914 matches
-
prilej de mare bucurie atunci cand descoperim adevărul.... -Maieutica... da, știi că unii spun că adevărul e un diamant cu multe fete, depinde din care unghi privești, esti de acord cu această? -Nu, adevărul e unul singur, de exemplu, am o vânătaie, eu pot să spun că m-a bătut cineva sau pot să spun că m-am lovit singură din neatenție, adevărul poate să fie a treia variantă, că am o boală, leucemie...și vânătaia e din corpul meu, nu din
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
unul singur, de exemplu, am o vânătaie, eu pot să spun că m-a bătut cineva sau pot să spun că m-am lovit singură din neatenție, adevărul poate să fie a treia variantă, că am o boală, leucemie...și vânătaia e din corpul meu, nu din exterior, nu e o urmare a unei contuzii, e o urmare a proaștei funcționari a ...formulei hemoleucocitare... -Ce e cu exprimarea asta aproape păsăreasca, de unde știi termenii, sunt medicali, te-ai apropiat mult de
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
miros de ie. Să legeni fluturi în albastrul murii. Și prepelițe să-mi vânezi în bust. O dată să mă simți în cerul gurii, Cum îți pătrund sub limbă și te gust. Ce bine-ar fi să ne iubim sublim și vânătăi să împărțim lizibil! Să se transforme apa brusc în vin, Și visu-n adevăr intraductibil! Referință Bibliografică: PEDEAPSĂ / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2050, Anul VI, 11 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile
PEDEAPSĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383889_a_385218]
-
Se va speria și ea sau nu? Oricum mai erau câteva zile până va veni să mă viziteze în prima duminică de la accident. Așa cum eram cu nările umplute cu pansamente, arătam exact ca un urangutan. La ochi aveam cearcăne și vânătăi violete, fața îmi era tumefiată, aproape vânătă. Nu era o imagine ușor de suportat nici de o persoană mai rezistentă la asemenea aspecte, dar pentru mătușă sau pentru iubita mea de care eram așa de îndrăgostit? M-am tot rugat
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
se confundă cu mediul înconjurător: vorbește dialect berlinez, folosește expresii vulgare, scuipă, se ferește să amintească ceva ce i-ar putea trăda educația. Locuiește un timp cu un olandez de treabă, dar cu năravul de a o lovi cu cizma. Vânătăile sunt un camuflaj util, spune Marie Jalowicz. Se logodește cu un chinez, apoi cu un bulgar, cu care ajunge în Bulgaria, dar nu reușește să evadeze în Turcia și se întoarce în Germania, în gura lupului. Adoptă identitatea unei femei
MEMORIILE MARIEI JALOWICZ SIMON de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383465_a_384794]
-
alifie numai bună pentru răni. Cu grijă, oriunde puneam mâna, fata țipa de durere, i-am scos bluzița, rămasă în sutien, am așezat-o cu fața în jos pentru a-i dezinfecta și îngriji rănile. Pielea mătăsoasă, era tot o vânătaie, am uns cu grijă toate acele răni, apoi cu multă atenție am întors-o cu fața în sus, după rănile de la gât au urmat cele de pe sâni, am fost nevoit să desfac sutienul, femeia a avut un ușor gest de
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
al soneriei, însoțit de țipetele unei femei care bătea cu pumnul în ușă. Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil în brațe și cu vânătăi mari la ochi. Lațele despletite, căzute pe față, erau udate de șiroaiele lacrimilor. - Ascunde-mă tanti cât mai repede, că vine nebunul și mă omoară! Maria o lăsă să intre și încuie ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
al soneriei, însoțit de țipetele unei femei care bătea cu pumnul în ușă.Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil în brațe și cu vânătăi mari la ochi. Lațele despletite, căzute pe față, erau udate de șiroaiele lacrimilor.- Ascunde-mă tanti cât mai repede, că vine nebunul și mă omoară!Maria o lăsă să intre și încuie ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
a prins ceva. Cei mai expuși sunt intelectualii, prezintă stările cele mai grave: câțiva au murit, dar nimeni nu este în afara primejdiei. Romancierul și Filozoful sunt întrebați în fiecare zi cum se simt; Actorul a fost consultat acasă, are o vânătaie mare sub unul din ochi. S-a zbătut când au venit infirmierii, un prost. Poate nici nu era treaz. Eroul chiar s-a bătut cu aceștia; pe el l-au internat. MAGISTRATUL. Doctorul spune că vindecarea celor spitalizați e aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
copilă împlinită, de 17-18 ani, toată numai rotunjimi și gropițe, îmbrăcată într-o rochie de tafta verzuie cu mâneci tivite cu dantele, strânsă bine pe talie și înfoiată la spate, cu un șal griș-perle pe umeri și cu o mică vânătaie pe gât. De sub faldurile lungi ale rochiei scoteau vârfurile două botine de satin alb. Copila veni zâmbitoare și se cățără pe unul din genunchii lui Sima-Vodă, cuprinzându-l pe moșneag cu brațele și pupându-l pe obraz. E Ruxăndrița, nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ea nu mai era deloc. Și dacă doar atât a mai rămas, corpul ei, setul de cercei mici și albi, dintotdeauna, cu perlele lor mici și albe, atunci ea însăși unde era până la urmă? Pe tâmpla ei se vedea o vânătaie imensă, întunecată și adâncă, din care cursese puțin sânge. Hainele ei, odată impecabile, erau pătate cu iarbă verde, cu noroi maro, iar părul ei era îmbibat de rouă. Arăta ca propria ei stafie. 4tc "4" Nu era nevoie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și, știi tu, chestii personale. Spune că sunt reconfortantă și că poate avea încredere în mine. Vezi tu, el și Claire se ceartă mult. De cele mai multe ori e vina ei, are un temperament dificil. Uneori chiar îl lovește. Am văzut vânătăile. îmi evita privirea; încă se holba la ceașca de ceai. A încercat să o calmeze pe Claire, la petrecere, dar ea i-a spus să plece. De fapt, a sunat ceva de genul „du-te naibii“. Am auzit-o. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am observat câteva semne pe mână și voiam să le văd mai îndeaproape. Când am luat pachetul am văzut patru adâncituri roșii în partea cărnoasă din palmă, făcute fără îndoială cu propriile unghii. în jurul semnelor proaspete mai erau și altele, vânătăi mai vechi de aceeași formă, îngălbenite și vineții. Judy avusese dreptate. Claire avea într-adevăr un temperament tare năvalnic. 8tc "8" Nu aveam de ce să mă grăbesc acasă; după-amiezile de duminică sunt mizerabile dacă nu ai companie sau vreo ocupație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
adânc încât m-am desprins din brațele lui și m-am îmbrăcat fără să-l fac măcar să tresară. Mă simțeam țeapănă și mă durea tot corpul, iar când m-am uitat la mine goală în oglindă, am înțeles de ce. Aveam vânătăi ca niște urme de degete murdare pe toate încheieturile. încă îi mai puteam simți mâinile lui Nat strîngându-mă. Și mai multe vânătăi împrăștiate pe pulpe, iar pielea de sub un braț avea urme de dinți. Nu mă plângeam de tratament necivilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mă durea tot corpul, iar când m-am uitat la mine goală în oglindă, am înțeles de ce. Aveam vânătăi ca niște urme de degete murdare pe toate încheieturile. încă îi mai puteam simți mâinile lui Nat strîngându-mă. Și mai multe vânătăi împrăștiate pe pulpe, iar pielea de sub un braț avea urme de dinți. Nu mă plângeam de tratament necivilizat; nici eu nu l-am lăsat nemarcat. Dar nu asta mă îngrijora. Ci felul în care a sărit scânteia, ce anume a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Nu numai blugii se rupseseră. Aveam un mare crater spectaculos și sub pielea de sub ei, care sângera ușor. Mănușile mele arătau de parcă le dădusem prin răzătoare și nici mâinile nu-mi erau într-o stare mai bună. Aveam diverse alte vânătăi și julituri pe umeri și pe genunchi și, după spusele lui Nat, spatele meu era un apus de Turner. Nici unul din noi nu își pierduse cunoștința. Nu auzeam nici un țiuit în urechi, iar pupilele noastre nu erau neobișnuit de dilatate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
durut. Apoi un hanorac și o vestă căptușită pe deasupra. Gata de acțiune. Atâta timp cât e la viteză redusă. Nat mi-a spus că ar fi trebuit să rămân în pat. El era mai rău ca mine; clavicula îi era plină de vânătăi și răni și fusese norocos că nu i se rupsese. M-am uitat aproape tot timpul în oglinda retrovizoare în drum spre Putney. Aseară nu reușisem să văd ce tip de mașină fusese, așa că oricine era în spatele meu devenea automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și o cutie poștală în fața lor. Am comandat o votcă dublă cu tonic și am luat-o afară. Nu era chiar sezonul pentru terasă, dar înăuntru era prea mult fum și aer închis, iar eu eram mult prea îndurerată de la vânătăi și răni ca să-mi mai pese de vreme. M-am așezat cu grijă pe o bancă, tresărind în urma efortului și dând pe gât jumătate din pahar. M-am simțit mai bine. Câteva mașini au trecut prin apropiere. De cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
multe sfori decât o companie de marionete în seara aceea, sugerându-mi să mă dau drept victimă a violenței domestice, să le spun că mă protejasem Dumnezeu știe de ce. Până la urmă, uitați-vă la semnele de pe mine. Le-am arătat vânătăile, ambele seturi. Am câștigat cu ele simpatia, mai ales după declarația lui Clifford Hammond care a confirmat tendințele violente ale fratelui său. M-au pus într-o încăpere specială la secția de poliție, cu flori, canapele și culori pastelate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dai cu mașina peste mine noaptea trecută, nu-i așa, Clifford? i-am spus pe bancheta din spate a mașinii care ne ducea la secția de poliție, cu vocea joasă ca să mă audă numai el. Altfel nu aș fi avut vânătăile astea. Nat mi-a spus că tu ai fost la volan. Am pus de la mine; Nat îmi spusese doar că nu îl va mai lăsa pe Clifford să mai facă nici o greșeală. Dar ghicisem bine. Chiar și în întuneric l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
răstise la ea. Pe asta nu o poți clinti. Trebuie să dăm de o parte pietrele celelalte, înainte să se sufoce. Se concentraseră la unul din capete și, în curând, reușiseră să ajungă la Cristian. Era aproape inconștient, plin de vânătăi și zgârieturi, dar în viață. Norocul îi surâsese, suflul exploziei îl aruncase la pământ între două bucăți masive de piatră, ca două lespezi. Deasupra se prăbușise o alta, ce se oprise pe marginea superioară a primelor două, protejându-l ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adresat dusă pe gânduri: — Primul meu soț, căpitanul Johnson, mă bătea regulat. Era un adevărat bărbat. Era înalt de aproape 1,90 m și când se îmbăta nu-l mai puteai ține în nici un fel. Uneori umblam zile întregi cu vânătăi pe tot trupul. Doamne, ce-am mai plâns când a murit! Am crezut că n-o să-mi mai revin niciodată. Dar abia când m-am măritat cu George Rainey am știut ce am pierdut. Niciodată nu poți ști cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să adopte o poză studiată, iar acum, pe trăsăturile sale livide se citea doar spaima unei morți violente. Priorul, ridicând ușor trupul, Îi deschise vesta la piept, pentru a examina sumar În ce condiții se afla. Cadavrul era acoperit de vânătăi. Probabil că se izbise violent de fundul apei. Pe o parte, două buze roșii indicau locul unde carnea fusese sfâșiată de ceva. Își ridică privirea spre roată. Paletele erau asigurate În structura portantă prin niște piroane lungi. Probabil că acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
său juvenil. CAPITOLUL 3 EGOISTUL CHIBZUIEȘTE — Au! Dă-mi drumul! Amory și-a lăsat brațele să cadă de-a lungul trupului. — Ce s-a Întâmplat? — Butonul de la gulerul cămășii... m-a rănit... Uite! Isabelle Își privea baza gâtului, unde o vânătaie micuță, de mărimea unui bob de mazăre, macula suprafața albă a pielii. — O, Isabelle! și-a reproșat el. Sunt un netot. Pe cuvânt că-mi pare rău... N-ar fi trebuit să te strâng atât de tare. Ea a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
omul are adesea nevoie să‑și încarce bateriile. Domnul Witkowski spune că o să i le încarce el imediat și aruncă în ea cu un obiect dur care o nimerește în umăr, încât femeia se cutremură. Iar o să‑i iasă o vânătaie. Dacă îmi permiteți, curvă. Nu cer prea mult, atât cât îți cer. Dacă nu, te pun la pământ cu cârja. Altă dată m‑aș fi aruncat cu forța asupra ta, ceea ce‑mi este imposibil acum, pentru că un om cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]