4,445 matches
-
individual. Și toți petreceau." Un moralist liric. Unul care știe să se bucure de mireasma portocalelor scumpe, îndată după al Doilea Război, și care totuși, la 10 septembrie 1939, cînd secolul XX începea să-și arate cele mai sumbre din utopii, scria așa: Ah, întunecat ev-mediu, plin de mărețe catedrale, de superbe mînăstiri, de sublime clopotnițe, de impunătoare ceremonii, de aurite manuscrise, de gălăgioase universități, de blînde depravări goliardice, de mari liniști cetățenești, cît regret că nu m-am născut în
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
ascultat, am privit și m-am emoționat la una dintre cele mai interesante și consistente dezbateri legată de cele șaizeci de ediții și de istoria lor, a festivalului, a evoluției formelor teatrale, a esteticii, o discuție elaborată și academică despre utopia unei libertăți, despre întîlniri, spații, locuri și timp. O zi gîndită, coordonată și dirijată inspirat de George Banu, el însuși susținătorul unei intervenții remarcabile, "Discours amoureux avec les lieux", despre care voi vorbi, poate, altădată. Cînd am ajuns în curtea
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
a fi nu doar inconștient, ci și iresponsabil. Numărul absolvenților din fiecare țară europeană e incomparabil mai mic decât cel din SUA, astfel încât orice comparație - ca să nu mai vorbesc de bătălie - cade în ridicol. Reformatorii-demolatori de la Bologna au uitat, în utopia lor continentală, că viitorii specialiști urmează să fie uniți de o singură limbă. Or, acea limbă nu poate fi decât engleza - oricât de utilă a fost pe perioada Campionatului Mondial germana și oricât de frumos continuă să sune franceza. Nu
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
Doilea Război Mondial, între anii 1950 și 1970, SF-ul românesc cunoaște două ipostaze majore - fie este folosit pentru ilustrarea modelului sovietic, absolut, unde succesul tehnicii capitaliștilor atrage autodistrugerea și pericolul subjugării planetelor, omenirea fiind însă salvată la timp de utopia comunistă, fie funcționează ca o zonă de evaziune lirică și anticipație naivă departe de orice tentativă subversivă la adresa ideologiei. În volumul retrospectiv Figurine de ceară, Mircea Opriță părăsește aceste expresii prin abordarea unei noi paradigme: integrarea recuzitei tematice a literaturii
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
imagini recurente, complementare, supradimensionate situează societatea viitoare în tablouri individualizate și legate prin lianți narativi, prin care traversează fante și rupturi ale unui permanent lirism nostalgic față de istoria pierdută, trecută în legendă și muzeu al referentului realității pământești în afara oricărei utopii politice. Meduza, memoria, himera și licornul sunt elementele-cheie ale unor transfigurări simbolice care oferă soluția decodificării nuanțelor semantice înlănțuite. Teme și motive ale literaturii main-stream sunt reformulate: tanaticul, fascinația vânătorului pentru vânatul "de o frumusețe inegalabilă" transpus în registru SF
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
un număr dublu, tematic, Arts et politique. Incitant și discutat subiect, pentru a cărui bună împărțire redacția strînge nume mari: Vișniec (cu a sa Istorie a comunismului povestită bolnavilor mentali, și dedicată lui Daniil Harms, din care numărul acesta despre utopii, frumoase și nu prea, reține un fragment), sau Jean Baudrillard - La Lettre R îi preia din Krisis, noiembrie 1996, un articol despre iluziile și deziluziile artei, sînt doar două, elocvente, exemple. Oricum, trecînd peste notorietatea indiscutabilă a unora din semnatarii
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
economia textuală a filmului. Dacă vă încumetați să scormoniți în straturile de semnificație ale peliculei, fiți cu ochii pe natura limbajului, pe osificarea lui și pe cît de privat de funcții poate fi. Nu se plasează la mare distanță de utopia gradului zero, dimpotrivă. Pe final, o bomboană de film, foarte comercială. Cea mai comercială din producția lui Spike Lee de pînă acum, despre jaful unei bănci. Adică un "heist movie", de gen, cum cineastul n-a mai făcut pînă acum
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
ei la o viață aproape organică. Crisparea și jocul, provocările și gestul imprevizibil, alături de alte nenumărate manifestări - greu de sugerat prin formule convenționale -, sînt o tentativă patetică de ieșire din haos, de subminare a stării amorfe și a gregarității, prin utopie, iluzie și vis. S-ar putea susține, cu destule argumente, că în această definiție intră orice artist, că ordonarea haosului este locul comun al tuturor intențiilor creatoare și că nimeni nu-și poate însuși ca titlu personal acest truism fără
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
ar fi amuzat, ținându-se după el, dar gata s-o ia la fugă, dacă "arătarea" s-ar fi întors spre ei. Cele două dimensiuni care dau mister și profunzime spiritului spaniol, și anume gustul pentru tragic și gustul pentru utopie, erau necunoscute consătenilor mei. Încât nu eram pregătit, bănuiesc, să-mi pun probleme care să mă ducă spre concluzia că unica mediocritate injustificabilă e mediocritatea iluziilor. Aici nu încap scuze. Am găsit la Quijote, în schimb, o detașare, o indiferență
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
prin care se lasă întrezărită identitatea spirituală a unei națiuni ar fi condamnată la o rapidă și definitivă disoluție. Efect previzibil (reacție prin ricoșeu) manifestările acestei revuistici vor tinde - la fel de constant - și către o demantelare a falacioaselor proiecții emanate de utopia comunistă. Dar totodată, pe traseul impus de amintitele circumstanțe, vom constata că rațiunile, temeiurile și modurile de structurare au fost cu totul altele decât acelea care, de-a lungul timpului generau apariția unor publicații literare. Până și faptele propriu-zise de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
de ceapă, dar de o plasticitate deloc tăcută, ci, dimpotrivă, de o plasticitate de gheizer pornit spre zenit. Frumoșii actori craioveni demonstreată că au voința, înțelepciunea și rafinamentul de a se metamorfoza, la cererea unui regizor nebun de bun în utopia să matematizantă, în simple panouri care, de-a lungul reprezentației, în frecvențele momente în care li se cere să danseze, să atingă perfecțiunea coregrafilor de primă mână ai lumii gen Isidor Duncan ori Serghei Diaghilev. Mobilitatea lăuntrica a actorilor craioveni
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Cromie ,Nafura, Quartiere latino, Mavu, Biba, (Italy), Sugar (Singapore), Bed Supper club (Bangkog), Dragon-I (Hong Kong), Ministry of Sound, Pacha, Turnmills, The End (London), Ambasada Gavioli, (Slovenija), Hacienda, Gallery, Papaya (Croazia), Hollywood (Estonia), Nautilus(Latvia), Emerald (St Peterburg),Tank(Sidney), Utopia (Warsaw), Trilogy(Dubai), Moulin Rouge(Vienna), Seculo xix, Vogue,sabao roșa, Hit club, BBC, Via Rapidă (Portugal), Bliss (St Marteen), Bloomingdale, (Holland), Colosseum (Skopje) & în many others worldwide incl. Morocco, Polen, Georgia, Spain, France, Italy, Germany,UȘA, Greece,Croația,Australia
Jamie Lewis @ Queen's Club, 4 noiembrie [Corola-blog/BlogPost/94649_a_95941]
-
-se orbește peste oameni sau dând înapoi în lipsa oricăror semne vizibile de circulație. A te iluziona că puteai ajunge pe jos în centru străbătând timorat geografia aceea ireală, neguroasă, halucinantă, populată parcă de incubi, sucubi și ectoplasme era dovada unei utopii inepte. Și chiar atunci am văzut un taxi gol cu o ușă smulsă, luminat din interior, grăbindu-se în direcția centrului; am strigat după el instinctiv, cu patosul disperării, nemaigândindu-mă că e imposibil să oprească și să mă ia
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
chipuri tot mai îndesate - se rostogolesc în oglindă ca bulgării peste vrafuri de renunțări și mâzgălituri în jurnale de naufragiu bulevarde ale duminicilor goale cochiliile urâtului ezitărilor mediocrității orașul le împachetează capetele în hârtia colorată a zilei căzute în propia utopie precum bomboanele de pe băț noaptea le linge o vreme amărăciunea roșie sau albastră doar ca să le scoată limba pictată din suflet dimineața următoare pentru cea care mă locuiește ca pe-o mânușă - o peșteră ziduri și focul din mijloc să
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
domină schemele simple și regulile absolute: dimpotrivă, spațiul fundamental este unul al interpretării, al interferențelor, al fenomenelor graduale. Impresia că structura limbii ar fi clară și perfect sistematică poate fi atribuită - istoric - unei anumite faze a structuralismului, cu iluziile și utopiile sale; atemporal, ea se găsește încă mai des în punctele de vedere didactic limitative (reflectate în întrebările școlărești: „cum trebuie să luăm...?”, „ce trebuie să spunem că e...?”), sau în convingerile naive ale nespecialiștilor. Volumul recent apărut al Gabrielei Pană
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
altă parte, tot ceea ce avem noi în cap și de unde rezultă voluntarismul istoric. Sigur că nu poți să faci chiar tot ce-ți trece prin cap și bineînțeles că multe lucruri se materializează deformat, chiar pervers (și aici avem exemplul utopiei comuniste). Avem tot felul de proiecte, dintre care unele pot să fie chiar absurde; dar foarte multe dintre aceste proiecte au o noimă și se și realizează. Așa și cu Europa: dacă se dorește să existe o Europă, se va
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
iubisem cu ea/ stăteau în mine/ așa cum stau cadavrele în sertarele refrigeratorului de la morgă” (epică). Distingeam o înfrigurată poezie a greșelii, a stagnării culpabile, a parodiei ce ajunge a viza (a compromite) însăși căderea, a depărtării fatale de celălalt, a utopiei și ucroniei ființei: „tot ce am făcut am greșit. Fiecare drum pe care am pornit/ a dus în același loc - un fel de nicăieri: pe marginea unei prăpăstii,/ (de fapt un simulacru de prăpastie. n-are adîncime./ nu te poți
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
biografie, să întoarcem acum privirea chiar către creația lui Borges. Nici un alt scriitor nu este atât de consecvent cu sine și cu ideile sale ca el. Obsesiile și credințele lui pot fi urmărite pe degetele celor două mâini. În spațiul utopiei litarare pe care o scrie de la prima povestire la ultimul interviu, Borges a așezat temeinic ideile cu care a jonglat permanent fie ca simple aluzii fie ca adevărate metafore epistemologice: cantitatea limitată a metaforelor sau legendelor de care e capabilă
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
și supraveghere cerebrală. Coborît, pe de o parte, din memoria peisagismului complex al Școlii de la Baia Mare, în care se revarsă cam toate tendințele europene ale timpului, și, pe de altă parte, dintr-o filozofie abstractă a peisajului, dintr-o continuă utopie a acestuia, Bochiș reușește, finalmente, un lucru surprinzător: el subminează ideea de peisaj, anihilează modelul și invalidează reflexul. Cu alte cuvinte, el scoate peisagistica din relația clasică observație-prelucrare-transpunere și mută frontul de lucru din exterior în interior. Peisagistica lui Bochiș
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
figura providențială menită să izbăvească și să asigure concordia. Alesul se trage, chipurile, din Pépin cel Scurt și are o ascendență care obligă. Rezultatul este aberant, firește, și ne face să înțelegem o dată în plus de ce englezii au definit cîndva utopia drept „paradisul proștilor”. Iar societatea zugrăvită de Steinbeck, printre săgeți ce vizează prin ricoșeu însăși lumea americană din acea perioadă, oferă un tablou în fața căruia cu greu îți poți stăpîni rîsul: șefi de partid care se încălzesc punînd pe foc
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
5/2001, p. 55 ș.u. 2 William M. Johnston, Spiritul Vienei. O istorie intelectuală și socială 1848-1938. Traducere de Magda Teodorescu. Polirom, 2000, p. 360. 3 György Konrád, Mai visează cineva la Europa Centrală?, în Europa Centrală. Nevroze, dileme, utopii. Antologie coordonată de Adriana Babeți și Cornel Ungureanu. Polirom, 1997, p. 269.
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
îngerilor). Nu de puține ori splendide formulări aforistice articulează cîte o idee: “Ești ceea ce știi să-ți adaugi”; “Boala demonică prin excelență este fascinația de sine”; “Intelectul omenesc e intelect angelic adumbrit de trup”; “Departele e materia primă a tuturor utopiilor, dar e și intuiția cea mai la îndemînă a transcendenței”;”Cultivi sublimul și abisalul și ratezi întîlnirea cu imediatul”. Nu de puține ori cititorul e îndemnat să surîdă, ca la această remarcă a părintelui Cleopa, citată de Pleșu: “Domnii mei
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
orală, șef al Catedrei de Antropologie Culturală de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București, Rostás continuă cu această Sală luminoasă un proiect început cu ceva timp în urmă prin volumul de dialoguri H.H. Stahl (Monografia ca utopie, 2000) - și anume o istorie informală, după 50 de ani, a legendarei Școli de sociologie de la București, întemeiată de Dimitrie Gusti (iar numele cărții trimite la locul în care, seara, elevii lui Gusti se strîngeau la ședința de bilanț al
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
fi faimosul producător de ciure Cucavel, care obiectează: Intracea se rădică cu ciudă Cucavel, făcătoriul de ciure Strigând „Voi faceți din iarbă crudă Grâu, din toporiște, săcure!... Ho-ho! nu vă repeziți așa tare. Că nu sunt toate, păcum vă pare... Utopia tipic țigănească, măreață, goală pe dinăuntru, de care ne molipsirăm și noi... Urmează la cuvânt Boroș cel mândru cu mâhnire, apoi Goleman care contestă logoreea parlamentară, zicând disprețuitor: ...când se înceapă a grăire... toate ahèste nu plătesc o ceapă! (degerată
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
deoparte, profitînd de alibiul pe care i-l oferă un alter ego cu darul povestirii, orice morgă, orice metodă istoriografică, pentru a scrie ceva ce, stă însemnat pe chiar pagina de titlu, "nu este biografie", "nu este reconstituire", "nu este utopie". Ce este, atunci? O recuperare "lejeră" și simpatetică, în genul poveștilor despre Franța prinților de Navarra, un roman despre sobra antichitate contaminat de legendele cavalerești ale Evului Mediu? O carte (de fapt, două cărți) despre copii și despre prietenie? Mai
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]