446 matches
-
mă rog... și pasărea nu poate fi subiectul, pentru că atunci longe n-ar mai avea sens... cred... bănuiesc că regard, privirea, e subiectul... dar atunci... — O, subiectul n-are importanță. — Ba pentru mine are. Solitudinea, desueta solitudine își oglindește dezolarea văduvită de lebede în privirea pe care și-a întors-o de la falsa glorie, prea înaltă pentru a fi atinsă, și cu care multe ceruri se împestrițează în aurul asfințitului - poate că vrea să spună că asfințiturile sunt vulgare - atunci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
extrem de slab, dar pe acesta, din fericire, John Robert nu-l citise.) Familia McCaffrey era mereu pe tapet, și nu numai pentru locuitorii obișnuiți din Ennistone, ci și pentru John Robert, în exilul său. Într-un fel ciudat, John Robert, văduvit în străinătate de cămin, legături și prieteni, se simțea apropiat de cei din familiile McCaffrey și Stillowen, vechii locatari din Victoria Park, de parcă ei ar fi fost familia lui. Legătura nu implica neapărat prietenie, și trecea, desigur, prin filiera Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
minut înainte cățelul înota pe lângă el, și acum pierise ca înghițit. Valurile se bombau și se ridicau înalte cât niște coline, astupând complet zarea. Adam, săltându-se peste vâltoarea crestelor, încerca să scruteze hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu petice de spumă albă, printre valuri. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o sută de metri, de ieșirea către structura podului dezafectat, parțial prăbușit și închis sine die circulației mașinilor, pod traversat de străvechiul Drum al Oilor, în amonte, pe deasupra undelor murdare ale Dâmbului, curgând dinspre Obor. Locul în sine, pârjolit și văduvit de orice fir de vegetație se numea, cu deplină îndreptățire, " Pute Rău ". Duhoarea pestilențială, respingătoare și maladivă ce se degaja permanent din apele reziduale neepurate (scurse prin rețeaua de canalizare, de la fostele Uzine "1 Mai", de la Tăbăcărie, de la Societatea Chimică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nevoiți să cedeze în favoarea dictatului de stat. Dar asta nu e regula. Și ce-ar fi, sau ce-ar fi fost, dacă n-am fi existat, căci cred că fără noi care suntem ultima supapă sperată, oamenii ar fi fost văduviți și de urma de oxigen social de care au nevoie. Gândiți-vă... - Da... După o pauză care așeză tăcere grea între noi, continuă: îmi pare bine, nici nu știți cât de bine îmi pare, că v-am întâlnit. Simt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spus până acuma nimic pentru că sunteți amândoi gură-spartă și În câteva ore ar fi colcăit pădurea de săpători”. Apoi le povestise, În scârțâitul pedalelor și al lanțurilor, cum Tușa, care În vremuri mai vechi se avea bine cu Colonelul, fiind văduvi amândoi („Adică se zbenguiau și ei Împreună”, ținuse Baronu să deslușească lucrurile), cu vorbe mai mult ocolitoare, Îl făcuse să Înțeleagă ce și cum. Treaz, Colonelul nu-i vorbise Tușii aproape deloc despre război. Erau vremuri tulburi și era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sunt Ion Tudor și Gheorghe nebunul, primul fiind, de altfel, introdus și în următorul roman al lui A., Convoiul flămânzilor (1935). Apărut în același an cu romanul Huliganii de Mircea Eliade, Convoiul flămânzilor încearcă abordarea aceleiași teme - destinul tinerei intelectualități văduvite de șansa împlinirii, însă nu reușește să atingă profunzimea dezbaterilor filosofice și să deschidă unghiurile multiple din care este privită condiția tânărului intelectual în Huliganii. Schimbările de situație, rapide, neașteptate, mai puțin plauzibile, servind tezei potrivit căreia binele învinge întotdeauna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285155_a_286484]
-
cu cel pe care-l Înțeleg eu și de la care Generația PRO, de exemplu, este exclusă! Nu ne situăm cumva În drumul către acel Sartre ce afirma că ceilalți sunt Iadul? Și nu rămâne alteritatea mereu parțială, mereu fragmentată, mereu văduvită de acea parte a ei care nu este legată de limbaj? Cu alte cuvinte, este posibilă alteritatea În afara limbajului? Cornel Vâlcu: Din păcate, Humboldt ar zice: Nu! Dar nici pe drum spre Sartre nu suntem, pentru simplul motiv că, humboldtian
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ricordarsene, non che a ragionarne”1028, iar bărbații ar trebui să le caute doar pentru a-și satisface nevoile fiziologice, ca pe niște latrine, și apoi să le părăsească. Iubirea cunoaște definiții la fel de sarcastice: „pasiune oarbă a spiritului, deviind inteligența”, „văduvind memoria”, „distrugătoare a forțelor trupești”, „inamic al tinereții și moarte a celor bătrâni”, „mama viciului”, „un lucru lipsit de orice rațiune, ordine sau stabilitate”, „viciul minților nesănătoase”, „îngrădire a libertății umane” 1029 . Zâmbetul senin al Decameronului a dispărut și în locul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
straturi sociale aflate în neostoită înfruntare, nu poate înfrânge prejudecățile. Conflictul, plasat după 1860, constituie un element esențial în fresca evenimentelor politice și sociale. Diatriba, caracterul moralizator, critica la adresa corupției societății din capitală sunt însă stridente. În aceeași notă violentă, văduvită de valoare artistică, este scrisă și povestea de iubire dintre cele două personaje: țăranul Bujor și Duduia, fiică de boier de veche stirpe. Întoarcerea la viața din preaplinul naturii - cale aleasă de Bujor - se dovedește nepotrivită pentru Duduia (numele celor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
unii, precum Eugen Ionescu, i-au contestat brutal talentul și originalitatea în intervenții polemice susținute, sfârșind prin a-l admira fără rezerve. La fel, tânărul Noica, dintr-un entuziasm de frondă, își exprima exasperarea față de ritmul normat al textelor diurne, văduvite de idee, cărora poetul le-ar substitui un meșteșug facil de potrivire a cuvintelor. Noica a respins, de fapt, un tip structural neconform cu viziunea sa culturală și incompatibil cu idealul complectudinist 108, așa cum făcuse și Lovinescu, spirit intelectualist prin
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
compromisuri. căsătoria presupune in formarea asupra reputației, puterii economice și statutului social al viitorului partener. Văduvii își negociază uneori singuri propria căsătorie. Ilie sudit rusesc se logodește cu Nița la sfatul unor „negustori cinstiți“. Între logodnă și nuntă, cei doi văduvi se mută împreună pentru a se cunoaște mai bine, abia după trei luni are loc nunta, după ce „mi-au cunoscut ele (soția și soacra) firea“, povestește Ilie. Alteori, venit de departe, bărbatul întrea bă în stânga, în dreap ta asupra ca
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
un castel prevăzut cu o puzderie de porți deschise primitor, problema n-ar putea-o constitui decât cel mult ieșirea, nu intrarea; ideea de asediere a unui spațiu ce nu rezistă își pierde sensul. Și ce rămâne dintr-o incintă văduvită de închidere? Livrate fără rezerve traficului, oferite de bunăvoie periferiei, privilegiile centrului se banalizau ca prin farmec, dezamorsând mașinăria de rivalitate socială aruncată ca o umbra în jur și făcând ca elanurile ei să sufere o flexiune înapoi, către sine
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se răsfață analizele psihologice, capătă o formulare sentențioasă, intercalându-și maxime și reflecții morale. Ambiția naratorului e de a crea tipuri, dar în tiparele pe care le concepe nu e loc decât pentru o definiție generală și cam sumară, care văduvește personajul de individualitate. Cu toate acestea, figuri noi pentru literatura noastră, destinate unei lungi cariere, precum învinsul (Radu Munteanu, Coriolan), inadaptatul (Dan), parvenitul și paraziții sociali, boierul patriarhal, se consacră mai întâi prin opera lui. Astfel, Dan, personajul care dă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
-i ști mai îndeaproape pe cei pe care i-a iubit și care atât de mult l-au iubit. Cu atât mai mult cu cât întreaga cercetare de până acum a Iliadei suferă de această lipsă, lăsând imaginea lui Ahile văduvită de ceva nu numai important, ci definitoriu. Peleu, în desfășurarea epopeii, nu există decât în amintirea, în îngrijorarea și în durerea lui Ahile, cum se va arăta la locul cuvenit. Ceilalți sunt Tetis, Briseis, Patrocles, Foinix, Automedon, Caii lui. Iar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dar își bate joc în același timp de milioane de oameni care vor să știe ce se întîmplă cu echipa națională. Acei oameni care-și vopsesc limuzinele în nuanțe tricolore și vin de la New York și Sydney să încurajeze România sînt văduviți de informație, că așa vrea selecționerul. Merituosul autor al egalului de pe De Kuip este una și aceeași persoană cu îngrozitorul gestionar de relații interumane. Pentru ca nu cumva să se afle pe la UEFA că românii procedează cu presa altfel decît se
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
problematizării. De aceea, considerăm că prin includerea acestor aspecte aparent teologice, studiul istoriei intelectuale românești nu se poate decât îmbogăți, înțelegând mai bine, într-o perspectivă comparatistă, rolul elitei în procesul devenirii unei națiuni. Introducere După decembrie 1989, cultura română văduvită de izolaționismul regimului comunist și supusă unei sistematice ideologizări, s-a aflat, în primii săi ani de recâștigare a libertății, sub semnul unui nou patos recuperator. Era vorba de restituirea unor momente semnificative din istoria sa, pe fondul unui exercițiu
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a confuziei care domnea în rândul Sfântului Sinod a cărui scrisoare pastorală este neutralizată de hotărârea de la 8 februarie 21. Prin publicarea scrisorii pastorale, "un monument de ignoranță dogmatică și canonică", Sinodul Bisericii Ortodoxe Române și-a știrbit din prestigiu, văduvindu-se de orice fel de autoritate, morală și dogmatică. Nae Ionescu consideră vinovați pentru această situație pe Patriarh pentru faptul că nu își asumă responsibilitatea "persistenței în eroare" și nu intervine pentru a-i pune capăt, precum și pe P. S. Neculai
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în cel mai bun înțeles, modernă Bisericii noastre ceva mai suferinde: armătura filosofică. Nu este oare o ironie că Biserica Răsăriteană, care a dat cel mai mare și mai strălucit cugetător de esență și origine religioasă, pe Origen, stă astăzi văduvită de gânditori și oarecum în marginile filosofiei? Și este asta din vina doctrinei ei, care nu ar fi propice unei speculații în ordinea rațională, sau numai datorită sălbăticirii noastre și înstrăinării de adevăratele izvoare ale cugetării, prin trecerea în cercul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
În fine, acestea sunt mijloace de neutralizare a elanurilor și patetismelor proprii. Neașteptată este poezia erotică din Nevoia de cercuri, adunată în amplul ciclu Furtună în marea serenității. Dacă nici poezia din tinerețe, cu tot teribilismul ei demitizator, nu era văduvită de vibrația autentică a trăirii/rostirii, acum poetul e răvășit de prezența invadatoare a iubitei, care cotropește și universul natural înconjurător. Însă, aproape sistematic, asemenea stări se văd dublate de o reacție adversă, strecurată de demonul lucidității salvatoare, (auto)ironice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
implică În primul rînd faptul că starea de fapt, emoția declanșatoare atît a revelației, cît și a dorinței de a scrie a autorului, nu este pomenită ci, mai curînd, este ascunsă cu premeditare. Deși folosește un limbaj evocativ, acesta este văduvit de tot ceea ce contextul situațional i-ar fi putut adăuga completîndu-l și Înglobîndu-l. Haiku-ul este un țipăt evocator surdinizat prin omisiunea firească a tot ce, În acest comportament, este extratextual. Deși este Înregistrarea grafică a unei scene evocatoare, textul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
inerente luptei de idei, recunosc la unison că marxismul rămâne una din valorile semnificative ale creației istorice moderne, iar sociologii conștientizează tot mai mult că, hulit, criticat, denigrat, Marx nu poate fi alungat din oricare istorie a sociologiei fără a văduvi înțelegerea parcursului său în timp. Toate acestea ne spun că în opera lui Marx nu putem detașa o sociologie, pretinsa sociologie marxistă (vezi apărătorii acestui punct de vedere, Georges Gurvitch, Ștefan Costea, Theodor Geiger etc.), ci contribuții importante care au
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
de adâncime. Unii dintre eroii nuvelelor din cărți precum Chinuiții sau Răsplata, un Ion Picioroagă, nefericitul adolescent Lavrentie sau hamalul Vulpe, sunt „oameni sărmani”, cu „nădejdile spulberate”, împovărați de destin, condamnați să fie înfrânți. Indiferența celor din jur, relațiile sociale văduvite de compasiune, de comunicare sau, în cazul cuplului Vania - Duniașa (din nuvela Vania), povara prejudecăților religioase se dovedesc necruțătoare. Alții, însingurați, aflați în pragul revoltei sau bântuiți de violență, trăind în situații de cele mai multe ori fără ieșire, încearcă să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
aparate de stabilit valoarea și de captat emoția.” Critica structuralistă (care se îndepărtează de creație în dauna esteticului), tematică, existențialistă, sociologică, psihocritica nu sunt respinse în principiu, dacă se grefează pe și sunt acceptate de corpul operei, fără a o văduvi de calitatea estetică. Alarmat de riscul dezumanizării, conținut în metodele „formalizante” dirijate spre aspectele transindividuale ale creației, G. optează pentru eficacitatea unei „critici imanente”, apărându-i virtuțile impresioniste de desconsiderările la care o supun metodele pozitiviste. Opera, ca produs al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
Une Glossaire (luat ca întreg, nu în articolele lui separate) o narațiune, după criteriile anterioare? Cu certitudine, unui glosar obișnuit i-ar lipsi toate cele trei deziderate de mai sus. La început, cel puțin, se pare că Une Glossaire e văduvit în această privință - față de texte narative indiscutabile, ca Barn Burning de Faulkner și Pnin de Nabokov, unde cititorul aproape că poate găsi imediat indicatori ai unei secvențe evenimențiale date, un început de caracterizare a unuia sau a mai mulți
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]