270 matches
-
unor oameni care au deja o educație centrată pe autointeres să mai fie „fraierii” de anțărț, care să se gândească întotdeauna la cauzele generale și nu la interesele proprii. Și, de altfel, e complet respectabil din punct de vedere moral, utilitarist vorbind, să te gândești la interesele proprii, dacă, dându-le curs, afectezi în bine și viața altora. Vorbeați despre un soi de analfabetism legat de persoana proprie care ar caracteriza în genere oamenii formați în sistemul educațional românesc. Credeți că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și o opțiune morală, dacă vreți, de tip kantian: consimțim că nici unul dintre noi să nu se folosească de oameni ca de simple mijloace pentru scopurile sale și să nu accepte să fie folosit ca un simplu mijloc; de tip utilitarist: consimțim că instituțiile și practicile se justifică moral dacă micșorează suferința și sprijină creșterea gradului de fericire pentru cel mai mare număr posibil de oameni; de tip neocontractualist: dacă acele norme, instituții și practici avantajează și pe cel mai dezavantajat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
erau direct împotriva religiei, ci așa, cumva învăluit. De exemplu, apăruse Erik von Daniken, Amintiri despre viitor. El ia tot felul de chestii din Biblie și le pune în legătură cu extratereștrii: un întreg amalgam. Și se folosea de Biblie în mod utilitarist: iei Biblia, scoți un pasaj (sună telefonul fix; părintele Nistea îl lasă să sune), și-l folosești cum vrei tu. Bulversat de lecturi de genul ăsta, mi-am zis: stai, dom’le, să iau și eu Biblia. Numai că atunci când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
trebuie luată în calcul. Introducând participarea anterioară în diversele modele de regresie multiplă, aceasta se dovedește un predictor semnificativ de fiecare dată. Astfel, nu doar participarea curentă, activă și pasivă este importantă, dar și cea trecută are influență asupra individualismului utilitarist, sentimentului de neputință politică, etnocentrismului, autoritarismului și implicării în problemele vecinătății. Includerea măsurii participării anterioare nu induce un efect de vârstă (cei mai în vârstă nu se dovedesc a fi mai implicați în asociații doar pentru că au avut mai mult
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
de creșterea copiilor ș.a.m.d.) să apară înregistrați pur și simplu ca non-membri. Astfel, autorul a demonstrat efectele participării anterioare asupra valorilor de egalitate, neutralitate, cooperare și libertate pe care le atribuim în general democrației dar și asupra individualismului utilitarist, sentimentului de neputință politică, etnocentrismului, autoritarismului și implicării în problemele vecinătății. Mai mult, chiar și simpla participare pasivă are un efect pozitiv asupra încrederii, densității rețelelor sociale și angajamentului civic (Wollebaek și Selle, 2002). O ultimă constatare pe care o
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
normative sociale, de legitimitatea acestora, ne situam deja într-un cadru în care relativitatea este legea supremă. Se vorbește despre maximizarea "sumei unităților individuale" și nu-i atribuim un sens definitiv acestei expresii. Poziția aceasta nu trimite la un liberalism utilitarist care nu vorbește decît despre eficacitate și deloc despre distribuție, preamărind virtuțile libert arianismului și non-intervenționismului. Ideea este că, pe de o parte, limite sociale ale libertății nu sunt numai acțiunile Statului, ci, deopotrivă, și cele ale unor persoane private
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
originea randamentelor crescătoare, riscul este concentrarea întregii populații într-o singură zonă și "deșertificarea" altor zone. Bineînțeles, aceasta e o situație extremă fondată pe ideea că mobilitatea populației este perfectă și că nici un element de rigiditate nu limitează raționamentul pur utilitarist al locuitorilor. Suntem deci în prezența unei ipoteze nerealiste, dar totuși pertinente, căci dincolo de aspectul caricatural al raționamentului descris, problema este reală. Pentru a ne convinge, este suficient să urmărim repartiția populației și a produsului intern brut între regiunile unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
pro-babilele evoluții din domeniu, în funcție de efectele de debordare. Dezvoltarea comunităților urbane, a comunităților de comune sau de sindicate intercomunale cu vocație unică sau multiplă sunt ilustrări în acest sens. Acest raționament are totuși o limită legată de caracterul său prea utilitarist. Așa cum am arătat, o națiune nu este numai o juxtapunere de consumatori raționali de bunuri și servicii publice și private. Există, chiar între bunurile publice, producții particulare ce ne reamintesc existența preferințelor colective. Altfel spus, individual, oricît de utilitarist, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
clișeele de mâna a doua care-i serveau drept filozofie. Bull știa că avusese alți bărbați, numeroși alți bărbați, probabil și femei. Simțea asta din felul în care pielea ei fină se înăsprea pe când își croia drum spre alt orgasm utilitarist. Avea textura poroasă a statuilor londoneze. Statui deja reproduse la scară. Numai că Bull se temea și mai mult de un eventual refuz venit din partea lui Juniper. Se temea că nu va fi suficient de ferm și de consecvent pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spațiale și al raporturilor echilibrate de volume - sînt idei ce organizează textul arhitectului român: „Toate valorile esențiale ale arhitecturii trebuiesc revizuite: «interiorul» - singurul scop al acțiunei de a clădi, urbanismul - scopul social al arhitecturii, și estetica - aceasta, în sensul funcțional utilitarist al clădirii”. Desigur, constructivismul arhitectonic - modalitate ideală a artei de a interveni activ în noua realitate - fusese pregătit de cubismul pictural. O afirmare mai riguroasă a principiilor sale (dincolo de stîngăciile în exprimare) găsim în articolul „Constructivism și arhitectură“: „Constructivismul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să nu se preocupe că și-ar putea face "faimă rea" îmbrățișînd păcatul "fără de care i-ar fi greu să păstreze statul". Ceea ce e virtuos poate duce la pieire. Totul pleacă de la și se întoarce la aceeași "verita effettuale". Spiritul utilitarist e învingător pretutindeni în Principele, el anulează orice gratuită operă a închipuirii. "În orice lucru trebuie să avem în vedere scopul", spune un personaj al comediei La Mandragola, credincios convingerilor autorului trecut prin școala gînditorilor antici. Între operele de educație
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
numitului relativism etic (omorul e omor și e rău, nu se poate că el să fie rău la noi și bun la alte popoare). Totodată, etică kantiană nu se fondează pe consecințele bune sau rele ale acțiunii, așa cum era etică utilitariștilor, căci pentru doctrina iluminismului, elaborate de Kant, în evaluarea morală contează doar faptul dacă persoana care acționează respecta sau nu o datorie dictate de rațiune și o face nu din cauza fricii de pedeapsă (care e dictata de consecințele posibile), ci
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
bine noile orient?ri (cf. cp. III). Urc? acum, �n schimb, steaua sociologiei de la Columbia, al c?rei �opera?ionalism� iese victorios dintr-un conflict ce pornise poate mai pu?în de la metode c�ț de la orientarea să mai mult utilitarist? ?i mai pu?în reformist?. ?coală de la Chicago s-a deschis larg c?tre o diversitate metodologic?, dar rezultatele sale au decep?ionat pe cei care �i comandaser? cercet?ri ?i care a?teptau �solu?îi� practice la problemele urbane
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
trăi. Și aici, căutarea interioară a spiritului european are nevoie să se deschidă către lumea exterioară. Putem de altfel observa, în Europa ca și în America, o foarte amplă răspîndire a practicilor yoga și zazen, care aduc în universul nostru utilitarist și consumerist ceva mai mult decît relaxare și gimnastică: ele sînt de asemenea metode de pacificare interioară. Firește, nu luăm din aceste practici orientale decît formele lor utilizabile și consumabile, adică degradate, căci nu sîntem în măsură să introducem în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
trebuie să observăm că multiplicarea enormă a surselor de informație aruncă în desuetudine ideea adevărului unic și obiectiv, în prim-plan situându-se capacitatea de a filtra sursele de informații și procesul de negociere a valorii acestora (oarecum în sens utilitarist), în cadrul grupului de prieteni din rețea: "[...] de vreme ce informațiile pot fi furnizate și accesate de oricine, fiecare individ ar avea nevoie să-și dezvolte abilitățile pentru a discerne valoarea informațiilor. Ce este important, valoros și adevărat ar deveni o chestiune de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
din pragul secolului al XIX-lea, și încă de nimeni altul decât de mitropolitul Moldovei. În anaforaua sa din 1800 asupra Academiei Domnești din Iași, Iacob Stamati contestă venerabila dogmă pedagogică a exclusivismului religios al educației, însămânțând germenii unui patriotism utilitarist ca finalitate educațională: atribuțiile școlii trebuie extinse dincolo de sfera strict religioasă, astfel încât învățăturile să cuprindă nu doar frica de Dumnezeu și dogmele credinței ortodoxe, ci și să se facă de folos patriei (cf. Drace-Francis, 2006, p. 48). Stamati promovează, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
școlii trebuie extinse dincolo de sfera strict religioasă, astfel încât învățăturile să cuprindă nu doar frica de Dumnezeu și dogmele credinței ortodoxe, ci și să se facă de folos patriei (cf. Drace-Francis, 2006, p. 48). Stamati promovează, prin aceasta, rudimentele unui patriotism utilitarist, chiar dacă, din motive pragmatice, recomandă utilizarea grecii ca limbă de predare în școală. Abecedarul și derivatele sale (cărțile de citire, "ducerile de mână", prime cunoștințe) - vehiculele livrești ale secularizării - vor impune un țel complementar educației, până atunci complet subjugată scopului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vor impune un țel complementar educației, până atunci complet subjugată scopului suprem al zidirii morale a subiectului religios: producerea de subiecți obedienți statului, docili politic și utili pe plan economic. Este finalitatea ideologică a ceea ce am numit, mai sus, patriotism utilitarist sau instrumental. Educația este însărcinată, în privința misiunii sale, cu o dualitate asimetrică: edificarea religioasă își păstrează caracterul primordial în modelul antropologic promovat de autoritățile statale în decursul primei părți a secolului al XIX-lea, însă aceasta este însoțită de sarcina
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
încrederea neclintită în rațiune, în care el a văzut instanța supremă de evaluare a ideilor, formelor de viață și a opțiunilor oamenilor. Este o încredere care îl apropie de gânditori ai epocii luminilor, ca Voltaire sau Kant, sau de gânditori utilitariști ai secolului al XIX-lea. Punctul lor de plecare comun l-a constituit punerea la îndoială a tot ceea ce este asigurat doar prin obicei, prin autoritatea tradiției. Într-un al doilea pas, ei credeau că cercetarea filozofică trebuie să urmărească
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fi decât o ființă nefericită. Perspectiva primului asupra vieții era în esență optimistă, a celui de-al doilea una profund pesimistă. Convingerile lui Russell erau tipice pentru cele ale unui democrat și liberal al epocii. El era de acord cu utilitariștii că exercițiul rațiunii ne permite să distingem cauzele bune de cele rele și credea că oamenii cu înzestrări superioare sunt datori să-și aducă contribuția la o abordare mai rațională a afacerilor omenești. Deși a decis deja în tinerețe să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
tiparul său tradițional de participare la NATO și s-a expus la costuri financiare și riscuri umane crescute. Totuși, aducându-și la zi angajamentele instituționale, Germania a urmărit să susțină și să lărgească Alianța Atlantică. Astfel, interpretarea acestor evoluții în termenii utilitariști sugerați de analiza instituționalistă simplifică prea mult situația. Numai o concentrare asupra valorii intrinseci a NATO surprinde caracterul guvernat de norme al evoluției atitudinilor Germaniei față de recursul la forța militară. Baumann și Hellmann au rafinat această analiză în lumina tendințelor
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
încrederea neclintită în rațiune, în care el a văzut instanța supremă de evaluare a ideilor, formelor de viață și a opțiunilor oamenilor. Este o încredere care îl apropie de gânditori ai epocii luminilor, ca Voltaire sau Kant, sau de gânditori utilitariști ai secolului al XIX-lea. Punctul lor de plecare comun l-a constituit punerea la îndoială a tot ceea ce este asigurat doar prin obicei, prin autoritatea tradiției. Într-un al doilea pas, ei credeau că cercetarea filozofică trebuie să urmărească
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fi decât o ființă nefericită. Perspectiva primului asupra vieții era în esență optimistă, a celui de-al doilea una profund pesimistă. Convingerile lui Russell erau tipice pentru cele ale unui democrat și liberal al epocii. El era de acord cu utilitariștii că exercițiul rațiunii ne permite să distingem cauzele bune de cele rele și credea că oamenii cu înzestrări superioare sunt datori să-și aducă contribuția la o abordare mai rațională a afacerilor omenești. Deși a decis deja în tinerețe să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a organizării sociale În sens larg. Piețele, organizațiile și câmpurile sociale sunt instanțe ale cooperării ce diferă prin gradul de organizare/instituționalizare a acțiunii colective. Piața, instanță minim instituționalizată, generează cooperare prin agregarea opțiunilor mutuale de schimb Între actori raționali, utilitariști, ce Își urmăresc propriile interese. Organizațiile sunt entități instituționalizate care generează cooperare În cadrul structurii de statusuri și roluri diferențiate și coordonate funcțional, care actorii individuali le asumă prin socializare. Piețele și organizațiile formează un continuum de-a lungul căruia Întâlnim
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
constructivismul sociologic și de sociologia cunoașterii. Neoinstituționalismul economic reprezentat de R. Coase (1937, 19601), O.E. Williamson (1981, 1991, 1993) sau D.C. North (1981, 1990) echivalează cu o schimbare de paradigmă În economie. Economiștii pleacă de la asumpția că actorii sunt utilitariști (self-interested) și, Într-o manieră analitică, ajung la concluzia că organizarea economică nu este neproblematică și că instituțiile (structurarea stimulentelor) și relațiile sociale sunt esențiale În jocul intereselor economice. Introducerea problematicii costurilor tranzacționale (și odată cu aceasta, a relațiilor agent - principal
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]