285 matches
-
ceva de furcă. E un urcuș urât, observă, arătând cu capul spre vechea construcție care domina valea de pe un vârf de stâncă. Balamber știa că prietenul său era, cu siguranță, stânjenit fiindcă în sat se făcuse purtătorul de cuvânt al văicărelilor războinicilor, și încerca, de fapt, să-i cerceteze starea de spirit, iritarea. Poate chiar se căise. Ridică, la rândul său, privirea către sihăstrie. Cu o zi înainte ajunseseră la picioarele acelei stânci uriașe pe la apus, după ce străbătuseră un traseu presărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lucrat pentru JR. Sunt obișnuită cu situațiile de urgență. Avea o privire rătăcită și n-a putut să spună decât: „Vă implor!“ M-am întors spre cei care stăteau încremeniți și le-am atras atenția că nu aveam timp de văicăreli. Nu plângem, mi-au răspuns ei. Deși păreau să plângă. Mă gândeam că plângeau pentru că-și pierduseră camarazii. Ați chemat salvarea? i-am întrebat și mi-au răspuns că o chemaseră deja. Se auzea sirena ambulanței. Nu venea spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
var și a fum, tot l-am rugat pe tata să-mi cumpere o pereche de papuci. Cei trei frați trebuiau să „dea o mână de ajutor“, fără excepție, în fiecare după-amiază liberă, Felix, în schimb, știa o tehnică numită „văicăreală“. Se văicărea și se jelea atât de tare - „de se zguduia casa“, așa spunea -, până când pe maică-sa o lăsau nervii și ne lăsa de capul nostru; nici Felix nu mai trebuia să fie la „post“, iar eu aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vârî o măslină în gură, îi savură gustul, contemplând răzorul de flori de culoarea sângelui. Ce urmau să facă după siestă, îi întrebă. Ralph avea să plece cu Alfa lui la Florența, dar Hans Saner și W. au decis, spre văicăreala generală a copiilor - noi am fi preferat să mergem din nou la plajă -, să facă o călătorie prin regiune și o excursie pe jos până la cariera din Carrara. Onkel Ralph dădu bucuros din cap, când cei doi căzură de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bine despre ce-i vorba. Informațiile care-i soseau din sfert în sfert de oră l-au băgat în sperieți de parcă s-ar fi apropiat sfîrșitul lumii. Cineva vrea să scoată castanele din foc cu mîinile mele, a-nceput cu văicăreala, se trage la Palat, la Universitate, o să dea vina pe mine că le-am împărțit arme, o să mintă că eu le-am dat ordin să se împuște între ei. Minciuni, diversiune, nu s-a tras nicăieri, zice Gulie, doar noi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un tânăr cu fire aprinsă, dădea porunci: Scoateți caii din grajduri! Să fie înșeuați toți, mai puțin cei de caleașcă. Aceștia înhămați-i la cele două căruțe cu coviltir. Plecăm spre Potlogi! Huietul mulțimii crescuse afară. Din casă se auzea văicăreală de femei. Papa lăsă argații în bătătură și intră grăbit în casă; femeile amuțiră dominate de glasul stăpânului, care ordonă scurt: — Zăvorâți obloanele la ferestre! Iute. Apăru tremurând Stanca, palidă, cu ochii negri implorând ajutor de la cel pe care părinții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mi-au spus călărașii care au adus scrisorile că ar fi zis. S-o fi gândit la Duculeț, cine știe? O fi adevărat ce a spus maica? Și bei zadeaua nu avu curajul nici să mai gândească la spusele doamnei. Văicăreala muezinului anunță sfârșitul rugăciunii și al zilei, Ștefan și după el marele spătar Mihai Cantacuzino sărutară mâna sfinției sale și se îndreptară spre cei care-i așteptau. Seraschierul, generalul de la Turtucaia, vorbind turcește îi comunica agăi Kuciuk Selin cum se va
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în seamă la grajduri și să plece călare. Oare unde a lipsit Ștefan patru zile? Mâine turcii o aduc pe Marica de la Mogoșoaia. O să-i fie greu să se țină tare în fața ei. Când este cu ea, îl apucă întotdeauna văicăreala, acum însă va trebui să fie bărbat... Poate că totuși aș fi reușit să ajung la grajduri, trezeam eu un comișel și-l puneam să mi înhame un cal. Reușeam să ies pe poartă? Aș, nu reușeam. Poarta este păzită
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
păi, nu? Oare spun adevărul, sau să fie doar un simplu kveci 2? Sau kveci-ul să fie, pentru unii ca mine, o formă a adevărului? Oricum ar fi să fie, conștiința mea dorește să facă public, înainte de a-și relua văicăreala, faptul că, la vremea aceea, copilăria mea n-a fost treaba asta de care în prezent mă simt atât de înstrăinat și față de care am atâtea resentimente. Oricât de uriașă ar fi fost confuzia mea, oricât de profundă ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de milă, ai să ne zărești pe noi, feciorii triști și înlăcrimați ai unor părinți evrei, bolnavi până-n măduva oaselor din pricina ruliului de pe aceste mări aspre ale culpabilității - cam așa mă imaginez câteodată pe mine și pe tovarășii mei de văicăreală, melancolie și deșteptăciune, înghesuiți tot în cabinele de clasa a treia și, vai, bolnavi, chinuiți de boală, strigând în răstimpuri, când unul, când altul, ba „Tată, cum ai putut să...?“, ba „Mamă, de ce-ai...?“ și spunem tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bulanul mai cu fereală. Ai fi zis că se păstrează pentru săptămânile schimbului trei, când își scotea pârleala dezlănțuindu-se ca un dirijor posedat de tumultul unei orchestre de spinări și creștete chiluge, încropind o simfonie sincopată de chiote și văicăreli amestecate cu înjurături și amenințări scrâșnite. N-ar fi stat ea în loc de poveștile de adormit copiii puse la cale de Milică și de Rafael. Bâta-i sfântă, drept pentru care, madam Ortansa i se dedica trup și suflet. Degeaba că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
așa încât Rafael se simte dator să-i mulțumească, taicule, foarte frumos din partea matale că vrei să ne ajuți... În momentul următor, își amintește că s-a cam văitat în seara aia în fața fratelui și a verilor. L-a luat valul văicărelilor încrâncenate, deh, cum e vorba aia că la baliga moale puțină apă-i trebuie, adică după ce că nesănătoși la cap, și stricați la mațe de foame, el, unul, s-ar mai fi și oblojit cu băutură pe socoteala lui Mărgărit sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
după ce că nesănătoși la cap, și stricați la mațe de foame, el, unul, s-ar mai fi și oblojit cu băutură pe socoteala lui Mărgărit sau a neamurilor Mirelei ca să se dea în stambă, da’ uite că tot răul spre bine: văicărelile lui au ajuns la urechile și la inima bătrânului. L-au sensibilizat, păi, cum dracu’, e și el amestecat în rahatu’ ăsta, așa că să pună umărul... Chiar pare dispus, după cum a venit la fiică-sa cu coada între picioare. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nu se mai sătura să o privească. N-o văzuse niciodată cu părul ud, lins. Începea să se usuce și să se vălurească tulburător. Se simțea puțin încurcat, el, în scaunul lui cu rotile. Arm îi zâmbi încurajator. Hai, lasă văicăreala, glumi ea, nu are rost să te simți vinovat, tu singur ai spus - karma! Da, karma, dar dacă ai să răcești, chiar că voi fi un vinovat pentru tine... Bart își luă și el o pernă și se așeză pe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
sub broboadă, cu un dinte îngălbenit și nasul căzut peste bărbie. înnodat în zdrențe petecite, trupul unei ființe ieșea doar pe jumătate din covru, ca să-și cârcâlească degetele la un hârb cu jăratic. Arătarea croncănea fără șir, cu gemete și văicăreli. Din acestea și mai ales din explicațiile însoțitorilor, procurorul înțelese că, în deplină înțelegere cu feciorii ei, baba fusese alungată de nurori. Ea îl asigură pe Zalomir că tot nurorile l-au omorât pe perceptor. îi ceru câțiva gologani de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu fise. ― A fost cumplit. Cumplit! Cincizeci de ani mai târziu, Desdemona Încă mai plângea când povestea despre acei ani. De-a lungul copilăriei mele, cea mai indepărtată aluzie la Criză declanșa la yia yia mea un ciclu complet de văicăreli și apucături de piept. (Chiar și o dată când era vorba despre „depresia maniacală.“) Se lăsa moale În scaun, apucându-se cu mâinile de cap ca În Strigătul lui Munch, și-apoi Începea: ― Mana! Criza! Așa de Îngrozitor de nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
A PLÎNS NICIODATĂ?! Acum Își smulse mâneca dreaptă. ― NU ȚI-AM SPUS EU SĂ NU MAI JOCI? NU ȚI-AM SPUS? Se apucă acum de-a binelea de rochie. Luă tivul În mâini și din gâtul ei Începură să iasă văicăreli arhaice din Orientul Apropiat: ― ULIULIULIULIULIULIU! ULIULIULIULIULIULIU! Bunicul meu privi Înmărmurit cum soția lui cea pudică Își făcea zdrențe Îmbrăcămintea sub ochii lui poalele rochiei, talia, pieptul, gulerul. Cu o ultimă sfâșiere, rochia se despică În două și Desdemona se Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se părea hidos. De când eram la școala particulară - și de când umblam cu Obiectul -, gusturile mele se schimbaseră și, mi se părea mie, deveniseră mai rafinate. Sărmana Tessie nu mai știa ce să-mi cumpere. Orice-mi alegea era Întâmpinat cu văicăreli de dezgust. Mă opuneam cu o voință de fier la orice lucru sintetic sau care avea cusături vizibile. Părinților mei li se părea amuzantă noua mea dorință de puritate. Adesea tatăl meu Îmi pipăia materialul cămășii Între degetul mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Își scoase haina, puse sticla de vin pe blatul din bucătărie, apoi se Întoarse brusc spre ea. — De ce m-ai sărutat? o Întrebă nerăbdător. — N-ai vrea s-o lași baltă? — Nu, nu, de ce m-ai sărutat? — Ca să pun capăt văicărelilor tale, să te fac să taci. Sam părea jignit. — Nu am chef de asta acum, Îi explică ea. Am alte lucruri pe cap. Nu vreau să Încep o relație, nu vreau nici măcar Întâlniri. După cum vezi, sunt ocupată cu Împachetatul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de procuratură, timorat, pierdut În nemărginita lui durere, Încercând să analizeze la rece ultimele cuvinte ale procurorului. Era limpede. Acesta Îi dăduse un sfat Înțelept cu suficiente semnificații. Dar dacă procurorul Îl considerase dereglat mintal și Își bătea joc de văicărelile lui? Cum putea oare afla adevărul...? Hotărî să mai facă o Încercare. Se prezentă la camera de gardă a unui spital Întâlnit În drumul său, unde o doctoriță tânără și deosebit de comunicativă după ce ascultă expunerea de motive a bolnavului, Îi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fiți mulțumiți!” Astfel de vorbe pare să fi rostit Dumnezeu, adresându-se oamenilor, care întruna se jeluiau. - De ce ne-ai făcut asta... Adame?!... repetă, Iorgu îndurerat. Suntem materie îndurerată, carne care urlă măcinată de gânduri... până și tăcerile noastre sunt văicăreli înnăbușite. Omul, convins că e în stare să-l ajungă din urmă pe Dumnezeu, și să-l depășească, se agață de ideea de ”evolutie”, crezând că înaintarea îl va aduce la perfecțiune... Greșit. Tot vrând să fie altul, va sfârși
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și cu mâna osoasă face un semn din care foarte clar se înțelege că destinul însuși pare a rostogoli asupra salonului aceste sunete rotunde, metalice și egale. Voilà... Și, imediat, renunță a mai lua în seamă întrebările grăbite ale junelui, văicărelile madamei Ana ; grijuliu, se apropie de cea care, cu o dulce supunere femeiască, a așteptat să-i dea în primul rând lui funebra veste. Probabil are din nou migrenă, din nou va trebui să stea legată la cap cu comprese
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sufocăm cu toți mahalagiii, în praful și în fumul grătarelor de mititei, în orașul acesta, de nelocuit vara ? Oh, dacă aș avea un suflet apropiat ca să mă plâng ! Cel puțin de situația ce devine insuportabilă pe zi ce trece, veșnice văicăreli și capricii când se rămâne în tête-à-tête, apoi intervenții grosolane în public, replici care trădează proasta dispoziție și lipsa de curtenie... Să nu mai ții seama de spectatori și să te repezi cu orice ocazie să-ți jignești ființa apropiată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când îmi dau seama că madam Ana știe, dacă nu chiar adevărul, în orișice caz, incomparabil mai multe decât știu eu ! în dimineața când m-am întors de la spital, dându-mă jos din trăsură și ea ieșindu-mi înainte cu văicărelile ei, nu m-am putut abține să nu-i arunc : erai cât pe ce să o dai gata ! în zilele următoare însă, m-am întrebat dacă nu cumva arunc o vină atât de mare asupra madamei Ana (la urma urmei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la Ursprung, cum că văzând imagini transmise de pe Lună Heidegger s-ar fi înspăimîntat, m-am gândit ce lamentabil pot sfârși unii la capătul unei vieți de gândire. N-ai voie să cazi, când te cheamă Heidegger sau Cioran, în văicăreală, în lamentouri și spaime de țăran sicilian. Cum poți să exclami, ca Cioran, "à quoi bon avoir quitté Coasta Boacii"? Sau cum poți să te sperii când vezi oameni pe Lună? Îmi imaginez că așa s-a întîmplat și când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]