463 matches
-
colorat, piesă achiziționată de pe piața sârbească clandestină, după cum am aflat mai târziu. Albul sânilor acoperiți cândva de cupele sutienului, contrastau cu roșul aprins al zonelor expuse și arse de razele puternice ale soarelui de mai. Pulpele înroșite, începeau s-o usture și ca o mângâiere, își întindea cu mișcări lascive crema antisolară. Tocmai când aruncam ancora, m-a rugat s-o dau cu cremă pe spate și am simțit că am cea mai plăcută sarcină de executat. Mi-am înmuiat degetele
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
femeia ta? Mă!... da bleg mai ești. Nu auziși ce-ți spusăi? - Auzi... - ...Îi îmoaie capul la... băț, ca să-i treacă focul și veninul de la pârdalnicu’ de gărgăune. Cum crezi tu, Năie, că dumnealui îi arde de dragoste când îl ustură la ficați? Ce dracului, te credeam mai isteț?!... - Dacă spui mata că ăsta-i leacul, facă-se voia Domnului... și își plecă frunte în palme, apoi se rezimă cu spatele de marginea pridvorului și privea tâmp spre Didinica lui, mișcându
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
de vițel oprit la poarta nouă. - Se mai îmuie, boierule?... - De unde, Naie!... E piatră și simt că mă taie pe la băierile inimii, și iar mai linse un pahar cu nectar îmbietor de fragă aromată. - Ce necaz!... Vă doare, conașule? - Cum ustură sarea-n ochi, omule... - Nu-mi spuneți că sunt pățit: pe mine m-au mușcat câteva viespi de fund, când îmi făceam treaba ca tot omul... după șură și, ale dracului de zbârnâitoare... s-au agățat de traista ouălor... că
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
ai vremii. A doua mea dorință este aceea ca deopotrivă toate comorile dobândite (argint, aur, pietre prețioase să fie risipite pe tot drumul până la mormântul unde o să-mi aflu odihna... Fraza i se rupse. Ochii i se încețoșară și-l usturară. Mintea-i culegea furtună. E aproape... E tot mai aproape! Trebuie să isprăvesc odată cu asta. După care voi fi liber să mă întâlnesc pe câmpiile Marelui Spirit cu strămoșii mei daci. Încredințat de asemenea lucru își spuse ultimul gând cu
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
momentul, c-au scăzut prețurile... Că anii trecuți cereau și pe mă-sa și pe tac’su... - Cerere-ofertă, ce vrei...Cum spuneam, capitalism am vrut, capitalism avem...Mai rămâne să-l experimentăm.... - Că bine zici...Da’ vezi să nu ne usture-al dracului... - Ustură, nu ustură, știi cum e, ce-și face omu’ cu mâna lui - lucru manual...Da ’ ce fac deștepții ăștia de nu mai urcă...!? S-or fi apucat de descântat în garaj...!? - Or fi având ei ceva de
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
scăzut prețurile... Că anii trecuți cereau și pe mă-sa și pe tac’su... - Cerere-ofertă, ce vrei...Cum spuneam, capitalism am vrut, capitalism avem...Mai rămâne să-l experimentăm.... - Că bine zici...Da’ vezi să nu ne usture-al dracului... - Ustură, nu ustură, știi cum e, ce-și face omu’ cu mâna lui - lucru manual...Da ’ ce fac deștepții ăștia de nu mai urcă...!? S-or fi apucat de descântat în garaj...!? - Or fi având ei ceva de discutat, că de
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
Că anii trecuți cereau și pe mă-sa și pe tac’su... - Cerere-ofertă, ce vrei...Cum spuneam, capitalism am vrut, capitalism avem...Mai rămâne să-l experimentăm.... - Că bine zici...Da’ vezi să nu ne usture-al dracului... - Ustură, nu ustură, știi cum e, ce-și face omu’ cu mâna lui - lucru manual...Da ’ ce fac deștepții ăștia de nu mai urcă...!? S-or fi apucat de descântat în garaj...!? - Or fi având ei ceva de discutat, că de florile mărului
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
se dezinfectează și își pune un bandaj... Peste o săptămână, rană a copt și a făcut puroi și se sparge.. Rană e suprainfectata. Avem nevoie de a da jos bandajul care s-a dovedit nefolositor, să dezinfectam rană (și deseori ustura și doare)..., să lăsăm să se vindece, să se formeze o cicatrice în timp. Clientul vine deseori în criză..., cu rană suprainfectata de ani de zile (din copilărie)..., după ce a încercat să o bandajeze fără să o curețe. Rană e
O SOLUTIE LA STRESUL OMULUI MODERN. DIALOG CU CRISTIANA ALEXANDRA LEVITCHI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350807_a_352136]
-
vreau să spun, / Uite, vă mai dau o șansă, nu-i spun tot lui Moș Crăciun.” Desigur că voi toți, știați bine cine e Prințesa Iarna, numai că ea apărea până acum, în scrierile poeților, drept Baba Iarna care pișcă, ustură, îngheață, înroșește năsucurile, te face să aluneci și să cazi. Prințesa, însă, e un personaj fermecător, ea ne face cu ochiul ei brumat cu steluțe de ger pe geană și ne ține isonul la ghidușii. E interesant să ne punem
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
să ne audă crezând că suntem bine ar arunca și mai multă căldură când vom culege flori pentru ea să stai întins(ă) pe pământ altfel se vor speria retrăgându-și petalele în adâncuri să facem dragoste până o să ne usture sub piele o să înflorească lichidul acela alb curat precum izvorul din care bea noaptea antilopa gnu! supraviețuire urbană distribuția furiei este gaussiană patimile dospesc într-un pahar berzelius o să-mi fac semn pe braț un astru personal complice la năpârlirea
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
infectează. Stai aici cu piciorul întins. Ai avut noroc că nu este cel operat. - De ce? a întrebat el curios, în timp ce se întindea pe canapea. - Loviturile pot provoca apă la genunchi, pe scurt... E cam proaspătă rana! Vezi că o să te usture puțin... Nu erai departe când s-a întâmplat... El nu a răspuns. Și ca să scape de explicații, a reclamat usturime și dureri. Nu a fost crezut. A citit asta în privirea aruncată scurt de ea în ochii săi. Nici Anca
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
și i se lipiseră curelele de cauciuc de tâmple. Am încercat să -i scoatem masca cât mai ușor, da' săracu' a-nceput să urle de usturime. Am scos din geantă un bidon cu apă de i-am spălat rănile. Îl ustura și mai rău. Nea Titi zice „Lasă, Chiriac, că poate-ți rămân urechile mai mici.” Urecheatu' vroia să râdă dar nu putea, că-l ustura pilea arsă de pe față. Mitu era mai dolofan, mai bucălat. Suflu' exploziei nu l-a
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
usturime. Am scos din geantă un bidon cu apă de i-am spălat rănile. Îl ustura și mai rău. Nea Titi zice „Lasă, Chiriac, că poate-ți rămân urechile mai mici.” Urecheatu' vroia să râdă dar nu putea, că-l ustura pilea arsă de pe față. Mitu era mai dolofan, mai bucălat. Suflu' exploziei nu l-a trântit, dar în fugă s-a-mpiedicat și-a căzut în barbă. Era julit de ziceai că s-a dus la bărbier și bărbieru' era orb. „Cum
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
pe-o conservă, se mai cutremură, mai dă câte-un vânt... . Acu' a strănutat un pic.” Am tăcut. Parcă mă mai oprisem din tremurat. Ne-am ghemuit toți patru, ne-am scos haleala și-am mâncat. Pe Chiriac tot îl ustura, se strânsese pielea pe față și nu putea mesteca mâncarea. Mitu și-a scos din geantă o cremă, de se dădea cu ea pe mâini. A luat frumos o mână de cremă și l-a dat pe ăsta, pe arsuri
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
a făcut? - Zice „ Bă, țigane, tu vrei să mă omori înainte de vreme! Ia, dă ceasu' ăla! Da' stai cu ochii pe el, de parcă ai lucra la radio și dai ora ezactă.” „Exactă, bre, nu ezactă” „ Urecheatule, da' nu te mai ustură urechile, altă treabă n-ai, decât să mă înveți pe mine să vorbesc. Ia uite, domnule, cine se dă citit! Țigane, dă ceasu' că n-am glumit.” „Na, bre, ia-l!” „Da', de unde-l ai?” „Din târg.” „Bun, dacă era
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
se dezinfectează și își pune un bandaj... Peste o săptămână, rană a copt și a făcut puroi și se sparge.. Rană e suprainfectata. Avem nevoie de a da jos bandajul care s-a dovedit nefolositor, să dezinfectam rană (și deseori ustura și doare)..., să lăsăm să se vindece, să se formeze o cicatrice în timp. Clientul vine deseori în criză..., cu rană suprainfectata de ani de zile (din copilărie)..., după ce a încercat să o bandajeze fără să o curețe. Rană e
PSIHOTERAPIA – O SOLUŢIE PENTRU STRESUL OMULUI MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356116_a_357445]
-
umple cu sinele răsucite palme răsucită inimă tropotul lumii mă atinge mă varsă în chiupul tăcerii ------------------- încerc să-mi spun să mă întorc din veșmântul tristeții și uite cum umplu seara amfora când ochii pleoapa și-o strâng și irisul ustură lacrimi sărate prea sărate pentru întoarceri -------------------- când râd spuma laptelui matern îmi umple gândul cartea o închid o deschid printre file mă privesc furișarea e ca un șut alunecos între coastele verbului a fi și acum știu că viața e
AUD PĂSĂRILE CUM ÎŞI CHEAMĂ PUII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369098_a_370427]
-
cunoaște și aceste detalii. Știe pe derost fiecare centimetru pătrat din zidul de mai bine de cinci palme grosime. Ar trebui să se simtă confortabil, dar ea caută și, nu stie ce sau pe cine. Sub mănușile fastuoase, pielea palmelor ustura, crapă, zemuișete că o rășina lichidă. Părul femeii este stacojiu și îi ajunge pe umeri. Ea simte șuvițele. Reci. Fără textura, ca și cum ar fi moarte, nu i-ar mai aparține. Palmele! Ascunse în mănuși că de opereta, palmele Mărținei ard
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
umflă că balonul de spumă, femeia devine fragilă. Culorile și formele lucrurilor pe care le privește, în raclele lor de lemn ciupit de cârii și tratat cu produse de sinteză, sunt acolo. Palpabile. Ochii răniți de sarea din lacrimi o ustura. Rimelul i se scurge, i se duce în picuri cenușii pe fata îngustă și palida. Până azi, Mărțina Herseni a fost ceea ce numim îndeobște, o țipă independența, nu feministă în adevăratul sens al cuvântului, pentru că îi repugna că taman ea
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
găsește telefonul în buzunarul de la piept,dar și el a trecut spre neființă. Și tot de la airbag. - Trebuie să mă duc după ajutoare. Nu-ți face griji,o să mă-ntorc destul de repede. Nici eu nu sunt prea teafăr,genunchii mă ustură îngrozitor,mai mult mă târăsc ,dar sunt cu mult mai bine decât el. Nu suntem foarte departe de locul din care-am decolat ,cel mult două sute de metri, în condiții normale îi faci într-un minut. Dar în condiții anormale
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
și nici succesul așteptat. Trebuie să iei viața direct în piept. Și dacă nu poți să iei viața,măcar să iei peretele ! M-agăț încet,încet de buruienile crescute liber și nestingherite. Nu sunt deloc prietenoase,simt mâinile înroșite ,genunchii mă ustură îngrozitor, dar dacă vrei să ai succes e musai să te lupți. Aștepți degeaba para mălăiață ! Dracula nu mai e atât de supărat pe mine, căci până la urmă reușesc și sunt la marginea șoselei. Trebuia să-mi fac o poză
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
Ilustrație: PAPĂ GERANIUM, Luminița Șerbănescu, Ottawa, Canada AUDITORIUM Între luminile scenei și intrarea întunecată a dimineții, între țocurile rochiei și zgomotul mătăsos al catifelei încercate de greutate, între vorba privită și pulsul grădinii de nicotină, Acum, în final, ne ustura palmele, avem de consolidat peretele exterior al imaginii -o lungă tentativă de apreciere pentru nopțile cu luna plină. FRAZĂ De fiecare dată când repeta această frază, i se părea că lumea se oprește pentru a-l asculta pe cel ce
LEXEME de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369469_a_370798]
-
mângâiate de umbra ciupercii cu acoperiș din stuf. Pământul își urma traseul său în Univers, așa că și umbra își schimba locul, lăsând zone neprotejate pe corpul noilor turiste, iar pielea expusă nemilosului soare începu să frigă, să strângă și să usture, așa că s-au hotărât să scurteze prima vizită de plajă cu intenția de a reveni după-amiază, când căldura era mai suportabilă. Garsoniera avea în hol aer condiționat, de unde se împrăștia o climă răcoroasă și reconfortantă. Tot pe holul care era
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
buruiană spurcată, și parcă am văzut maldărul ăla de paie că mă întrebam cum de-a rămas de la balotat, tocmai adunasem palmele pumn la gură, să nu mi se stingă chibritul, că mergeam cu ușa deschisă, era cald de mă ustura pielea de la sudoare, aveam fața numai brazde albe, praf și urme de transpirație, și când să frec bățul de cutie roata din față, din dreapta, parcă a trecut peste ceva ca un câine, da’ era în paie, până să mă aplec
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
1115 din 19 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Un pistil într-un mojar ți-era pumnul dur lovind mărunt și des în sufletu-mi docil... îmi acopeream cu mâinile durerile ca un copil și mă duceam la școală oricât mă usturau zgârieturile supurând prin ciorapi la fiecare răscruce voiam să fug și mă uitam prelung spre-un drum firav care putea duce altundeva dar mi-aminteam mereu că-ți aparțin și mă grăbeam s-ajung unde trebuia nici azi nu știu
UNDE-I IUBIREA? de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347229_a_348558]