2,509 matches
-
pe aici, se înălțase, lăsând pădurea și iarbă înaltă înrourate... Începe o ploaie fumurie, deasa. Intrăm parcă pe tărâmul interzis al vreunui personaj malefic. Dealul Negru , un spațiu din care-mi doresc să ies cât mai repede. Trecem și de Vâlcea și o pornim la drum spre Sibiu, pe Valea Oltului. Acum soarele e sus, în toate drepturile sale. La TV, în autocar, rulează un film. Ațipesc. Mă trezesc într-o conversație în arabă , a colegei mele de călătorie. Îmi plac
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
era stabilit în Moldova, altul din Ardeal „cobora„ în Oltenia, și, din Maramureș, puteai ajunge la Constanța. Pe malul mării. Eu aveam câteva posibilități, slavă Domnului ! aveam de unde alege... deși județul nostru era complet . O școală într-un sat din Vâlcea, relativ aproape, eu fiind din Argeș. Apoi , niște orășele, ce-i drept, doar în Moldova! Și, în sfârșit, mi-au mai atras atenția câteva sate din Alba. Le-am luat pe rând. Vâlcea a picat imediat, catedră mozaic, am renunțat
ȘPRING ȘI SPRING de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383513_a_384842]
-
primăvară, Stau brebeneii să răsară, Pe baltă au sosit cocori, Iar câmpu-i plin de bumbușori. Deși e vremea în schimbare Și ziua e un pic mai mare, Mai vezi și petice de nea Pe câte-un deal ori pe-o vâlcea. Ne dăruim toți mărțișoare, Întâia zi e-o sărbătoare, Azi fiecare poartă-n el Un firicel de ghiocel. Ia uite, colo, în ogradă, Până și omul de zăpadă, La umbră, sub un foișor, Are în piept un mărțișor. Referință Bibliografică
1 MARTIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382853_a_384182]
-
Și-n păduri, și în poiene. Și-a întins, pe îndelete, Un covor de margarete Pe câmp și o ie nouă Croșetată-n ochi de rouă. Și-a dorit să înflorească Holdele, să înroșească Macii, apoi albăstrele A lăsat printre vâlcele, A-ndemnat puii să zboare, Teii i-a umplut de floare, Soarelui i-a spus că-i cere Să ardă mai cu putere, Greierilor să compună Muzică, dar foarte bună. A făcut schimbare mare Și-n livezi, și pe ogoare. Vara
VARA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385333_a_386662]
-
locuri unde pot să-l joace. Care a fost cea mai mare provocare din cariera ta cu un început fulminant? În stagiunea trecută am avut două spectacole: unul la Mureș, în care am avut rol principal, și unul aici la Vâlcea. Îmi era și un pic frică de un rol principal așa devreme. Rolurile au fost mari și ca durată și ca amploare. Au ieșit spectacole care îmi sunt foarte dragi și pe care sper să le vadă toată lumea. Mi-ar
„Toată viața înveți și niciodată nu ești pregătit pentru nimic complet.” [Corola-blog/BlogPost/93471_a_94763]
-
primăvară, Stau brebeneii să răsară, Pe baltă au sosit cocori, Iar câmpu-i plin de bumbușori. Deși e vremea în schimbare Și ziua e un pic mai mare, Mai vezi și petice de nea Pe câte-un deal ori pe-o vâlcea. Ne dăruim toți mărțișoare, Întâia zi e-o sărbătoare, Azi fiecare poartă-n el Un firicel de ghiocel. Ia uite, colo, în ogradă, Până și omul de zăpadă, La umbră, sub un foișor, Are în piept un mărțișor. Referință Bibliografică
1 MARTIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383170_a_384499]
-
2013), care motivează apariția acestui nou volum (ed. 2014), alcătuită dintr-o Notă editorială la volumul „Oameni ai Vâlcii la ceas aniversar. Schițe de portret, 2013” și o scurtă prezentare a dublului eveniment editorial desfășurat la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul”, Vâlcea cu prilejul lansării ediției anterioare, realizată de profesorul și publicistul Gheorghe Pantelimon sub titlul Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” și eroii culturii vâlcene. Penultima parte este destinată unui indice de nume în care sunt prezentați, în linii mari, cei
VÂLCENI OMAGIAȚI ÎN ANUL 2014, DE EUGEN PETRESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383166_a_384495]
-
care sunt prezentați, în linii mari, cei ce și-au pus semnătura pe această lucrare: autori și colaboratori. Volumul se încheie cu o postfață realizată de istoricul Florin Epure - director executiv al Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniul Cultural Național Vâlcea. ** Nu există eveniment cultural în județul Vâlcea la care academicianul Dan Zamfirescu - vâlcean după mamă, din Vaideeni, să fie invitat și să nu amintească de fiecare dată faptul că „Vâlcea e sufletul românesc”, că „aici s-a născut cultura română
VÂLCENI OMAGIAȚI ÎN ANUL 2014, DE EUGEN PETRESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383166_a_384495]
-
Olga Popescu „Căsuța mea” și „Mama”, Horea Cucerzan „Bord de mere a Collioure”, Irina Sava „Mere dulci”, Medi Welchsler Dinu „Mahoane la Balcic” și „Peisaj de primăvară”, Mihai Bandac „Anotimpuri”, Eduard Stoenică „Peisaj” și „Îmbrățișarea Singurătății”, Adrian Tarța „Pădure în Vâlcea”, Irina Sava „Doar Lalele”, Nicolae Sava „Tăcerea umbrelor”. Istorie, natură, monumente de arhitectură și de cultură, repere industriale și turistice sunt evocate în pagini de suflet, scrise cu trăire patriotică autentică, cu dragoste de adevăr, muncă, frumusețe și noblețe umană
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
-l trezim În aerul dulceag al abatoarelor veniți fecioare din Ierusalim fecioare din Bolintin fecioare din Sion fecioare din relon ieșiți de sub dușuri priviți-mă m-am Înălțat drept ca un steag sînt narcisul din cîmpie sînt crinul de prin vîlcele sînt regele Ubu) Corul: Mulți ani trăiască! The Beatles: O, girl Corul: Cine să trăiască The Beatles: O, girl — Astea rîndunele? Păsări de noapte nebune, deslănțuite. Priviți ce picior... La Goulue, french-cancanul! Șampanie. O salvă de tun. Anna trezită brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unde să poată trece pe partea cealaltă fără să se murdărească de noroi. Vasilică rămăsese câțiva pași mai în urmă în timp ce el se strecura printre trunchiurile drepte ale molizilor bătrâni. Undeva mai în față, la vreo câteva zeci de metri, vâlceaua făcea un cot abrupt, dispărând printre copaci. Chiar acolo, adusă probabil de apele năvalnice, era o grămadă de pietre adunate la un loc. Porni repede spre ea, fiind sigur că pe acolo vor putea traversa văioaga. Domnule inspector! Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
erau leoarcă până aproape sub genunchi. Tocmai înconjuraseră un bolovan uriaș ce părea că rămăsese înțepenit între doi stejari care, probabil că ieșiseră din ghinde pe vremea când Attila își conducea hoardele spre porțile Romei. Dincolo de acesta se deschidea o vâlcea adâncă cu pereții abrupți. Era albia unui torent care își săpase drum la vale pe acolo. Calistrat se opri chiar pe margine, privind în lungul ei. Mai la deal de ei, la cel mult douăzeci de metri, ascunsă sub buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
am și sosit ca să te protejez. Nici nu mai așteptă răspunsul lui Cristian și porni să se îndepărteze. Bine măcar că mergea în direcția în care se afla bestia, așezându-se astfel între el și aceasta, se gândi Cristian. Urmărea marginea vâlcelei, răscolind cu piciorul frunzele de pe jos. Voia să atragă atenția arătării asupra lui? Inutil, aceasta știa că se află acolo. Inspectorul privea țintă spinarea lui Calistrat, măsurând din ochi distanța dintre ei. Se auzi o bufnitură puternică, urmată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
regulă? întrebă el, neîndrăznind să ridice prea mult glasul. Nu primi nici un răspuns, ori moșul era rănit rău ori nu-l auzise. Așteptă câteva clipe după care repetă întrebarea ceva mai tare. Un mormăit supărat venea de undeva dinspre fundul vâlcelei, după care vocea lui Calistrat se auzi destul de slab: Toiagul, unde, mama dracului, a căzut toiagul? Mai mult ghicind după zgomot locul unde se afla tovarășul său, Cristian se repezi într-acolo. Pricepuse pe loc gravitatea situ ației, Moș Calistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
al acestuia. Nici nu se mai gândea la vâlva care, fără îndoială își dăduse seama de impasul în care se găseau și acum, probabil că se pregătea să se repeadă peste ei. Era culcat cu capul în jos spre fundul vâlcelei și mai mult aluneca la vale decât se târa, căutând cu disperare toiagul. Nu-l mai auzea pe Calistrat, de fapt în acel moment nici nu-l mai interesa ce face acesta, important era să pună mâna cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se retrăsese la distanță, pulsând nervos. Preț de câteva clipe, stătu acolo nemișcată. Cristian avea impresia că bestia îl cântărește ca un adversar în ring, înainte de a reporni la atac. Pe urmă, cu o viteză extraordinară se ridică peste malul vâlcelei și se pierdu printre copacii de acolo. Calistrat rămăsese nemișcat, Cristian se temea că ajunsese prea târziu. Îngenunche alături de el și își lipi urechea de pieptul bătrânului. Sângele îi pulsa zgomotos în timpane, așa că îi era imposibil să audă bătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
drum, urcând pe lângă aceștia, căutând un loc pe unde să se poată cățăra pe deasupra. În sfârșit, peisajul începea să se schimbe, porțiunea pe care mergea cobora abrupt. De acum putea să vadă fundul prăpăstiei care nu mai era decât o vâlcea puțin adâncă. Din versant, ieșea un curs firav de apă care se scurgea apoi prin ravena pe lângă care venise. Dincolo de acesta, pădurea se întindea nesfârșită și neumblată cât vedea cu ochii. Platoul împrejmuit rămăsese mult în urmă ascuns printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l mai găsească nimeni niciodată! Am înțeles! rosti nemulțumit mercenarul, căruia îi era clar că în noaptea aceea nu mai avea nici o șansă să pună geană peste geană. Privi pe geamul mașinii, dincolo de marginea drumului. Tocmai treceau prin dreptul unei vâlcele pe care o umpluseră cu bolovanii și pământul scos când construiseră calea de acces spre platoul de sus. Acolo, dedesubt zăcea trupul bătrânului Vișinescu, sub zece metri de umplutură. Îndeplinise întocmai ordinul lui Vlad, nimeni nu-l va mai găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul de haimanale care se vînturau de colo-acolo, cîte unul, cîte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catîrii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vîlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (cînd propovăduitorii aduceau cu o adunătură de comedianți) ori năvăleau oblu pe catîri, cînd, fără a mai descăleca, Însăilau niscaiva solomonii. Căci, În ultimii cincisprezece ani de la moartea acelui Nazarinean, Începuseră să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mîneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atît de Îndepărtată, de parcă s-ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stînd lîngă foc, undeva, Într-o vîlcea carpatină, soldații se adunaseră În jurul ofițerului care le citea despre perfida conspirație Împotriva Rusiei, a țarului și a orînduirii statornicite. Acel ofițer era de fapt colonelul de artilerie Dragomirov, Serghei Nikolaievici. Cartea din care citise atunci soldaților Îi va reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
curtea din deal zăpada oftează Pașnică luna din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse Pe la ferestre zac lămpile stinse Tremură nucii ascunși prin vâlcele Cerul tânjește la hora de stele Candela inimii pâlpâie trează În suflet simt pacea cum se așază Adorm în sfârșit, când zorii se-adună Mă legăn în vis sub clarul de lună
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
ferestre cu aripi de fluturi, Cu ciripit de păsări încarcă adânci poteci, Sclipiri de-argint aruncă pe ale vieții praguri, Pe care le desfaci din palma ta când treci. Cu degetele-nfipte-n miresmele de flori, Aruncă peste ape ce murmură-n vâlcele, De care și-a prins cerul toartele ușor Și unde se-oglindesc clar gândurile mele. Zidește-ți primăvară în al meu trup o poartă, Pe unde să pătrundă parfumul tău mereu, Să renasc din abisuri cu tine, mai voioasă, Feeric
PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364531_a_365860]
-
drept! Rana este-adâncă-n piept; Nu te teme, -am să te duc, Sus, în dealul de la nuc, La căsuța cu pridvor... Unde mi-am fost mânzișor, Și-mpreună am crescut... De când ai fost copil mic. Prinde coama, stai în față! Văd vâlceaua cu verdeață, Văd și cerul că-i senin; Peste dealuri să pornim, Peste dealuri și păduri, Peste haturi, arături... Tu dă glas, mai spune-mi dii!... Pe iubită să o ții; Frică n-aibă, că eu zbor... Glas mai dă
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
la 16 iulie 1937, la Valea Răii, Ocnele Mari, județul Vâlcea, și încă din tinerețe a fost preocupat de studierea istoriei culturii și cărții vechi vâlcene. În anul 2009 a fost primit în Liga Scriitorilor, făcând parte din conducerea Filialei Vâlcea a acestei organizații profesionale. Membrii Ligii Scriitorilor din țară și străinătate regretă dispariția colegului lor și sunt alături sufletește de familia îndoliată. Memoria personalității sale și cărțile publicate vor rămâne veșnic bornă de hotar pe harta spirituală a României. Dumnezeu
A ÎNCETAT DIN VIAŢĂ SCRIITORUL ŞI ISTORICUL LITERAR COSTEA MARINOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361432_a_362761]
-
Semne de primăvară Sub cânt în graiul păsăresc, Ce din văzduh coboară lin, Se-ntorc cocori la vechi cămin Și râuri vesel clipocesc. Un ghiocel discret și fin Salută soarele-ngeresc Sub cânt în graiul păsăresc, Ce din văzduh coboară lin. Vâlcelele se-mpodobesc Cu-amenți de sălcii și anin Și albăstrele se-mbulzesc Să-și spele chipul cu senin, Sub cânt în graiul păsăresc. Rondelul primăverii Și vioreaua a-nflorit Săltând prin brazda din livadă, Când ghiocelul te-a vestit Ițindu-se
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]