285 matches
-
așa încât Rafael se simte dator să-i mulțumească, taicule, foarte frumos din partea matale că vrei să ne ajuți... În momentul următor, își amintește că s-a cam văitat în seara aia în fața fratelui și a verilor. L-a luat valul văicărelilor încrâncenate, deh, cum e vorba aia că la baliga moale puțină apă-i trebuie, adică după ce că nesănătoși la cap, și stricați la mațe de foame, el, unul, s-ar mai fi și oblojit cu băutură pe socoteala lui Mărgărit sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
după ce că nesănătoși la cap, și stricați la mațe de foame, el, unul, s-ar mai fi și oblojit cu băutură pe socoteala lui Mărgărit sau a neamurilor Mirelei ca să se dea în stambă, da’ uite că tot răul spre bine: văicărelile lui au ajuns la urechile și la inima bătrânului. L-au sensibilizat, păi, cum dracu’, e și el amestecat în rahatu’ ăsta, așa că să pună umărul... Chiar pare dispus, după cum a venit la fiică-sa cu coada între picioare. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lui Finn: devine un pic mai curtenitor pentru a contrabalansa parcă insolența fratelui său. Nu e un lucru neobișnuit - așa fac frații, încearcă să obțină avantaje unul pe spinarea celuilalt - însă e mai bine așa decât să trebuiască să suporți văicărelile infantile ale lui Finn. Pentru prima oară îmi dau seama că porecla lui Finn s-ar putea datora faptului că mai mereu trebuie să-i închizi gura. L-am văzut iar pe Patrick într-un supermarket. Tocmai intrasem pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Daisy am cam chicotit pe seama lui după aceea, dar trebuie să recunosc că pizza a fost foarte bine-venită. Ben și Finn se plâng de Pimm’s, desigur, dar le spun că este și bere în frigider, și imediat încetează cu văicăreala. Suntem toți așezați confortabil pe canapele și pe podea, o gașcă abia așteptând să ronțăie ceva, când Ben deschide gura: — Unde e Jim? Ne uităm cu toții prin cameră, ca pentru a confirma absența lui Jim. Nici n-am băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iar eu, intoxicat până-n măduva oaselor, nu aveam nici pe dracu’. Repede-am scos un șervețel de hârtie și am început să-mi șterg și eu ochii. Prea târziu! Omul mă privea bănuitor cu coada ochiului. Brusc, a încetat cu văicăreala. Ne apropiam de gară într-o tăcere încordată. Cum naiba putea fi așa de puternic mirosul când pusesem blugii la fundul valizei? Ar fi trebuit să-i bag într-o pungă. Am achitat cursa și am șters-o șchiopătând din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vreun refuz, când are jurnalul partidului. Deliceanu i-e coleg de Cameră și prieten. Hai la Deliceanu! El, drăguț și fin, acceptă fără nici o dificultate, dar îl trimite să se înțeleagă cu administratorul. Hai și la el! Acolo, răceală și văicăreală. Administratorul, un ovrei gras și cu ochelari de aur, îl ia cu teorii și cu cifre, că ziarul are cheltuieli formidabile și nu se vinde deloc, deși e scris superb, fiindcă cititorii de azi nu mai sunt capabili să guste
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Leonte Bumbu dârdâind deodată. Nu se poate! ― Acu lasă, nu te mai tocmi, omule! zise primarul nerăbdător. Nu vezi? Că parcă-i lună! ― Aoleu, aoleu! se cruci logofătul, intrând în casă. De afară primarul auzi întrebările femeii și pe urmă văicărelile ei speriate. Se retrase mai deoparte, lângă straja de la Ruginoasa, care venise să-l vestească. De buimăceală nici măcar nu l-a prea descusut ce și cum, ci a dat fuga încoace, la curte. Straja sufla greu și bolborosea întruna aiurit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care fâlfâia ca un amenințător steag roșu... In luminile biruitoare ale focului umbre mari jucau și se întindeau până în tării, parcă toată lumea ar fi început să se clatine și să pârâie. ― Aoleu, ce-i asta? gemu iarăși logofătul. ― Acu lasă văicăreala, bolborosi primarul, care privise și el flăcările cu aceeași înfricoșare. Haidem să sculăm și pe șeful postului și să ne ducem într-acolo... Plutonierul Boiangiu tocmai ieșea pe poartă, îmbrăcat și înarmat, însoțit de doi jandarmi. Cineva îl deșteptase adineaori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îmbrățișă cu dragoste animalul. ― Mai mult decât unii, în orice caz, zise Dallas urmărindu-i din ochi pe Brett și Parker care, îmbrăcați din cap până-n picioare, se duceau spre sala mașinilor. El măcar nu mă bate la cap cu văicăreala despre salarii și prime! Ripley o luă din loc, ținându-și în brațe motanul, învelit într-un prosop călduț. Amețit, neavând vlagă, Jones se lingea cu o demnitate suverană. Nu era prima ieșire din hipersomn. Va mai suporta câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fi de-ajuior. După vorbele acestea tari, se afundă în observarea numerelor care alergau de la dreapta spre stânga pe un ecran de citire. Linia roșie fluorescentă care traversa axa cadranului rămânea fixată cu încăpățânare pe zero. Parker ar fi reluat alandala văicărelile și poveștile dacă semnalul sonor de deasupra capului său nu și-ar fi întrerupt muzica monotonă. ― Cristoase! Ce-o mai fi! Nu poți sta o clipă liniștit în șandramaua asta? ― Just! aprecia Brett, care-și băga urechea în difuzor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și cu mâna osoasă face un semn din care foarte clar se înțelege că destinul însuși pare a rostogoli asupra salonului aceste sunete rotunde, metalice și egale. Voilà... Și, imediat, renunță a mai lua în seamă întrebările grăbite ale junelui, văicărelile madamei Ana ; grijuliu, se apropie de cea care, cu o dulce supunere femeiască, a așteptat să-i dea în primul rând lui funebra veste. Probabil are din nou migrenă, din nou va trebui să stea legată la cap cu comprese
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sufocăm cu toți mahalagiii, în praful și în fumul grătarelor de mititei, în orașul acesta, de nelocuit vara ? Oh, dacă aș avea un suflet apropiat ca să mă plâng ! Cel puțin de situația ce devine insuportabilă pe zi ce trece, veșnice văicăreli și capricii când se rămâne în tête-à-tête, apoi intervenții grosolane în public, replici care trădează proasta dispoziție și lipsa de curtenie... Să nu mai ții seama de spectatori și să te repezi cu orice ocazie să-ți jignești ființa apropiată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când îmi dau seama că madam Ana știe, dacă nu chiar adevărul, în orișice caz, incomparabil mai multe decât știu eu ! în dimineața când m-am întors de la spital, dându-mă jos din trăsură și ea ieșindu-mi înainte cu văicărelile ei, nu m-am putut abține să nu-i arunc : erai cât pe ce să o dai gata ! în zilele următoare însă, m-am întrebat dacă nu cumva arunc o vină atât de mare asupra madamei Ana (la urma urmei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
detașat din care răzbate totuși un fel de nedumerire pe care o cunosc foarte bine. Discuția, dacă s-ar isca vreuna Între noi, una de profunzime, unde experiența pe care o trăim sapă urme adînci, ar merge În sensul unei văicăreli patetice. Nu sîntem noi de vină, părinții n-au știut să ne strunească destul ca să nu ajungem aici. Evident, vina e a lor că am ajuns aici, În această fundătură de viață. E numai vina lor că ne risipim un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a făcut externarea) la poartă, cu alai. E foarte nedumerit că eu mai rămîn, fără să-și pună o clipă problema că el a stat În spital mai mult decît era cazul, neavînd, practic, nimic - poate un talent nativ pentru văicăreală artistică. Ne strecurăm prin mulțimea strînsă În poartă care așteaptă camioanele cu ajutoare, pe care primăria din Caracal le-a dirijat spre diverse locuri cu nevoi, unul din ele fiind spitalul. — Pa, Moise, te-mbrățișăm, nu uita să ne scrii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă mișc. Hai vino, copile. Ușa se deschise încet. Ignatius își scoase pe ușă capul masiv și cenușiu. Ochii mamei lui se umeziră văzând bandajul. — Sărută-mă, dragă! Îmi pare rău că totul s-a sfârșit așa. — Ce înseamnă toate văicărelile astea? întrebă bănuitor Ignatius. Ce te-a apucat de ești dintr-o dată amabilă? Ai vreun bătrân cu care vrei să te-ntâlnești? — Ai avut dreptate, Ignatius. Tu nu poți merge să muncești. Ar fi trebuit să-mi dau seama. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o notă ironică, care pretinde că ar fi soțul acestei doamne dorește să fie primit. Sfârși mesajul cu binecunoscutul său zâmbet afectat. ă Te rog, poftește-l înăuntru, spuse Porfiri, uitându-se la Iecaterina Romanovna, care abia de își reluă văicăreala. Brusc realiză că lacrimile ei și lamentațiile care le însoțeau erau, poate, singura sursă de comfort pentru ea. Zamiotov se înclină și se retrase. Bărbatul care intră în birou poseda demnitatea proprie unei anumite categorii de bețivi și se ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Își scoase haina, puse sticla de vin pe blatul din bucătărie, apoi se Întoarse brusc spre ea. — De ce m-ai sărutat? o Întrebă nerăbdător. — N-ai vrea s-o lași baltă? — Nu, nu, de ce m-ai sărutat? — Ca să pun capăt văicărelilor tale, să te fac să taci. Sam părea jignit. — Nu am chef de asta acum, Îi explică ea. Am alte lucruri pe cap. Nu vreau să Încep o relație, nu vreau nici măcar Întâlniri. După cum vezi, sunt ocupată cu Împachetatul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fost gândite și n-au trebuit să se coacă, au răsărit în momentul acela din spiritul lui ca rădăcinile care urcă deodată la suprafața pământului, Lucrul va continua normal, rosti, voi îndeplini angajamentele cât timp va fi cu putință, fără văicăreli și proteste, iar când Marçal va fi promovat, voi lua în considerație situația, Vei lua în considerație situația, întrebă Marta, ce înseamnă asta, Având în vedere imposibilitatea de a menține olăria în stare de funcționare, o voi închide și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu mergem la restaurantele și cluburile la care ar trebui. Jumătate din timp, nici măcar nu știu despre ce vorbește Lisa. Trish rîde și ea. — Știu. Nu mă văicăresc, dar... ZÎmbesc, căci firește că asemenea cuvinte introduc invariabil un episod de văicăreală. Noi trei am discutat despre triunghiuri. Nu genul acela de relații În trei, ci despre prietenia dintre trei femei, În care, inevitabil, cineva rămîne pe dinafară sau cineva devine ținta reproșurilor făcute de celelalte două. Trish și cu mine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
apă mai întâi, apoi un loc cu apă sărată în care de cum te atingeai, pe dată întinereai cu o sută de ani. dar prințișorul nostru nu știa ca lacrimile sale fac minuni, de aceea nu mai contenea cu plânsul și văicăreala. A murit pasărea! A murit pasărea!... Dacă îmi amintesc eu bine, continuă bunicul, paserii îi căzuse o pană în buzunarul băiatului, fără ca acesta să știe. Doar o singură pană. Plecară, așadar, cei trei prinți s-o caute: fiecare în altă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
gelatinos! Știi bine că nu pot să sufăr așa ceva, Armelle! Arthus Își reținu o furioasă dorință de a-i trage fiului său vreo două bastoane pe spinare, așa cum Îl snopea uneori cînd era copil și cînd Îl oripila deja cu văicărelile lui. - Las-o-n pace pe soția ta, face și ea ce poate În absența lui Jeanne, spuse el pe un ton glacial. Votul e cu mult mai important decît ouăle alea, fierte sau nu, iar moartea lui Gildas, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lipsă de energie, Rosamund mi‑a explicat că s‑a acumulat În mine oboseala, agravată de Îngrijorare și de amărăciune. Și ea suferea Încă din pricina dispariției lui Ravelstein, omorât de deprinderile lui sexuale nesăbuite. Rosamund nu‑și bătea joc de văicărelile mele - le acorda toată atenția, fără să pară iritată. Pretindea că vacanțele Încep adeseori cu senzații din acestea apăsătoare și dezagreabile. Îmi mângâia fața cu afecțiune și Îmi spunea că trebuie să dorm, să recuperez orele de nesomn. Am ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
el din fundul sălii. Probabil că a luat-o valul. Dar săritura a fost grozavă, nu? —Grozavă, încuviință MM. Putem s-o repetăm? Vreau să fiu sigură că Tabitha prinde bine mișcarea aceea cu capul. Se auzi un cor de văicăreli. Tipul care mânuia coarda Tabithei intră pe scenă ca s-o prindă de ea din nou; celelalte zâne ieșiră de pe scenă; Tabitha fu ridicată și dispăru din nou în spatele mobilului, după care se repetă întreaga procedură - de data asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de apărare, dar, în ultima clipă, un al șaselea simț păru să-i fi dat de știre și se opri cu un picior în aer. Privi în jos și vomită tot ce mâncase în ajun. Soldatul, la stânga lui, izbucni în văicăreli. — Dumnezeule! Dumnezeule! Sergentul rămase mut, înfipt în pământ, privind cu ochii măriți grămada de trupuri sfârtecate, vreo sută de bărbați, femei și copii înecați în sânge și sfâșiați de mitraliere. Un nor de muște bâzâia cu furie; o duzină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]