282 matches
-
diferite edituri cărțile: „Preocupări pedagogice” (1982 și 1995), „Flori târzii” - proză, versuri și aforisme (2002), „Parfum de spini”, cu aceeași tematică, (2003), „Educator adevărat” - proză scurtă (2004), „Toamna la Copou” - proză (2005), „Lumina educației” - micro‐antologie de texte psihopedagogice (2005), „Vâslaș în luntrea vieții” (2006),„Acorduri pe strune de vioară” (2007), proză ”Stropi de înțelepciune” - aforisme (2006), „Trompeta cu surdină” - poeme în proză” (2008),” Cântecul lebedei”‐ poeme, Editura Cronica, Iași, 2009. 165 MAMA Aveau o casă plină de copii frumoși, sănătoși
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sau își ștergeau ochii de lacrimi. Barca luneca pașnic pe suprafața lacului. Când întoarse capul, Gessho văzu Castelul Takamatsu rămas la bună distanță în urmă, barca ajungând la jumătatea distanței dintre castel și Nasul Broaștei. — Ajunge, îl instrui Muneharu pe vâslaș. Omul ridică vâsla, fără o vorbă. Nu aveau mult de așteptat. Când barca pornise de la castel, o altă barcă plecase de la Nasul Broaștei. Aceasta îl aducea pe martorul lui Hideyoshi, Horio Mosuke. La proră, fusese fixat un mic fanion roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hărnicie deosebită a scris și a scos de la tipar încă zece volume de proză, versuri și aforisme, cu titluri cât mai sugestive, precum: „Flori târzii”, „Parfum de spini”, „Educator adevărat”, „Toamnă la Copou”, „Lumina educației”, două volume (2005 și 2007), „Vâslaș în luntrea vieții”, „Stropi de înțelepciune”, „Acorduri pe strune de suflet” și „Trompeta cu surdină”, care sper să nu fie și ultimul volum. Autorul a avut bunăvoința de a-mi trimite cinci dintre ultimele titluri din care am prezentat în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mă invită să iau loc În barcă și o ajută pe Șirin să pășească peste bord. Acolo se găseau vreo treizeci de persoane, și tot atâtea locuri Încă goale, dar ordinele erau să nu se Îmbarce decât femeile. Și câțiva vâslași experimentați. Am fost coborâți până la nivelul oceanului, Într-un mod cam brusc pentru gustul meu, dar am reușit să stabilizez ambarcațiunea și am Început să vâslesc. Ca să mergem unde, spre ce punct din acea neagră imensitate? N-aveam nici cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-au lăsat În jos și una dintre ele a Început să se miște, ocolindu-l. Pe cealaltă o stinseseră probabil. La scurt timp după aceea am văzut o barcă ieșind din golf și venind spre noi, purtată de-un vîslaș. Îmi dădeam seama că-i un vîslaș pentru că-l vedeam aplecîndu-se Înainte și Înapoi. Mi-am dat seama și că are o ramă mare. Puteam să zic că-s mulțumit. Dacă veneau vîslind, asta Însemna că-i un singur tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dintre ele a Început să se miște, ocolindu-l. Pe cealaltă o stinseseră probabil. La scurt timp după aceea am văzut o barcă ieșind din golf și venind spre noi, purtată de-un vîslaș. Îmi dădeam seama că-i un vîslaș pentru că-l vedeam aplecîndu-se Înainte și Înapoi. Mi-am dat seama și că are o ramă mare. Puteam să zic că-s mulțumit. Dacă veneau vîslind, asta Însemna că-i un singur tip. Au ajuns lîngă noi. — Bună seara, căpitane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
auriu, șampanizat, cu bule mici, din recipientul agitat prin fața sa, de piticotul cel straniu. Încet-încetișor, bălăngănindu-și tălpile bocancilor, expandate de un platfus dublu, uriaș, Sile se urnește și se dislocă pe tânjeală înscriindu-se, cu o dexteritate lentă, de vâslaș, pe o traiectorie aproximativă, cu apexul și punctul de coliziune, în încheietura mâinii fantomatice, de gnom. Zbang-zdrang...! O piatră zbârnâie, sticla cu secărică clinchetește ca o caterincă voioasă și se preface-n țăndări, iar brațul cel neguros, care tocmai o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ea era o performanță de rodeo: se smucea în dreapta și-n stânga ca un mustang. După doar o zi însă, iar nu mă mai cunoștea: i se întorsese matrozul din America de Sud și era tare mândră. După o lună iar pleca vâslașul, iar trecea pe la mine sau mă aducea pe la ea, iar îmi plângea pe umăr de rupea pămîntul: că n-o să știu niciodată cât de mult m-a iubit ea etc. Când plângea, se roșea ca sfecla, arăta a nevastă de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cimișir, adus din ostroavele Chitim. 7. Pînzele care-ți slujeau ca steag erau de in subțire din Egipt, cusut la gherghef, iar învelitoarea ta era de purpură albastră și roșie, din ostroavele Elișei. 8. Locuitorii Sidonului și Arvadului îți erau vîslași, și cei mai înțelepți din mijlocul tău Tirule, îți erau cîrmaci. 9. Bătrînii Ghebalului și lucrătorii lui iscusiți erau la tine, și-ți dregeau crăpăturile. Toate corăbiile mării cu marinarii lor erau la tine, ca să facă schimb de mărfuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
albastră și cusături la gherghef, de covoare scumpe puse în lăzi, de funii sucite și bine împletite, aduse la tîrgul tău. 25. Corăbiile din Tars îți aduceau mărfurile pe mare, erai în culmea bogăției și slavei, în inima mărilor! 26. Vîslașii tăi te duceau pe ape mari: dar un vînt de la răsărit te va sfărîma în inima mărilor! 27. Bogățiile tale, tîrgurile tale și mărfurile tale, marinarii și cîrmacii tăi, cei ce îți dreg crăpăturile corăbiilor, și cei ce fac schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
tine, toți oamenii de război care sunt în tine, și toată mulțimea, care este în mijlocul tău, se vor prăbuși în inima mărilor, în ziua căderii tale. 28. Toate valurile mării se vor cutremura de țipetele cîrmacilor tăi! 29. Și toți vîslașii, marinarii, toți cîrmacii de pe mare, se vor da jos din corăbii și vor păși pe uscat. 30. Vor striga cu glas tare din pricina ta, și vor scoate țipete amarnice. Își vor arunca țărîna în cap și se vor tăvăli în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cîrmaci într-o jachetă albastră cu un megafon de alamă la gură, ca un punct sub un lung semn de exclamare. Totul s-a întîmplat preț de cîteva secunde, dar atîta timp cît am putut, am privit nu doar după vîslași, dar și spre urma pe care o trăgeau după ei de sub pod, un mănunchi de linii și de vîrtejuri, acolo unde vîslele loveau apa cu putere, asemenea urmelor de pași care, de îndată ce au fost făcute, încep să se șteargă singure
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
afară din terenul său pe care-l presupunea îndeplinirea ei, de cît de mult trebuia să se îndepărteze de granițele zonei ce-i era prielnică și în care se simțea în siguranță. De la prima mea apropiere de rîu și de vîslași, m-am simțit permanent și irezistibil atras de apă. Mai întîi, mai ales în mintea mea, pentru că, fiind copil, ieșeam doar duminicile și, deși treceam întîmplător pe lîngă rîu și îmi răsuceam gîtul și capul pentru a nu pierde nici un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
opt vîsle, patru cu cîrmaci și patru fără cîrmaci cu bărbatul de la proră, privind constant în jur ca să stabilească traseul și, mai ales, atunci cînd barca se apropia de debarcaderul clubului ca să ancoreze. Pereche cu cîrmaci cu ritmul ponderat al vîslașilor, de cele mai multe ori niște uriași cu mustață. Schifurile care nu păreau să aibă trăsături intrinseci, ci împrumutate pe de-a întregul de la bărbatul sau femeia care mînuia cele două vîsle, laborios croindu-și drum, cu lamele lovind apa cînd barca
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
disperarea mea crește. Doream să mă fi putut contopi cu grupul. Dacă s-ar fi săvîrșit o greșeală, ar fi fost o greșeală comună, nu responsabilitatea mea personală. De fiecare dată cînd era strigat numele meu, împietream. Plăsmuirea celor opt vîslași apărînd de sub pod într-o armonie desăvîrșită părea mai de neatins ca niciodată. Realizase fiecare deja că eu eram singurul obstacol în calea unei realizări commune, palidul și stîngaciul obstacol care bara calea spre armonie, spre ordinea firească a lucrurilor
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
spatele și umerii cuiva în fața mea cînd vîsleam și mi s-ar fi părut firesc dacă acum aș fi avut silueta lui David în față. Dar David vîslea la tribord, iar poziția de atac în această barcă era pentru un vîslaș la babord. Îi puteam simți ochii în spinare, iar expresia lui prietenoasă obișnuită trebuie să fi fost curînd înlocuită de iritare din pricina neîndemînării mele. Nu mă deranja să fiu eu cel care trebuia să aleagă un tempo și un ritm
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
încurajator. Spunea uneori: "Haide!" Stăteam unul în fața celuilalt cînd făceam genuflexiuni, rotiri de brațe și sărituri. În cea mai rece dintre aceste seri, scoteam abur pe nări, și acesta se amesteca și se ridica printre rasteluri, înspre grinda acoperișului. Alți vîslași priveau vremea rece ca pe un bonus, o binevenită prelungire a repausului hibernal. Clubul era vizitat doar pentru jocul de cărți, pentru întîlniri sau dineuri cu carafe mari de vin roșu și bufet abundent. Uneori, un petrecăreț cobora pentru puțin
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se afla relatarea despre rame. Cu un gest tandru a netezit hîrtia fotografiei perechii fără cîrmaci. Barca, sau măcar acea porțiune a ei care încăpuse în micul dreptunghi al reclamei la tabac, era așezată în diagonală pe apa albastră, liniștită. Vîslașii își întinseseră brațele în față într-o poză nefirească, care, totuși, le etala umerii lați, orizontal pe hîrtie, și odată cu ei, panglica lată, roșie, de peste tricoul improbabil alb, cu emblema aurie în mijloc, la înălțimea pieptului. Gurile lor, și ele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Control. Disziplin. Gîndește-te la propriul plan." Dacă era nervos atunci cînd am coborît pe apă, nu a arătat-o. Eu eram, aveam sufletul la gură. Mă simțeam și puțin ridicol, aveam un sentiment de inadecvare. Celelalte echipe erau alcătuite din vîslași cu experiență. Erau mai vîrstnici, purtau echipament costisitor, aveau mustăți, iar unii chiar purtau niște caschete sport ștrengărești. Îmi puteam imagina ce urma să se întîmple: în cîteva minute, jumătate de oră cel mult va fi evident că nu eram
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fel de autopedepsire care să se răsfrîngă asupra puterii noastre fără minte. Numai atunci am ridicat privirea. Eram singuri. Echipajele care luaseră startul la stînga și la dreapta noastră erau cu aproape două lungimi în urmă. Puteam să văd spinările vîslașilor, dar, de asemenea, zvîcnetul nerăbdător al muchiilor de la prora. Și cum un calm uluitor se înstăpînise peste ființa mea, am văzut cum distanța dintre ei și noi creștea cu fiecare bătaie. Am trecut linia de finiș conducînd detașat. Nici o clipă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care obținuserăm această victorie. În timpul festivității de premiere de la club am realizat că oamenii ne priveau cu uimire și, de asemenea, cu respect. Nu era un sentiment plăcut pe de-a întregul. Victoria nu însemna că fuseserăm acceptați în grupul vîslașilor, ci, mai degrabă, confirma statutul nostru de excepții. Lucrul acesta nu-l deranja pe David, a glumit cu acei membri ai clubului pe care îi cunoștea, și dacă a fost cazul, cu străinii, așa cum făcuse mai devreme în după-amiaza aceea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lină a apei, deși nu mai contează acum. Mă întreb cum arată David. Numai după ce ieșim din barcă, în secțiunea bărcilor, ne tremură genunchii. Gust de sînge în gură. O tuse supărătoare care nu contenește timp de o oră. "Tusea vîslașului", spune David. A auzit expresia la vîslașii mai vîrstnici. Chiar le știe pe toate. Totul merge bine în vara asta. După fiecare prestație, considerația de care ne bucuram în club creștea. Cel puțin așa bănuiesc, pentru că semnele erau abia perceptibile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
acum. Mă întreb cum arată David. Numai după ce ieșim din barcă, în secțiunea bărcilor, ne tremură genunchii. Gust de sînge în gură. O tuse supărătoare care nu contenește timp de o oră. "Tusea vîslașului", spune David. A auzit expresia la vîslașii mai vîrstnici. Chiar le știe pe toate. Totul merge bine în vara asta. După fiecare prestație, considerația de care ne bucuram în club creștea. Cel puțin așa bănuiesc, pentru că semnele erau abia perceptibile. Cînd ne luam barca și porneam vîslind
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
rezultate clubului, trofee. Dar unul care e respectat nu e obligatoriu acceptat. Nimic în ceea ce privea poziția mea în mersul lucrurilor, ori sentimentele, nu s-a schimbat. Mă vedeam în continuare oaspete în înalta societate, un outsider care vîslea cu vîslașii, nu parte a grupului strîns unit de oameni care se aflau acasă în vestiare, la bar ori pe terase și care se puteau recunoaște fără efort și oriunde în oraș, doar cu un cuvînt într-un limbaj care, chiar în afara
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a spus Schneiderhahn. Atacul produce cu cincisprezece la sută mai multă putere. Este dovedit științific." S-a întors pe călcîie și a plecat. Sfîrșitul discuției. În vestiar am încercat să înțelegem ce spusese Schneiderhahn. David a construit o teorie. Pentru că vîslașul de la prora este mai aproape de capătul bărcii din direcția de deplasare, e mai ușor pentru el să rotească prora și să schimbe cursul. Omul din față trebuie să compenseze, în mod constant, acest lucru prin a produce ceva mai multă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]