667 matches
-
în întâmpinare îmbrățișându-l cu căldură pe viitorul ginere! - Tare chipeș te-ai făcut Mihăiță! Când te-am văzut ultima oară erai un copilaș zburdalnic și plin de năzdrăvănii! Acum ești flăcău în floarea vârstei și a puterii! Ai brațul vânjos! Așa te vreau! La început, tânărul se cam fâstâci de atâtea laude, dar treptat prinse curaj. - Am aflat că atât unchii cât și tatăl tău împreună cu fratele s-au prăpădit, fie-le țărâna ușoară. Și eu sunt pe ducă. Doresc
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Unde v-ați dus voi anii mei superbi care erați frumoși ca niște cerbi, sărind din stâncă-n stâncă fără teamă și-având în ochi un nefiresc azur, când bocăneați cu glas vânjos și pur și-n codrii-mi verzi, dar și în cei de-aramă? Unde v-ați dus voi inefabili zori când viața-îmi clocotea fierbinte-n pori și-aveam în gânduri magice elanuri, când deveneau aevea vis de vis și-naintam
UNDE V-AŢI DUS?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361042_a_362371]
-
într-o seară, când acesta era plecat într-o misiune pentru câteva zile, după ce l-a servit pe "profesor" cu un păhărel de coniac și după ce a verificat că nimic nu o deranjează, provocându-l, s-a lăsat pradă brațelor vânjoase ale țiganului. Acesta i-a oferit ceea ce soțul, ocupat cu munca lui neglijase să-i ofere suficient vinovată fiind oboseala și solicitările serviciului. Lecțiile de muzică se dovedeau eficiente, dar slăbeau prudența minimă a doamnei. Nu se mai putea stăpâni
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
de volei găzduiește meciul cu echipa din Retevoiești, în uralele suporterilor, destul de mulți, care înconjoară spațiul de joc sau privesc din arinii ce-și aruncă umbrele de pe margine. Duminică frumoasă de primăvară timpurie. Românii satului își încarcă de energie trupurile vânjoase de munteni. Oare ce-or fi făcând cei de la oraș, închiși în „cutiile lor de chibrituri”, răbdând duhoarea asfaltului încins? Aici, la Domnești, în zi de sărbătoare, zărești, pe ici-colo, grupuri de bilari și țapinari, stând la taifas și punând
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
în „cutiile lor de chibrituri”, răbdând duhoarea asfaltului încins? Aici, la Domnești, în zi de sărbătoare, zărești, pe ici-colo, grupuri de bilari și țapinari, stând la taifas și punând la cale începerea sezonului de plutărit pe râul Doamnei Clara. Oameni vânjoși, ai căror mușchi se văd proeminenți prin albul imaculat al cămășilor sau al cioarecilor din dimie albă. Toată iarna au făcut șiță, cu care vor merge toamna în Vlașca, să o schimbe pe cereale. Se mai pune și de câte
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
mai ferea de ceilalți doi și se tot îmbrățișa și săruta cu Sandu. - Ce zici Ana, rămânem și peste noapte pe munte? întrebă Irina. Se vedea de la distanță că scopul excursiei era să trăiască câteva clipe de iubire în brațele vânjoase ale tânărului mecanic. - Eu știu ce să-ți spun? Mi-ar place dar... - Lasă că ne descurcăm noi la cazare, găsim pe undeva camere. Du-te Sandu și vezi aici nu au? - Parcă ași dori să văd și altceva dacă
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
îți influențează cel mai puternic copilăria. Așa și noi aveam un asemenea băiat în vecini, care, în ciuda deosebirilor de mentalitate și atitudine față de viață, ne-a influențat tot timpul cât eram copii. În primul rând, acest Dumitru era un băiat vânjos, în ciuda staturii sale mici. Era isteț, vioi, descurcăreț în toate, era vioara întâi la joacă sau în năstrușnice hoinăreli pe dealurile copilăriei. Ar fi avut el influență și mai mare asupra noastră, dacă nu eram supravegheați, conduși de părinți, care
DUMITRU A LUI LOBA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360968_a_362297]
-
de sânge și vânătăi al tinerei femei, o înfășoară cât pot mai bine cu prosopul de plajă, Ștefan îi strânge o clipă pulsul și îi simte bătăile slabe, semn că e vie, după care o ia repede în brațele-i vânjoase și urmat de Anca care scruta cu privirea-i ageră în toate părțile să nu fie văzuți de careva , în special de cei dinlăuntru, se îndreaptă pe o cărare, printre două stive mari de șezlonguri și umbrele ce-i ferea
PETRECERE NEFASTĂ (2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368507_a_369836]
-
Nu-i de ajuns, tată! Mărțișor nici măcar nu este înarmat. Dă-i armele tale, dă-i paloșul tău fermecat! - Bine! Am să-i dau lui Mărțișor armele mele din tinerețe și pe bătrânul Nor Alb cu trupele lui de nori vânjoși. Ei te vor purta prin cer și-ți vor asigura paza când ceilalți se vor lupta cu dușmanii care vor îndrăzni să vă atace. Primăvara, deși era nemulțumită, nu mai insistă. Spera să fie apărată de vitejii ei. Soare-Împărat chemă
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
le-am făcut! Deși te iubesc mult, totuși, trebuie să-mi împlinesc ursita. - Fii binecuvântată, fata mea, și urmează-ți drumul tău! Primăvara se urcă în trăsura ei, însoțită de viteazul Nor Alb, în aclamațiile și uralele celor din jur. Vânjoșii nori albi purtau trăsura stăpânei lor într-un zbor lin. Soare-Împărat se întoarse la căpitanul Zefir și-i spuse: - Ai grijă ce faci! Ai grijă de prințesă, așa cum ai promis! - Așa cum am promis, Majestate! răspunse căpitanul Zefir. În aclamații și
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
în altul, rostogolindu-se prin prăpăstiile cerului, ca o avalanșă în munți. Nu-ți mai dădeai seama care era Nor Alb și care Nor Vânăt. Lupta deveni mai crâncenă când zdrențăroșii nori vineți, aduși de Nor Vânăt, se aruncară asupra vânjoșilor luptători ai lui Nor Alb, împresurându-i cu numărul lor mult mai mare. Pe pământ, Mărțișor și luptătorii căpitanului Zefir fură împresurați și atacați de armata de matahale, mult mai numeroasă. Mărțișor cu Norocel în spate (să nu-l piardă
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
reședința general-guvernatorul, tot aici fiind concentrată activitatea misionarilor. VI. Populația insulei Ceylon Populația băștinașă din Ceylon este alcătuită din diferite triburi asiatice, ce mai mare parte dintre care aparțin rasei singaleze, care se aseamănă cu indienii. Bărbații sunt bine clădiți, vânjoși, cu trăsături vii și inteligente, și toți cei pe care i-am văzut arătau destul de solid. Pe cap și pe barbă au o bogată podoabă de păr. Mulți dintre ei își rad bărbile după obiceiul englezilor, părul din cap și
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
atâtea vapoare, niște ferotenii lipsite de personalitate. Navele de astăzi nu se mai prea deosebesc unele de altele. Parcă-s făcute la presă!... Râsese prelung după observația sa, ca de o glumă bună. Era un bătrânel ceva mai scund, dar vânjos, cu o pilozitate pronunțată pe piept și pe umeri, ochii săi mici, apropiați, căutau sfredelitori de sub sprâncenele stufoase, ridicate mefistofelic în sus către tâmple. Își proteja de soare capul pleșuv cu o batistă înnodată la cele patru colțuri, de sub care
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
nu a fost prea grea, nici o jertfă prea mare. S-au rupt cu totul din falsa ordine, demonic, păcătos și părelnic unitară, de fapt spartă din marea Unitate, s-au rupt din ordinea anti-dumnezeiască a lumii și s-au integrat vânjos, necurmat și exclusiv în adevărata și unica rânduială a Viului Dumnezeu. Ruptura lor de lume a descoperit oamenilor un echilibru sufletesc nou: liniștea, în despuierea cu totul de lume și în dragostea aprinsă de Dumnezeu, de la Care și prin Care
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
aisbergul” rectitudinii îndelung expertizate în al cărei siaj ești prins precum o neînsemnată volbură, nuanțele doctrinar-programatice sunt atent împrăștiate în spațiul media, cu emfatică și pe alocuri cu invidioasă și perversă pudibonderie, aderenții și simpatizanții se „zbat ferice” în brațele vânjoase ale promisiunilor demagogice tentante : în discuțiile de la om la om, în contactul direct face en face cu „hirea” alunecoasă a „nehotărâtului”, pe orice altă cale de influențare tele-video-radio-fonică, electronică etc., mai toate neîngăduind să duci firul gândului până la capăt. Cu toate că
RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366966_a_368295]
-
suntem pe meleagurile venerabililor săi înaintași, consumându-mi apropiatul asfințit într-un paradis campestru cum nici nu l-am visat și închipuindu-mă într-o armură medievală prăfuită, fața în față cu “omul erei atomice” care ține între brațele-i vânjoase “trăznetul-lumină” din arcul electric (am în mintea imaginea simbol a “prometeului nostru” de la Vidraru de pe Argeș), fără de care lumea de azi n-ar avea identitatea necesară. Era multiplicarea la scară monumentală a “roboțeilor” nepotului meu Sherban, pe care îl așteptăm
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
că-și bate joc de dragostea lui, că el îi vorbește serios iar ea îi ia totul în șagă. Ca să-l împace, îi fura un sărut și fugea. Atunci alergau pe dealul împădurit. Prinzând-o, o cuprindea în brațele lui vânjoase, o așeza pe iarba mirosind a proaspăt, pistruiată cu flori mici, de toate culorile, o săruta cu toată afecțiunea dragostei ce i-o purta, strângându-i în palmele lui bătătorite de coada coasei, sânii mici și tari și fetei îi
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
cu atenție, dar la sfârșit i-a trăsnit două palme atât de meseriașe încât tânăra mamă a luat hotărârea să mai aprofundeze studiul evangheliilor cu bunul părinte Sofron care tocmai rămăsese văduv. Acum, fie vorba între noi, bunul părinte, om vânjos, cu o frumoasă barbă neagră și cu un glas cald și învăluitor era, în mod sigur, cel mai bun mentor pentru o asemenea cucernică pornire. A mai apărut un impediment: nașul, domnul Vasile Clisuță, fost tractorist la SMT era de
UN TATĂ VIZIONAR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367068_a_368397]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ȘI CĂLARE ȘI PE JOS Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 900 din 18 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Mândra mea cea mai călare, Șa ți-aș fi pe-un cal vânjos Și șa moale-ntre picioare Bicicletei de sub dos Când te bate și te doare, Mândra mea cea mai pe jos. Sau pe cârca mea bucită Să te duc la pas la dus Și-napoi încolăcită Cu picioarele de fus Peste
ŞI CĂLARE ŞI PE JOS de ROMEO TARHON în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363672_a_365001]
-
dorea! Dorea să-i fie aproape, să îi vorbească, să asculte șoaptele lui de dragoste... Să nu mai fie singură! Își pierduse rațiunea, nu o mai interesa nici școală, nici pianul, nici bacalaureatul. Se visa doar la Sydney, în brațele vânjoase ale iubitului ei. El i-a spus că îi cumpără biletul de avion. Avea și ea ceva economii așa că aventura a fost consimțită reciproc. Cu pașaportul nu a avut probleme, deoarece mai călătorise în străinătate. Din nou a vrut să
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
brad, sub munte, Unde o vară-ntreagă de drag ne-am întâlnit În susur de izvoare și-n boncănit de ciute. Ne căutam răcoarea în sufletele arse Precum piatra de var în marile cuptoare Și ne strângeam puternic în brațele vânjoase, Că nu știam de noi, de miei sau... de mioare. Dormeam pe fân uscat c-o cergă peste noi Alăturea de focul înconjurat de câinii Care păzesc bordeiul și staulul de oi De urșii ce dau iama pe la apusul lunii
ÎN SUSUR DE IZVOARE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349526_a_350855]
-
umană pe noi "culmi", în afară de actele depravate și fărădelegile în care trăiau, nu se poate spune că exista ceva la ei care să îți atragă în mod particular atenția. Poate câte o fată născută mai oacheșă sau un bărbat excesiv de vânjos - dar atât. Băiatul nu a făcut, nici el, excepție. A învățat legile cartierului, cum să se bată, cum să se strecoare neobservat, la nevoie, a consumat băutură în cantități enorme și a iubit aproape jumătate din fetele acelei comunități necivilizate
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
umană pe noi "culmi", în afară de actele depravate și fărădelegile în care trăiau, nu se poate spune că exista ceva la ei care să îți atragă în mod particular atenția. Poate câte o fată născută mai oacheșă sau un bărbat excesiv de vânjos - dar atât.Băiatul nu a făcut, nici el, excepție. A învățat legile cartierului, cum să se bată, cum să se strecoare neobservat, la nevoie, a consumat băutură în cantități enorme și a iubit aproape jumătate din fetele acelei comunități necivilizate
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
când a murit, zilele de 15 iunie devin pline de răcoarea tinereții sale. Român de tip carpin, Eminescu era dintre aceia care, trăind în preajma munților, - mai cu seamă în Ardeal și Moldova de sus - sub greaua coroană habsburgica, cresc mai vânjoși și mai aprigi, și arată pentru încercările de smulgere a lor din pământul străbun lungi rădăcini firoase, asemeni acelora ce apele curgătoare descoperă în malurile cu copaci bătrâni. El avea ca atare un suflet etic, simțitor la toate ideile și
LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349007_a_350336]
-
alții se codesc să-și dezvăluie trăirile și sentimentele, el le dă pe față și rugul de liniște din interior devine vâlvătaie. Icoana țăranului român, cu palma cât o țară - a cărui principală hrană este seva mesteacănului care-l face vânjos și-i dă puteri aproape supranaturale, să muncească și să lupte, este un motiv care se regăsește în aproape toate poemele cărții de față. O poezie a duratei, cu un mesaj care rămâne încrustat în fibrele inimii, e un adevărat
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]