436 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VISCOL LA MARE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului VISCOL LA MARE Doar vântul tăios în rafale Mai vâjâie-n crengile goale, În trombe se-nvârte ninsoarea Și huruie, huruie marea. Răzleți pescăruși se avântă Și fulgii în aer frământă, Copiii privesc de la geamuri Cum saltă căluții în hamuri. Salcâmii îmbracă dantele Lucrate din firave stele, Iar casele sunt
VISCOL LA MARE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371063_a_372392]
-
ochii mari, îngrozită de fața aceea tumefiată de băutură. Nea Gică se întorcea bombănind, se așeza apoi la masă, mânca până nu mai putea, mai dădea pe gât câteva guri de vodcă abandonată pe fundul vreunei sticle și, cu capul vâjâind, se ducea în dormitorul său, se arunca îmbrăcat în pat și dormea dus până a doua zi. Nevastă-sa îl dezbrăca și-l lăsa să doarmă în chiloți, fiindcă nu mai avea putere să-l mai și schimbe în pijamale
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
fără simțire...noaptea era la zenit. Un tunel întunecat se forma în jurul ei. Deschizând ochii, observă că totul era schimbat. Camera cu draperii grele de culoarea rubinului accentua nefirescul locului iluminat difuz de lumânări mari, albe. Era amețită. Capul îi vâjâia ca o furtună furioasă. Se ridică, greu își găsi echilibrul. Se sprijini de măsuța plină de farduri, privind în oglinda ovală. Delira ori avea febră, altfel nu-și explica imaginea reflectată. Și-a pipăit obrajii, fața...corpul, rochia de purpură
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
părintele Mihail Milea, omul care, așa cum spunea profesoară de la Școala generală nr. 1, „a format convingeri și a schimbat convingeri”. Sunt mândru că mă număr printre fericiții beneficiari. Pe drumul spre Buzău îmi veneu în minte versurile citite la lansare: „Vâjâie vâjâit/ prin galbenul care aleargă./ Cărare-i plină de vîrcolac./ Prizoniere stau frunzele-ngălbenite/ într-o carantină./ Domnii în frac,/ nu se mai scalda/ s-au dus în larg.// Puștiul lac tremură-n valuri./ Sabia plânge/cu sânge de orizont./ Vecernia
„DUHOVNICUL” A VENIT LA „UMBRA SINGURĂTĂŢII” de TEO CABEL în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345316_a_346645]
-
-se ca o copiliță. - Stai mai departe de mine. Cred că am răcit în mașină cât am stat cu fereastra deschisă. M-a tras curentul. Mai bine îl rugam pe Ștefan să dea drumul la aerul condiționat. Simt cum îmi vâjâie urechile și mi s-a înfundat nasul. - Ia o aspirină sau un paracetamol, poate îți trece. - Asta-mi mai trebuia acum, să-mi stric sfârșitul de vacanță, făcu ea pe femeia supărată căreia ceva nu i-a ieșit cum și-
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
Avea un plan de rezervă la care s-a tot gândit, numai să se ivească ocazia să-l pună în aplicare. Gloria încercă să se odihnească, spera să-i treacă senzația de răceală și durerile de cap. Începuse să-i vâjâie urechile iar ochii îi lăcrimau. Nu mai răcise de mult timp. Referință Bibliografică: ZBORUL SPRE STELE - ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2342, Anul VII, 30 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
-se ca o copiliță. - Stai mai departe de mine. Cred că am răcit în mașină cât am stat cu fereastra deschisă. M-a tras curentul. Mai bine îl rugam pe Ștefan să dea drumul la aerul condiționat. Simt cum îmi vâjâie urechile și mi s-a înfundat nasul. - Ia o aspirină sau un paracetamol, poate îți trece. - Asta-mi mai trebuia acum, să-mi stric sfârșitul de vacanță, făcu ea pe femeia supărată căreia ceva nu i-a ieșit cum și-
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
Avea un plan de rezervă la care s-a tot gândit, numai să se ivească ocazia să-l pună în aplicare. Gloria încercă să se odihnească, spera să-i treacă senzația de răceală și durerile de cap. Începuse să-i vâjâie urechile iar ochii îi lăcrimau. Nu mai răcise de mult timp. Dalia a luat cartea de poezii RĂTĂCITE ANOTIMPURI, a poetei sale preferate, Georgeta Minodora Resteman. Îi plăceau poeziile acesteia. Unele parcă îi descriau propriile sale trăiri. Îi tălmăceau visele
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
unde era pana, făcând pași uriași. Cizmele fermecate, săracele! Mai ales că gardienii lui Soare-Împărat, călări pe cai înaripați, îi văzură și alergau în mare viteză spre ei, aruncând cu săgeți de raze fierbinți pe care începură să le simtă, vâjâind pe la urechi. - Aoleu, țipa Norocel, mai repede că-mi ia scăfârlia foc! - Taci, nărodule! zise Mărțișor, făcând salturi prin aer ca să-i deruteze pe urmăritori. Când se apropiară de locul unde era pana salvatoare, de departe strigă gâfâind: - Pană, penișoară
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
ci absurditatea unor situații. Dacă în politică e vremea lui Caragiale, în spitale domnește Kafka. Să-ți povestesc niște cazuri. Prin '88, Leni era internată, cu un diagnostic destul de alarmant. La cât eram de îngrijorat să nu fie cancer, treceam vâjâind pe lângă portari, hotărât să-l bat pe cel care mă oprește. Intram cam de trei ori pe zi, cu un halat aruncat neglijent pe umeri, așa că ajunseseră să mă salute militărește, crezând că sunt cel puțin șef de secție. Pentru
SPITALUL DE IERI ŞI DE AZI de DAN NOREA în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376446_a_377775]
-
ci absurditatea unor situații. Dacă în politica e vremea lui Caragiale, în spitale domnește Kafka. Să-ți povestesc niște cazuri. Prin '88, Leni era internată, cu un diagnostic destul de alarmant. La cât eram de îngrijorat să nu fie cancer, treceam vâjâind pe langă portari, hotărât să-l bat pe cel care ma oprește. Intrăm cam de trei ori pe zi, cu un halat aruncat neglijent pe umeri, așa că ajunseseră să mă salute militărește, crezând că sunt cel putin șef de secție
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
ci absurditatea unor situații. Dacă în politica e vremea lui Caragiale, în spitale domnește Kafka. Să-ți povestesc niște cazuri.Prin '88, Leni era internată, cu un diagnostic destul de alarmant. La cât eram de îngrijorat să nu fie cancer, treceam vâjâind pe langă portari, hotărât să-l bat pe cel care ma oprește. Intrăm cam de trei ori pe zi, cu un halat aruncat neglijent pe umeri, așa că ajunseseră să mă salute militărește, crezând că sunt cel putin șef de secție
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
unde îi este locul. Degeaba ținea el cu dinții de volan. Mafioții jucau meciul capitalismului, pe când el...pe tușă. Și unul dintre „ăștia” făcea pe profesorul cu el. Care...îi aruncase și lui o firimitură, considerată pleașcă. În urechi îi vâjâiau mârâiturile lu’ madam Mototolea: ține cu dinții de pleașcă, Trachee! Nu uita, planetara și cauciucurile, că altfel, revizia te mănâncă! Mai bine, îl pup în fund pe mafiot și să fiu de acord cu savantlâcurile lui negustorești. De aceea se
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
într-o lume feerică, sub vraja selenară, a șopotului de izvor și a colindei de toamnă a frunzelor, când cornul sună trecerea lui Sarmis, sau trecerea oștenilor lui Mircea... și vii îmi erau bătăliile lui victorioase, în urechi se adunau “Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie”, iar în suflet se topeau “Vâj, tu, vânt rîzleț! Pic și poc, sunet de ploaie...” Și eu am păstorit, cu tine, Endymion, turma visurilor, cu oi de aur, văzând și eu luna argintie
MĂRITE-VOIEVOD-DE-DORURI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379716_a_381045]
-
zboruri de-a lungul verii. Ramele furate de la albine, le aducea repede în casă, le ascundea într-o roiniță, să nu le simtă toate albinele din afară. Așa, rând pe rând, stupii ai fost prădați de munca harnicelor albine, care vâjâiau nervoase prin curte și pe la cerdac. Dar bunicul știa felul lor de a fi și nu se sinchisea prea tare de ele. Doar când vreo albină nervoasă din cale-afară îl înțepa, se oprea, scotea tacticos acul din piele, și-și
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
-i dai cheag! Că Ionică...Ai grijă de el. Să-i dai să mănânce. Și...vezi să nu umble la damigeana aia cu țuică de caise. Știi bine c-o ținem pentru pomana ta. Ai grijă!..ai grijă...ai... Îi vâjâia capul lui moș Ion. Nu mai auzea decât „ai grijă!” Amețise. A încercat să protesteze: Stai, mă, stai! Că eu...nu mai pot! Ce nu mai poți, bă tete? Trebuie să poți, că n-are cine! Bă, nu mai pot
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
ritos, nici mai mult nici mai puțin, că-i aparțin. Iasno? 9 aprilie Peisaj. Duminică: porțiunea din bulevard interzisă vehiculelor. Perechi tinere, superbe, de mînă. Un tuciuriu mic, pe trotuar, turcește, cu trei sute de lei în mîna-ntinsă. Băieți și fete vîjîind pe negre patine hiperelegante. Pictori și sculptori de duminică, etalîndu-și produsele lîngă bordură. Famelii din Ciurchi, din Copou, din Frumoasa. Cîini. Ce mai, Ulița Mare! Totul subt bronzul pururi înțelegător al primarului de altădată, voltaireanul Pogor. Madame de Staël, pe la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tocmai exploda o petardă albastră), pînă-n pescuit mai sînt vreo patru luni... și-a agățat undița de grinda-iască, și-a aprins mărășeasca și-am ieșit tustrei în sfînta ninsoare. Ne-am întors un pic în dealul Eternității, îngerul durduliu a vîjîit iar pe deasupra noastră, psalmodiind Boușcă, Boușcă, Boușcă, în fața bodegii de la Eternitate, o sanie c-un cal, hățurile prinse moale de chelnă, căierul? unde putea fi căierul decît în bodegă? Am intrat, era acolo, i-am comandat căierului încă o cană
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Fibroasa, / Un Pólip de tandreți duioase far' de Gînd ori Viziune [...]."121 Bowlahoola include de asemenea inima și plămînii, cum pe bună dreptate a observat Damon 122, de vreme ce Blake anunță în Milton că: "În Bowlahoola stau Nicovalele lui Los și vîjîie Cuptoarele-i; Și bat Ciocanele tunînd și Foalele puternic sufla, Vii și mișcîndu-se, jelindu-se, -ntristîndu-se și necurmat vuind. Și Bowlahoola simte prin toate-a' ei portaluri, măcar că temelia stîlpilor Și a porticelor îi e prea trainica spre-a tremura
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe fiii săi, jelindu-se îndurerat întunecîndu-se Pe vînturi învăluit în nouri, în tunete Vorbind, Si poruncind lucrarea toată cu grijă și putere și asprime. 135 Apoi Leii lui Urizen lucrarea lor o apucară, și-ncinse în cuptor Mormanele strălucitoare vîjîie; răzbubuind lovesc ciocanele, si multe piramide-s Întocmite și-s aruncate jos răzbubuind în afundișurile Neființei. Încinși pînă la roșu ei, șuierînd, isi despicară-n jos cale de multe leghe Pîn' ce oprindu-se, fiecare își găsește centrul [temelia]; acolo
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și durerea fiecăruia. Ne minunăm privind ale lui Enitharmon Războaie de Țesut și Forjele 249 lui Los, Si Fusele lui Tirța 250 și Rahab 251, si Morile Satanei și-ale lui Belzebut. 200 În Golgonooza stau nicovalele lui Los și vîjîie Cuptoarele-i înalte, [Dure ciocanele zimțate sînt domolite de ale flautelor cîntece de leagăn, Cuptoarele muginde ațițate 252 de Goarnele ce hăulesc,] Zece mii de Demoni lucrează la cuptoare Creînd Neîncetat Timpurile și spațiile Vieții Muritoare, Soarele, Luna, Aștrii, 205 În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
când dai cu ochii de vreo fetișcană (a Învățătorului sau profesorului din sat), cu care Îți imaginaseși mai știu eu ce; frămânți noroaie sau zăpezi pe ulițe unde n-ai călcat În viața ta; ești amețit de-atâta trudă și vâjâie inima-n tine. Timp de câteva clipe, te uiți prostit la luna de pe cer. Uimită, și luna se uită la tine. De ceea ce faci, de ceea ce ești, de ceea ce speri. Te alături din nou celorlalți și mergi pe la alte case
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
era o capelă mică, aparținând familiilor Belval și Castelot. Iar laconicele epitafuri de pe plăcuțe evocau intermitent istoria lor. Încă eram prea slăbit. Citeam una sau două inscripții și mă așezam pe dale, respirând ca după un mare efort, cu capul vâjâind de amețeală. Născut în 27 septembrie 1837 la Bordeaux. Decedat în 4 iunie 1888 la Paris. Poate că amețeala îmi venea de la datele acelea. Percepeam epoca lor cu sensibilitatea unui halucinat. Născut în 6 martie 1849. Chemat la Domnul în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un han tătăresc ce se prefăcea că este , iscodind cu ochii Împrejurimile stejarului. La un chiot al lui, copiii s-au aruncat năvală, umpând valea de veselia strigătelor. A ieșit și ceata lui Ștefăniță din pădure, și săgețile de trestie vâjâiau ușurel, Întrecându-se cu bâzâitul bondarilor. Bătălia a durat aproape un ceas. Tare era Ștefăniță, tare era și Mitruț, dar până la urmă Ștefăniță a ieșit biruitor. Prins Între niște lănci de trestie, ca un han-tătar, Mitruț a fost dus la
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
dragei săbii Pân-la Cetatea Albă limanul de corăbii; Sute de ani stătut-au stăpâni până la Nistru Luptând cu Răsăritul, cu cuibul cel sinistru De unde vin în roiuri în veci renăscătoare Limbi spurcate și rele, barbarele popoare. Prin neagră vijelie ce vâjâie și bate Sfărmîndu-se la graniți de ziduri de cetate Sta neclintit Moldova țesând la pânza vremii, Viteji [î]i erau fiii și purtătorii stemii, Cei dătători de lege ș-așezători de datini, Lumine din lumine, Mușatini din Mușatini Sânt vulturi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]