268 matches
-
explicare a felului în care agenții ar trebui s] delibereze atunci cand selecteaz] o opțiune. Faptă îndr]gostitului poate fi justificat] prin promovarea fericirii umane, caz în care utilitaristul ar fi îndrept]țiț în alegerea să. Dar aceasta nu înseamn] c] utilitaristul se așteapt] că îndr]gostiții s] își selecteze și s] își monitorizeze avansurile referindu-se la acest scop abstract. Protestul adepților teoriei non consecințialismului fâț] de acest r]spuns const] în negarea faptului c] el este valabil pentru oponenții lor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Admițând c] teoria consecințelor este una a justific]rii, nu a deliber]rii, ce diferenț] se face - în politica deliberativ] - prin faptul de a fi adept al teoriei consecințelor? S] presupunem c] îndr]gostitul din exemplul lui Austin ar deveni utilitarist. Ce fel de politic] ar adopta, știind c], în fiecare acțiune întreprins], nu va apela la avantajele și dezavantajele utilitarismului? R]spunsul oferit de adepții consecințialismului din zilele noastre este motivat de observația din ultimul subcapitol, si anume c] opțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
are posibilitatea de a filtra totul prin propriul s] sistem de preferințe și interese și de a alege între mai multe teorii specifice ale binelui, iar în al doilea rând faptul c] se adreseaz] tuturor oamenilor în mod imparțial. Teoria utilitarist] subliniaz] ideea c] un lucru bun trebuie s] serveasc] unei anumite persoane și într-un anume fel. „Utilitatea”, în înțelesul cel mai general al termenului, se refer] la ceea ce este „folositor”. O intrebare justificat] ar fi de ce s] pretindem lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu o gândire sofisticat]. Imaginea unei mulțimi necontrolate de ușuratici în c]utare de pl]ceri nu este tocmai una încânt]toare. Asemenea imagini caricaturizate ar avea un efect filosofic cu mult mai puternic în cazul în care adepții hedonismului utilitarist ar susține ideea că oamenii s] îmbr]țișeze hedonismul, sau chiar mai mult, s] militeze pentru acest lucru în virtutea caracterului logic al teoriei pe care o promoveaz]. Cu toate acestea, imaginea de mai sus este o exagerare, ca toate imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
eseul s]u intitulat Utilitarismul. Exist] în mod evident și lucruri bune indiferent dac] sunt dorite sau nu de c]tre oameni, cum ar fi adev]rul, frumosul, iubirea sau prietenia. Exist], de asemenea, si un grup aparte, cel al „utilitariștilor idealiști”, profund influențați de operă Principia Ethica a lui G.E. Moore, care constituie elementul central al sistemului lor filosofic utilitarist ostentativ. Aceast] abordare întrunește cu atat mai puțin calit]țile unei doctrine morale credibile cu cât se detașeaz] mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu cât se detașeaz] mai mult de utilitarismul hedonist clasic și îmbr]țișeaz] idealul estetic, f]r] a ține cont dac] acest lucru este benefic sau nu ființei umane. Un r]spuns mai conving]tor la aceeasi provocare vine din partea „utilitariștilor materialiști”, care pun accent pe satisfacerea intereselor și mai puțin a unor simple preferințe. Și în cazul de fâț] asist]m la o convergent] a celor dou] modele filosofice; al doilea este subordonat celui dintâi în majoritatea cazurilor în care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lung și complicat. Ins] oricât de alambicat ar fi acest demers, concluzia final] este în concordant] cu ideea fundamental] de la care s-a pornit. Utilitatea este în strâns] leg]tur] cu caracterul folositor al lucrurilor, iar elementul central pe care utilitariștii materialiști se str]duiesc s] îl protejeze îl constituie resursele generale atât de necesare oric]rei acțiuni. Utilitarismul, oricare ar fi orientarea să, reprezint] înainte de toate un criteriu de analiz] a activit]ții publice, activitate care afecteaz] și alți indivizi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
potrivit opțiunilor proprii. Ins], în cazul utilitarismului materialist, efectul este mai puternic deoarece vorbim despre obligația de a urm]ri niște interese materiale fâț] de care este posibil s] nu avem nici o înclinație. Dincolo de aplicabilitatea să în sfera privat], doctrina utilitarist] se evidențiaz] cel mai pregnant în context public. Atunci cand acțiunile noastre îi afecteaz] pe cei din jur în diverse moduri, concluzia specific] utilitarismului care poate fi desprins] este aceea potrivit c]reia o acțiune corect] este cea care maximizeaz] utilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a gândurilor sale. Mai mult decât atât, interesele unor persoane diferite pot fi asem]n]toare la un moment dat, în timp ce preferințele, pl]cerile și durerile sunt bazate pe idiosincrazie, interesele materiale sunt uniformizate. Dup] cum am afirmat anterior, formula utilitarist] ne oblig] la însumarea utilit]ților individuale ale persoanelor implicate. Criticile aduse de-a lungul timpului au avut în vedere compararea utilit]ților care fac obiectul acestei însum]ri. Abord]rile recente pun accentul pe caracterul impersonal al reuniunii utilit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fac obiectul acestei însum]ri. Abord]rile recente pun accentul pe caracterul impersonal al reuniunii utilit]ților. În acest sens, un lucru util r]mane util, indiferent dac] ne aparține nou], rudelor noastre, vecinilor sau unor înfometați etiopieni. În perspectiva utilitarist], datoria individual] și cea colectiv] este independent] de identitatea și statutul personal precum și de obligațiile speciale care decurg din acestea. Prin urmare, conform acestui model de gândire, orice persoan] se poate substitui altei persoane. Deși aceast] imparțialitate este nepl]cut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r] eforturi inutile. Toate acestea reprezint] desigur câteva considerații pur întâmpl]toare și pragmatice. Într-o lume perfect] ele pot lipsi, dar în realitatea în care tr]im prezența lor se resimte puternic. Din acest motiv, este absolut justificat] ideea utilitarist] de a atribui îndatoriri speciale anumitor persoane și anumite proiecte altor persoane. În sens mai detaliat, aceste obligații speciale amintite mai sus nu reprezint] fundamente etice, ci aspecte derivate ale unor principii utilitariste mai generale. O alt] critic] la adresa utilitarismului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
între conceptul de egalitate și valoarea utilit]ții (egalitatea derivând din utilitate în sens pragmatic și empiric). O alt] întrebare este aceea dac] egalitatea trebuie obținut] printr-o redistribuire incorect] și radical] a bunurilor, prin inc]lcarea dreptului de proprietate. Utilitariștii recunosc importantă stabilit]ții și a siguranței nu numai în plan personal, ci și atunci când este vorba despre anticiparea consecințelor pe care acțiunile celorlalți le pot avea asupra noastr]. Prin urmare, avem dreptul de a ne opune redistribuirii radicale a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
politicilor publice. Teoria lui Bentham reprezint] un ghid etic și juridic, iar dac] lu]m în considerare volumul impresionant al scrierilor sale pe aceast] tem], este clar c] acestea se adreseaz] cu prec]dere funcționarilor publici și magistraților. În perspectiva utilitarist], intrebarea specific] este: „Ce trebuie s] facem împreun]?” și nu: „Cum ar trebui s] îmi tr]iesc viața proprie?”. Perceput ca element orientativ al deciziei publice și mai puțin al deciziei private, principiul utilit]ții înl]tur] numeroase obiecții care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
-se mai degrab] termeni sinonimi precum „integritate” sau „caracter”), etică acord] o important] deosebit] problemelor legate de caracterul personal. Aceste probleme se refer] la conduită unui om corect în situații reale. Adepții teoriei virtuții sunt de p]rere c] tradiția utilitarist] și cea bazat] pe drepturi ignor] însușirile esențiale ale unei vieți morale obișnuite având în centru caracterul uman (cu toate c] nu resping întru totul principiile acestor tradiții). În opinia lor, r]spunsul Dorotheei privind modul în care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Filosoful britanic contemporan R.M. Hâre fundamenteaz], de asemenea, drepturile pe utilitate, dar, spre deosebire de Mill, recunoaște c] o consecinț] posibil] ar fi unele circumstanțe în care drepturile sunt sacrificate - îndeosebi dac] majoritatea preferințelor umane ar fi în favoarea acestui lucru. O justificare utilitarist] nu poate oferi deci prioritate drepturilor. Dac] este nevoie de așa ceva pentru a ap]ra drepturile, acest scop va fi atins mai bine legând chestiunea justific]rii de cele dou] întreb]ri despre care am discutat: cele cu privire la subiectele și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
direcții. Pentru început, ar p]rea inacceptabile, la suprafaț], pentru utilitariști, deoarece împiedic] urm]rirea neînc]tușat] a bun]st]rii sociale. Într-adev]r, noțiunea de drepturi naturale a fost respins] deoarece era considerat] f]r] sens de c]tre utilitaristul Jeremy Bentham care, printr-o fraz] celebr], a respins, de asemenea, și drepturile naturale categorice, considerându-le „nonsensuri pe picioroange”. Este important s] ne amintim ins] c] reprimarea unor asemenea drepturi fundamentale precum dreptul la exprimare, dreptul de asociere, dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asociere, dreptul la a nu fi cenzurat și dreptul la un proces corect a p]rut, în mod frecvent - pentru așa-zișii reformatori sociali și politici - un pas esențial pe drumul spre noul mileniu. Acest lucru ar furniza o justificare utilitarist] a drepturilor, dar sub lumina capacit]ții omului de a se înșela singur ar fi mai bine văzut] că furnizând drepturi cu o justificare direct] și independent]. (Ins], aceast] afirmație - și anume, c] este mai bine ca drepturile s] fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi mai bine văzut] că furnizând drepturi cu o justificare direct] și independent]. (Ins], aceast] afirmație - și anume, c] este mai bine ca drepturile s] fie v]zute ca fiind justificate independent fâț] de utilitate - este un lucru pe care utilitariștii l-ar accepta - în mod privat - pe baze utilitariste.) Drepturile au fost atacate și de c]tre marxiști, nu doar pentru c] drepturile indivizilor ar putea sta în calea progresului social, dar și pentru c] nu se încadreaz] în relativismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
anterior discutat] implic], la fel ca și cea a acțiunii pozitive, faptul c] trebuie prevenite toate aspectele negative atâta timp cât nu sacrific]m nimic semnificativ din punct de vedere moral, precum inc]lcarea promisiunilor, inc]lcarea legilor etc. (Singer, 1979). Interpretarea utilitarist] a beneficiului pune accentul asupra faptului c] trebuie promovat mereu cel mai mare echilibru al binelui în defavoarea r]ului. Aceleași lucruri sunt punctate și de c]tre orice alt] teorie care insist] asupra promov]rii drept]ții în cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poate fi argumentat] etică putativ] a mediului? 1) Etică uman] Se consider] c] politicile de mediu trebuie evaluate doar în funcție de manieră în care ele afecteaz] oamenii (vezi Baxter, 1974 și Norton, 1988). Această genereaz] o etic] uman] a mediului. Deși utilitariștii clasici includ suferință animal] în sfera eticii, o variant] a utilitarismului, care impune maximalizarea excedentului de fericire uman] în raport cu nefericirea, reprezint] un exemplu de etic] uman]. O examinare serioas] a acestei etici ne oblig] la cânt]rirea diferitelor efecte ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morale depline și entit]țile care nu au drepturi morale sau au drepturi morale diferite sau mai puține. Chiar și cei care nu vorbesc despre drepturi morale pot simți nevoia unui criteriu universal aplicabil pentru determinarea statutului moral. De exemplu, utilitariștii au nevoie s] știe care entit]ți au interese ce trebuie avute în vedere în determinarea utilit]ții morale, în timp ce deontologii kantieni trebuie s] știe care lucruri trebuie tratate că scopuri în sine și nu doar ca mijloace pentru atingerea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pot reprezenta pericole pentru bun]starea organismului pe termen lung. Oricum, despre ființele care dețin aceast] capacitate se poate spune c] sunt interesate de pl]cere și de evitarea durerii. Respectul pentru acest interes de bâz] este central în etică utilitarist]. Criteriul senzitivit]ții sugereaz] c], toate celelalte fiind egale, este mai r]u s] ucizi o vietate care posed] aceast] facultate decât una care nu o posed]. Omorârea unei ființe care are aceast] capacitate, chiar și atunci când ea este lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atunci nici o mușc] nu poate fi omorât] în absența unui motiv bun. Dar ce înseamn] un motiv bun atunci când este vorba despre a distruge o alt] vietate care își revendic] statutul moral pe baza unei facult]ți probabile? În general, utilitariștii consider] acte reprobabile din punct de vedere moral acele acte care sporesc durerea sau suferință din lume (f]r] o sporire, în compensație, a pl]cerii sau a fericirii) și invers. Dar uciderea unei ființe senzitive nu implic] întotdeauna astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu scad]. Mai mult, iepurii, ca și alte specii cu o rât] rapid] de înmulțire, trebuie vânate de alte specii pentru a menține s]n]tatea sistemului biologic. Astfel, omorârea unei ființe senzitive nu este un r]u în termenii utilitariști. Dar ar fi reprobabil din punct de vedere moral s] se sugereze c] oamenii pot fi omorâți doar pentru c] sunt prea mulți și tulbur] echilibrul ecologic natural. Dac] omorârea oamenilor este mai greu de justificat decât omorârea iepurilor, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ne-ar ajuta acest lucru? Întrebarea nu este dac] animalele pot raționa sau pot vorbi, ci dac] pot suferi. (Introduction to the Principles of Morals and Legislation, capitolul 17, not] de subsol) Ca și în cazul teoriei drepturilor animalelor, poziția utilitarist] nu accept] influențarea judec]ților morale de c]tre atitudini arbitrare și prejudec]ți. Toate interesele similare au aceeași important], indiferent de culoarea, sexul sau specia celui implicat. Dup] cum afirma Peter Singer, „Dac] o ființ] sufer], nu exist] nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]