480 matches
-
se pare și mai frumoasă și mi-e și mai tare dor de ea. Încet, îmi zice Licurișca, trebuie să aveți răbdare ... nimic nu se face bătînd din palme ... Eu tot mai cred că trebuia să ajung aici, în această văgăună, ca să-mi scriu romanul ... Nu mai era nimic viu în jurul meu, nu mai era nici o fărîmă de vis în realitatea incertă în care mă lăsasem tîrît de valurile post-revoluționare ... Observasem că Thomas lipsea “de la ședință!” și ea și mi-a
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
globalizarea, acel balaur care halește specificul național al potcoavelor autohtone, de n-or să mai priceapă bieții cai în ce fel de state ale Europei au fost momiți pentru a fi transformați în salam. Nici nu se zărea Parisul din văgăună, era o abstracțiune piața centrală a continentului, japonezii ne priveau cu ochii mijiți și nici măcar nu se mirau și nu se arătau îngrijorați de frămîntările văgăunenilor cu privire la soarta salamului de Sibiu și a cașului din Suceava cea plină de istorie
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
i se păruse că a văzut-o trecînd pe lîngă crîșmă, da' era o imposibilitate să fi fost tot ea de două ori la rînd, da' mai știi, te pui cu femeile?! Însă întrebarea era alta: ce căuta ea prin văgăună că parcă plecase și mai ales de ce se preumbla ea pe jos, cu mersul ei grațios, păi nu avea ea mașină, nu era ca o albină, și nu se făcuse doamnă, mai de-acu, mai dinspre toamnă?! Da' nu era
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
priveau cerul înnourat, era frig, bătea vîntul în rafale răutăcioase, dar nu ploua, era tot secetă și secau fîntînile, Licurișca și Thomas veneau și plecau, apăreau așa, din senin, stăteam de vorbă, voiau să le povestesc ce mai era prin văgăună, mă întrebau de ce am mai săpat, dacă nu puneam cartofii, eu aș fi vrut să-i întreb de ce s-a stricat vremea, nu credeam în scornelile alea cu efectul de seră, altceva se întîmpla cu planeta asta, care ne ducea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
zicea că de nimic nu sînt bune, nici să și-o tragă cu un tip mișto din vreo revistă americănească. Cam astea erau și veștile bune și alea rele și consemnarea lor a descurs fără nici un incident deosebit, pentru că în văgăună timpul se scurgea mai lent ca deobicei, ziua se tot mărea și oile și vacile și caii umblau de colo-colo în căutarea unor fire de iarbă de culoare normală, adică verzi. Referință Bibliografică: PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 / Ioan Lilă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
spus că, dacă o văd pe Licurișca, să nu-i spun că a trecut pe la mine ... De parcă eu aș fi putut să-i ascund ceva îngeresei! dar Thomas dispăruse deja. 63 ÎNTÎI APRILIE Începuse luna păcălelilor și, cum totul în văgăună lua turnura unei glume fără sfîrșit și fără început, nu se mai mira nimeni de veselia generală, eu munceam nopțile, cînd oamenii dormeau și nu le mai simțeam tensiunea gîndurilor; cînd mă duceam la cumpărături, pe la magazinele din împrejurimi, luam
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
nu s-ar amesteca dom' scriitor ... ăăă ... cum să vă spui io ... parcă n-aș fi chiar atît de ... asta ... cum îi zice?! ... ” Am rîs cu lacrimi cînd mi-a povestit CrisLi convorbirea ei cu cel mai interesant bărbat din văgăună, pentru că din gîndurile lui se nășteau căruțe și cai și vaci și porci și găini și rațe și gîște și planuri de viitor alături de Lilicuța Bolovan, care își dorea cu disperare să-și schimbe odată numele ăla greoi ca un
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
cu Neacutare Pandișpan. Mai rămînea să mă întrebe domnul avocat ceva despre Adelina sau despre madam Marea Marmara, pentru ca “reducerea la absurd” să-și reintre în drepturile firești ale vieții cotidiene. Pe Adelina n-o mai întîlnisem de cînd părăsise văgăuna, se zvonea că plecase din țară, că se măritase în Italia cu un mahăr, sau cu un conte pe la Paris, iar despre madama cea ilustră, geniul care a creat un imperiu și care se lăuda în gura mare că una
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
după-amiază ... am plecat de acasă pe la două ... am dus-o pe CrisLi la microbuz, pentru că trebuia să plece la București. Ea se chinuie pe acolo ... o mînă de om, numai suflet, iar eu crăp de ciudă că sînt izolat în văgăuna mea misterioasă, dar nu am ce face. Carina merită acest sacrificiu. Nu mai suportam ideea s-o văd jucîndu-se prin parcurile inundate de chiștoace, excremente de cîini, cutii de conserve, capace de bere, ambalaje de napolitane, ziare murdare și prezervative
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
fum dulceag din țigară, iar ea a dormit. La cap de linie am coborît, am ajutat-o să își dea jos bagajele, i-am zis la revedere și am vrut să plec spre autogara de unde urma să iau autobuzul spre văgăună, cînd m-am auzit strigat: “Mergeți la autogară?!” M-am întors și i-am luat bagajele, dîndu-i ei să-mi țină ziarul. Și, pe drum, m-a trăznit un gînd și i-am zis că, dacă are curajul să-mi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
strigat: “Mergeți la autogară?!” M-am întors și i-am luat bagajele, dîndu-i ei să-mi țină ziarul. Și, pe drum, m-a trăznit un gînd și i-am zis că, dacă are curajul să-mi spună că merge în văgăuna mea, o strîng de gît și ea a oftat intimidată, zîmbindu-mi cu vinovăție! Nu ți se întîmplă de două ori în viață una ca asta, și de aceea nu discutase Lisa Kieffer cu mine în stația autobuzului, la autogară, pentru că
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
din turlă bate-n dungă, În vechea biserică de lemn. Un lătrat anemic, jos în strungă, Când își amintește, dă un semn. Prin ramuri vântul șuieră pustiu, Smulgând și ultimile frunze; Le duce hăt departe, nici nu știu Prin care văgăuni confuze. Pe coastă toamna mătură prin vii Turbată, ca un vin ce fierbe. Se-aude-n codru zarvă de copii Culegând, prin frunze, ghebe. Curge, dulce, susurând izvorul Înspre pârâul cel cu trestii; Parc-aud cum plânge-n mine, dorul Și din
CE CHESTII!? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356979_a_358308]
-
neființă, Eu totuși îi vedeam mereu, Și îi purtam în conștiință. Fântâna din larga ogradă, Săpată de nu știu care bunic, Este aproape de livadă, O știam de când eram mic. *********** Iată că din florile fragede cu rădăcini în pământul hleios al CIOFULUI, o văgăună plină totuși de viață, una a reușit să dea mireasma binecuvântată a poeziei, aceasta fiind Mihai LEONTE, fiu al satului PETIA. Vasile DONISĂ Preot - Botoșani. Referință Bibliografică: Casa părintească / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 329, Anul I
CASA PĂRINTEASCĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355211_a_356540]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > VĂGĂUNI DE LUT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Mă doare inima, în fericirea ta, driadă pe culmi de munți adun și spun mica baladă. Închis în văgăuni de lut, stingher am
VĂGĂUNI DE LUT de PETRU JIPA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368857_a_370186]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > VĂGĂUNI DE LUT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Mă doare inima, în fericirea ta, driadă pe culmi de munți adun și spun mica baladă. Închis în văgăuni de lut, stingher am ascuns luna în mister și cerul am ascuns în depărtare să nu zăresc nimic din căutare, și verdele de câmp a fost ascuns în curbura dintre munți, apoi am privit peste întinderi vii tăcerea frunzelor ce
VĂGĂUNI DE LUT de PETRU JIPA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368857_a_370186]
-
am ascuns în depărtare să nu zăresc nimic din căutare, și verdele de câmp a fost ascuns în curbura dintre munți, apoi am privit peste întinderi vii tăcerea frunzelor ce-s mii. Să fug, să fug, și să sărut prin văgăuni de purpură și lut sălbatic printre mici pantere luciul răsărit din vrere înconjurat de zânele stelare peste întinderea de depărtare. O, voi minunate gânduri terne tinerețea s-a pierdut în vreme pe drumul acesta, pe-aci, prin vâgâuni de lut
VĂGĂUNI DE LUT de PETRU JIPA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368857_a_370186]
-
lut sălbatic printre mici pantere luciul răsărit din vrere înconjurat de zânele stelare peste întinderea de depărtare. O, voi minunate gânduri terne tinerețea s-a pierdut în vreme pe drumul acesta, pe-aci, prin vâgâuni de lut, copii. Referință Bibliografică: Văgăuni de lut / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2198, Anul VII, 06 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
VĂGĂUNI DE LUT de PETRU JIPA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368857_a_370186]
-
eu cu mintea de copil visător. Într-o zi m-am îmbolnăvit. Aveam febră foarte mare. Mă dureau capul și gâtul. Mama nu ne ducea la doctor.” Unde să mă duc, muică,la doftor! La oraș? Și cu ce?În văgăuna asta nu avem doftor! “ Spunea mama unei vecine. Oamenii se vindecau singuri, care aveau zile.Așa spunea mama. Dar Dumnezeu avea grijă de noi. Am stat trei zile cu febră mare.Ardea soarele, ardeam și eu. A patra zi, văzând
ÎNGERII DIN VIS DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370931_a_372260]
-
de mine. Tata trimis de mama mă aștepta într-o localitate nod de cale ferată pentru ca să nu mă îmbăt și să nu cad sub tren deoarece se mai îmbătau de bucurie cei care se lăsau la vatră. Plecăm din acea văgăună uitată de timp și de toate iar pe drum ce pățim, trebuia să trecem un deal destul de abrupt iar chiciura și vântul tăios a format o pojghița de gheață de nu mai putea urca autobuzul. Ne dăm noi jos și
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
trezim din somn cu vuietul motoarelor.” Îi zâmbesc cu ochii și o las să termine de curățat zăpada din pervaz. Îi este greu și încearcă să spargă gheața totuși. „Câtă incertitudine,” îi răspund, „să locuiți de atâta timp singuri în văgăuna asta. Dacă nu aș pleca așa de departe, aș putea crede că ne aflăm intr-un Pol al Nordului inaccesibil. Dar măsurabil; într-adevăr, măsurabil. În zgomotul uitat al civilizației moderne.” La Pol nu există civilizație, trebuia să știu, dar
DINCOLO DE CEI PATRU POLI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369834_a_371163]
-
luăm, ca să ajungem la voi acasă? Îîî! Îîî!, arăta Tudorel cu mâna spre stânga, spre un fel de vale între două maluri, plină cu troiene de zăpadă. -Ăsta a căpiat, domnule Ionescu! a sărit cu gura Arapu. Dacă intrăm prin văgăuna asta, nu mai ieșim cu sania nici până mâine dimineață. -Ho, terminați! A ridicat mâna patronul. Putem merge și pe mal. Apoi către Tudorel : hai mă, băiatule, mă! Vorbește, mă! Să ne înțelegem. Să nu afle Iancu ce s-a
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
cu-adevărat. De-aș reuși acum să strâng risipa prin care spre neant mereu erup, poate-aș putea să-mi lecuiesc arìpa a cărei cutezanță o tot rup. Mi-am șubrezit speranța tot rodând-o prin ale vieții gropi și văgăuni, tot așteptând ca să revii tu, blândo, și să-ți deșerți desaga cu minuni. Când sufletul mahmur mi se deșteaptă, în dimineți de dor, ascult nătâng cum îmi foșnește-n minte a ta șoaptă și mă căznesc ca iarăși să nu
AL NIMĂNUI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370078_a_371407]
-
malul Prutului, când a început să se tragă focuri asupra lor. Au fost luați pe nepregătite. Fiecare fugea încotro vedea cu ochii. Nu se mai vedea nimic! Numai gloanțe, praf, țipete disperate... Când se termină totul, Nicolae era într-o văgăună - ca o peșteră, săpată miraculos în lut, de natură, în malul Prutului - lângă un civil, un cioban din sat. - Doamne, dar cum ați scăpat! Ați trecut apa pe bârna asta, pe care nu poate un om, să o treacă în
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
dintr-o dată am putut vedea unde stăteam și am putut să ne vedem unii pe alții. Închipuie-ți ce bucurie Habilla! Să ne putem vedea unii pe alții!... Se părea că eram undeva sub pământ într-o peșteră sau o văgăună care părea că nu are fund. Dar acum să-ți povestesc de cel care a venit acolo la noi. Deasupra capului său era un nimb de lumină aurie și un semn pe trei laturi se arăta în acest nimb de
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]
-
fața cu mâinile încât nu-l puteau privi și a început o tânguire fără seamăn printre unii dintre noi. O tânguire de neînțeles! Noi ceilalți însă ne-am bucurat de vederea feței sale și cel Prealuminat ne-a scos din văgăuna Șeolului trăgându-ne undeva în sus cu o forță ca a vântului. Atât am vrut să-ți spun.” mi-a mai spus bătrânul Yoasaf. Iar acum te las Habilla. Spune ceea ce ai auzit tuturor căci adevărat este ceea ce ți-am
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]