903 matches
-
strânsă pe lângă catarg se deslușea roșul crucii. La pupa flutura un stindard negru, abia estompat de albul unui cap de mort. O mișcare convulsivă Însuflețea puntea. Pe podeaua de scânduri, Întreg echipajul, Înarmat, era pregătit să respingă, prin lovituri de vâsle, masa de fugari care căuta cu disperare să urce la bord. Amândoi se aruncară În apa scăzută, făcându-și loc cu forța printre fugari, strivind și călcând În picioare trupurile celor ce alunecaseră pe fundul mocirlos. Înaintară cu dificultate până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aer În piept. Își căută cu disperare tovarășul, dar nu se zărea nici urmă de el printre trupurile ce se zbăteau Împrejur. — Ce-i Înăuntru? strigă Încă o dată bărbatul de pe galeră. În jurul său, marinarii se apucaseră să facă pârghie cu vâslele pe fundul mării, Începând să Împingă ambarcațiunea spre larg. — Adevărul! mai avu timp să murmure tânărul, În vreme ce un al doilea șuierat străbătea văzduhul pe deasupra creștetului său. 1 Florența, 15 iunie 1300, pe la miezul nopții Umpluse mai multe coli de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
primului desen. În mozaic nu era Înfățișat bătrânul pornit la drum, precum sperase el, ci altceva, și mai surprinzător. Era vorba de o corabie, o galeră, pavoazată la castel prova ca de sărbătoare. Se recunoșteau În mod limpede rândurile de vâsle, vela pătrată Întinsă În vânt și o a doua velă desfășurată Într-o poziție neașteptată, sub chilă. Dante Își ascuți privirea, spre a surprinde mai bine fiecare amănunt. Poate că era vorba doar de o primă schiță. Desenatorul se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lucrurilor, Îi spuse surâzând, pe când celălalt Îl măsura cu ochii săi limpezi. Ca În științele mai faimoase, dar, cu siguranță, nu și mai vechi. Oare nu și-a ales Însuși Mântuitorul nostru cei dintâi tovarăși dintre oamenii velei și ai vâslei? — Messer Veniero nu e pescar, ci a fost un valoros căpitan al marinăriei Serenissimei, preciză Teofilo, ca pentru a-și recupera Îndatoririle de maestru de ceremonii, pe care tovarășul său i le suflase cu impetuozitate. Dar a avut niște neînțelegeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ducea lipsă de vin. Dar, În clipa aceea, avea sub ochi una din acele apariții: galera parcă devenise de foc. Îi deslușea cu precizie sarturile și pânza, luminate de parcă toate razele soarelui s-ar fi adunat În punctul acela, și vâslele ridicate În rând, parcă imitând aripile unui zbor nebunesc. Pentru un moment, i se păru că galera dispărea Într-un glob de flăcări, orbitor precum fulgerul care distrusese cu ani În urmă turnul de la Santa Croce. Apoi, un mănunchi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Barzovie-Vodă și scoase cu greutate, când nimeni nu se mai aștepta, un șalău de toată frumusețea. Copilăreasca invidie a fraților ei mai mari se manifestă pe dată, ei repezindu-se să-i răpească nesfârșitul pește, dar atunci Covaliov desprinse o vâslă și strigând cu putere „Agarici!”, începu, cu mișcări bine cumpănite, să-i croiască pe spinare. Din învălmășeala potolită apăru capul înlăcrimat, dar fericit al fetiței care ținea strâns în brațe, ca pe-un frățior de aceeași vârstă, șalăul cel durduliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Puternic centru economic și industrial, important port maritim cu un volum al traficului de mărfuri depășind 2 milioane de tone pe an în secolul al XVII-lea: așezare frumoasă, cu oameni gospodari și harnici care la nevoie știau mânui’ și vâsla, și penelul; remarcabil bastion cultural făcând din Adriatica un estuar creștin spre mările păgâne - iată doar o parte din însușirile care au statornicit prestigiul real al Veneției în Orient. în privința populației venețiene, după cum era și de așteptat, ea se compunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Canalul Grande. Privindu-i de pe chei, ai fi zis că-s trei amorezi. Curând, ieșiră de pe Canal Grande, cotind pe unul din numeroasele canalete pe marginile căruia se înșirau masive clădiri pe piatră mucegăite. Pe locul gondolierului, mânuind cu dibăcie vâsla lungă, stătea signora Maxima, salutând în dreapta și-n stânga și schimbând vorbe cu zeci de venețieni care la ora aceea stăteau la geamuri și se bărbiereau. „Ce-ți mai face sciatica, don Lorenzo?” „Merge, merge”, răspundea cetățeanul Lorenzo. „Data trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
va observa că pe malul de la nord nu apune soarele. La cererea publicului, puteam să aduc în fața pânzei și barca pe trei roți. Clientul putea să vâslească în ea, la unu optzeci de fundal, nu cumva să-l sfâșie cu vâsla. — O să umplu mânerul vâslei cu plumb - spunea adeseori Engelhard. Dar și așa, dacă nu erau prea mulți la coadă, Engelhard îi punea pe câte unii serios la treabă. Odată, după numai cinci minute de muncă fizică, o femeie mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
malul de la nord nu apune soarele. La cererea publicului, puteam să aduc în fața pânzei și barca pe trei roți. Clientul putea să vâslească în ea, la unu optzeci de fundal, nu cumva să-l sfâșie cu vâsla. — O să umplu mânerul vâslei cu plumb - spunea adeseori Engelhard. Dar și așa, dacă nu erau prea mulți la coadă, Engelhard îi punea pe câte unii serios la treabă. Odată, după numai cinci minute de muncă fizică, o femeie mai în vârstă a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mine toate astea nu mă interesează. Clar?! Sau crezi că dacă dumneata poți să influențezi moartea, eu n-aș putea s-o fac?! Uită-te în ochii mei! am țipat eu. Află că nu vreau să devin un orfan etern! Vâsla se înmuia în apă. N-o mișca nimeni. Apoi s-a apropiat de mine, a desfăcut pătura pe care șezuse și m-a acoperit cu ea. — Acum arăți ca fratele meu orb. Care nu vedea nimic, dar credea că simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un pulover larg care probabil îi aparținea lui Johnny. Confortabil. —Pot să intru? am întrebat. — Sigur! M-a condus în living. Era un bârlog de burlac, cu canapele căcănii și mochetă verde închis. Pe peretele din spate era atârnată o vâslă pictată în mov cu dungi verzi. Sub ea erau poze înrămate cu o echipă de opt oameni în acțiune, vâslele ieșite în ceață din cauza mișcării. Johnny era numărul patru. Era transpirat și arăta mai degrabă ca un purcel torturat. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
living. Era un bârlog de burlac, cu canapele căcănii și mochetă verde închis. Pe peretele din spate era atârnată o vâslă pictată în mov cu dungi verzi. Sub ea erau poze înrămate cu o echipă de opt oameni în acțiune, vâslele ieșite în ceață din cauza mișcării. Johnny era numărul patru. Era transpirat și arăta mai degrabă ca un purcel torturat. Vrei ceva de băut? m-a întrebat Harriet puțin nervoasă. Nu, mulțumesc. îl aștepți pe Johnny să se întoarcă în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ei sunt mulți alții, zilieri sau indivizii aflați în trecere, mercenari și curtezane, oameni ai Bisericii, artiști sau medici. Orașul se dotează cu o flotă de nave comerciale de 300 de tone fiecare, galere da mercato, utilizând în același timp vâslele și pânzele, foarte sigure și bine apărate de mercenari. Acestea sunt închiriate unor asociații de negustori mereu puse în discuție: o dată în plus, necesitățile militare se îmbină cu cele ale comerțului. La fel ca Bruges și celelalte „inimi” ce aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și conflictul nu merse mai departe, la aceasta contribuind mult și faptul că reprezentantul p.d.c. a amintit de propunerea secretarului, De fapt, adăugă el, ne aflăm aici ca niște naufragiați în mijlocul oceanului, fără pânze, fără busolă, fără catarg, fără vâsle și fără combustibil în rezervor, Aveți perfectă dreptate, spuse președintele, voi suna la minister. Exista un telefon pe o masă îndepărtată și se îndreptă într-acolo luând foaia cu instrucțiuni care-i fusese înmânată cu câteva zile înainte și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acelor de ceasornic, recurgerea la clepsidră, evident, nu servește la nimic în aceste cazuri. Poate că raționamentul e greșit, Dar de când guvernează raționamentul hotărârile umane, deși nu este ușor de răspuns la întrebare, tot e mai bine să ai o vâslă decât nici una, în afară de asta, e scris că barca oprită nu călătorește, prin urmare comisarul trasă o cruce unde i se păru că trebuia să fie postul șase și demară. Cum tranzitul era redus și nu se zărea nici umbra vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe prund, parțial ascunsă de vegetație. - Era adevărat... iat-o, bâigui bargello. Și lui Dante Îi venea greu să Își creadă ochilor. Ușor Înclinată Într-o rână, o galeră de război zăcea rezemată de malul râului, cu Întregul rând de vâsle Întinse, pregătită parcă să o pornească În larg. - Pesemne că diavolul a călăuzit-o până aici, murmură bargello Înfiorându-se. Dante nu izbuti să Își stăpânească un zâmbet. Cunoștea bine legendele care circulau pe seama acelui loc. Dar dacă la mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
neobișnuit, Însă, dacă numele acelea erau Într-adevăr ceea ce păreau să fie. Mulți francezi din Languedoc. Și apoi pasageri, indicați ca „oameni de peste mare”. Dar de ce ar fi trebuit o corabie creștină să transporte păgâni, și nu ca sclavi la vâsle, ci găzduiți În cabina căpitanului? Și, În plus, sub acel Însemn macabru. Lor le fusese Încredințat tezaurul imperial. Și ce Însemna Împărăția Luminii? Și totuși, În scriere exista ceva inteligibil. Numele acela, Credincioși ai Iubirii. Secta din care făcuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scurt timp, după care reveni Însoțit de un tânăr de o statură mijlocie, cu pielea măslinie și cu trăsăturile ascuțite ale cuiva chinuit de foame și de ranchiună. - El e Amid, capturat În largul coastei egiptene. L-am salvat de la vâsle când am descoperit că se pricepea la prelucrarea metalelor. Dar nu știu dacă Îmi poartă recunoștință pentru asta. Bătrânul Îi Întinse sclavului angrenajul, arătându-i Înscrisul. Acesta fixă pentru o clipă punctul arătat, iar apoi Își feri brusc privirea. Expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aventurează pe acolo, nici măcar Înarmat. Dar nu numai rușinea ține gărzile la distanță. Fiindcă să nu crezi că e vorba Întotdeauna de efeminați. Nu, de multe ori sunt niște zdrahoni pe care ți i-ai putea Închipui numai bine la vâsla unei galere, sau Înjugând cu o singură mână o pereche de boi. Și Îți trebuie sânge În vine ca să te pui cu ei. Omul continua să vorbească, Înșiruind ocări peste ocări la adresa corupților și a corupătorilor. Dar Dante nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fără o destinație precisă, a mers În jos, de-a lungul unui trotuar șerpuit, care l-a scos În fața râului, mai precis la un lung debarcader cu mai multe șantiere, separate prin garduri, pentru ambarcațiuni mici: șalupe, canoe, bărci cu vâsle, veliere. S-a Întors spre nord, a urmat linia țărmului, sărind peste un gard scund de sârmă, și s-a pomenit În mijlocul unui șantier naval dezordonat de lângă doc. În jurul lui zări cocile multor ambarcațiuni În diferite faze de reparație. Mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și falnice pașale; Iar ochii tuturora călătoreau afund... Căci, răsărind prin ceață și călărind pe fund, La dunga unde cerul cu apele îngînă, Aci săltat din cornuri, aci lăsând pe-o rână, Se războia cu valul un preaciudat caic: Nici vâsle și nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele, Uscau la vânt și soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane ori tururi de nădragi; Și, prin cârpeli pestrițe și printre cute vagi, Un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tău, iar mâinile mi le-am petrecut peste mijlocelul tău pe burtică dulcică. Simțeam un parfum ce-mi se cuibărise și în măduva spinării, mă cabrase , da mă și îmbărbătase, de comoditatea mea devenise proverb, căci trăgeam cu putere de vâsle. Pentru că nu ne distanțaserăm prea mult de țărm, vedeam acum pe unu care țipă cât îl ținea gură zicând să ne întoarcem, iar eu drept răspuns îi făceam semn că - da, ne vom întoarce... Printre clipele-ți alerg ca să adun
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
pot răzbate, Fără simțirile ce-ți sunt bogate..! În ale clipelor tale decât să spun, Vorbe goale în coș să-ți adun, Mai bine încerc să mâzgălesc, Să-ți spun duios cât te îndrăgesc!! Cum barcă tot se ducea, De vâsla puternic tot zbătea, Izbind ghețarii rând pe rând, Barca săracă tot plângând.. Mi-am dat seama c-o să-i iasă zeama, iar după un ocol mare de lac și după o insulița artificială, realizând că nici spațiu pentru asta nu
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
cer. Nici o stea nu reușea să se strecoare prin perdeaua întunecoasă și prevestitoare de furtună. Speram ca luna palidă să-și facă apariția firavă pe bolta întunecată, prevestitoare de evenimente rele, să ne călăuzească pe direcția bună. Trăgeam tăcuți de vâsle. Eu și fratele mai mare cu patru ani și jumătate, am mai fost prinși de furtună în larg. Odată am tras fără oprire la vâsle doua ore și jumătate continuu și am reușit să ajungem la mal. Fiind doi, chiar dacă
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]