447 matches
-
meu mi-a șoptit la ureche: Nesimțitule! Scena s-a consumat rapid. Gestul mamei, aplecată asupra creștetului meu, a fost considerat drept unul de tandrețe, de ocrotire. Eu, însă, înțepenisem. Eram consternat, nedumerit și revoltat. O singură întrebare scurtă îmi vâjâia prin creier: De ce? De ce? Ce se întâmplase? Unde am greșit? Eu doar îl avertizasem pe fratele meu că, în imediata apropiere a sicriului, era o zonă periculoasă. Prin urmare, eram convins că i-am făcut un serviciu, că i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
S-a înțeles?!! Bestii reacționare ce sunteți! Romantismul s-a destrămat în vânt ca puful de păpădie... Cine ar fi avut curajul să absenteze de la "muncă voluntară" după ce semnase convocatorul în fața delegatului primăriei și a domnului milițian? Cine?? Gura!!... Și vâjâia fioros cu bastonul cauciucat, tăind aerul în sus și-n jos într-o sfântă și dumnezeiască mânie proletară. Iar pentru a ne convinge definitiv că atacul de schizofrenie paranoică s-ar putea materializa în orice moment, și-a pocnit demonstrativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
locul unde se plimbaseră cu un an în urmă. Teodora accepta jocul, o amuza chiar. Și atunci au început amândoi să alerge. El se repezea înainte, dar nici ea nu se lăsa mai prejos. Frunzele galbene săltau în văzduh, aerul vâjâia, aleea li se părea prea lungă. Am ajuns. Nu mai are rost să ne grăbim. Imediat vom afla lucruri neștiute despre noi. Abia aștept să-mi povestești pe îndelete ce vezi și ce auzi în urma și înaintea noastră. Sunt convins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
întoarcere, așteptam cu nerăbdare să aterizăm. De ani și ani simt pământul sub picioare, neclintit, doar eu nu mă simt în apele mele. Poate există o înrâurire nefastă de atunci, de când mă lansam dezinvolt spre înălțimi. Uneori aveam amețeli, îmi vâjâiau urechile și capul, dar mă avântam mai sus. Cândva aș fi vrut să zbor deasupra Everestului... Bătrânul aviator privi ferestrele albastre. Aprinse o țigară, trase primul fum. Mintea parcă i se limpezea, gândurile sumbre se risipeau, razele albe inundau încăperea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
zgomotul de fiare izbindu-se de alte fiare, duduitul trenului și hurducăturile îl trezeau brusc, își amintea repede unde se află, ațipea din nou. Tot drumul, până dimineață, adormea obosit și se trezea mereu, îngrijorat. Ajuns la destinație, capul îi vâjâia cumplit. Se îndreptă cu pași mărunți și mișcări dezordonate spre restaurantul gării. Trebuia să bea o cafea cu rom. Bău una, apoi încă una. Se simțea mai bine, dar mintea nu se limpezise de tot. Mai comandă o cafea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
surpă toate văile și dealurile de pe pacostea asta de căpățână. Dacă m-ar fi lăsat barem să dau În el până l-aș fi scos din circulație! N-am mai umblat acum aiurea pe străzi cu spurcăciunea asta de vânt vâjâindu-ne prin buzunare și prin burți. Ce-ar mai fi contat Încă o mortăciune alături de câte avem la activ? Păi muta, da, ce dacă rânjise ca pizda la mine ca să-mi spună că-i periculoasă, și că vezi că el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu pula-n cur. Aia e că n-are ăsta habar de necazurile noastre. Ce dracu’ să mai vedem prin oraș cu capul plin de nenorocirile care ne-au mâncat viața și cu spurcăciunea aia de vânt șuierându-ne și vâjâindu-ne amarnic prin buzunare și prin burți și pe lângă urechi? Nu se mai termină odată gloanțele războiului ăsta, dar parcă-mi aminteam că văzusem miliție ceva mai multă ca de obicei, grupuri de elevi Înhămați cu pistoale mitralieră, Însoțite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
când dai cu ochii de vreo fetișcană (a Învățătorului sau profesorului din sat), cu care Îți imaginaseși mai știu eu ce; frămânți noroaie sau zăpezi pe ulițe unde n-ai călcat În viața ta; ești amețit de-atâta trudă și vâjâie inima-n tine. Timp de câteva clipe, te uiți prostit la luna de pe cer. Uimită, și luna se uită la tine. De ceea ce faci, de ceea ce ești, de ceea ce speri. Te alături din nou celorlalți și mergi pe la alte case
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
spuzești*. Focul în sobă de vuiește e semn că te vorbește cineva de rău. Se crede că dacă țiuie tăciunii în foc este semn că te vorbește cine va de rău; deci e bine a bate tăciunii cu cleștele. Cînd vîjîie focul, atunci te vorbește cineva de rău; să iei sare, să arunci în foc, că-i dai în ochi aceluia care te vorbește. Cînd huiește tăciunele în foc, are să fie sfadă în casă și trebuie să le strîgi: „La crîșmă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să arunci în foc, că-i dai în ochi aceluia care te vorbește. Cînd huiește tăciunele în foc, are să fie sfadă în casă și trebuie să le strîgi: „La crîșmă!“ Focul cînd fîsîie, se face ceartă în casă. Cînd focul vîjîie și huiește, te vei sfădi cu cineva. Dacă se face foc în cuptor și se aprind funinginii din horn, apoi se zice că va urma sfadă în casă. Cînd o persoană șade la gura sobei în care arde foc și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
rău; iar de țiuie urechea stîngă, îl vorbește de bine, și atunci să-și muște umărul stîng, ca cel ce-l vorbește de rău să-și muște limba și el să nu-l mai poată grăi de rău. Cînd urechea vîjîie cuiva, să se afume cu baligă lipită în ziua de Mărina. După ce a scăldat copilul, l-a înfășat și i-a spălat pelincele, mama se spală și ea în altă apă curată, și după aceea îi dă țîță, căci altfel
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
furtună la Borca! Premiul de la Suceava mă salvează din punct de vedere financiar. E de 2000 de lei. Binecuvîntată fie Uniunea! Las că le-arăt eu lor! Banilor! Încerc să mă adun, am multe cărți de citit! Și texte care vîjîie prin mine, pe care vreau să le scriu. Încep și să-nvăț! Am sentimentul că te iubesc foarte mult! Pentru că mi-e dor de tine! Nu știu dacă înainte de Sighet (Festivalul de poezie de la Sighetu Marmației n. red.), Emil H.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
continuare. Am revenit în munți, vreau să stau absolut liniștit, două săptămîni, preferînd doar să citesc și să umblu prin păduri. Am ajuns să adorm și-n timpul zilei, chiar după zece ore de somn nocturn. Am slăbit și-mi vîjîie memoria. Marasmul la care-am ajuns trebuie învins. Nu mai pot înainta altfel. După 15 am de gînd să plec în Sud, cu Adrian. În Deltă. Apoi la Constanța. Vom sta la Corbu de Jos, la Nelu Stanciu un poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cu o primă înghețată și un suc rece. Casa muzeu, fosta reședință a lui Alecsandri, este în partea de jos a satului. Ca de obicei la coborâșuri pe două roți, deși sunt conștient că-i riscant, nu folosesc frâna; îmi vâjâie vântul pe la urechi, sunt atent la periculoasele pietricele care mă pot da efectiv peste cap, las rapid în urmă case și oameni, dar îmi arunc privirea pe calculatorul bicicletei: aveam o viteză record: 39,2 km/h. Trebuie spus
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
proporții sardanapalice. Plutea prin aer mirosul irespirabil de pene arse și de carne făcută scrum. Jos, puii care printr-un miracol nu muriseră încă erau lichidați fără milă într-o nepăsare de-a dreptul criminală. În stânga și în dreapta mea, lopețile vâjâiau prin aer repezindu-se cu o ură bestială asupra puilor nevinovați, cu ciocurile larg deschise și ochii clipind neștiutori, care într-o secundă deveneau terci sub izbitura năprasnică a uneltei ucigașe. Păduricea fumega asemenea unui incendiu de proporții, dispersând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
șoptit că totul nu va fi decât o furtună într-o halbă cu bere. Cu cât deveneau mai tăioase replicile, cu atât mai mult aveam sentimentul că e un alt circ. Din păcate (și de prea multe ori), pe unde vâjâie acuzațiile dlui Băsescu, tot ceea ce urmează este vraiștea, nu eradicarea răului incriminat, căci dovezile sunt subțirele. După ce afirmase prin vocile lui cele mai autorizate că, de sunt adevărate, amenințări de felul acelora pe care le-ar fi primit dl Băsescu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
tir concentric. Ar fi stupid să acuz un complot, o decizie prin consens. Numai că linșajul e rareori rezultatul unei decizii colective. Sunt suficiente existența unei mase critice a nemulțumirii și gestul de a arunca primă piatră. Celelalte încep să vâjâie prin aer cât ai zice pește. Toți putem deveni controversabili într-un moment sau altul. Toți putem călca în străchini. Toți putem fi ori doar părea alienați de propriile noastre credințe sau principii. De ce nu suntem cu toții obiectul unei lapidări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
să-i trimit un aparat de măsurat tensiunea. — Nu știu, mamă, ce să fac când mi-e rău! Dacă am ten siunea mare, trebuie să iau o pastilă, dacă o am mică, trebuie să-mi fac o cafea. Mie-mi vâjâie capul la fel și trebuie să știu exact ce tensiune am ca să nu greșesc cumva! Tare mi-e frică, mamă, că o să mor și n-o să te mai văd! mi-a mai spus. Mă uit în jurul meu. Aici vine doctorul
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
în cămașă de zale, cu părul vâlvoi, orbit de sângele ce-i șiroiește pe frunte, în mână cu sabia goală, picurând, calcă peste cadavre, prin mocirlă, prin bălți cu noroi și sânge. "Aiaia Allah-Allaaah!!!"... "Moldova!!! Moldova!!!" Strigăte. Răcnete.Blesteme. Săgețile vâjâie. Pușcile trăsnesc. Plutește o pâclă înecăcioasă de fum, pulbere și catran. Pe redută la Valea Albă fâlfâie steagul verde cu semilună al Profetului. Osmanlâii se bulucesc peste parapete, valuri-valuri... "Paștele!!! Dumnezăii!!! Anafura!!!" Capetele se rostogolesc cu turban cu tot. Corp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Diderot. R.P. Gratry. Th. Gautier. Guizot. Henri Heine. Homer. Mérimée. Michelet. Mignet. Alfred de Musset. Rabelais. Ernest Renan. J.J. Rousseau. Sainte-Beuve. Shakespeare. Sf. Dumitru 26 Octomvrie [NOTAȚII REPEZI] [Oprișeni-Fălticeni] Prin crângul de aluni, desfrunzit, al Oprișenilor, dimineața, bate vânt rece. Vâjâie prin arborii mari de la margine, fâșâie prin câțiva stejari cu frunza uscată rămasă pe ramuri. Depărtările se pierd în ceață, întăiu ușoară ca un fum, apoi tot mai deasă. Din sat de la Oprișeni vin lătrături întărâtate de câni; țărci în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pământului sau pe cioate de lemn, vin ploi de durată. - Dacă limacșii (orbari, melci fără casă) se urcă pe garduri, e semn că vine ploaie de durată. - Dacă sobolii fac mușuroaie, se schimbă vremea, e semn de ploaie. - Dacă râul vâjâie la deal e semn de veac bun, dacă vâjâie la vale, vine ploaia. - Dacă ceața de pe Olt se duce spre munte, e semn de veac cumsecade, după cum dacă ceața de la munte se duce pe Olt, e semn de ploaie. - Dacă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
durată. - Dacă limacșii (orbari, melci fără casă) se urcă pe garduri, e semn că vine ploaie de durată. - Dacă sobolii fac mușuroaie, se schimbă vremea, e semn de ploaie. - Dacă râul vâjâie la deal e semn de veac bun, dacă vâjâie la vale, vine ploaia. - Dacă ceața de pe Olt se duce spre munte, e semn de veac cumsecade, după cum dacă ceața de la munte se duce pe Olt, e semn de ploaie. - Dacă fumul de pe hoarne o ia drept în sus, e
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
altul, precum, chiar așa, un tovarăș c-un altul“. Păstram o bună vizibilitate asupra labirinturilor noastre de propoziții, dețineam un soi de suveranitate asupra teritoriului în care ne mișcam atât de ocolit și lăsând atâtea urme că începea să ne vâjâie capul. Am inventat acum aceste propoziții fiindcă le-am uitat pe cele de-atunci. Dar ar fi putut săfie și astea. șpagatul dintre spaima de moarte și setea de viață provoca regele. Exercițiile de poezie ne făceau să devenim ahtiați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și nu mai aveam nimic în comun. — Da, dar fuseserăți una și aceeași o vreme. — Probabil. Oricum nu mai contează. Cercul s-a închis. Apa fierbea. Mi se părea că o aud de undeva de departe... de la câțiva kilometri. Parcă vâjâia vântul. — Deci ai nevoie de mine? mă întrebă ea. — Bineînțeles. 17 În țara aspră a minunilor Sfârșitul lumii, Charlie Parker, bomba cu ceas — Te implor, striga fata cea durdulie. Dacă nu te scoli, se sfârșește lumea. N-are decât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
e doar o presupunere de-a mea. Până nu luăm legătura cu el, n-avem cum să fim siguri. Deci, mă ajuți să-l scap pe bunic de Întunegri? M-am ridicat din pat ținându-mi mâna la rană. Îmi vâjâia capul de durere. — Se pare că n-am încotro. Nu-mi prea este clar scenariul bunicului tău cu „sfârșitul lumii“, dar simt că n-am voie să-l ignor. Dacă nu încerc să fac ceva în sensul ăsta, cineva va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]