293 matches
-
obiecte de epocă este peste tot: pe holuri, pe punte, între etaje sau chiar în sălile de mese. La Aberdeen în fiecare an la Festivalul Duanwu se continuă tradiția de organizare a curselor pentru bărci dragon cu câte 48 de vâslași. Se consideră că această întrecere aduce noroc atât orașului Aberdeen, cât și concurenților. După o zi de vizitat orașul, cu regret, obosiți fiind, nu am mai ajuns la Templul Țin Hau și nici la cimitirul chinezesc, așezat pe un deal
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
-mi febril buzunarele înțesate cu hârtii mototolite. Dar Omul cu ciocul de aramă făcu: „nu” din sprâncenele abia vizibile, pe fruntea sa jupuită. Mai adăogă câteva cuvinte ciripite din sucombatul meu vocabular și, fredonând apoi, cu toate tonurile false, cântecul vâslașilor de pe Volga, a coborât scara de piatră în ritmul ciocănit al frigării, pe care o lovea de muchea fiecărei trepte și se îndreptă înghițit de umedul întuneric, din care nu se va mai întoarce, sunt sigur, niciodată. La început, chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și Sfatul Bătrânilor, zâmbi mai departe Velasco, v-au poruncit ca după ce vom ajunge în Nueva España să vă supuneți întru totul la îndrumările mele. A doua zi spaniolii coborâră la țărm. Abia după prânz comandantul fortăreței trimise bărci cu vâslași băștinași, indieni, ca să-i aducă la mal pe japonezi și să care încărcătura vasului. Pe plajă se înșiruiau gărzile înarmate ale fortăreței privind cu teamă la solii și la negustorii cu înfățișare ciudată care coborau pe mal unul după altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acest lucru era ca și cum n-ar fi cunoscut nimic? — Slujbași! strigă cineva. Un vas purtând flamuri cu blazon se apropia de ei din umbra golfului. Dintre flamuri îi privea un slujbaș mic de statură. În urmă veneau două luntre cu vâslași. Slujbașul își duse mâna streașină la ochi și îi privi unul câte unul pe japonezi. Aceștia se uitau în jos la el. După un scurt schimb de întrebări și răspunsuri între cele două vase, slujbașul înțelese în sfârșit cum stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prezența mea în conducerea USR cu o prezumtivă atracție pentru "grade și însemne", atunci eu precizez încă o dată că sunt acolo în postura de tehnician, un fel matematician care are de rezolvat o ecuație nu foarte ușoară, un fel de vâslaș care trage la rame și are de dus ambarcațiunea în port, iar nu în postura de șef clasic. Așa ar trebui să fiu privit dacă aș fi privit corect. Ai debutat în volum în anul 1976, cu ceva vreme înainte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
informativ de pe pagina de gardă aflăm (cu stupefacție) că autorul a mai publicat, în afară de lucrări cu caracter didactic, numeroase cărți de literatură: Flori târzii, proză, versuri, aforisme, 2002, Parfum de spini, proză versuri, aforisme, 2003, Toamnă la Copou, proză, 2005, Vâslaș în luntrea vieții, proză, 2006, Stropi de înțelepciune, aforisme, cugetări, gânduri, 2006, Acorduri pe strune de suflet, proză scurtă cu o postfață de Marinică Popescu. Nu este vorba deci de un începător, ci de un autor - am putea presupune - cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
localizat „1942, noiembrie, 18. Cotul Donului, Kleskaia“: „GRIGORE: Să învingi clipa... Să învingi destinul vremelniciei... ia din rafturile memoriei legenda Paserii Phoenix... În propria-i ardere preexistă zborul reînălțării în azur... MIHAI: ...Simt la piept bănuțul de argint al vamei... Vâslașul ne așteaptă nemișcat pe sterpul mal al Styxului... N-auzi scheunatul Cerberului?...“ Este greu de crezut că doi soldați, aflați în bătaia gloanțelor, vorbesc astfel. Iar dacă nu e vorba de un război real, ci de o proiecție metafizică a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Marea era și ea frământată și tocmai de aceea majoritatea ambarcațiunilor aflate În apropierea Istanbulului intraseră În golf, unde erau mai adăpostite de vânturile puternice din larg. Ademenit de noutatea imaginilor, Alexandru nu văzu decât târziu un caic cu doisprezece vâslași care aducea la bordul lor un grup de opt ieniceri. Căpitanul Morovan Îi primi și le arătă hârtiile conform cărora corabia transporta mărfuri din Europa spre țărmul Trebizondei. Transportul nu avea nimic ieșit din comun, fiindcă Genova Întreținea relații comerciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe malul Dunării, gata să respingă orice Încercare de salvare a căpitanului. Iscoadele tătare ale lui Ogodai vestiseră ieșirea navelor de luptă la zece mile mai sus. În fața lor se afla un spărgător de gheață acționat de o sută de vâslași. Nava Înainta Încet, dar reușea să spargă stratul de gheață. Cea mai Îngrijorătoare veste era, Însă, apropierea unui puternic detașament al Apărătorilor. Ali beg se bizuise pe prioritatea care avea să fie acordată evacuării domnitorului și a suitei lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cîrmaci într-o jachetă albastră cu un megafon de alamă la gură, ca un punct sub un lung semn de exclamare. Totul s-a întîmplat preț de cîteva secunde, dar atîta timp cît am putut, am privit nu doar după vîslași, dar și spre urma pe care o trăgeau după ei de sub pod, un mănunchi de linii și de vîrtejuri, acolo unde vîslele loveau apa cu putere, asemenea urmelor de pași care, de îndată ce au fost făcute, încep să se șteargă singure
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
afară din terenul său pe care-l presupunea îndeplinirea ei, de cît de mult trebuia să se îndepărteze de granițele zonei ce-i era prielnică și în care se simțea în siguranță. De la prima mea apropiere de rîu și de vîslași, m-am simțit permanent și irezistibil atras de apă. Mai întîi, mai ales în mintea mea, pentru că, fiind copil, ieșeam doar duminicile și, deși treceam întîmplător pe lîngă rîu și îmi răsuceam gîtul și capul pentru a nu pierde nici un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
opt vîsle, patru cu cîrmaci și patru fără cîrmaci cu bărbatul de la proră, privind constant în jur ca să stabilească traseul și, mai ales, atunci cînd barca se apropia de debarcaderul clubului ca să ancoreze. Pereche cu cîrmaci cu ritmul ponderat al vîslașilor, de cele mai multe ori niște uriași cu mustață. Schifurile care nu păreau să aibă trăsături intrinseci, ci împrumutate pe de-a întregul de la bărbatul sau femeia care mînuia cele două vîsle, laborios croindu-și drum, cu lamele lovind apa cînd barca
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
disperarea mea crește. Doream să mă fi putut contopi cu grupul. Dacă s-ar fi săvîrșit o greșeală, ar fi fost o greșeală comună, nu responsabilitatea mea personală. De fiecare dată cînd era strigat numele meu, împietream. Plăsmuirea celor opt vîslași apărînd de sub pod într-o armonie desăvîrșită părea mai de neatins ca niciodată. Realizase fiecare deja că eu eram singurul obstacol în calea unei realizări commune, palidul și stîngaciul obstacol care bara calea spre armonie, spre ordinea firească a lucrurilor
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
spatele și umerii cuiva în fața mea cînd vîsleam și mi s-ar fi părut firesc dacă acum aș fi avut silueta lui David în față. Dar David vîslea la tribord, iar poziția de atac în această barcă era pentru un vîslaș la babord. Îi puteam simți ochii în spinare, iar expresia lui prietenoasă obișnuită trebuie să fi fost curînd înlocuită de iritare din pricina neîndemînării mele. Nu mă deranja să fiu eu cel care trebuia să aleagă un tempo și un ritm
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
încurajator. Spunea uneori: "Haide!" Stăteam unul în fața celuilalt cînd făceam genuflexiuni, rotiri de brațe și sărituri. În cea mai rece dintre aceste seri, scoteam abur pe nări, și acesta se amesteca și se ridica printre rasteluri, înspre grinda acoperișului. Alți vîslași priveau vremea rece ca pe un bonus, o binevenită prelungire a repausului hibernal. Clubul era vizitat doar pentru jocul de cărți, pentru întîlniri sau dineuri cu carafe mari de vin roșu și bufet abundent. Uneori, un petrecăreț cobora pentru puțin
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se afla relatarea despre rame. Cu un gest tandru a netezit hîrtia fotografiei perechii fără cîrmaci. Barca, sau măcar acea porțiune a ei care încăpuse în micul dreptunghi al reclamei la tabac, era așezată în diagonală pe apa albastră, liniștită. Vîslașii își întinseseră brațele în față într-o poză nefirească, care, totuși, le etala umerii lați, orizontal pe hîrtie, și odată cu ei, panglica lată, roșie, de peste tricoul improbabil alb, cu emblema aurie în mijloc, la înălțimea pieptului. Gurile lor, și ele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Control. Disziplin. Gîndește-te la propriul plan." Dacă era nervos atunci cînd am coborît pe apă, nu a arătat-o. Eu eram, aveam sufletul la gură. Mă simțeam și puțin ridicol, aveam un sentiment de inadecvare. Celelalte echipe erau alcătuite din vîslași cu experiență. Erau mai vîrstnici, purtau echipament costisitor, aveau mustăți, iar unii chiar purtau niște caschete sport ștrengărești. Îmi puteam imagina ce urma să se întîmple: în cîteva minute, jumătate de oră cel mult va fi evident că nu eram
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fel de autopedepsire care să se răsfrîngă asupra puterii noastre fără minte. Numai atunci am ridicat privirea. Eram singuri. Echipajele care luaseră startul la stînga și la dreapta noastră erau cu aproape două lungimi în urmă. Puteam să văd spinările vîslașilor, dar, de asemenea, zvîcnetul nerăbdător al muchiilor de la prora. Și cum un calm uluitor se înstăpînise peste ființa mea, am văzut cum distanța dintre ei și noi creștea cu fiecare bătaie. Am trecut linia de finiș conducînd detașat. Nici o clipă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care obținuserăm această victorie. În timpul festivității de premiere de la club am realizat că oamenii ne priveau cu uimire și, de asemenea, cu respect. Nu era un sentiment plăcut pe de-a întregul. Victoria nu însemna că fuseserăm acceptați în grupul vîslașilor, ci, mai degrabă, confirma statutul nostru de excepții. Lucrul acesta nu-l deranja pe David, a glumit cu acei membri ai clubului pe care îi cunoștea, și dacă a fost cazul, cu străinii, așa cum făcuse mai devreme în după-amiaza aceea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lină a apei, deși nu mai contează acum. Mă întreb cum arată David. Numai după ce ieșim din barcă, în secțiunea bărcilor, ne tremură genunchii. Gust de sînge în gură. O tuse supărătoare care nu contenește timp de o oră. "Tusea vîslașului", spune David. A auzit expresia la vîslașii mai vîrstnici. Chiar le știe pe toate. Totul merge bine în vara asta. După fiecare prestație, considerația de care ne bucuram în club creștea. Cel puțin așa bănuiesc, pentru că semnele erau abia perceptibile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
acum. Mă întreb cum arată David. Numai după ce ieșim din barcă, în secțiunea bărcilor, ne tremură genunchii. Gust de sînge în gură. O tuse supărătoare care nu contenește timp de o oră. "Tusea vîslașului", spune David. A auzit expresia la vîslașii mai vîrstnici. Chiar le știe pe toate. Totul merge bine în vara asta. După fiecare prestație, considerația de care ne bucuram în club creștea. Cel puțin așa bănuiesc, pentru că semnele erau abia perceptibile. Cînd ne luam barca și porneam vîslind
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
rezultate clubului, trofee. Dar unul care e respectat nu e obligatoriu acceptat. Nimic în ceea ce privea poziția mea în mersul lucrurilor, ori sentimentele, nu s-a schimbat. Mă vedeam în continuare oaspete în înalta societate, un outsider care vîslea cu vîslașii, nu parte a grupului strîns unit de oameni care se aflau acasă în vestiare, la bar ori pe terase și care se puteau recunoaște fără efort și oriunde în oraș, doar cu un cuvînt într-un limbaj care, chiar în afara
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a spus Schneiderhahn. Atacul produce cu cincisprezece la sută mai multă putere. Este dovedit științific." S-a întors pe călcîie și a plecat. Sfîrșitul discuției. În vestiar am încercat să înțelegem ce spusese Schneiderhahn. David a construit o teorie. Pentru că vîslașul de la prora este mai aproape de capătul bărcii din direcția de deplasare, e mai ușor pentru el să rotească prora și să schimbe cursul. Omul din față trebuie să compenseze, în mod constant, acest lucru prin a produce ceva mai multă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ca și cum aș fi dobîndit mușchi în plus. Mă minunam că putea face față și putea continua. Dincolo de durere începeam să mă bucur din nou, iar în al patrulea și ultimul stadiu, cum ne apropiam de zona de finiș și fîșîitul vîslașilor era înlocuit de sunetele de pe țărm, erau toate împreună: propriu-mi trup, al lui David, viteza bărcii, adversarii pe care acum îi aveam în față pentru că-i întrecusem și întreg ghemul de percepții și sentimente, pe care le puteam deosebi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pentru ei. Dar nu s-a gîndit niciodată. Mulțumea doar cerului că nu le-a împărtășit soarta. Și avea dreptate, n-ar fi vrut să sape albia pentru mine și n-ar fi vrut să aibă mîinile mele bătătorite, de vîslaș, cu umflături și piele jupuită, de care eu eram atît de mîndru. Schneiderhahn a privit în vînt, vîntul l-a tras de jachetă și de părul scurt. Extrăsese culoarul șase, cel mai îndepărtat de turnul de finiș și de tribună
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]