369 matches
-
cai, domnii mei! Pe cai!! După mine!! poruncește și pleacă. 16 Noaptea întrebărilor... "Neînfrântul" În întuneric, buciumele buciumă ca scoase din minți, de scoală cetatea, ridică târgul: Ce-i?!?! Ce-i?!?! Au dat tatarii?!?!... Lanțurile podului scârțâie, tropot de copite, vânzoleală, zăngănit de arme, strigăte, forfotă. Lumină! Lumină! Slujnicuțe în catrință, despletite, lipăie, dau buzna cu lumânări aprinse în odaia domnului. Pe scări, pe culoare, zăngănit de arme, zornăit ritmic de pinteni... Alaiul îl deschid copiii de casă cu făclii. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lasă în jilț. Își proptește capul în mâini, ațintind firișoarele ce se prefirează în clepsidră... Doborât de somn, capul greu îi cade pe masă. A adormit. Clopotele... Broaștele Sucevei... 17 La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic cu șapte brațe, brocarturi, lădițe, cărți ferecate în argint, covoare, scoarțe... Dați zor fetelor! Zor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
etc. Încheierea recepției se amâna adesea cu una-două ore, timp în care eram obligat să rămân pentru a fi pe fază la vreo solicitare a oficialilor noștri, inclusiv eventuale translații la vreo convorbire ocazională, de interes guvernamental. Ieșit din această vânzoleală diplomatică, pe 9 noiembrie, eram informat că peste două zile, miercuri, 11 XI, aveam rezervat loc la zborul TAROM București-Madrid și se aștepta OK-ul pentru tronsonul Madrid-Lima. Aveam numai două zile pentru a mă pregăti, miercuri dimineața la orele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
se întoarcă la sine, nefiind capabil nici măcar să-și gă sească o preocupare. Nu putea trăi decât în frământarea și în iureșul treburilor, ca în fruntea unei armate, sau în focul pregătirilor pentru o campanie, sau în zarva și în vânzoleala unei petreceri deocheate. Începea să tânjească îndată ce nu se mai afla în mijlocul unei gălăgii sau al unui fel sau altul de exces sau de tumult, suferind atât de rău de asta încât timpul lui părea că e stătut. S-a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
început în 1948 în vremea primarului Emilian Grovu ca să se termine în 1960, iar sala culturală aparținătoare se termină numai în 1962. Duratele acestea interminabile de realizarea a acestui obiectiv se datorau unei lipsei cronice de fonduri, dar mai ales vânzolelilor și schimbărilor politice survenite în viața întregii țări. Între timp, în 1949 primăria se mută în localul rămas liber prin desființarea Ocolului Silvic din Streza în mod provizoriu, provizorat ce ține după cum se vede de mai bine de o jumătate
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
implicată în toate activitățile de orice fel, cu atribuții discreționare. În aceste condiții în statele din preajma României se produc mutații care în tembelismul general al conducerii țării noastre, nu sunt sesizate și deci nici corespunzător interpretate. Trebuia să se producă vânzoleli și la noi, lumea cerea revenirea la o viață cât de cât normală. În acest context izbucnesc la Timișoara evenimente cu caracter revoluționar, care se extind rapid în tot restul țării. În felul acesta după mai bine de 45 de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
instalată pentru o scurtă perioadă pe malul râului Moeciu, din centrul acestei localități, loc denumit de moiecenii mai vârstnici "lunca domnească", În 1476, Ștefan Batori trece cu oaste spre Țara Românească să-l sprijine pe Vlad Țepeș. În fapt, această vânzoleală militară este expresia luptelor pentru putere, pentru scaunul voevodal al Valahiei, în care se amestecă tot mai mult sultanii și craii unguri. Există dovezi documentare din care rezultă trecerea pe acest drum a altor multe figuri istorice, dar și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
cărților pentru școli, s-a pus întrebarea: ce să cuprindă prima carte? S-a ajuns la concluzia că este mare nevoie de o antologiue a poeziei românești originale. Au pornit discuții nesfârșite pentru fiecare poezie și autor. Animat de această vânzoleală a ideilor, Titu Maiorescu a scos prima parte a tratatului „O cercetare critică a poeziei române de la 1867”. Ca urmare, discuțiile au continuat în cunoștință de cauză și s-a constatat că - de fapt - foarte puțină poezie este bună și
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
singuratice sau însingurate. Probabil că lumea aici nu comunică pentru că inclusiv clădirile par a nu dori să „dialogheze” unele cu altele. Spațiile dintre case par pustii, nu vezi decât mașini și atât. Oricum, aici nu vei vedea în mod cert vânzoleala din capitalele meridionale sau veselia din sateliții Barcelonei sau Milano. Deocamdată suntem legați de casă, dar sperăm ca în scurt timp să reușim să ne descurcăm singuri fără a crea obligații prietenilor noștri, pentru a putea pătrunde în capitala lumii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
scăzute și a distanțelor imense. Zona în care ne-am tot învârtit mi se pare atât de aridă cu aceste clădiri monumentale (majoritatea muzee), cu Casa Albă și obeliscul înfipt în mijlocul unui câmp imens și sec. Aș vrea să văd vânzoleala străzii, dar puțini oameni umblă pe jos, iar mașinile sunt neimportante pentru mine. Oricum azi vom continua vizitarea muzeului de artă, după care vom merge la Dana, la World Bank și de acolo ne vom întoarce acasă. Asta e America
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
moral. Vă rog să mă iertați: poate sunt cinic discutând aspecte de care, de altminteri v’ați ciocnit desigur mulți dintre domniile voastre. Ținândumi răsuflarea când treceam prin valul de mireasmă de sconx cu care se Învăluie, ocolind, atâta cât permite vânzoleala celei mai mari gări românești, picioare betegite și trupuri adormite În mizerie, păduchi și viermi, dar și gunoaiele scoase din recipienți ca o dovadă a entropizării induse de această “faună”, am ajuns și la metrou, nu ca să răsuflu ușurat, ci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Pătrășcanu, care își aduce aminte în timpul anchetei că Bogdanovici i-a mărturisit că în luna octombrie 1948 a făcut un memoriu adresat unui comisar, în care explica motivele pentru care dorea să facă 'reeducare'. În urma acestui memoriu ar fi început vânzoleala în jurul Sucevei, care a primit vizite inclusiv de la București în legătură cu reeducarea. Se pare că acum a sesizat și Eugen Țurcanu (destul de retras și afectat de arestarea sa până la acea dată) oportunitatea de a se face remarcat în vederea unei eliberări. Cea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pe alta până în celălalt cap și să aflăm dacă memoria locatarilor ne mai poate ajuta să stabilim acum cine a plecat atunci, cine s-a mai întors și ce, eventual, se mai știe azi despre ceea ce a fost atunci în vânzoleala marii emigrări peste ocean a consătenilor noștri de acum o sută și mai bine de ani. Vă propunem să refacem periplul acuma, să începem din Capul satului din jos, să facem Tinărogul, să trecem pe la Seaca, pe Ulița lui Bucurenci
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
accentul ăla frumos, da ? Bine. Atenție ! Motor ! Acțiune ! Apocalipsă ! Dezastru ! Toată lumea șo pă toată lumea !. Indiferent ce s-a întîmplat în realitate la filmări, ce-a făcut Daneliuc nu se poate numi regie. în Legiunea străină nu există mizanscenă, ci doar vînzoleală inumană, după cum nu există dialog, ci poluare fonică. Vînzoleala e inumană nu pentru că Daneliuc ar fi neomenos cu personajele sale sau pentru că acestea ar fi caricaturale (ar fi fost bine să fie : o caricatură reușită e o esență de umanitate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Dezastru ! Toată lumea șo pă toată lumea !. Indiferent ce s-a întîmplat în realitate la filmări, ce-a făcut Daneliuc nu se poate numi regie. în Legiunea străină nu există mizanscenă, ci doar vînzoleală inumană, după cum nu există dialog, ci poluare fonică. Vînzoleala e inumană nu pentru că Daneliuc ar fi neomenos cu personajele sale sau pentru că acestea ar fi caricaturale (ar fi fost bine să fie : o caricatură reușită e o esență de umanitate), ci pentru că ele nu sînt personaje sînt doar surse
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fost bine să fie : o caricatură reușită e o esență de umanitate), ci pentru că ele nu sînt personaje sînt doar surse de zgomot și explozii de activitate derizorie. Daneliuc nu-i dă nici unuia destul contur ca să se poată distinge în vînzoleala generală și nu evidențiază nici o voce pe fundalul de vacarm. De fapt, nu există fundal și plan apropiat, nu există focalizare, nu există decît o mîzgă audio-vizuală pe care Daneliuc o întinde uniform, secvență după secvență. Cum a ajuns să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
protest etc. etc. Pentru el, asta e, probabil, cea mai autentică artă pe care o poate produce un autor care vede cu adevărat Romînia de azi. OK, de unde să încep ? în primul rînd, arta lui Daneliuc e incapabilă să reflecte vînzoleala noastră derizorie altfel decît degenerînd ea însăși în vînzoleală derizorie, deci capitulînd ca artă. Poate că această capitulare avea un fel de noblețe însîngerată la vremea unui film ca Patul conjugal (1993), dar n-o mai are de mult și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mai autentică artă pe care o poate produce un autor care vede cu adevărat Romînia de azi. OK, de unde să încep ? în primul rînd, arta lui Daneliuc e incapabilă să reflecte vînzoleala noastră derizorie altfel decît degenerînd ea însăși în vînzoleală derizorie, deci capitulînd ca artă. Poate că această capitulare avea un fel de noblețe însîngerată la vremea unui film ca Patul conjugal (1993), dar n-o mai are de mult și singurul element de noblețe din filmele lui recente e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Doar o omletă făcută de tanti Tamara. Poate un pol de stânga să cozmâncăiască prin iazurile murdare ale lui Dan Iosif? Acest pol de stânga apare foarte târziu, când cei care l-ar fi vrut au obosit așteptându-l, în vânzoleala asta democratică, bâțâită și hlinzită, semănând mai mult cu o garanție la o bancă-n faliment. Zicerea aceea populară, „Fost-ai, lele, când [și cât?] ai fost” nu-l atinge și pe d-l Iliescu, care consideră că baba cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să renunțe la masca lui Saint-Just, chiar dacă rămâne țeapăn și impudic ca un pistil de „Crin”, Antonescu are toate șansele să armonizeze păreri, să stingă patimi și să focalizeze doctrina liberală spre problemele economice, spre România reală. Și toată această vânzoleală și dare în gât, atât în PD cât și în PSD, are altceva la bază decât ce se zice: compromite-i pe opozanți și guvernează singur, și nu se poate spune că vântul nu bate în pânzele pediste. 24 noiembrie
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și părinții, iar cuvântul lor să aibă o pondere mai mare în aprecierea profesorilor. 21 noiembrie 2008 Fițe și fețe postelectorale Motto : „...eu...care familia mea de la patruzsopt în cameră...rămăsesem mă-nțelegi fără coledzi...” (I.L. Caragiale, O scrisoare pierdută) Vânzoleala asta de după alegeri, cu cine face guvernul, cine va fi prim-ministru, ar vrea să ne spună ce sacrificiu pentru Țară vor face cei puși să ne conducă în viitor patru ani. Să-ți asumi răspunderea, să guvernezi în condiții
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
despre cărțile publicate, despre curajul de a te avânta într-o asemenea aventură cu trenul etc. Pe scurt: încep să se declanșeze vanitățile confratelui scriitor, „creator de lumi și modelator de conștiințe”. Și abia e începutul... După vreo două ore, vânzoleala ziariștilor se mai liniștește, în schimb, începe migrația participanților la Trenul Literaturii: grupurile de scriitori se amestecă, dornici să se cunoască, alții, dimpotrivă, se izolează, apar laptopurile la care se lucrează de zor. Încet-încet, o comunitate veselă și lipsită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
greu și l-au plictisit. Chiar se întreba cum de nu se săturase până atunci de aceleași distracții, de aceleași glume, de aceleași reacții, de aceleași discuții. O descurajare inexplicabilă i se strecurase treptat dinspre creier în tot corpul. Toată vânzoleala fusese în van. Toate încercările lui de a reveni la vechiul lui mod de viață, ușuratic și zglobiu, eșuaseră lamentabil - cel puțin pentru el. Nu mai simțea aproape nici o legătură cu ei. Se purtau anapoda, alergau în neștire, fără să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
soarelui, fiind printre primele cărora le-au dat frunzele, la berzele care deja și-au reluat locurile în cuiburile părăsite anul trecut. La Ivănești este zi de târg, lume multă, căruțe, țărani cu găini, rațe, curci, miei de vânzare, gălăgie, vânzoleală, de abia poți să te strecori cu mașina. În zona aceasta, joi este târg la Ivănești iar duminica la Pungești. Cred că era puțin peste ora nouă și jumătate dimineața când am ajuns în Cursești Vale, dar ca de obicei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
intrară împreună în sala de spectacole a Casei de cultură, locurile erau deja ocupate. Colegii băiatului le reținuseră câte-un scaun și le făcură semn să se apropie. O luară într-acolo prinși de mână, să nu se piardă în vânzoleala din jur. În timp ce străbăteau sala ochii Luanei îi întâlniră pe cei ai lui Marc. Era acolo, pe unul din scaune, alături de toți colegii lui de clasă. Privirea lui mai avea încă, în ea, lumina bucuriei revederii chipului drag, când sesiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]