852 matches
-
și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să-i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și-au răsfirat puterea atrăgînd mulțimea credincioșilor, s-au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vîrÎndu-le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde-i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
consemnată de sanculoți și iacobini. A doua variantă, În care tînărul va spera, pînă-n ultima clipă, la o Întorsătură magică, va fi consemnată de istoricii potentei dinastii habsburgice pentru a preîntîmpina nașterea legendelor. Istoria este scrisă de Învingători. Legendele sînt urzite de vulg. Scriitorii născocesc. Doar moartea e necurmată. CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR 1. CRIMA care se va produce cam cu patruzeci de ani mai tîrziu, va fi prefigurată Într-un ziar petersburghez din luna august a anului o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fi pentru prima oară publicată Într-un număr estival din mensualul literar Književna reć a anului 1976, În care este vorba despre ceva absolut previzibil psihologic și anume despre „o Îndelungată luptă necinstită dusă de un discipol Împotriva maestrului care, urzind tot soiul de tertipuri și intrigi, se va dovedi nu lipsit de o anumită vocație“. În acest fel povestirea va pierde cu timpul semnificația alegorică și-și va deplasa tot mai mult punctul de greutate În plan realist, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
concepție despre îmbrăcămintea trupului și a casei. Iată ce ne spun în acest sens, Lisaveta Pușcuță, plecată cu mai mulți luncași în Dobrogea, unde li s-a dat mai mult pământ: „șesături lucrau femeile în casă, pregăteau urzeala și bătătura, urzeau și puneau stativele. șeseau pânăză de cânepă, de in și de bumbac, precum și de lână pentru hainele groase de iarnă. Mai țeseau covoare, lăicere, velințe, preșuri. Aristița Știrbu-Driță lasă mărturie, în legătură cu îmbrăcămintea că, în cea mai mare parte, se lucra
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mare sală circulară unde o adevărată bazilică de neguri zăcea sub o cupolă sfîșiată de fascicule de lumină ce atîrnau din Înalt. Un labirint de coridoare și de rafturi ticsite cu cărți urca de la bază spre vîrf, configurînd un stup urzit din tuneluri, scări, platforme și punți ce lăsau să se ghicească o gigantică bibliotecă de o geometrie imposibilă. M-am uitat la tata, cu gura căscată. El mi-a zîmbit, făcîndu-mi cu ochiul. — Daniel, bine ai venit În Cimitirul Cărților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sînge din sîngele său și nici nu se recunoștea În el. În ce-l privea pe copil, nu păreau să-l intereseze prea mult nici pălăriile, nici Învățăturile catehismului. CÎnd sosea Crăciunul, Julián se distra recompunînd figurile din preajma ieslei și urzind intrigi În care pruncul Iisus era răpit de cei trei magi de la Răsărit În scopuri scabroase. În curînd, dobîndi mania de a desena Îngeri cu dinți de lup și de a născoci povești cu spirite purtînd glugă care ieșeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ceva de genul ăsta. Nu-i așa? În opinia lui, eu o iau la goană după orice pereche de pantaloni, ca o cățea În călduri. Sinceritatea și dezinvoltura acelei femei mă lăsau fără cuvinte. Am Întîrziat prea mult pînă să urzesc un răspuns. În timpul ăsta, Nuria Monfort zîmbea ca pentru sine și tăgăduia din cap. — Nu-l băgați În seamă. Tata a scos ideea asta dintr-o călătorie pe care a trebuit s-o fac la Paris În 1933 ca să rezolv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bună În găsirea vinovatului? Îl Întrebă, așezându-se la adăpostul unui zid. Dante ridică din umeri, imitându-l. - Fragmente dintr-o urzeală care nu Înseamnă nimic. Nici un mobil precis, nici cum și nici de ce. Doar senzația că delictul a fost urzit În preajma victimei, poate de cineva cunoscut, cu siguranță de cineva apropiat. Tovarășii de călătorie ai mortului: Într-acolo mă poartă instinctul, și rațiunea pe care acesta o ascunde. - Așadar, interoghează-i, cu toată forța minții dumitale ascuțite. - La ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
samavolniciile care se Întâmplau acolo, la lumina zilei” Își zise Dante În sinea lui. - Vorbește. - E cineva În oraș. Un ghibelin primejdios. Se pare că a venit dinspre miazănoapte, cu siguranță ca să intre În contact cu tovarășii lui și să urzească o nenorocire pentru Comuna noastră. Aștept să mi se spună unde s-a ascuns și o să-l prind Împreună cu toți complicii lui. Ce-ai văzut la Stinche nu-i nimic, dacă Îmi Încape mie pe mână. - Și cine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asemenea, disprețul față de fetiță, fără nici un cuvânt, fără urmă de înduioșare. Ce contează! Pentru toți acești inși stupizi, chiar dacă era detestat, el rămânea judecătorul: cel care vă poate trimite, cu o mică semnătură, să reflectați între patru pereți. Cel ce urzește planuri cu călăul. Un fel de bau-bau pentru adulți. Oamenii se priviră. Mulțimea începu să se împrăștie, încet, apoi foarte repede, ca și cum ar fi fost cuprinsă brusc de o durere de stomac. Nu rămaseră decât vreo zece indivizi, înfipți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din aceste trei sau patru foarte ridicate bucăți. (Niciodată toamna, Psalm 21, In-scripție pe un portret, Inscripție pe un pahar.) " Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid așternut e cerul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate ca niște urcioare Cu vin îngroșat în fundul lor de lut, Stau pe țărmu-albastru-al râului de soare, Din mocirla cărui aur am băut. Păsările negre suie în apus Ca frunza bolnavă-a carpenului sur Ce se desfrunzește, scuturând în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
redevenirii ca viață, reînvierii ca har, reînălțării ca spirit. Pasionat și mistic, cutezător și ascet, erou și martir, Radu Gyr și-a mărturisit zelul sacrificiului înnoirii Omului ca Dumnezeu. Alintat de natura hărăzită de Creator, Vetrei Neamului său Poetul-Profet a urzit nădejdea generației sale pe aura Străbunilor care au ctitorit veșnicia luminii geto-dace. Murmurul liturgic al legiunilor de Brazi s-a propagat prin tulnicele Doinelor, înălțându-se prin psalmii de foc ai lacrimilor sale spre Catedrala Cerului, spre Cerdacul Maicii Domnului
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
astăzi săvârșește Alteța Sa Regală Principele Radu al României sunt faptele zugrăvirii frescei mersului României spre demnitate, spre restaurare, spre libertate și modernitate. Astăzi e scrisă pisania României de mâine. Astăzi se aștern cuvintele ei izbucnite din fapte și faptele se urzesc în contemporaneitate din ardoarea unui principe despre care nu se știe nici pe departe tot ce a făcut pentru România! Faptele au timpul lor de a apărea, de a se consuma, de a rodi și numai după întreaga împlinire, de
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363391_a_364720]
-
mâini sigure, de sincere intenții, de linii trasate în afara planului, printr-o înclinație ce-ar însemna să visezi, o, da, în afara visului. III Dacă ai dori să găzduiești steaua aceea, talisman, sculptură în aer, înainte ca ea să dispară, am urzi împreună fire intuitive, și-am țese cu ele imprevizibilul tapițându-ne ochii cu un noian de lumină, dincolo de insomniacul nor negru al discordiei, dincolo de torentele ploii ce alimentează furia însetată a jgheaburilor cu chip de himeră. IV Dacă prin mijlocirea
GOYA GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEŢUIREA NOASTRĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362365_a_363694]
-
așa sunt unele contraziceri ale lui Flaubert din scrisorile scrise mort de oboseală în timp ce redacta renumitul său roman.În aceași situație sunt și Scrisorile din exil de I.Eliade Rădulescu în care mereu se plânge de închipuitele cabale ce se urzesc în jurul său. Sinceritatea scrisorilor nu trebuie înțeleasă ca totală și intangibilă, iar în materie de estetică și istorie literară, se impune o confruntare permanentă cu opera sau cu alte documente ale vremi. Alături de naturalețe, sinceritate, spontaneitate, ce sunt caracteristicile artei
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360807_a_362136]
-
așa sunt unele contraziceri ale lui Flaubert din scrisorile scrise mort de oboseală în timp ce redacta renumitul său roman.În aceași situație sunt și Scrisorile din exil de I.Eliade Rădulescu în care mereu se plânge de închipuitele cabale ce se urzesc în jurul său. Sinceritatea scrisorilor nu trebuie înțeleasă ca totală și intangibilă, iar în materie de estetică și istorie literară, se impune o confruntare permanentă cu opera sau cu alte documente ale vremi. Alături de naturalețe, sinceritate, spontaneitate, ce sunt caracteristicile artei
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM, DE AL.FLORIN ŢENNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360863_a_362192]
-
Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 996 din 22 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului nu mă voi plânge Nu mă voi plânge lunii nici lumii nu voi spune de ce în Carul Mare mi-i locul de dormit: acolo, o steluță urzită din genune își poartă-n al ei suflet un dor ce-abia-i zărit. și numai ochiul ager al celui ce-o dorește va ști să o coboare aievea pe pământ, că sufletul ei sincer doar în iubire crește și-n ea
NU MĂ VOI PLÂNGE de LEONID IACOB în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360907_a_362236]
-
singurătății: „A fost o naștere! / A fost o moarte! / și a mai fost.../poate/ ceva-ntre ele... / un cântec duios / sau un vaiet! Spuneți-mi! / Ce a fost!?..“. Chiar dacă încercăm să surprindem, în nucleul acestui exemplu, țesătura firelor de aur urzită între „dianoia” (gândirea discursivă), „nous“ (intelect), „alogos“ și „eidos“ (idee), vom înțelege că este de necuprins vibrația subtilă a întrupării cuvântului (ascuns sub simbolul hieroglific) proiectat prin infinite oceane celeste de o unică esență reflectoare a Fiat/ului Creator. Prin
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
Traversam ani grei cu crize, Leul iar a decăzut, Cresc într-una taxe-accize, Și cu asta ce-am făcut? Totul este ca-nainte, De belele n-am trecut, Se trag șforile, se minte, Și cu asta ce-am făcut? Se urzesc pe-ascuns vendete, Cum nici când nu s-a văzut, Tara-I plină de vedete, Și cu asta ce-am făcut? Pleaca-ai noștri, vin ai noștri! E sloganul cunoscut; Iarăși am votat cu prostii, Și cu asta ce-am
ASTA-I SOARTA NOASTRĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363087_a_364416]
-
regina Chaterin de Aragon Și-neputându-se aceasta el ceru să se-anuleze căsătoria sa la Vatican Dorind a lua a în schimb de soață pe Ann Boleyn, așa dorea măritul domn Dar Papa Clement nu-și dădu acordul și Henric înfuriat, urzi alt plan. Iar planul era cinic și-ndrăzneț ce vru trufașul rege, Și printr-un act votat în parlament el se numi pe sine plin de zel Cap al bisericii catolice engleze, dându-și sieși lege Cea a supremației sale
UN OM PENTRU TOATE ANOTIMPURILE.( A MAN FOR ALL SEASONS) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363173_a_364502]
-
a fi atemporale. Privesc copaci în lung de cale, Ce-și lasă, plânși, din ramuri triste, Sub pas domol, covorul moale De frunze-n ruginiu chircite. Din vremi trecute, ancestrale, În rece somn sunt adormite, Dar fi-vor iar îmbobocite, Urzind gingaș, din mii petale, Sub pas ușor, covorul moale Toamnei În nou bogat veșmânt multicolor Îmbraci natura ca de sărbătoare, Din largul șes spre culmi amețitoare Urcând în dulce vals șopotitor. Tu, frunzei, dai aspect seducător Prin noi nuanțe zilnic
RONDELURI DE SEZON de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368320_a_369649]
-
12 decembrie 2014. O sticlă de vin roșu sec pe masa desfrâului proaspăt consumat... prin fereastră se-aude cum strigă surd copiii din flori ai vecinului; pe cealalată parte a străzii, în grădina secătuita de cărăbuși lătra neconvingător câinele; cireșul urzește capcane pentru paianjeni două case mai jos, iar departele lumii crește exponențial cu fiecare tril înăbușit al mierlelor. Toate, iubito, sunt dovezi ale tăcerii. Ah, ce răcoroasă odihnă aici, înăuntru... ce liniște, ce presentiment al somnului fără de tulburare... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
somnului fără de tulburare... Citește mai mult O sticlă de vin roșu secpe masă desfrâului proaspăt consumat...prin fereastră se-aude cum strigă surdcopiii din flori ai vecinului;pe cealalată parte a străzii,în grădina secătuita de cărăbușilatră neconvingător câinele;cireșul urzește capcane pentru păianjenidouă case mai jos,iar departele lumii crește exponențialcu fiecare tril înăbușital mierlelor.Toate, iubito, sunt doveziale tăcerii.Ah, ce răcoroasă odihnăaici, înăuntru...ce liniște, ce presentimental somnului fără de tulburare...... IX. IERTAREA, de Răul Bâz, publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
o privire realistă asupra acestor aspecte, zugrăvindu-le cu măiestrie: „E frig în casă, în trupu-i ger,/ golit de vise și speranțe,/ pierdut,/ se plimbă un șomer/ cu lacrimile înghețate./ E greu să meargă mai departe,/ când buzunarul îi lipsește/ urzește iar minciuni frumoase/ gândindu-se la ce-o să pună iar pe masă/ copiilor neînțelegători./ Și iar privind cerul rugător/ cerșind din mila cea creștină/ ar vrea un trai mai bun, un ban cinstit/ să nu mai cerșească în bisericile pline
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
mai lipit de mine! Aproape că uitasem ciocnirea ,, revigorantă” din zorii zilei și mi-am început activitatea obișnuită cu drag și spor. Dar drăcușorul cu părul roșu și creț, nici vorbă să uite! Stătea în umbră și își rodea unghiuțele, urzind o răzbunare cât mai valabilă. Eu trebăluiam voioasă prin bucătărie, pregătind o ciorbă de miel pentru mine, căci de Paște nu avusesem ocazia să-mi satisfac această dorință nevinovată și pentru ea, nelipsitele spaghete cu sos de roșii, punând ca
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]