503 matches
-
cei doi morți pe care i-a premenit în urmă cu câteva ore. A doua zi, oamenii din Țara Vârcolacilor au găsit-o în șanț moartă. -Asta a căzut din cer, săraca! Își spuneau vârcolacii... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Vârcolacii, povestire de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 785, Anul III, 23 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352052_a_353381]
-
neostenit, Din turn se prăbușește ceasul, Din lamentări în infinit În dragoste respecți păcatul. Eu mă opresc, se-apropie-un hău, Un monstru fără noimă, nume, Când bine redevine rău, Iar răul nu creează-o lume. Vremelnici prieteni, vremelnici oameni, În rest vârcolacii, raci răniți, Scoici în valuri, ce rost mai are Să murim, dacă-nviem din nou, din nou? Omnia fluunt, omnia mutantur, Un marș forțat de ani-lumină. În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este. Ce am putea adăuga? O mie de
MALDOROR de BORIS MEHR în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355958_a_357287]
-
de Baleare Incognito mergeam în Baleare, Păream un prinț la mare depărtare, Un menechin în plină disperare, Implozie ce nu are căutare. Aceste clipe, risipite în ispite, Viața-i vulgară, vorba ta - amară, Spuneai, dă-i dracului, uită-i pe vârcolaci, Apoi cădeam, râzând, îmi spuneai - Taci, Din două respirații cristaline, Redeveneam copii, călini, căline, Călugăr- prinț plecat în în Baleare, Un abanos albastru, mările amare. Autor-Boris Marian Referință Bibliografică: Abanos albastru de Baleare / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ABANOS ALBASTRU DE BALEARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355426_a_356755]
-
ești om, eu sunt om, dar nu este destul, Este greu, cercul Soare prea este fudul, Prea se crede el mare, iar noi - mult prea mici, Ne retragem sub lună, nu-i bine aici, La eclipsa de lună se nasc vârcolaci, Un sărut, te trezești cu o mie de draci, Toți îți joacă în sânge, Domnul tace mereu, Cu doi sori, două luni parcă n-ar mai fi greu. Afară se așternuse o zăpadă proaspătă, Luna strălucea ca o garoafă, Singura
CĂUTARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356881_a_358210]
-
la coasă ca să cosească fânul necosit, când soarele s-a așezat la masă în sângeriul nostru răstignit, și au cosit cu diavolii împreună în pielea goală, câmpurile de maci, apoi, au îmbrăcat haină de lună și-n parlament sunt marii vârcolaci, voi mari actori, o bieți actori, ce v-ați uitat și rolul în valiză, și când să luați cuvântul ca simpli muritori v-ați afundat de tot cu țara în criză, analfabeți la coasă, voi parlamentari cu patru clase scrise
VOI BIEŢI ACTORI de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369103_a_370432]
-
Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN ZORI Se pierde lumina în asfințit, Umbre se despletesc prin copaci, Pe Șasa șerpuiește un fir de argint, În scorburi liniștea e hărțuită de vârcolaci. Pe ochi s-a așternut o eșarfă de doliu, Văd numai Luna ce ține-ntr-un corn Puzderia de stele de sub albastrul lințoliu, Care, la mii de ani lumină, îmbrățișate dorm. M-așteaptă iubita sub iederă-n iatac Cu-argintul
ÎN ZORI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369402_a_370731]
-
Toate Articolele Autorului (celor convinși de sterilitatea fericirii) Din herghelia șanselor în viață Te-a-mpotmolit o gloabă șchioapă, slută; Cântarea inimii-ți e surdo-mută Și scuipi venin la orișice povață. Obloane-ai pus ferestrelor spre bine, În sufletu-ți trăiește-un vârcolac, Doar ghinionului îi faci pe plac; Sterilă-i fericirea pentru tine. Din ne-curată, tristă contopire Vezi doar că timpul ninge peste fire; Ce vină are îngerul de pază C-auzi decât un plânset hăulit- De om și maidanezul hăituit
STERILĂ de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369642_a_370971]
-
grave deservicii cauzei lor, un început de discordie care s-a aplanat în final prin intervenția “președintelui” și Consiliului tribal Navajo. Spre exemplu, “obiceiuri” devenite năravuri din lumea așa zis civilizată, erau puse pe seama indienilor de orice sorginte tribală, “vampirii”, vârcolacii, strigoii, zombii exercitau un evident “appeal” asupra cinefililor, deveneau ispititoare doar dacă proveneau din lumea “ștearsă” a “sălbaticilor” din deșerturi și preerii, de unde își și “recoltau” fantasmele însetate de sânge, capabile de orgii nenumărate și înfiorătoare la adresa “bunului simț comun
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
decis că vrea “să uite tot”. Facem lucruri pe care le regretăm...Dar, când ești beat, ești fericit...și nimeni nu are voie să te condamne pentru modul în care îți exprimi fericirea, oricât de stupid ar fi: te crezi vârcolac, suni pe toată lumea din contacte, îți exteriorizezi sentimentele fără rușine! Dar vom judeca mereu...Și eu judec! Nu-i corect!...însă am învățat o lecție: NICI MĂCAR O BEȚIE NU TE SCAPĂ DE FRICILE DIN INIMA TA! Timișoara, 12.03.2016
POVESTE CU TÂLC de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352681_a_354010]
-
doar de tăgadă dar niciodată-nvins de viață doar ars de flăcări ce nu dorm sună o orgă de mesteceni pe gâtu-ți gol ca de vioară plâng și-ți cântă coapsele dulci sub luna ce-și deschide chipul mușcând sălbatic vârcolacul din obrazul ei pustiu se despletesc izvoarele prin cetini ca părul tău cel mătăsos iar zarea-i plină de centauri adulmecând iubirea noastră ascultă cum se desfac frunzele și cum se-aprind florile lasă-te pe umărul meu și-ascultă
LUMINI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353629_a_354958]
-
dispar doar zâmbetul și seninul ochilor vorbesc în lumea pe care Bacovia o vede în palidul amurg al omenirii. Pământul dă viață și poetul prețuiește ceea ce pământul dăruiește însă cugetul său zdruncină de la amurg și până în zorii dimineții precum un vârcolac prevestitor în care eul și egoul, fiindul și nefiindul teluric, își schimbă statutul de trăitor într-o lume care nu știe ceea ce o așteaptă când noaptea eternă se va așterne, dezintegrând materia. Negrul creează deziluzia existențială, teama întreruperii unui circuit
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
năvod, / cu verb înspicat-răspicat: / „Rostiți-vă și rostuiți-vă, / voi, vârcolaci-fantă, / voi, vârcolaci-mancurți, / duceți-vă-nvârtindu-vă, roindu-vă / pe toate-ncrețiturile Genunii, desigur, / nu în preajma Daciei mele de Lună-Plină: / nu-mi amenințați lumina-Patrie, / că mă-nfurii / și vă fac mitul țăndări ... !“ (Rostește-te, vârcolac ... Este absolut emoționantă și cât se poate de legitimă această revoltă, pentru că Poetul adevărat trebuie să fie simbolul, stindardul apărării neamului și a limbii sale, chiar cu prețul suprem. Acest deziderat este ilustrat și în poemul în stil popular “Cu
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
sărut de circumstanță spre o altă toamnă-ncerc să mă avânt și-ascult dulăii vremii lătrând ursuz la clanță Se vâră adânc în mine tristețea din copaci ce și-au pierdut culoarea ca pozele bunicii miroase întomnarea a prânz de vârcolaci și-a fugă necurmată de lupii lungi ai fricii prin calendarul minții cu-un tic tremurător mă răsfoiesc prin toamne ce parcă nu au fost aș ascuți din nou uitatul meu topor dar gândul mi-l întorc știind că n-
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) 1 de ION IANCU VALE în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359376_a_360705]
-
pe pat zace moartă Și noaptea se surpă cu tropot de ploaie Din vuietul casei voind ca să scoată Tăcerea ce-aleargă foșnind prin odaie. Grădina e goală, pădurea e stearpă Copacii Înalță o rugă la cer Din urme de cerb, vârcolacii se-adapă O umbră de lup se strecoară stingher... Furtuna cu dinții vântului mușcă Din trupuri de arbori pe drum răsturnați De arcul de lună închiși ca-ntr-o cușcă Stau demonii nopții-n tăceri spânzurați. Ne cheamă iar drumul
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
sinucis lovindu-se debusolate în colțuri ascuțite de nori tăcerea ta mă doare cuvintele tale mă dor și mai mult mai bine am vorbi prin semne și așa rătăcim orbi și muți nu n-are rost să vorbim despre dragoste vârcolacii au mâncat luna mi-au mâncat și cuvintele de pe buze (degeaba îmi spui că încă mai am sâni frumoși care au reacții delicioase) chiar acum simt o cangrenă în partea stângă rozând cu satisfacție dintr-un mușchi pretențios și romantic
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
sânilor meila surâsul tău polar)păsările albastre ale iubirii noastres-au sinucislovindu-se debusolateîn colțuri ascuțite de norităcerea ta mă doarecuvintele tale mă dor și mai multmai bine am vorbi prin semneși așa rătăcim orbi și muținun-are rost să vorbim despre dragoste vârcolacii au mâncat lunami-au mâncat și cuvintele de pe buze(degeaba îmi spui că încă mai am sâni frumoșicare au reacții delicioase)chiar acum simt o cangrenă în partea stângărozând cu satisfacție dintr-un mușchi pretențios și romanticîmhm...să vorbim ... XX. PUSTIU
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
Pe buze de nori se preumblă Cerneala ca-n rând pe scrisoare. Și-n neguri de fum se îmbracă Castelul cu trepte de ceară, Domnița se roagă să treacă Un înger s-o scape de fiară. În lanțuri se zbat vârcolacii Când clopotul cântă o rugă Și toaca trosnește toți dracii, Cu flăcări îi pune pe fugă. Din ceruri arhangheli tămâie Cu smirnă și nard din cățuie, Blestemul se pune pe fugă Doar brațul de par să-l ajungă! Tăciunii aprind
ALINARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359754_a_361083]
-
sinucis lovindu-se debusolate în colțuri ascuțite de nori tăcerea ta mă doare cuvintele tale mă dor și mai mult mai bine am vorbi prin semne și așa rătăcim orbi și muți nu n-are rost să vorbim despre dragoste vârcolacii au mâncat luna mi-au mâncat și cuvintele de pe buze (degeaba îmi spui că încă mai am sâni frumoși care au reacții delicioase) chiar acum simt o cangrenă în partea stângă rozând cu satisfacție dintr-un mușchi pretențios și romantic
SĂ VORBIM DESPRE DRAGOSTE, ZICI? de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359246_a_360575]
-
mă împiedică să citez poemul în întregime: „Pe ulicioare înflorit-au ploi de fericire, / e iarnă cu adevărat, decorul minunat, / sunete pe schiuri alunecă în vale, / natura-i fericită și-ndeamnă la visare. //...// Ne ninge-a poezie peste poeți imberbi, / vârcolacii nopții rod luna de pe cer. / Zăpezi umane cad ca îngerii din nori, / îngeruindu-ne în trupuri, căldura noastră vor.“ (Poeți imberbi - pag.98). Pentru a nu lăsa impresia că Olguța Luncașu Trifan scrie numai poezii ce se supun riguroaselor reguli ale
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
palmă între degetul mare și podul palmei, iar cu limba umflă falca, creandu-mi impresia că are bilă în gură. După care înghiți mimând. - Bravo! Ai învățat ceva... Întunericul se lașase peste oraș. Drumul spre casă ne alunecă sub tălpi. Vârcolacii Bătrânul Costică îi spunea, cu câteva zile înainte de a muri, varului Marin a lui Guriță, că el se face vârcolac, pentru a se mai întâlni cu prietenii la cârciuma. -Asa ... să ne treacă de dor! -Băi, Costică, poate acum suntem
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
După care înghiți mimând. - Bravo! Ai învățat ceva... Întunericul se lașase peste oraș. Drumul spre casă ne alunecă sub tălpi. Vârcolacii Bătrânul Costică îi spunea, cu câteva zile înainte de a muri, varului Marin a lui Guriță, că el se face vârcolac, pentru a se mai întâlni cu prietenii la cârciuma. -Asa ... să ne treacă de dor! -Băi, Costică, poate acum suntem vârcolaci!? -Nu fi nebun, Marine! Acum suntem aici! -Atunci nu suntem tot ... aici, ca vârcolaci? -Da! Dar ... nu vezi că
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
Bătrânul Costică îi spunea, cu câteva zile înainte de a muri, varului Marin a lui Guriță, că el se face vârcolac, pentru a se mai întâlni cu prietenii la cârciuma. -Asa ... să ne treacă de dor! -Băi, Costică, poate acum suntem vârcolaci!? -Nu fi nebun, Marine! Acum suntem aici! -Atunci nu suntem tot ... aici, ca vârcolaci? -Da! Dar ... nu vezi că suntem în casă? -Ce casă, ba Costică! E cavou! -Cum cavou!? Nu vezi masă? Nu vezi sticlă de vin și paharele
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
Guriță, că el se face vârcolac, pentru a se mai întâlni cu prietenii la cârciuma. -Asa ... să ne treacă de dor! -Băi, Costică, poate acum suntem vârcolaci!? -Nu fi nebun, Marine! Acum suntem aici! -Atunci nu suntem tot ... aici, ca vârcolaci? -Da! Dar ... nu vezi că suntem în casă? -Ce casă, ba Costică! E cavou! -Cum cavou!? Nu vezi masă? Nu vezi sticlă de vin și paharele pline? -Păi ... și atunci vom avea toate acestea ... în imaginație. Că și acum! -Nu
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
pe loc.Ăla, cum îi zicea? -„Gagalileu” ne mintea că pământul se învârtește! -Băi Costică! Noi unde dracu suntem!? Că am amețit, tot gândindu-mă... -Eu zic că suntem pe pământ. Căci toți oamnei de aici, din tărișoara noastră, suntem vârcolaci... -Adica moroi? Cum zic prostii de olteni?! -Ce moroi!? Suntem vârcolaci, aceștia provin din neam nobil. -Da...da...de pe vremea lui Țepeș. -Ai dreptate! Dar, n-am stabilit unde suntem... -Suntem aici...sau dincolo? -Vrei să spui că suntem dincolo
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
se învârtește! -Băi Costică! Noi unde dracu suntem!? Că am amețit, tot gândindu-mă... -Eu zic că suntem pe pământ. Căci toți oamnei de aici, din tărișoara noastră, suntem vârcolaci... -Adica moroi? Cum zic prostii de olteni?! -Ce moroi!? Suntem vârcolaci, aceștia provin din neam nobil. -Da...da...de pe vremea lui Țepeș. -Ai dreptate! Dar, n-am stabilit unde suntem... -Suntem aici...sau dincolo? -Vrei să spui că suntem dincolo, veniți de aici... -Nu mai înțeleg! -Lasă că ne dezleagă Bălosul
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]