Hai mai repede! Și jordiile începură din nou să șuiere prin aer. Întrucît singura care avea ceas era Ilinca, ea păstra măsura timpului scurs, intervenind ori de cîte ori considera că ritmul urcușului a încetinit. Cînd ajunseră în vîrful dealului, erau lac de sudoare. Au lăsat vaca să pască într-o poieniță mică din apropiere, mai urcară puțin, trecură peste gard și se opriră drept în mijlocul ruinelor. De fapt nu mai erau decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pînă la poalele dealului să-i aducă o plăcintă. Chiar? întrebă Vlad cu ochii umezi. Pe-onoarea mea! Și fața lui Vlad se lumină ca un crin la răsăritul soarelui. Coborîșul de pe Dealul Ursului a fost mult mai greu decît urcușul, mai ales că fiecare trebuia să răspundă atît de apărarea propriului său spate, cît și de vacă. Și cum aceasta se ospătase din belșug cu iarbă proaspătă și făcuse un burdihan destul de mare, coborîrea ei pe coasta prăpăstioasă reprezenta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil nu dădu nici o importanță acestui fapt. După cîțiva pași, Vlad îi întinse Ilincăi ciocolata lui spunîndu-i că el nu mănîncă "fleacuri de astea". Nu, Vlad, mulțumesc frumos, dar am și eu una la fel de mare, refuză politicoasă Ilinca. Și, pentru că urcușul devenea din ce în ce mai greu, Virgil îi propuse Ilincăi să se sprijine de brațul său. Eu urc foarte ușor, se mîndri el apucînd-o de mînă. Și Ilinca găsi cu cale că are, într-adevăr, nevoie de ajutorul lui Virgil, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
parcă treziți dintr-un vis urît. Atunci însă se produse ceva cu totul și cu totul neașteptat. Ca și cum cineva ar fi apăsat pe-un buton, în aceeași fracțiune de secundă din piepturile tuturor izbucni un hohot nesfîrșit de rîs, cu urcușuri și coborîșuri pe toate gamele posibile, cum nu se mai auzise de cînd lumea prin acele pustietăți. Pasăre fermecată e rîsul... și nimic nu poate da mai mult curaj, mai multă încredere, ca un hohot curat de rîs. Orice urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Pietrei Domniței, pe un cer numai al său și al Ilincăi, unde nu mai încăpeau nici Virgil, nici Vlad, nici... nimeni. Îndată ce terminară acea gustare atît de proaspătă și de neașteptată, porniră iar cu toții, cu forțe noi și, după un urcuș destul de anevoios, în timpul căruia doctorul Pompiliu Stănescu le spuse tuturor că o a doua nebunie ca asta nu mai face nici dacă-l ard de viu, ajunseră la peșteră. Ceea ce trebuie reținut în primul rînd din această nouă expediție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
palma peste obraz: Blegule! Tomiță lăsă ochii în jos pierdut, dar grozav de fericit că Ilinca i-a vorbit mai apropiat ca niciodată. După două ore și mai bine de la acest schimb de vorbe întregul grup se pomeni, sfîrșind un urcuș cumplit de greu și de întortocheat, pe vîrful Pietrei Domniței. În acea sălbăticie totală, unde se părea că nu mai călcase picior de om de la începutul lumii, depărtările se deschiseră deodată ca niște oglinzi fantastice în care puteai privi măreția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
știe de când, iar el - acum. I se oprise inima, de data aceasta nu a mai fost „un fleac de preinfarct”, cum obișnuia să curme orice discuție despre boala lui. Dar ce întâmplare! Se împiedicase de stârvul fiarei? Căzuse, probabil, din cauza urcușului, dar nu a vrut să spună nimic, ca să nu ne oprească, răpindu-ne astfel șansa de a ne reabilita în ochii lui. Ochii lui... acum stinși, din care se prelungea o umbră de ironie. Luminând mai bine capul lupului, am
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]