347 matches
-
politica pe baza unui proiect teoretic anterior, ci pe baza desfășurării și efectelor ei actuale. Analiza și acțiunea politică nu sînt orientate de ceea ce ar trebui să fie lumea, ci de ceea ce este ea. Realismul are astfel o puternică înclinație utilitaristă și empiristă.2 El nu dă atenție posibilelor schimbări ale intereselor actorilor, ci le ia drept constante. Politica trebuie să se adapteze intereselor date, nu să se bazeze pe presupunerea greșită că ele pot fi schimbate. Carr a preluat faimosul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
într-o teorie științifică, statutul principiilor diplomatice tradiționale nu mai era clar. Realismul s-a divizat în trei arii principale: una îi includea pe cei care continuau programul behavioralist fără mari modificări, deși se îndreptau din ce în ce mai mult către teoria economică utilitaristă. Acestora li se opuneau tradiționaliștii, reprezentați în principal de școala engleză a relațiilor interna-ționale, care studiau această disciplină ca istorie a societății internaționale și a expansiunii ei, printr-o analiză a normelor sale. A treia arie cuprindea orientarea de mijloc
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
preferințele individuale trebuie să fie asumate și trebuie menținute constante. La nivel individual, așa-numitul efect invizibil al pieței trebuie luat de bun din punct de vedere teoretic și menținut constant, pentru a explica comportamentul individual. Cu alte cuvinte, alegerile utilitariste și analiza waltziană a pieței sînt pur și simplu două aspecte ale aceleiași abordări. Dacă structuralismul este definit la nivel de cauzalitate, atunci partea sistemică a teoriei neoclasice ar putea fi numită structuralistă, deși structura mai degrabă li-mitează acțiunile posibile
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sistemului. O nouă ordine internațională liberală va fi posibilă abia cu Pax Americana, după 1945. Pornind de la considerațiile istorice, Gilpin generalizează și stabilește factorii ce influențează structura de motivații a actorilor și, prin aceasta, stabilitatea sistemului internațional. În teoria sa utilitaristă asupra războiului, instabilitatea apare ori de cîte ori un stat apreciază că o astfel de situație îi va aduce beneficii. Această apreciere este influențată de schimbările intervenite în transporturi și comunicații, în tehnologia militară și de factorii demografici și economici
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a doua dezbateri s-au ciocnit nu doar două versiuni ale întreprinderii științifice, ci și două versiuni ale realismului (vezi Walker 1987). Pentru adepții "subtilității continentale" și ai vicleniei lui Niccolò Machiavelli, realismul derivă din cunoașterea practică și din rațiunea utilitaristă. Pentru ceilalți, inspirați mai mult din așa-zisa viziune mecanică asupra lumii a lui Thomas Hobbes (vezi Vincent 1981; Bartelson 1996; dar și Navari 1982), realismul trebuia să fie înțeles în termeni de știință verificabilă. Inginerul social, atît de disprețuit
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
metateoretic. A doua orientare, cea neopozitivistă, provine din dublul refuz de a integra analiza empirică într-o dezbatere etică și de a o întemeia pe fundamente metafizice (deși behavioralismul în relațiile internaționale se bazează cel mai adesea pe unele fundamente utilitariste). Aici, cea de-a doua dezbatere din disciplina relațiilor internaționale pare a fi paradigmatică, unde naturalismului i s-a opus disciplina clasică a relațiilor internaționale, care minimaliza posibilitatea găsirii unor legi empirice și dorea să mențină disciplina în cadrul unor preocupări
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în timpul dezbaterilor metateoretice din ultimii ani. Nu că n-ar mai exista realiști. Sînt destui, dar sub forma unor curioase figuri unidimensionale: ca puri materialiști în relațiile internaționale waltziene și economia politică internațională antiwaltziană; ca teoreticieni ai jocurilor, cu asumpții utilitariste asupra cîștigului relativ, ca teoreticieni normativi sceptici, în special în școala engleză (vezi însă și Nardin 1983) sau ca istorici ai diplomației, aflați în legătură cu establishment-ul politicii externe. De aceea, încercarea lui Kenneth Waltz de a ralia partea esențială a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fi etalate cu scopul de a constitui o ofertă cu funcționalități unice pe piață. Competitivitatea societății economice depinde doar de competențele sale fundamentale. Aceste trei curente ale abordării cognitive sunt net diferite de modelul economic neoclasic. Ele resping ipoteza raționalității utilitariste fondată pe calculul de maximizare și adoptă noțiunea de raționalitate procedurală în analiza comportamentului organizațional și al luării deciziei. Ele se disting de abordările disciplinare ale guvernanței prin concepția lor, bazată pe crearea și repartizarea valorii (dinamic contra static) și
PERFORMANŢA GRUPURILOR. Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
-lea, Comenius (1592-1670); câteva din lucrările acestuia tatăl ei Michel le tradusese din engleză în franceză și ea le citise în timpul adolescenței. Tonul satiric al lui Comenius despre labirintul legăturilor umane care mai târziu a devenit baza pentru filosofia lui utilitaristă asupra educației, au impresionat-o. În ultimă instanță, a văzut propria ei lume ancestrală flamandă, începând cu Renașterea, în acești termeni uimitori descâlcind labirintul secretelor familiale și al personalităților stângace. Trilogia neterminată a lui Yourcenar, produsul ultimelor ei decenii de
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cele privind realismul lui Masaryk. Atît cît poate fi judecat, procedeul pare să fie eficace: ODS-ul se află, chiar de la crearea lui, în frunte, conform tuturor sondajelor, care demonstrează că popularitatea lui V. Klaus nu se dezminte, în ciuda manierei utilitariste și expeditive cu care a reglat problemele cu Slovacia. Profilul militanților ODS-ului exprimă o trăsătură constantă: este vorba de oameni noi, care sub regimul precedent s-au dedicat sferei private asigurîndu-și reușita profesională: Vaclav Klaus era unul dintre cei
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
capacitate-competență. Constatăm că, din asocierea celor două orientări, cel puțin trei consecințe inerente ale conceptului de competență se conturează, pentru practica educațională, însă mai ales în sens sociologic: orientează puternic finalitățile școlare către viața reală și răspunde dorințelor imediate (concepția utilitaristă a școlii), arată problema descompunerii și detalierii cunoștințelor necesare, întărește dimensiunea educativă, abordarea morală a intervenției școlare prin responsabilizare și motivare a educaților. Compensând pe linia umanistă menționată a educației, pedagogii care au analizat nevoia de azi a paradigmei priorității
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de care se vorbește astăzi (vezi Inglehart, 1997). Dacă am încerca un paralelism, conștiința comunității de origine s-ar apropia prin caracteristici de ceea ce numim valori tradiționale, cea de limbă, de ceea ce numim valori moderne iar cea de destin, deși utilitaristă și raționalistă, de cele postmoderne prin ideea participării civice 20 și a autoîmplinirii destinului comunității. 4.4. Filosofie noologică. Matricea stilistică și spațiul mioritic Ideea identității se regăsește la Blaga, în cadrul filosofiei stilului înțeles ca fenomen dominant al culturii. Teoria
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ajuns în America au revenit înspre comunitatea religioasă din care făceau parte. Deci, au redescoperit acest lucru, comun multor grupuri etnice în America. S. A.: Este ceea ce Tocqueville a descris și analizat în cartea s-a despre democrația în America: dimensiunea utilitaristă și comunitară a unei instituții asociate preponderent cu viața de Apoi și pregătirea ei pe pământ. În condițiile în care unele dintre funcțiile origin-are ale Bisericii au fost absorbite treptat de instituțiile statului în țările de origine ale celor care
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
a lui Blaga și cu cît se dezvăluie, cu atît se adîncește în sine. Am început cu omul, care nu se mai cunoaște pe sine, cel de dinăuntru, a uitat de divinitatea lăuntrică, risipindu-se într-o exterioritate pragmatică și utilitaristă. Ne-am creat un alter-ego în care investim mai toate energiile, timpul etc., un daimon egoist și materialist, pe care îl hrănim cu resursele cu care am fost creați. Acesta este Antichristul: răutatea din noi, care ne-a devenit imagine
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Junimea, Iași, 2012 * Omeconomia, Ed. Junimea, Iași, 2012 * Teomeconomia, Ed. Junimea, Iași, 2013 * Politici economice (coord.), Iași, Ed. Institutul European, 2014 * Fericitor, Ed. Junimea, Iași, 2014 Cine privește în afară visează; Cine privește înlăuntru se trezește. Carl Jung Introducere Economia utilitaristă, sau marginalistă, este un bun exemplu de economie hylotropică (de la hyle -"materie" și protein "a merge înspre"). Deci este o școală de gîndire ce conduce activitatea economică în jos, spre materie, caracterizată deci de materialism, egoism, mercantilism și cantitativism, "virtuți
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ca aceasta nimeni nu are, căci este de la Tatăl. Cine are urechi de auzit să audă! Se cuvine să aduc calde mulțumiri tuturor celor care au contribuit, într-un fel sau altul, la apariția acestei cărți. Autorul Capitolul 1 ECONOMIA UTILITARISTĂ SAU HYLOTROPICĂ 1.1. Originile analizei utilității marginale În a doua jumătate a secolului al XIX-lea se căutau "legi" sau cel puțin constante în domeniul economic. S-a analizat creșterea productivității prin adăugarea sau reducerea unităților de factori utilizate
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
adusă la producție, prezumată fiind o situație de echilibru al pieței. Aplicarea principiului marginalist la analiza procesului productiv pune accentul pe contribuția marginală, deci a ultimei unități de muncă și capital utilizate productiv. Această teorie își are rădăcinile în filosofia utilitaristă, reprezentată de Jeremy Bentham și alții, în calculul matematic al probabilităților și din observații asupra economiei reale. Formularea matematică a acestei idei îi poate fi atribuită lui Daniel Bernouilli (sec. al XVIII-lea). Bentham a abordat analiza utilității marginale plecînd
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Bentham și alții, în calculul matematic al probabilităților și din observații asupra economiei reale. Formularea matematică a acestei idei îi poate fi atribuită lui Daniel Bernouilli (sec. al XVIII-lea). Bentham a abordat analiza utilității marginale plecînd de la concepția sa utilitaristă. El lansează ideea că utilitatea oricărui supliment de bogăție scade pe măsură ce crește cantitatea totală de bogăție. În lucrarea Introduction to the Principles of Morals and Legislation, autorul amintit definește utilitatea ca fiind o "proprietate a unui obiect oarecare prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
satisfacție egală cu cea obținută de un alt individ grație unei ultime tranșe achiziționate din același bun, Contribuțiile lui Gossen la analiza utilității marginale le vor permite lui Jevons, Leon Walras și lui Carl Menger, considerați astăzi drept întemeietorii școlii utilitariste, să introducă aceste principii în teoria economică. Totuși, cei trei și-au desfășurat cercetările în mod independent. Jevons evoluează în cadrul ricardian, încercînd să-i adapteze acestuia concepția utilitaristă a calculului infinite zimal al plăcerilor și durerilor, exprimîndu-se în termeni matematici
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Jevons, Leon Walras și lui Carl Menger, considerați astăzi drept întemeietorii școlii utilitariste, să introducă aceste principii în teoria economică. Totuși, cei trei și-au desfășurat cercetările în mod independent. Jevons evoluează în cadrul ricardian, încercînd să-i adapteze acestuia concepția utilitaristă a calculului infinite zimal al plăcerilor și durerilor, exprimîndu-se în termeni matematici, cu ajutorul cărora încearcă să stabilească relații între principalele variabile economice. Leon Walras, elvețian de origine franceză, este mai radical, deoarece învățase de la tatăl său matematician că economia este
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
sunt cuantificabile, ceea ce permite acestor autori și discipolilor lor să genereze o abordare axiomatică a analizei economice, plecînd nota bene! de la un raționament ipotetic, de la o presupoziție bazată pe axio me discutabile. Spre deosebire, Menger nu este nici partizanul filosofiei utilitariste, nici un adept înfocat al matematicilor în economie. El își fondează propria teorie a valorii pe baza observațiilor și a experienței. Abordarea sa este una psihologică. El nu-și mai propune, ca Walras, să elaboreze un sistem cuprinzător, ci doar să
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
fapt, costurile unora sunt veniturile altora, iar problema repartiției ține și de prețul factorilor de producție, distincția dintre aceștia pierzînd din importanță. În sistemul ricardian, toate valorile de schimb puteau fi exprimate printr-un etalon comun al valorii. În școala utilitaristă, acesta dispare, din moment ce valorile se modifică tot timpul. De aceea se recurge la unele ipoteze, cum ar fi aceea că valorile de schimb pot fi aduse totuși la un numitor comun, un etalon pur fictiv și că toți agenții, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
deci nu pot fi comparate, ci doar cel mult clasificate. Aceștia consideră că la baza formării evaluărilor și a valorii bunurilor stau factori de natură psihologică, bazați pe experiență și pe "introspecție". În acest timp, adepții utilizării matematicilor în analiza utilitaristă consideră că numai așa se poate ajunge la rezultate palpabile și credibile. Diferențele dintre diferitele școli marginaliste sunt deci în principal de natură metodologică. 1.2. Fondul marginalismului utilitarist Dintre cele trei versiuni originale ale analizei utilității marginale probabil că
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
clasică este cea a lui Jevons. Lucrarea sa principală este The Theory of Political Economy, apărută la Londra în 1871. Avîndu-i ca înaintemergători pe Richard Jennings, David Hartley și James Mill, potrivit cărora ideile decurg din senzații, și fidel epistemologiei utilitariste, Jevons subli niază relația dintre plăceri, evaluări și dorințe pe de o parte, și acțiunea sau schimbul pe de alta. Pentru el, influența muncii durează până cînd oboseala inerentă depășește satisfacția obținută prin remunerarea muncii. Maximizarea fericirii are loc prin
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
aplică analiza utilității marginale la studiul prețurilor și al costurilor de producție, al proceselor de repartiție și al alocării resurselor rare, al problemelor economiei concurențiale, al politicilor economice și al relațiilor economice internaționale. Lor le lipsește analiza principiilor unei psihologii utilitariste, neglijează conceptul de dezutilitate ș.a. Bohm-Bawerk îl critică pe Marshall deoarece explica valoarea muncii cu ajutorul principiului producti vității marginale. Metoda marginalistă rămîne pentru austrieci principiul unic, prin care explică inclusiv costurile de producție, excepție făcînd, cum am arătat, Alfred Marshall
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]