183 matches
-
facem actele și... Doamne ajută. Cu primarul eu am vorbit de două-trei ori, e cam ursuz. Ieri te-am auzit și pe dumneata, că mi l-ai încondeiat. Ăsta-i omul, nu-i de pe aici, s-a însurat cu o vădană din Bucura și s-a mutat aici de câțiva ani. E băgat pe la un partid, oamenii nu-l privesc cu ochi buni. Eu îs neam cu juma' de sat și la o adică... Îl muiem noi. O să-i prezint proiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
am fost dus de mic la biserică și obligat să învăț Crezul, pentru a-l rosti la sfârșitul slujbei duminicale; Tatăl nostru îl știam din fașă. Era doar încălzirea pentru slujba mea religioasă ce o oficiam acasă în căsoaie, asistat de vădanele familiei în frunte cu bunica, surorile bunicii: Tasâia Călinescu și Maria lui Toader Axinte, cumnata bunicii, Domnica lui Luca, mătușa Valeria Balintescu și tanti Jeni. Mama nu participa niciodată, căci nu voia să mă fac preot. Viața sufletească a credincioaselor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dar nu cred să fi fost sfinți. Necuratu, frate Parnasie, ia câteodată, spre ispitirea dreptcredincioșilor, forme de care, pe bună dreptate, p-ormă te crucești. Au fost cazuri când Aghiuță i s-a arătat omului sub înfățișarea dulce a unei vădane, au fost feciori care, după obșteasca nuntă, au dat acolo unde se sfârșea piciorul copilei peste un început de copită, ca să nu mai vorbesc de vremurile când Ucigă-l Toaca se prezintă sub forma unei idei. îți vine așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
primeau și mulțumeau cu „badaproste”, cu toate că propagandiștii raionali și regionali impuneau restricții, hlipicenarii nu voiau să le respecte chiar dacă erau membri de partid. Era un obicei creștinesc care nu putea fi îndepărtat de nici o putere. Multe femei tinere au rămas vădane de război și după un anumit timp, majoritatea din ele și-au refăcut viața. Catrina Cozaru nu a vrut să se recăsătorească, rămânând credincioasă soțului Constantin, care se spunea c-ar fi căzut prizonier și nu mort. Au trecut 12-14
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
primeau și mulțumeau cu „badaproste”, cu toate că propagandiștii raionali și regionali impuneau restricții, hlipicenarii nu voiau să le respecte chiar dacă erau membri de partid. Era un obicei creștinesc care nu putea fi îndepărtat de nici o putere. Multe femei tinere au rămas vădane de război și după un anumit timp, majoritatea din ele și-au refăcut viața. Catrina Cozaru nu a vrut să se recăsătorească, rămânând credincioasă soțului Constantin, care se spunea c-ar fi căzut prizonier și nu mort. Au trecut 12-14
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
nu-și pierde nădejdea că acesta odată și odată tot se va întoarce la culcușul lor, dacă nu s-a prăpădit cumva răpus de vreun trăsnet, de vreun fur ori de vreo fiară prin cele tihărăi sau sechestrat de vreo vădană cu ochii verzi, la așternut moale și cald de cergă mițoasă. Noroc de tușa Malvina de la Crasna care, cu cărbunii și cu bobii ei, îți aduce huțănelul acasă chiar și de la celălalt capăt al Huțuliei, numai să fie în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
înnebunit de spaimă, pe care-l înțepau, făcând animalul să grohăie și să guițe a moarte și pe gospodari să se înghesuie să vadă ce se întâmplă. Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște. Simulau căderea, umplând de groază vădanele, care-și trăgeau broboadele negre peste ochi și plecau în grabă afurisind, scuipând în sân și bătând cruci mărunte. O matahală de femeie, concubina starostelui, probabil, într-un costum de catifea vișinie ce-i lăsa goale pulpele și brațele obeze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vreascuri uscate, asta sunteți, un braț de vreascuri, trosniți din toate încheieturile, partidul vă îmbracă, partidul vă educă, partidul vă hrănește, iar voi vă mișcați ca niște babe căcăcioase! Scot eu untul din voi, ia te uită ce guri de vădane au! Eu o să vă înverzesc, mă! Cu mine veți face muguri până la toamnă, muguri și frunze pe patul puștii vor crește. Doi ani eu vă sunt tată și mamă, pe tovarășul sergent și în gând o să-l pronunțați cu majuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noapte. Când de-o sete sufletească E cuprinsă fata mică - A dormit cu ea alături Ca doi pui de turturică. {EminescuOpI 109} E sfios ca și copiii, Dar zîmbirea-i e vicleană; Dară galeși îi sunt ochii Ca și ochii de vădană. Gât și umere frumoase, Sânuri albe și rotunde, El le ține-mbrățișate Și cu mînile le-ascunde. De te rogi frumos de dânsul, Îndestul e de hain Vălul alb de peste toate Să-l înlăture puțin. {EminescuOpI 110} O RAMÎI O rămâi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
îmbibate în vitamina B din vasul curbat. M-am întors. Am văzut o oglindă. Las-o baltă. Tot n-or să-ți dea voie să joci. Dar mi-au dat. Doamna mi-a privit șocată burdihanul revărsat și curul de vădană pe care plesneau bermudele, dar îmi dădu o rachetă și îmi deschise ușa. Eu am coborât treptele și am intrat pe teren. Fielding galopase deja nerăbdător spre capătul terenului, ținând într-o mână racheta din oțel, mare cât un paravan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
exprimat, medicii,în concluzie. Dincolo, concomitent, decesul bunicii, și al unuia din cei zece frați. La bunica, a rămas o gospodărie și o casă cu multe alte acareturi, de izbeliște; la bunul plac al hoților. Dincolo, o altă gospodărie, o vădană, cu doi copii, și cu nimic altceva. Nici apă, nu avea după ce bea, sărmana de ea! La mine - nu mai zic! Îmi venea să turb. Să iau globul pământesc în brațe, și să dau, cu el, de ceva, ca, să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a slei încet, dar temeinic, partea sa ipotetică din averea părintească. Dar până și chefurile sale sânt potolite, până și la chefurile date de el nu cânta. De carte, feciorul nu se ținuse. De muieri, domnișorul nu se-apuca. Unei vădane arzoaice, din Blaj, ce-i pusese tinerelului nostru gând rău, șapte zile îi trebuise ca, din așternuturile în care se aventurase cu Ulpiu, să alunge mirosul de nătărău. Dar ce făcea Ulpiu? Ulpiu nu făcea nimic dăunător sau, oricum, dădea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de energie electrică pentru acea seară, se interesa dacă nici un alt idiot nu întîrziase, la coborâre, pe traseu. Nu întîrziase nimeni, o asigurau, intimidați și mândri, profanii. Coborâseră toți. - Să vă crape vouă ochii din cap? mugea neîncrezătoare și taurină vădana, despre care se zvonea că, în afară de muștruluială, se pricepea și la altceva. - Să ne crape! se mobilizau, neclarificați, dar bucuroși că fuseseră confundați cu cenaliștii autentici, profanii. - Păi, o să vă! Că altceva ce are să vă crape?! Duceți-vă și mâncați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în casă, stânge focul din pântece, vindecă de răni de topor, de cuțit, de mușcătură de câne, de venin la inimă și de argint viu, cu fierturi și alifii făcute de ea; ghicește viitorul în costor și în ghioc la vădane și la fetele nemăritate, le leagă și le dezleagă cununiile cu noduri la batistă pe care nu le desface nici Ducă-se-pe-pustii". Bine, am înțeles, dar în ceaun ce fierbea? Sopon. Era un porc bolnav. Să vezi ce sopon bun știe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Războiul de Independență, de la 1877-1878. footnote>! și bătrâna oftează, din adânc, după fecioru-su, dar nu mai varsă lacrimi; i-au secat demult. Da, l-o ucis păgâni‟... repetă ea, după o vreme, privind într-o parte. Iaca, o rămas Domnica vădană, cu trii ploz‟... sărăcuța di dânsa. Domnica era cam scumpă la vorbă ...dacă o întrebi ceva, ea tace, parcă ar fi uitat dintr-o dată cuvintele. Bătrâna Zoița se uită la colții brodați de de ea cu migală ai cămășii ei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fi vrut să aducă vorba despre Alexandru, era cel mai mic dintre frați. Toți făcură cruce și se închinară, pentru odihna sufletului său. Dupa o vreme, Anton continuă. La adăpostul întunericului, lacrimile îi șiroiau pe obraz, murmurând... Domnica o rămas vădană cu trei orfani de tată... O mulțime... o mulțime, și-au dat viața acolo!.. Și-au dat-o fără să clipească. Știau că-i pentru pământul strămoșesc, răzășesc... de la Tăcuta, Șuletea, Fălciu șî altele... Și, Anton tăcu... coborî din ceardac
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încruntați, fața lată, puternică, bărbia despărțită în două felii și fruntea îngustă... Era cel mai strașnic flăcău din sat. O cruce de voinic, înalt, spătos, isteț și harnic cât patru... Abia lăsat la vatră, dădea fiori fetelor, chiar și nevestelor vădane, cele tinere mai ales. Când Lisandru le juca, aprindea jarul în ele... Le săltau sânii slobozi în bluzele de ațâcă, înflorate, cu ochii aprinși de pofte. „Oare, pi cari‟o ie..?!“, se întrebau ele, dându-și coate. Așteptau cu sufletul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
n avea decât o h aină zdrențuită ce abia îi acoperea goliciunile. Dacă-i dădeai lui o haină, o cămașă, peste un ceas nu o mai avea; o dădea altu ia pe care îl socotea mai nevoiaș decât dânsul... Întâlnea vădana lipsită de toate și cu deznădejdea în inimă. Înconjurată de droaia copiilor, șapte zece la număr, copii care plângeau de foame, îmbrâncită de la ușa case i bogatului - unde nu i se dădeau nici firmiturile... ca să le împartă cu cânii... Lumânărică
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în giulgiu. Biserica era iluminată și împodobită ca pentr u un mort, fost om bogat. Prohodul i-l făcea arhiereul, înconjurat de mulți clerici. Nu era de față nici o rudă, nici un prieten, nu s e vărsau lacrimi mincinoase... doar o vădană, în haine negre, af lată la picioarele sicriului; restul săracilor care alcătuiau cortegiul răposatului, purtau pe fețele lor întipărită tristețea mută și dureroasă a adevăraților prieteni rămași în viață... Apropiindu-se de sicriu, Arhiereul îi dezveli fața și însemnând-o
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
adaugă privind icoana Mântuitorului, odih nită acum pe pieptul mortului: „Doamne, Doamne! Odihnește după moarte și sufletul nostru în locul unde ai odihnit sufletul lui Lumânărică.” Trupul lui Lumânărică fusese găsit fără sufla re l a poarta casei chiar a unei vădane. Ea îi făcuse înmormântarea. Îngropăciune de om sărac, dar cu Arhiereu! Deosebit de Costache Negruzzi alt amănunt de la anul 1843, asupra lui Lumânărică și a altui asemenea om - Titinaș, are Al.Papadopol - Calimah. În acele zile când murea Lumânărică, tronul Mitropoliei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ale mortului; iar în sicriul care se vedea de data aceasta, descoperit, după vechiul obicei al creștinilor, era o ființă slabă, uscată, galbenă ca ceara, îmbrăcată cu un suman, încinsă cu o funie, cu pic ioarele goale... Era un calic!... Vădana pioasă, care îi găsise la poarta curții sale trupul acestui calic - Lumânărică - pe care l-a îngropat cu cheltuiala sa - nu era alta decât vorniceasa Scarlat Miclescu, mama răposatului Mitropolit - primat al României, Calinic Miclescu. Lumânărică, mortul de care nu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sparge armonica. Apar două pretendente la mîna lui Păvălache. Ele spun prostii. Ți-e jenă să rîzi, bei un coniac, dai sonorul televizorului mai Încet. Prea tîrziu, apare un alt personaj principal, Vasiluța. Ea nu este doar principală, ci și vădană. Cu toate acestea, Îi cedează lui Păvălache Într-o seară cu lună, cu cămeșoaia pe jos. Prin cedare, se Înfiripă sentimentul de iubire. Însă În mod cu totul și cu totul straniu, Vasiluței nu Îi place Brahms. Piesa se Încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Care, domnule? Carul cu bere”. Cândva era un soi de viță cu un nume cam chisnovatic - Crăcană. Ia vezi, vere, ce spune el despre vinul de Crăcană? Apoi Păstorel a găsit catrenul potrivit și pentru acest soi: „Când femeia e vădană Cu pleoape vinete Dă-i întâi să bea Crăcană, După aia, ține-te!” -Mi-am adus aminte de crâșmele de altă dată ale Iașilor, scoase la lumină de Godel: „Acei ieșeni care nu obișnuiau să zăbovească lângă poalele nevestelor lor probabil
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vino la mine și raportează-mi.” Spunând acestea, directorul s-o făcut nevăzut, călcând repejor spre cabinetul lui. In acest timp, bețivul îi urmărea de peste gard. Când o văzut că doctorul de gardă și portarul se codesc, o strigat: „Măi vădanelor, dați cheia la mine!” Până când să se dumirească cei doi, bețivul o și intrat în curte, i-o smuls cheia doctorului din mână și, bodogănind, o luat-o galop spre morgă: „Acuma să vă văd, babelor! Acum, când am să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lor; cele mai de temut erau Marțea și Vinerea: "Marți-seara, Marseara, Marțole sau Marțolea este o babă răutăcioasă care umblă marți seara (...) pe la casele gospodarilor, spre a pedepsi pe gospodinele pe care le găsește lucrând";60 "Sf. Vineri (...) este o vădană rea și năpăstoasă care nu îngăduie gospodinelor să facă o samă de lucruri în ziua ei din săptămână, pedepsindu-le, când le găsește lucrând, întocmai ca Marți-seara."61 Timpul istoric este reînnoit periodic, prin intermediul timpului mitic, creația inițială a universului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]