349 matches
-
utilităților, nici cardina-litatea lor, chiar dacă aceste le sunt proprietățile cele mai admise. O manieră alternativă de a trata problema consistă în a supune evaluările individuale unui criteriu unic și obiectiv, cum ar fi banii. A doua chestiune provocată de abordarea utilitaristă privește ansamblul pe care tre-buie să se facă calculul de agregare. Această chestiune pune probleme de frontieră, de spa-țiu, trebuind să știm, bunăoară, dacă animalele trebuie incluse în ansamblul ființelor (Singer), dar e și o chestiune de timp: trebuie, de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ca fiind la originea teoriilor privind justiția socială. Mai precis, utilitarismul lui Bentham definește o societate justă ca fiind cea care maximizează gradul de fericire pentru cel mai mare număr de oameni. Variantele ulterioare nu fac decît să confirme concepția utilitaristă. Totuși, dimensiunea echității nu este luată în seamă, decît odată cu teoriile justiției sociale. 4.1.3.1. Invidie, eficacitate și normă de justiție Un prim ansamblu de teorii situează noțiunea de invidie în centrul conceptului de echitate și justiție socială
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fost corect aplicată (Rawls). Procedura pură nu asigură dreptatea rezultatului, decît prin punerea în operă a pro-cedurii, căci nici un criteriu independent nu permite evaluarea justiției rezultatului. Teoria lui Harsanyi se înscrie într-o perspectivă deontologică, dar conservă totuși o dimensiune utilitaristă. Referindu-se la criteriul celei mai mari fericiri pentru cel mai mare număr de oameni posibil ca normă etică de referință, el utilizează avansurile tehnice din lucrările lui von Neuman și Morgenstern și propune maximizarea unei funcții de bunăstare socială
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
demersului individualist, acesta ridică, totuși, o chestiune esențială și ineluctabilă. Paradigma individualistă a devenit larg dominantă în sînul științelor sociale, începînd cu anii '70, sub numele de "teoria alegerilor raționale". Este vorba de o generalizare a analizei economice, a normativității utilitariste, ce afectează nu numai economia politică ci, în egală măsură, și politologia, sociologia, filosofia politică și, într-o mai mică măsură, istoria și antropologia. Cei mai cunoscuți autori în acest sens sunt Hayek, Rawls, Nozick, Boudon, Bourdieu, Crozier. Ideea centrală
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ca raționale, și că este posibil a deduce forma raportului social din interesele și rațiunile indivizilor. Acestui demers, care este unul totodată normativ și strict cognitiv, i se pot aduce patru serii de critici, după cum urmează: 1. Esența explicațiilor individualiste utilitariste este, pur și simplu, o tautologie. Nu ni se spune nimic altceva decît faptul că actorii sociali acționează în funcție de propriile preferințe și că ei preferă ceea ce preferă. 2. Atunci cînd explicația nu este pur formală și tautologică, ea suferă de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Înțelegerii sale - grija pentru propria fericire, cea a familiei sale, prietenilor săi și a țării sale (Smith, 1759/1976, p. 386ă. Abordările moderne ale eticii Îi aduc În prim-plan pe Jeremy Bentham și John Stuart Mill, adepți ai teoriei utilitariste, prin care o acțiune se justifică prin binele și nu prin răul pe care ar putea să Îl producă. Din același registru, Immanuel Kant susține conceptul de etică deontologică, a ceea ce trebuie făcut, și cultul datoriei, prin care promovează În
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
căi de a rezolva dilema etică respectivă? 2. Ce drepturi sunt afectate în situația respectivă? 3. Ce datorii trebuie să îndeplinească managerul în situația dată? 4. Poate să fie evitat conflictul datoriilor? Prin ce căi? Planul de acțiune al eticii utilitariste 1. Care indivizi sau grupuri de indivizi vor obține beneficii în diferitele moduri de rezolvare a dilemei etice respective? 2. În ce măsură? 3. Care indivizi sau grupuri de indivizi vor suferi sau vor fi supuși unor riscuri în diferitele căi de
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Epure Marcel () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_913]
-
porțiuni ale unui discurs virtual complet, astfel Încît receptorul, chiar dacă știe că trebuie să conteze pe o exprimare oblică, poate fi Încă derutat de o omisiune sau inversiune intervenită În regiuni socotite inofensive." Cu o Îndelungată argumentare, de data asta utilitaristă și bazată pe cifre, În Modestă propunere pentru a-i Împiedica pe copiii oamenilor săraci din Irlanda să devină o povară pentru părinții și țara lor, Jonathan Swift, aglomerează argumente economice și financiare În favoarea salvării Irlandei de pauperism și cerșetorie
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
piață. În ciuda faptului că postulatele lui Hobbes despre natura umană nu sunt prea binevoitoare, iar "concluziile sale politice sunt neliberale"100, Macpherson consideră că autorul Leviathan-ului este fondatorul uneia din cele două versiuni ale individualismului liberal, și anume al celei utilitariste sau benthamiene. Locke și puritanismul sunt la originea celeilalte versiuni, care caută să limiteze logica utilității prin considerente de natură subiectivă. Macpherson a văzut în amândouă doctrine afirmarea nevoilor, aspirațiilor și capacităților omului modern, înțeles în primul și în primul
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
presupoziția fundamentală a lui Hobbes. Distincția dintre starea naturală originală și starea naturală decăzută nu modifică mecanismul contractului social, atâta vreme cât "paradisul [a fost] pierdut"80. Faptul că omul natural are simțul moralității și este sociabil nu schimbă nimic din logica utilitaristă a asocierii prin alegere rațională. Când oamenii sunt angajați într-o luptă radicală unii împotriva celorlalți, moralitatea trece într-un plan secundar: starea de război este cea mai bună dovadă că, în forul intim, voința omului se revoltă împotriva legii
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
să-și asume un asemenea proiect public de schimbare a politicilor de dezvoltare. Din ce în ce mai mulți intelectuali, de la oamenii de știință la filosofi, se situează pe poziții critice și remarcă abordarea unilaterală dominantă în diversele politici publice, bazată exclusiv pe calcule utilitariste și de eficiență economică și propun o altă perspectivă, bazată pe luarea în considerarea a capacității de suportabilitate a planetei. Încă de la sfârșitul anilor '60, simultan cu identificarea unor cazuri flagrante de poluare industruială sau de distrugere intenționată a unor
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
durabilă, propune reconsiderarea modelului tradițional de creștere economică bazat pe exploatarea resurselor naturale și orientat spre obținerea de profit. Dezvoltarea este concepută tridimensional, ca interacțiune dinamică între economie, societate și mediu. Este adusă în discuție problema dreptății între generații. • Tendința utilitaristă în etică, începând cu Bentham, duce la punerea în discuție a aspectelor ce țin de drepturile animalelor. Și animalele pot suferi, prin urmare, apar probleme morale. La dezbatere participă nu doar eticieni, ci și filosofi ai minții sau filosofi ai
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
aspect fundamental. Reținem pentru moment teza potrivit căreia etica mediului nu este etică aplicată nici în sensul identificării unui nou domeniu al activităților umane (așa este etica afacerilor, aplicată în întreprinderi), nici în sensul specializării sectoriale (așa cum bioetica aplică morala, utilitaristă sau deontologică, la unele probleme ale dezvoltării tehnologice). În ce constă atunci schimbarea teoretică fundamentală pe care o propune etica mediului și care sunt consecințele teoretice ale acestei schimbări?18 Etica mediului este o cercetare care vizează determinarea condițiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
termen lung. Argumentul a fost folosit pe scară largă în dezbaterea privind biodiversitatea și cazurile de specii aflate în pericol de dispariție. Într-una din formulările cele mai des întâlnite ale argumentului este explicit asumat și un criteriu de sorginte utilitaristă: chiar dacă nu știm acum ce folos putem avea de pe urma unei specii, să o lăsăm să dispară ar însemna să eliminăm definitiv posibilitatea de a afla acest lucru în viitor și de a beneficia de eventualele foloase aduse de existența acestei
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
egală în raport cu diversele efecte posibile, fie acestea chiar contrare intențiilor inițiale. Astfel, revenind la cazul dispariției speciilor, voi considera că este rezonabil să susținem că dacă suntem ignoranți, atunci nu știm care vor fi consecințele dispariției unei specii. Din perspectiva utilitaristă asumată de Sober, s-ar putea ca dispariția unei specii să fie bună pentru noi sau să ne dăuneze. Ambele posibilități sunt deschise. Atunci, ce facem în acest caz, ce decizie este rezonabilă? Dacă vom acționa astfel încât vom produce prejudicii
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
presupoziții teoretice care sunt descifrabile într-un orizont de așteptare specific holismului. Bunăoară, observă Sober 108, extinderea sferei moralității prin cuprinderea altor organisme decât omul, adică așa-numita eliberare a animalelor, nu ar echivala decât cu o extindere a eticii utilitariste tradiționale astfel încât să se țină seama și de binele unor indivizi din alte specii. Apărătorii tezei eliberării animalelor nu ar face nimic altceva decât să susțină că suferința este un lucru rău pentru orice individ care poate suferi. Așadar, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
contrare, iar consecințele practice sunt cu atât mai divergente, chiar opuse. Mă întorc la un susținător tipic al holismului etic, Callicott 110. Acesta pornește de la utilitarismul lui Bentham și de la criteriul suferinței pentru a arăta limitele unei asemenea abordări. Teoria utilitaristă a lui Bentham, care stă la baza tezei eliberării animalelor, așa cum a formulat-o Singer, este reducționistă și individualistă. Ca alternativă, pornind de la land ethic a lui Aldo Leopold, așa cum am precizat deja mai sus, Callicott propune o etică holistă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pe de altă parte, acceptăm că demnitatea inerentă nu are grade, atunci rezultă că trebuie promovat binele fiecărei specii, fără diferențieri. Taylor menționează mai multe asemenea principii care ar asigura un arbitraj echitabil și care nu ar fi de sorginte utilitaristă: • principiul autoapărării; • principiul proporționalității; • principiul daunei minime; • principiul dreptății distributive; • principiul dreptății restitutive. Scopul unui asemenea demers, arată Taylor, nu este un calcul al consecințelor pentru a costata care anume sunt consecințele mai puțin negative ale unei acțiuni sau ale
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ce crede în anumite norme va acționa corect din punctul lui de vedere. Apare astfel ideea de a trăi conform unui model etic. Dar cele mai mari avantaje explicative în raport cu evaluarea semnificației etice a unor diverse comportamente le are teoria utilitaristă. Singer ajunge la un utilitarism minimalist care admite universalizarea eticii pornind de la anumite interese universalizabile, aș spune eu. În filosofia morală contemporană perspectiva utilitaristă domină în diversele încercări de extindere sau de aplicare a eticii și era de așteptat ca
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
cele mai mari avantaje explicative în raport cu evaluarea semnificației etice a unor diverse comportamente le are teoria utilitaristă. Singer ajunge la un utilitarism minimalist care admite universalizarea eticii pornind de la anumite interese universalizabile, aș spune eu. În filosofia morală contemporană perspectiva utilitaristă domină în diversele încercări de extindere sau de aplicare a eticii și era de așteptat ca și etica mediului să apeleze la rezolvarea utilitaristă a problemelor sale. S-a formulat însă argumentul că, prin natura lor, problemele de mediu cer
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
admite universalizarea eticii pornind de la anumite interese universalizabile, aș spune eu. În filosofia morală contemporană perspectiva utilitaristă domină în diversele încercări de extindere sau de aplicare a eticii și era de așteptat ca și etica mediului să apeleze la rezolvarea utilitaristă a problemelor sale. S-a formulat însă argumentul că, prin natura lor, problemele de mediu cer o nouă etică, aflată în relație de ruptură cu teoriile tradiționale occidentale, incapabile să le rezolve, de vreme ce aceste teorii consideră că doar ființele umane
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
moral, atunci acceptăm că putem deosebi între tratamente bune sau rele față de acel individ, dar mai cu seamă, înseamnă că îi acordăm o demnitate morală, ceea ce presupune că nu putem acționa oricum pentru a obține beneficii pentru alții. Din perspectivă utilitaristă acțiunile corecte trebuie să maximizeze beneficiile ori fericirea, pe când cele rele produc daune. Nici o acțiune nu este în principiu sau intrinsec greșită sau rea, împrejurările sunt acelea care o justifică. În opoziție cu punctul de vedere utilitarist, putem considera că
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
În acest sens, este rezonabil să susținem că moartea unui individ fericit nu poate fi contrabalansată prin nașterea unui alt individ fericit. În acest fel, prin utilitarismul preferențial, sunt evitate unele consecințe, inacceptabile la nivel individual, derivate într-o teorie utilitaristă centrată pe maximizarea bunăstării sociale. 2.2. Drepturi sau datorii? Constituirea temei drepturilor animalelor ca subiect filosofic a fost deosebit de dificilă întrucât tradiția filosofică elimina de la bun început posibilitatea unor asemenea interogații sau, în cazul în care ele erau enunțate
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
după cum diferite pot fi și temeiurile invocate, de unde rezultă că pot apărea susțineri diferite la autori diferiți, chiar contradicții. Un caz de specificare a datoriei directe poate fi cel al tigrilor siberieni, după cum temeiuri pentru datorii directe găsim în teoriile utilitariste elaborate în legătură cu unele concepte precum cruzimea sau bunătatea. O a doua distincție propusă de Regan în contextul dezbaterii despre drepturile animalelor este aceea dintre agent moral și pacient moral, distincție care ar duce la o nouă înțelegere a relațiilor morale
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fericită, respectiv, mai puțin plăcută sau mai puțin fericită. Similar, preferințele elevate ale unei persoane nu îi asigură o valoare intrinsecă mai mare. Valoarea intrinsecă este diferită de, ireductibilă la și incomensurabilă cu valorile individuale ale experiențelor. Regan respinge concepția utilitaristă după care agenții morali sunt simple receptacule pentru ceea ce are valoare intrinsecă pe baza postulatului intrinsicalist că indivizii în sine au valoare. Din perspectivă utilitaristă are valoare ceea ce este receptat, așa cum ar fi plăcerile, nu și cel ce receptează, adică
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]