1,553 matches
-
în dreapta și-n stânga fără să lovească ceva, se îndreptă iar spre capelă, făcând un ocol larg, spre a nu trece prin dreptul locului în care bănuia că fusese ușa. Ajuns în spatele cocioabei, se săltă pe acoperiș. Sus, lăsat pe vine, strângând crucea ca pe un ciomag și ținându-și răsuflarea, holbă ochii cât putu, încercând să despice bezna. Dar spinarea descoperită îl lua cu frig și, mai ales cum era acum, boltit din pricina statului pe vine, i se părea tot
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
putu, încercând să despice bezna. Dar spinarea descoperită îl lua cu frig și, mai ales cum era acum, boltit din pricina statului pe vine, i se părea tot timpul că poate fi înhățat pe la spate. Așa încât se răsucea întruna, stând pe vine, dar obosi repede și își schimbă poziția, lăsându se pe genunchi. îi ajungeau la urechi o bolboroseală și un fel de plâns ce se apropiau. Se lăsă atunci și pe coate și așteptă dârdâind. în clipa în care un trup
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
O țară normală ar trebui să interzică literatura, îmi spuneam arțăgos. Nu, stai, nu literatura, mai degrabă asta... omologarea ei. Să nu mai fie ni meni decretat scriitor vreme de două sute de ani. Da, așa ar trebui, dacă am avea vână și minte. Altfel, în două-trei generații, copiii vor fi obligați să învețe la școală vie țile a câteva mii de mari scriitori. Cui i-ar trebui asta? Nimănui, cum a convenit și stewardesa, care de la un timp evita să mai
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
existat vreodată... Duse aparatul de fotografiat la ochi și trase, rapid (clic, clic), câteva cadre. Îi plăceau prim-planurile, încerca să surprindă detalii diverse peste care privirea ar fi trecut cu indiferență, incapabilă să le surprindă esența, se lăsa pe vine, sărea dintr-o parte în alta, se cocoța pe câte o piatră sau pe vreun gărduleț de protecție, spre amuzamentul copiilor care își trăgeau mamele de mâneci și îl arătau cu degetul, râzând cu gurile până la urechi. Nu-i păsa
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
din ușă m-am întors, e gata masa? Nici Dumnezeu - ajutat de întreaga armată de îngeri nu o mai scăpa pe mama din mîinile lui dacă nu era gata masa atunci când venea el de la serviciu. Stăteam în pragul casei, pe vine, și mă uitam în lungul drumului, așteptând să-l văd cum apare de după colț, cu umerii lui lați și cu mersul apăsat, fluierând încetișor. Degeaba am așteptat, ori a vrut Dumnezeu sămi dea încă o lecție, ori tata nu merita
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
exemplu, la un accident auto: cel mai adesea ambii conducători coboară nervoși din mașină, și încep să țipe unul la altul acuzându-se reciproc. Rar recunoaște cineva că a greșit. De altfel, apetitul pentru ceartă este semnul unei neasumări a vinei. Ne credem un popor de inocenți și de victime. Lipsa informațiilor conduce lesne la diferite forme de dogmatism. Când ai puține idei nu-ți rămâne decât să crezi în ele; și să te bucuri de ele totodată. Însă când sensurile
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a face rău cuiva (celui vinovat), și apoi pentru că de acest rău suferă de fapt cineva presupus a fi vinovat; formula folosită de instanțe este "a fost găsit vinovat", prea frecvent a găsi rostind de fapt că partea tare a vinei derivă din intenția noastră de a găsi un vinovat. Am în vedere aici relativitatea (la un anumit context, adică la un sistem de valori) vinii. Dacă mă gândesc și la erorile de judecată, la cei total nevinovați (iată că am
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
școli sătești, câte una în fiecare plasă, pregătirea cadrelor didactice, gratuitatea învățământului primar. Interesantă este dispoziția prin care se suprimă pedepsele corporale „mustrarea cu bătaie se ridică cu totul dintre pedepsele copiilor, fiecare dintre domnii profesori va întrebuința după măsura vinei: povățuirea, dojene, punerea în picioare sau în genunchi și altele asemenea măsuri părintești”, iar în cazuri extreme „se va îndepărta din școală îndărătnicul, nesupusul sau leneșul copil, ca să nu se dea pildă rea și celorlalți”. La 15 decembrie 1855 se
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
zgomotele la mare distanță. Cel mai mult se temea de delir; de aceea a mai încercat o dată să se calmeze, făcând abstracție de zăduf. Aza nu putea să uite că nu setea provoca moartea, ci excesul de căldură; sângele din vine se îngroșa, fiind incapabil să mai transporte căldura internă a trupului spre piele. De fapt căldura ucidea până la urmă, o dată cu neașteptata și teribila creștere a temperaturii corpului. Era cât pe ce să adoarmă, când a deschis ochii, tresărind speriată. Ce
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
evoluție, că literatura noastră este în creștere, în alcătuire. Istoria literaturii române seamănă cu o pivniță în care se găsesc vinuri aromate, seci sau aspre, vinuri mai vechi sau mai noi. Criticii susțin că ar trebui să ducem, în continuare, vâna realistă și să nu mai facem tot felul de experimente, care, în general, sunt văzute foarte prost. Eu sunt acum într-un con de umbră, pentru că mă las antrenat în tot felul de căutări, sunt interesat de experiment. Găsim experimentul
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
zămisliri. Asocierile sînt dure, emanînd o energie primară bine regizată.Poetul își arată, ca să zicem așa, mușchii, bicepșii metaforici bine încordați: "Pe o blană de lup ne-am desenat sîngele / Cu o dîră de nisip ceresc" (Baladă veche). Sau: " Ca vinele la încheietură, sub zăpezi / Ne-au zvîcnit cărările în labirint" (ibidem). Sau: "Cum după o lungă hibernare simțurile-mi / Se desfrînează la un banchet ceresc" (Aievea). Sau: "Zeii scăpătați potcovesc armăsari păgîni" (ibidem). Sau: "Răsufletul meu află funingini de infern
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
exaltările și aranjamentul ei festiv-emoțional, întîlnirea halucinantă și ireală în care timpul pare să se oprească o clipă este continuată de vertijul de febră al unui impuls tardiv. Refacerea cuplului într-o ordine casnică, cuminte, și ispășirea prin mărturisire a vinei sorei mai mici, Briony, iarăși prilej de satisfacție pe gustul melodramei unde întîlnirile șoc și lămuririle servesc gustul general pentru crimă și pedeapsă ar putea încheia cu un "Și au trăit fericiți pînă la adînci bătrînețe" un reușit love story
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
culminează în logoree emfatică și în scrîșnet de silabe incomprehensibile. Amănuntul e cu atît mai dureros cu cît stofa autorului e incontestabilă: Vianu Mureșan întrunește toate condițiile pentru a fi un scriitor propriu-zis. Are condei, așadar tehnică, și are și vînă, așadar sensibilitate. Iar de cultură nu mai vorbesc. Dintre gazetarii care semnează regulat în Adevărul literar și artistic, stilul lui Vianu Mureșan nu poate să nu sară în ochi. Textele lui frapează precum un fenomen nefiresc apărut pe fundalul unei
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
ar fi fost să scrie misterios, doar: La Arthur. Așadar, nu că fără nasturii, pe care i-ai fi cumpărat de la acest Artur, viața nu ar fi avut nici un rost; nu că, fără ei, pantalonii ți-ar fi căzut în vine; nu că, în lipsa lor, nimeni nu ar fi avut de ce să te țină ori să te tragă. Nici o ademenire retorică, în acest caz. Nici o invitație flecară. Nici un tupeu. Ori mai știm noi ce... Ca și cum acest Arthur, stăpânul dughenei - cine știe
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]
-
sparte care ar fi inundat brusc grădinile și livezile din jurul farului de la Roca și mai încolo, ca și cum adâncile prăpastii, ca și cum lacurile subterane care aprovizionează arzătoarele ape ale infernului ar fi crescut inexplicabil ca să izbucnească din matricele naturale, cu izvoarele și vinele și obârșiile al căror debit s-a adăugat ploii ce cădea neîncetat. De multe ori, chiar și astăzi, în vis îmi apar imagini ale catastrofei. Mă trec fiorii evocând circumstanțele care au precedat și oarecum au prezis clipa în care
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
însoțește expresivitatea corpului, mimica nu scade nici o secundă din intensitate. Smerenie și umilință, exercițiu, exercițiu, performanță. Un rol ca B. Cred că i se cuvenea lui Dimeny Aron, un actor cu o sensibilitate specială, fragil și, în același timp, cu vînă, puternic. Privindu-l, încercam să-i refac traseul de la prima apariție pe care o memorez, cea din Scaunele lui Vlad Mugur, Oratorul, Troilus și Cresida, Furtuna, colaborările cu Tompa, Măniuțiu, Galgoțiu. Ușor absent, rănit fără vindecare în suflet și destin
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
în câteva redacții, întemeiază și conduce el însuși "Vitrina literară" (1929-1934). Se lansează și în literatură, ca autor de povestiri umoristice". "Dicționarul general al literaturii române" a considerat că-l putea caracteriza mai bine în acești termeni: "Ca gazetar are vână și o doză de ferocitate, punctând apăsat prin violența sarcasmelor cu care îi izbește pe aceia care îi cad sub condei. Mereu încruntat, pus pe cârcotă, arțăgosul se arată, în articolele lui, ba scârbit, ba mânios, iar răutatea aceasta conține
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
de acest fel din literatura română și ele prefigurează viitoarele poeme în proză din a doua jumătate a secolului. între ele, Cerul stelit și Meditația unui îmbătrînit poet sunt mici capodopere: "Va veni ziua în care să va stinge focul vinelor mele, în sînul meu va lăcui iarna, fulgii cii albi îmi vor împresura tîmplele și negurile vor întuneca ochiul meu. în mormintele cele așezate zac prietenii; numai eu am rămas, ca un singuratic spic pe carile săcerătoriul au uitat a
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
-i sfârâie călcâiele, viteaz. - Foarte viteaz, repetă Pantelis Prevelakis. Ascultând toată discuția, Zorbas, mustăcea încântat, aruncă tuturor o privire triumfătoare, se ridică și intră în casă. Când se-ntoarse cu buzuki, începu să îngâne un cântec: Fost-am șmecher cu vână de aristocrat iar acu devenii dascăl ca înțeleptul Socrat... Voiam să fie Heracle când întâi te văzui ca Hydrei din Lerna capul să-ți retez. Cum termină și se-nclină, urmară un ropot de aplauze și ovații. "Bravo!Bravo!" Doar
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
stătătoare, cît mai curînd expresia unei drame biografice în care protagonistul, dacă excelează prin ceva, acel ceva nu este în nici un caz virtutea construcției epice. În seama ființei lui Blaga putem pune toate calitățile din lume - umoare poetică, gîndire speculativă, vînă dramatică, sfială contemplativă -, numai una singură nu i-o putem atribui: aplecarea spre narațiunea romanescă. Sînt structuri umane care, oricît s-ar strădui să se exprime epic, nu-și vor putea turna substanța interioară în forma convențională a romanului obișnuit
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
culoare gălbuie învăluie totul în jur. Vapori luminoși plutesc nestăpânit, apăsând podeaua. Urina se extinde lent în vasul de wc, din centru spre exterior. Încrețiturile din apă proiectează neîncetat umbre pe perete. Boris se sprijină de perete cu pantalonii pe vine și își atinge penisul. Puncte albe și scame 27 se răspândesc tandru prin lumină, urmându-i mișcările mâinii. Nimic nu se pierde, nici măcar mirosul puternic al urinei. Este cald, chiar foarte cald, și totuși Aksinya se-nfioară. Este cald, chiar foarte
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
Așezămintele Brâncovenești și până la Morga cu aerul ei "despletindu-se în efluvii de formol și-n damfurile măruntaielor frățiorilor și surioarelor noastre pe care le mâncau câinii"... O proză a eșecului individual și a marasmului social, o carte scrisă cu vână epică și virtuozitate stilistică de cel mai puternic romancier apărut la noi după 1989.
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
a obrăznicit. De unde pînă atunci a dat, a început să și ceară, să strige pentru un nume, acela de pe copertă, și pentru un destin, ceea ce nu putea să nu supere firile comode, și nu putea să nu placă doritorilor de vînă, de adevărat. "Adevăratul" ăsta, care-a aparținut unei generații ce, cu toată ușurarea eliberării de greul istoric, și de marile misiuni, a început să se caute, și să-și facă probleme cînd nu se găsește, e vizibil nu doar în
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
regim totalitar, toată lumea a înnebunit. Se strîng frustrări, violențe pe toate planurile - în familie, acasă, între părinți, între copii și părinți, la serviciu, la școală - nimeni nu mai gîndește cu capul lui, canoanele au semn schimbat, iar suspiciunea continuă a vinei și vinovăției deformează cumplit, ceas de ceas, orice fel de comunicare sau de trai. Pare că moartea bate la toate ușile și ferestrele. Radu Afrim a construit un spectacol cu decupaj cinematografic, amplificînd latura de om de film - de cuvînt
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
abia atunci când lui nu-i mai era proprie. Totul se poate pune pe seama șocului emoțional provocat de succesul literar și, în consecință, de schimbarea radicală a poziției lui sociale. Complexul sărăciei, cauză a resentimentului, se transformă într-o obsesie a vinei, care nu-l perturbă mai puțin. își face o autoanaliză târzie în termeni patetici, pentru o posibilitate nerealizată, ratată și permanentizată ca vină imposibil de expiat altfel decât prin autoflagelare morală. Cu exclamația: "mi-e silă de mine" atinge paroxismul
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]