554 matches
-
cu-atâta ușurință să-i umble în cenușă. si-l doare pân-la țipăt, ca rana nou deschisă, că nu mai simte-n pori căldura mult promisă, că orice foc ar fi și cum i-ar fi văpaia se-autodevorează topindu-și vâlvătaia. ZBURĂTORII lovită zburătoarea căzu jos pe pământ cu-n țipăt nerostit își ia din nou avânt ... Citește mai mult FOCULde mic copil privea cum se înalță foculși mistuit de vrajă îi urmărea soroculprivea avid scânteia, născuta ca să moarăși se-ntreba
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
și fără mănușăcu-atâta ușurință să-i umble în cenușă.si-l doare pân-la țipăt, ca rana nou deschisă,că nu mai simte-n pori căldura mult promisă,că orice foc ar fi și cum i-ar fi văpaiase-autodevorează topindu-și vâlvătaia.ZBURĂTORIIlovită zburătoarea căzu jos pe pământcu-n țipăt nerostit își ia din nou avânt... XIII. ION IANCU-VALE - DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (3), de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 808 din 18 martie 2013. EU CA UN FLUID Ai întrebat
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
liniștită, alteori plină de zbucium, așa cum sunt toate iubirile celor ce trăiesc unul prin celălalt. Nu simți dogoarea aceluiași jăratec cum ne pârjolește sufletul? Trebuie să descoperim acea fântână cu apă fermecată din care band să ne mai potolească din vâlvătaie, pentru că noi nu suntem obișnuiți cu această intensitate și lăsându-ne pârjoliți de la început, nu vom putea mai târziu să ne bucurăm de căldurica care ne-ar conferi-o un șemineu în care ard molcom buturugile bine așezatede-o mână pricepută
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
țigările puștilor sub scară, par niște stele căzute-n afară. Par a fi pletele ielelor pe ramuri, fantomele marilor generali mauri, urechile doamnelor venite la teatru, din perechi se fac trei sau patru, par submarine ce ies din adâncuri, aprind vâlvătăi, pâlcuri, pâlcuri, totul se risipește pe dată, când se trezește ultimul papă. Numai copacilor le place focul, mori și trăiești cum ți-e norocul, ne spune profesorul plin de grijă, nu știe când l-o străpunge o schijă. Referință Bibliografică
CITESC VERSURILE PROFESORULUI ÎN ÎNTUNERIC, de BORIS MEHR în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365454_a_366783]
-
oprească în șoapte mieroase. Sunt Evă în gânduri și-n patimi zălude, Pe-Adam îl vrăjesc și-l atrag în ispită Cu șerpii din trup și din coapsele nude, Cu ochii-săgeți de lumină topită. Incendii mă-nhață-n a lor vâlvătaie Și trupu-mi cutremură-n arse păcate; Un țipăt în două-ntunericul taie, Că mult a zăcut încuiat sub lăcate. Sunt Evă și-n iadul din mine clipește O taină ce încă n-a fost dezlegată, Un vifor nebun ce-n
EVĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365240_a_366569]
-
clipa, o polizează.. Explozia inimii sparge trupul ce tresaltă spasmodic, Iar imaginea oaselor calcinate pictată pe retină Te face să te zvărcolești în somn. Fumul se înalță spulberat și plin de durere, Floarea roșie moare în sobă c-o albastră vâlvătaie Păsările țipă - năluci aducătoare de primejdii! Pământul sângerând umblă desculț peste urmele iernii.. În asemenea zile anatemizate nu-ți mai pasă de tropotul din piept, De șnurul pe care ți-l așază soarele în jurul grumazului, Nici de păsările care aleargă
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
localitățile în care toamna devine oaspetele dorit și așteptat. Intenția ei este de a-mi arăta cum Natura transformă verdele copacilor în culori nebănuit de spectaculoase - de la verdele pinilor, la auriul copacilor gingko și până la rubiniul arțarilor ce par în vâlvătaie, adevărate miracole pe care penelul toamnei le pictează spre delectarea și încântarea sufletului omenesc... Cu toamna în geamantane am pornit veseli spre România. Japonia este o țară mirifică, deținătoare a unei tradiții foarte vechi, transmisă din generație în generație, cu
JAPAN-SIMFONIA TOAMNEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366633_a_367962]
-
uriași de piatră Au ascultat câinii cum latră. Lache, țiganul, se pricepe să facă dintr-un ban, doi, dintr-o materie iformă „icre de aur în linguri și pe cârlige” „Din copaie/ A tras cu mâna de-a dreptul/ O vâlvătaie/ Care i-a luminat fața și pieptul.” Pensionarii temniței au firi contradictorii, un aliaj ciudat care unește frumusețea și oroarea din ființa lor. Trupurile lor murdare au o perfecție suavă, parfumată și de o natură fabuloasă. Fătălăul, Adonysul Văcăreștilor,(G.
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
localitățile în care toamna devine oaspetele dorit și așteptat. Intenția ei este de a-mi arăta cum Natura transformă verdele copacilor în culori nebănuit de spectaculoase-de la verdele pinilor, la auriul copacilor gingko și până la rubiniul arțarilor ce par în vâlvătaie, adevărate miracole pe care penelul toamnei le pictează spre delectarea și încântarea sufletului omenesc... Cu toamna în geamantane am pornit veseli spre România. Japonia este o țară mirifică, deținătoare a unei tradiții foarte vechi, transmisă din generație în generație, cu
JAPAN-SIMFONIA TOAMNEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366163_a_367492]
-
Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 176 din 25 iunie 2011 Toate Articolele Autorului ARMONIE În savana liniștită, Leoaica se odihnește, își mijește ușor ochii și în jurul ei privește. Nici o boare nu adie, totul pare nemișcat, Soarele-i o vâlvătaie, aerul înfierbântat. Leuțul ei, pus pe joacă, de coadă o tot apucă, încet se rostogolește și apoi o ia la fugă. Totul este-n armonie, Leul din tufiș apare, îi privește preț de-o clipă, și își vede de plimbare
ARMONIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351793_a_353122]
-
ELOGIU FOCULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU FOCULUI Lui Panait Istrati Focuri noi, de artificii, se ridică peste frunte...pălălaie - dor mă arde...,de Sumedru, să mă scald în vâlvătaie - focuri noi, far’ de poveste... risipire-n reci scântei - doru-mi cată-n pisc, aievea, fulgere și...prometei - focuri noi peste-o câmpie stăpânita de ciulini - dar mă seaca, fără milă, o văpaie-n rădăcini. Referință Bibliografica: ELOGIU FOCULUI / Ion Mârzac
ELOGIU FOCULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352520_a_353849]
-
la Dâmpu fără să mai calce prin noroi. Se nimerise a fi o zi splendidă de octombrie, pădurea strălucea într-o multitudine de culori, de la galbenul pal, până la roșul intens al anumitor copaci, care se iveau pe alocuri aidoma unor vâlvătăi de foc. De-o parte drumul era flancat de munte, de pe versantul stâncos și abrupt al acestuia înclinându-se arbuști cu ramurile dedesubt sfâșiate de vehiculele în trecere. De cealaltă parte a drumului curgea printre bolovani uriași, năruiți din înălțimi
NAVETISTELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350631_a_351960]
-
fără ține clipă nu-i trăită. De-atâta dor De-atâta dor mi-e sufletul un cântec, Tu fluierul, ce ajutat de muze Ai reușit trăirile-mi confunze Să le trezești la viață c-un descântec. Voi adormi cu pieptul vâlvătaie Precum o floare prinsă de arșiță Mai însetata că o garofița Ce soarbe-avid din răcoroasă-ți ploaie. Te-oi adună pe gene și pe buze Pe trupul meu vei curge că un val Mergând în josul apei, în aval Credinței noastre
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
Autorului Citindu-te Poetei A.P. Citindu-te avid, fără sfiala, Încerc să descifrez cum aprinzi focuri! Trăiri de jar din lumea imortala Încorsetezi în abisale jocuri Când navighezi pe marile astrale- Rămâi de straja la timona vieții- Te regasești în vâlvătăi bengale Scriind povești la poarta dimineții Asiști corăbiile în derivă Când valuri ridicate de tzunamii Lovesc în prora ce-a rămas captivă! Știi! apele le-au agitat infamii. Cauți matroz sentimental și tandru Să-ți dea curaj pe-ntinderi de
CITINDU-TE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352222_a_353551]
-
de ai îndrăznit? Dormi uriașule, de ce te agiți? Te dor încheieturile de stâncă, Nu lăsa ca ochii în soare să-ți plângă Căci Primăvara e aproape Și vei fi întinerit. Câte inimi ai tu în piept, De îți aud o vâlvătaie de bătăi? De ce îți ridici vârful drept Amenințător peste văi? Binecuvântează natura-n reînviere Piaptănă-ți părul de brazi Lasă-te alinat de a vântului mângâiere Pentru a-ți vedea îmbujorat, Milenarul obraz. Baia de Arieș 1966 Referință Bibliografică: Vârful
VÂRFUL MUNTELUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356283_a_357612]
-
ani Rucăr) vor fi : între 1945 și 1947, Ion Apostol, iar pentru anii 1947/48, medicul Liviu Predescu-Rion . Pentru a sintetiza evoluția numărului cadrelor didactice pentru prima jumătate a secolului XX conchidem : de la 5 cadre didactice în 1917 (în plină vâlvătaie a războiului întâi mondial) la cele două școli primare existente, la 13 cadre didactice în cele trei școli (inclusiv Săticul) existente în 1934/1935, la 14 cadre în anul școlar 1944/45, pentru ca, spre sfârșitul perioadei tratate în acest capitol
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356414_a_357743]
-
pare mută! Să nu mă-ntrebi, de ce tăcerea mă însoțește pe-nserat! Poate că îmi descopăr vrerea din cântecul ce n-am cântat. Să nu mă-ntrebi, nimic, acum, când în răscruci se întretaie, atâtea drumuri neștiute și inima mi-e vâlvătaie! M-a primit la pieptul ei, pădurea M-a primit la pieptul ei, pădurea Și pe umeri, păsări mii mi-a pus. Luminiș mi-a strecurat în suflet Și-am rămas, de dragoste pătruns. Și m-a legănat pe crengi
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET IV de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356922_a_358251]
-
de gând. Nuanțele se pliază pe fiecare trăire, aducând un plus de savoare și luminozitate limbajului poetic. Pe drumul de “foc” poeta își înalță ruguri din propria simțire, încercând să reconstruiască astfel ”edenul pierdut”. “Incendii mă-nhață-n a lor vâlvătaie / Și trupu-mi cutremură-n arse păcate; Un țipăt în două-ntunericul taie, / Că mult a zăcut încuiat sub lăcate./ Sunt Evă și-n iadul din mine clipește / O taină ce încă n-a fost dezlegată, / Un vifor nebun ce-n
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
ce avea să-mi devină soț. Era elev la Liceul Militar "Ștefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc și...venea de la parada militară,ce avusese loc pe 23 August. A fost dragoste la prima vedere, o pasiune ce a ars cu vâlvătăi și...ne-a consumat energia. Am născut șase copii din dragoste... Bruma s-a așezat peste amintiri, el a plecat la ceruri... LA MULȚI ANI... CELOR CU NUMELE DE ANDREI ȘI DERIVATELOR FEMININE ALE ACESTUIA. Referință Bibliografică: Ursitul din pahar
URSITUL DIN PAHAR... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355156_a_356485]
-
în iatac să-mi facă iarăși ziua sluta. plecaseși.și-mi doream să fii; tânjeam după căldură cărnii, iubirile menite-s pentru oameni vii, singurătăți, sortite-s vremii tar`nii. mă unduiam sub aripa de vânt, ardeau în mine doruri vâlvătaie degeaba eu iubire mai frământ când tu ai ars o noapte, foc de paie. și ce crezui a fi pentru o viață s-a destrămat în zori, precum un val de ceață. Referință Bibliografica: amăgiri de-o clipă / Valeria Iacob
AMAGIRI DE-O CLIPĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355719_a_357048]
-
dragostea contează ... și nimic în rest ! Prin vis trecut-ai prea ușor , ca vântul , lăsând în urmă golul și regrete . Mă-ntreb acum , când regăsi-voi cântul aceleiași trăiri aprinse și discrete ? Comori de foc erup în dragi momente cu vâlvătăi de roze reaprinse , ce clocotesc de calde sentimente , dar ai plecat lăsând iubiri nestinse ! Ce amintiri trezesc astăzi arsura unui pârjol de suflet plin cu crini , și ce păreri mai dau acum măsura uitării acelor clipe când suspini ? Mă-ntreb
A FOST UN VIS ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369956_a_371285]
-
dac-ar fi potopu-ntreg să vie, De toate astea, ce ne pasă nouă? Căci nu ne poate-opri un pic de ploaie Să ne-ntâlnim pe-aleea de-altădată, De tine să mă las îmbrățișată, În ochi să ni se-aprindă vâlvătaie. Să-mi dai sărutul ce trezește-n mine Dorințe vii. Și să nu-mi fie rece, Când vântul serii, în rafale, trece, Să mă-nvelești, iubitul meu, cu tine. Și-așa îmbrățișați să stăm, iubite, Precum îndrăgostiții din pictură Când
ÎN PLOAIE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370092_a_371421]
-
ai fost de-ndurător Când ai vrut ca să mă nasc în vară M-ai sfințit în românesc izvor De cuvânt și dragoste de țară. RUGĂCIUNE PENTRU NEAMUL MEU Semne de toamnă - tăcerea din grinduri, Sălbatice valuri mai freamătă-n larg Nisipu-așteptând vâlvătăi de săruturi De raze lucind pe bătrânul catarg. O mare albastră - nici urmă de volburi - Pe-o navă zdrobită de mal, fumegând, Altar de cenuși frământate sub ruguri Și ruga ce curge-ntr-un șipot de gând... Ce liniște-n
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
1775 din 10 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului FOCUL MÂNGÂIETOR Suntem într-un peisaj de munte, pe o pajiște o căsuță de bârne, alături o apă în care se reflectă chipul muntelui și galbenul pădurii. Din acoperișul casei izbucnește o vâlvătaie roșcat-arămie cu nuanțe de verde și galben-auriu, diafană, pură și mângâietoare. Are aparența unui incendiu, dar în loc să distrugă, pare a fi o esență a vieții, a luminii și a frumuseții. De la ce oare să se fi aprins? De la focul inimii
FOCUL MÂNGÂIETOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369381_a_370710]
-
sare gardul acasă, în grădină. Acolo, Nea Gilică avea câteva pătiage de fân, de coceni, nu mai știu exact, dar de care cățeaua cum se freca cum acestea erau în flăcări. În câteva secunde furajele lui Nea Gilică ardeau cu vâlvătaie. A sărit tot satul să limiteze paguba, dar mai ales să-și protejeze casele de foc. Când au văzut cine incendia, după ce se mai aprinseseră și alte clăi de fân pe la vecini, au tăbărât pe bietul animal și l-au
FRIZERI DE OCAZIE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369480_a_370809]