2,982 matches
-
șah pe Vechiul Continent în a doua jumătate a secolului XX. Un roman cutremurător, despre aspecte ale unei politici trecute sub tăcere, care aruncă o lumină sumbră asupra viitorului. „Erudit, pasionant, noul român al lui Umberto Eco ne aruncă în vîrtejul amețitor al istoriei moderne, aratindu-ne cum poate fi pus în practică un proiect de exterminare.” (La Repubblica) „În Cimitirul din Praga, Umberto Eco îmbină realitatea istorică și invenția literară, precizia documentara și plăcerea fabulației, hiperstructura narativa și efectele de clarobscur
Noutăţi de la editura POLIROM la Librăriile RALU Braşov [Corola-blog/BlogPost/96964_a_98256]
-
copacilor bătrâni, unii scorburoși precum gura știrbă a unei bătrâne ,,Befana”(vrăjitoare legată de ritualul Bobotezei în Italia) duse de curenții râului în cârdășie cu Bora, vântul rece și încrâncenat împotriva a tot ce-i stătea în cale. Plutea în vârtejuri dezorientate podoaba arborilor maiestuoși ai parcului, precum uriașe stoluri de păsări, unele de mărimea unor minusculi colibri, altele de dimensiunile unor păsări mai mari cu aripile înmuiate parcă într-o baie de aur și flăcări. Platanii, gorunii,pinii, arțarii magnolii
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
aur și flăcări. Platanii, gorunii,pinii, arțarii magnolii, toți bătrânii străjeri ai parcului, ca și plopii și sălciile de pe malul râului își ascundeau umilința plecându-și dureros crengile dezgolite cu brutalitate. Nemilosul și prea zănaticul venetic, ce se dezlănțuise în vârtejuri amețitoare, pornit tocmai din lăcașul lui ascuns în apele mării printre colțurile stâncilor de la Trieste, le smulgea, fără milă podoabele și demnitățile, în ciuda încrâncenării ramurilor zbuciumate de cruzimea ,,zgripțorului” luptând în zadar a i se-mpotrivi. El se distra făcându
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
socializează cu mine, mă scutură ca să-mi dea curaj, mă aprobă să continui pe noua cărare a vieții spre care mă îndrept fără regrete. La câte zgârbace mi-a aplicat soarta în ultimii 2 ani, mai, mai să mă doboare,vârtejurile sale cu care mă tot răvășește, respirația-i înghețată cu care se străduie să mă înghețe, îmi par mângâieri drăgălașe.Îi șoptesc vântului în gând, luându-l în zeflemea: - Ești nebun de-a binelea Vântule! Păi așa știi tu să
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
este aici ea teama aplecată undeva deasupra mea încearcă să-mi atingă tâmpla cu toate degetele arde în gând șoaptă timidă nu-i vreme mi-am acoperit trupul ușor cu o pânză fină a timpului caut scăpare alunec într-un vârtej când negru când albăstrui de parcă tot cobor într-un fel de mâl închid ușa cu grijă să nu trezesc zgomote ce mă pot ajunge tâmpla îmi este maronie sângele de-acum leneș mă picură în trupul știut încetișor prelingeri pe
DINCOLO DE TEAMĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383680_a_385009]
-
Toate Articolele Autorului Tu ești albastru meu de Voroneț În care îmi găsesc ades seninul, Cum își găsește strugurele vinul Și brațu în rugăciune sfânt aminul. Tu ești poemul meu încă nescris Cuvintele de duh le țin ascunse, De un vârtej să nu îmi fie smulse Și în hohote de lacrimi plânse. Tu ești venit din alte emisfere Sortit să-mi dai lumină și putere, Desparți în două muntele de mare Când țipătul tăcerii rău mă doare. foto internet Camelia Cristea
TU EŞTI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383712_a_385041]
-
negri nori Vălătuci le face vântul Și le poartă ca un fulger, De încinge tot Pământul. Printre ele ca fulgi negri Rândunici se-nvălmășesc Și în zborul lor tomnatic Nopți, zile... călătoresc. Frunzele ca mii de fluturi Rotesc în înalt vârtej Și pe rând cad tot mai grele În straturi pe lutul bej. De pe crivinile-ntinse De mult s-a cules porumbul; Până-n zări se vede negru Tot pământu-ntors cu plugul. A căzut pe vie bruma; În stivă sunt strânse lemne
PRIMELE SEMNE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383729_a_385058]
-
lespezi, Fulgerul și tunetul încep să crească Ropotul ploii se-ntețește, crește, Pe bolta cerului parcă s-au rupt norii, Strada o îneacă, mâlul o înpânzește, Noaptea de coșmar cuprinde toți porii! Vântul puternic ce-nvăluie totul, Cpacii se luptă-n vârtejul furtunii, Dar ei cedează, rămânând doar ciotul Căzând cu putere pe capota mașinii! Pasaje de trafic se inundă puternic De mulțimea apei ce cade din cer, Câte-o mașină se luptă amarnic Să scape teafără, de acest temnicer... Dumnezeu ne
UN SEMN de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383775_a_385104]
-
ploi de stele cad pe: ape, pământ arat Privesc, iar taina lor în piept îmi crește arderile. Văzând cum strălucesc mai tare, după care ele mor M-apucă atunci un dor ca de primăveri în toamne Când prins de furtuni, vârtejuri, tornade, omul călător Vrea să afle calea spre casa spiritului, să se-ntoarne. Dar în drumul tău, cu darul înțelepciunii moștenit Când de marea cea mare falnic, maiestuos te-apropii Nu te năpustești volburos, ci ca un voinic neostenit Te desfășori
FLUVIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383768_a_385097]
-
Este adevărat că nu mai butonasem un caleidoscop cu suflete. Am rămas cu gura căscată când l-am văzut pe vânzător cum îl butona. Ce delicat apăsa!.. Ce finețe, câtă eleganță! Atunci au apărut sufletele în caleidoscop. Veneau așa...în vârtejuri. Rotocoale, rotocoale. L-am întrebat, surprins: --Ce sunt alea? --Cicluri de suflete, mi-a răspuns calm, cu aere de savant. Apeși o dată, dai de un ciclu de suflete. Privești la ele cum se zvârcolesc, se răsucesc, cum explodează și umplu
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
ușurat că m-am procopsit cu magica jucărie. În definitiv, eram foarte mulțumit de jucărica mea. Toată ziua priveam la suflete prin tubul ăsta fermecat, fericit că ceasul nu mă mai speria cu țârâiturile lui. Mă minunam și butonam...Alt vârtej, alt ciclu...(vorba vânzătorului savant), alte suflete colorate. Ca niște balonașe de săpun. Cum se mai zvârcoleau! Cum mai săreau în sus! Ca în mașinăria aia de la Loto. Zburau...zburau ca nebunele spre un câmp luminos...Când ajungeau acolo pluteau
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
se mai zvârcoleau! Cum mai săreau în sus! Ca în mașinăria aia de la Loto. Zburau...zburau ca nebunele spre un câmp luminos...Când ajungeau acolo pluteau liniștite...Și în lumina ’ceea puternică, străluceau ca niște curcubee zâmbitoare... Până când se repezea vârtejul în ele, le răsucea, le amețea și le arunca în jos, în hăuri de beznă, unde Marele Întuneric, stăpânul haosului le murdărea cu duhori infecte. Bietele suflete...! Cum se mai răsuceau acolo ca animalele în cușcă! Încercau disperate să se
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
în speranța să le curețe de petele murdare. Unele reușeau să se ridice și să strălucească în câmpul luminos. Dar altele, îngreunate de cele pete, se zbuciumau în zadar și cădeau tot mai jos, în prăpastia Întunericului. Și tot așa, vârtej după vârtej... Când vedeau că mă uit prin tubul meu fermecat, trecătorii curioși mă întrebau: --Ce vezi, dom’le, acolo, de te uiți toată ziua în tubul ăla? Eu le spuneam poveștile sufletelor din acele vârtejuri. Unii râdeau de mine
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
să le curețe de petele murdare. Unele reușeau să se ridice și să strălucească în câmpul luminos. Dar altele, îngreunate de cele pete, se zbuciumau în zadar și cădeau tot mai jos, în prăpastia Întunericului. Și tot așa, vârtej după vârtej... Când vedeau că mă uit prin tubul meu fermecat, trecătorii curioși mă întrebau: --Ce vezi, dom’le, acolo, de te uiți toată ziua în tubul ăla? Eu le spuneam poveștile sufletelor din acele vârtejuri. Unii râdeau de mine și ziceau
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
Întunericului. Și tot așa, vârtej după vârtej... Când vedeau că mă uit prin tubul meu fermecat, trecătorii curioși mă întrebau: --Ce vezi, dom’le, acolo, de te uiți toată ziua în tubul ăla? Eu le spuneam poveștile sufletelor din acele vârtejuri. Unii râdeau de mine și ziceau să mă duc la balamuc. Alții mergeau mai departe nepăsători, mormăind: fleacuri! Dar alții, foarte curioși, îmi cereau tubul, să privească și ei la sufletele din Vârtejurile Vieții. Unii se minunau ca și mine
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
Eu le spuneam poveștile sufletelor din acele vârtejuri. Unii râdeau de mine și ziceau să mă duc la balamuc. Alții mergeau mai departe nepăsători, mormăind: fleacuri! Dar alții, foarte curioși, îmi cereau tubul, să privească și ei la sufletele din Vârtejurile Vieții. Unii se minunau ca și mine, de ceea ce vedeau, însă alții mă priveau cu milă: --Tataie, alea sunt baloane de săpun. Ai dat în mintea copiilor. În loc să alergi, ca noi, după pâinea cea de toate zilele, tu te ții
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
cea de toate zilele, tu te ții de prostioare. Eu nu mă supăr. Strig mereu după ei: --Oameni buni, nu mai alergați, nu vă mai lăsați biciuiți de limbile ceasului! Opriți-vă și priviți în caleidoscopul cu suflete! Să vedeți Vârtejul care vă răsucește, vă amețește și nu vă lasă să plutiți cu sufletul liniștit în câmpul Luminii. Acea Lumină care vă dă culoare și strălucire! Năstase MARIN- Galați, iulie 2007 Referință Bibliografică: CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VIS DE TOAMNĂ Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului VIS DE TOAMNĂ Suflă vântul de trei zile Măturând praful pe drum, Frunzele ca niște file Dansează-n vârtej duim. Stau privind stupii-n grădină Străjuiți de-un bătrân nuc. Nu mai zboară o albină; Nici nu vin, nici nu se duc. S-a-ntețit parcă și gerul - Luna tremură pe lac; Cât senin e-n noapte cerul, Toate-n zori
VIS DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383807_a_385136]
-
stinge-n noapte: din taina lor ard - ici și colo - șoapte... SOBRIETATE DIVINĂ turnai cinzeaca de lumini și umbre în cupa revoltată a retinei - și deodat' vedenii crâncen sumbre decapitatu-m-au - cadou vitrinei străin de lumi de soartă și vârtejuri mă închinai viziunii de coșmare iar Duhu-mi înălțai prin negre vrejuri măcar să pipăi rosturile-amare dar nu priceperea îți picură în liniști căci nu ești mag - dedat la binefaceri: pe cuie să te culci - precum pe miriști și generos să sângeri
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
stă pe loc. / Timpul văzut este invers proporțional / cu distanța vederii...” (Ținta) Iar, întru-cuvântare, „să nu cerem mai mult cerului / decât neputința stelelor...”, pentru că „frumosul este surâsul purității”, iar rodul ei, creația (poezia) - devine „stare de spirit”. Și-n acest vârtej învârtoșat, „doarme între nori ochiul tău deschis” ( Noaptea unei frunze), iubite Poet! Dacă la o răsărire, vocea străpunge prin timp, străluminat, predacic („te-aș alunga și te-aș disprețui / de n-ai fi eu, de n-ai fi însumi. Te-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
de Dumnezeu care este lumina lumii, ajunge fatalmente în întuneric.... XIII. EXERCIȚII DE MEDITAȚIE (1), de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015. - Dragostea curată se naște din rugăciune. - Noi ne aflăm în mijlocul unui univers, un vârtej în continuă mișcare și care interacționează în virtutea unor legi și principii insuficient cunoscute. În spatele lor stă însă Dumnezeu. - Sfinții Părinți ne învață că atunci când încetăm să ne rugăm, începem să păcătuim. - Împăcat cu mine, împăcat cu oamenii, împăcat cu Dumnezeu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
la moarte. - Sfârșitul lumii nu depinde atât de Dumnezeu cât de purtarea noastră, a oamenilor. - Oglinda reflectă chipul omului iar conștiința chipul lui Dumnezeu. Citește mai mult - Dragostea curată se naște din rugăciune.- Noi ne aflăm în mijlocul unui univers, un vârtej în continuă mișcare și care interacționează în virtutea unor legi și principii insuficient cunoscute. În spatele lor stă însă Dumnezeu.- Sfinții Părinți ne învață că atunci când încetăm să ne rugăm, începem să păcătuim.- Împăcat cu mine, împăcat cu oamenii, împăcat cu Dumnezeu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
rămâne decât un infern și strădania sa de a închide rănile acestei absențe nespus de dureroase: „De câte veacuri nu mai știu de tine?/ Aproape nu respir și-n friguri zac/ iar marea mea abia se mai abține/ să numere vârtejuri ce desfac// genuni și le întind peste poeme.../ Nu iau în seamă valuri ce-mi șoptesc/ că te-am pierdut și c-am să trec prin vreme/ fără putința să te regăsesc// pe-un țărm învolburat doar de candoare/ De
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
că între noi și nisipul țărmului se întâmplă ceva și atunci ne rătăcim pe acel parcurs ca niște idei neformate complet peste noi cad umbrele una câte una noi le respirăm prin filtre complexe apoi picăm unul câte unul în vârtejurile de apă ale ființei căutându-ne cum pescarii caută locurile cele mai bune de pescuit punând în vârful undițelor câte o metaforă vie cât de departe suntem de noi acum și cât de aproape să întindem plasele sau acea pânză
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382125_a_383454]
-
Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului Pro memoria: Spre pururea aducere aminte - Săvârșirea din această viață a Preacuvioaului Părinte Arhimandrit și Stareț Irineu Iurașcu de la Mănăstirea Delta Neajlovului - Giurgiu (1941 - 2016)... În iureșul timpului și în vârtejul zilei apucăm să ne mai gândim, din când în când, la viața omului și, mai ales, la moartea acestuia, îndeosebi atunci când, primind un telefon, aflăm că a mai trecut cineva apropiat și drag nouă dincolo, defapt unde?... În adevărata, vrednica
SPRE PURUREA ADUCERE AMINTE – SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOAULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT ŞI STAREŢ IRINEU IURAŞCU DE LA MĂNĂSTIREA DELTA NEAJLOVULUI – GIURGIU (1941 – 2016)... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382257_a_383586]