332 matches
-
o clipă... — Sampath, strigă el, Sampath, Sampath, Sampath... Copacul era gol. — Sampath. Vocea domnului Chawla se transformă într-un țipăt care răsună pe toată coasta dealului și-i strânse inima. Cele mai negre temeri ale sale se adeveriseră. — Sampath, se văicări el, Sampath, unde ești? Unde ești? Ammaji alergă la arborele de guava în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el. Crengile sale se mișcau ca marea, cu trosnituri asurzitoare și bulbuci de apă verde. Maimuțele chicoteau și bolboroseau, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la televizor despre părți din spațiu unde zboară bumerangurile făcute de mâna omului. E tare cald acolo, câteva milioane de grade Fahrenheit. Căldură psihopată. În New York, în iulie e o căldură psihopată. Pe îndărătnicul Broadway taxiurile toate plâng și se văicăresc, cu toate ducând roboți, câini răi, și aleargă în sus și-n jos prin oraș. Am făcut semn șoferului și m-am pierdut în vacarm. Se spune că New York-ul e o junglă. Se poate merge și mai departe, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
peste câteva zile să îl văd și l-aș descoase la o cană cu ceai. Pun pariu că era mai puțin important decât credea el. Bărbații sunt predispuși să exagereze. Dar voiam să îl ajut. El mă lăsase să mă văicăresc în timp ce asamblam obiectul, întotdeauna cea mai dificilă parte a muncii mele; fusese un mare sprijin. Iar mie îmi place să întorc favorurile. Face parte din codul etic al lui Sam Jones. Între timp, David Stronge mă conducea către un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
domniței? Cotoșman: Ai, fiindcă tu ai să fii logodnicul ei! Ionică: Eu? Eu logodnicul fetei de împărat? (Râde) Mă faci să mă prăpădesc de râs. (Râde cu hohote). Cotoșman: E mai bine să te prăpădești de râs, decât să te văicărești ca adineaori...( Serios) Prăpădește-te însă mai repede, că trebuie s-o întindem la drum. Ne așteaptă împăratul! Ionică: N-are decât să aștepte până o face ciuperci la tron, dacă s-o lua după vorbele tale. Eu, unul, mă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
sufăr pe ăla, trebuie să fie un om rău. (Împăratul intră. E îmbrăcat într-o cămașă de noapte lungă, pe care o târăște ca pe o trenă. Coroana de pe cap îi este legată pe sub fălci, cu o panglică lată.) Împăratul: (văicărindu-se) Of, of, of, nu mai pot! Domnița: Tăticule, de ce nu dormi la ceasul ăsta? Împăratul: (arată coroana) Fiindcă mă strange... Domnița: Coroana? Împăratul: Da, mă strânge de-mi sar luminățiile ochilor, asta, luminile ochilor vreau să spun... Iepurașul: Dar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
crime, cu tot soiul de impurități care rup simetria și te fac să remarci ce nu e în regulă. Începură să cânte: pianul lansă o melodie, apoi o predă trompetei, după care veniră tobele și saxofonul lui Healy văitându-se, văicărindu-se, alunecând de la refrenul de bază spre variațiuni pasionale. Muzica lunecă în hărmălaie. Danny remarcă o serie de telefoane publice în dreptul toaletelor și se întoarse la munca de polițist. Prima fisă îl duse la ofițerul de gardă de la secția de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se ghemuiește în chimono. — L-ai văzut pe bărbatul acela dând târcoale biroului lui Gordean. De ce n-ai spus nimic? Christopher își șterse sângele de pe nas. Spuse: — Felix n-a vrut să mă lase să vorbesc despre el. Nu se văicări, nu îl înfruntă, nu lăsă să-i scape nici urmă de emoție în voce. — Faci tot ce îți spune Felix să faci? — Da. — Deci ai văzut un asemenea individ? Christopher se ridică în picioare și se aplecă peste balustradă, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
există? — Două? — Prostule! Mii! Milioane! Khwaja-sara se animă brusc, învârtindu-se greoi pe terasă, ca o dansatoare aflată în pragul pensiei. Îngrozit, Pran nu-și ia ochii de la lama cuțitului care strălucește neplăcut în lumina lămpii. — Unii... zice Khwaja-sara, se văicăresc cam mult. Apoi începe să cânte ascuțit: „O, nu voi scăpa niciodată de acest trup efemer. Cine să-i dea drumul, cine? Fire de mătase Îl leagă strâns de mine!“ — Ce idioțenie! Cu o tăietură ai scăpat, o simplă tăietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
roșie. Pran freamătă în sariul său și se mișcă nervos când pe un picior, când pe celălalt. Oare ar fi bine să se ascundă? Să evadeze de aici coborând pe peretele exterior? — Ce fel de copil mi-au adus? se văicărește Khwaja-sara. De ce trebuie să fac eu totul? Se apleacă, încercând să găsească pe dibuite o pungă mică de sub faldurile îmbrăcăminții sale. Afundându-se din ce în ce printre cutele șalului negru enorm, încetează din nou să mai fie bărbat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vin cu tine în lumea de apoi. Chiar în acel moment, doi vasali năvăliră cu informația că inamicul se apropia. — Au ajuns la templul de la poalele colinelor. Soția lui Katsuyori își mustră aspru slujitoarele pentru că începuseră, dintr-o dată, să se văicărească: — Nu avem timp pentru altceva decât să jelim. Veniți aici să mă ajutați cu pregătirile. Femeia aceea încă nu avea douăzeci de ani și totuși nu-și pierdea simțul bunei cuviințe, nici chiar în fața morții. Era senină ca apa unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să declanșăm o bătălie decisivă cu Hideyoshi. Sunt de acord! — Nu din cauza Seniorului Nuobo ne-am mobilizat, de la bun început? — Am susținut respectarea datoriei și am ieșit la luptă numai fiindcă Seniorul Nobuo a venit să cerșească ajutorul Seniorului Ieyasu, văicărindu-se că descendenții Seniorului Nobunaga vor pieri din cauza ambițiilor lui Hideyoshi! Și-acum, drapelul acestui război al datoriei - întruchiparea justiției - a închinat de partea inamicului. Prostia omului ăstuia nu încape în cuvinte! — Așa cum stă acum situația, e un afront la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în momente de cumpănă! Știu să mă bucur de fiecare zi pe care o trăiesc, știu că cel mai prețios dar al omului este viața trăită frumos, cinstit și demn! Chiar dacă anii adăugați aduc anumite necazuri și suferințe, nu mă văicăresc de suferințe, ci mă rog Creatorului să mă păstreze tânăr la minte spre a nu-mi fi mie povară și nici celor din jurul meu! Nu mai încap multe cuvinte... Atâta doar: Îi mulțumesc domnului profesor pentru că, prin aceste pagini, prin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în momente de cumpănă! Știu să mă bucur de fiecare zi pe care o trăiesc, știu că cel mai prețios dar al omului este viața trăită frumos, cinstit și demn! Chiar dacă anii adăugați aduc anumite necazuri și suferințe, nu mă văicăresc de suferințe, ci mă rog, creatorului, să mă păstreze tânăr la minte spre a nu-mi fi mie povară și nici altora din jurul meu!” Constituindu-se într-o „dare de seamă” asupra vieții sale, autorul își încheie spusele dintr-o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că e mai cinstit”. “Doar nu cumva crezi căăă...” “Te-am rugat și eu odată să nu-mi ceri un răspuns explicit, ci să te ducă și pe tine mintea cum stau lucrurile cu adevărat”. “Am priceput. Nu te mai văicări ca țațele în piață. Cum bag seamă, tu presupui căăă...” Da, presupun căăă... așa stau lucrurile. Ce să-i faci? Ale tinereții valuri”. “Da’... să lași un copil în adâncă neștire nu-i frumos”. “Dar dacă ea știa adevărul și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mai mari sau mai mici interese-învârteli, perpetuu vulnerabile, sau șantajabile, ca orice hoție, mârâind pe la colțuri, ori public, atunci când își simt amenințate interesele. Dar, văd că și eu am dat în doaga celor despre care scriu. Am început să mă văicăresc, precum o babă. Însă nu am încotro, aparțin acestui popor, prin dat. Așa cum nu-ți poți alege părinții, frații și chiar numele, așa nu am cum să aleg nici eu acum, nația din care provin. Păcat că nu mai am
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
așezați la masa asta și, din câte știu, încă nu te-ai pricopsit cu nici o boală gravă. Uită-te la Nathan. Are cancer pulmonar și nici măcar n-a fumat vreodată. Iar eu am făcut două infarcturi. Ne auzi pe noi văicărindu-ne? Suntem cei mai mulțumiți oameni din lume. TOM: Ba nu sunteți. Sunteți la fel de nefericiți ca mine. NATHAN: Harry are dreptate, Tom. Dracul nu-i chiar atât de negru. TOM: Ba e. Și, dacă vreți să știți, e chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai dificilă decizie o să fie dacă să îți faci pedichiura înainte sau după prânz? Și dacă o să fie vreodată prea greu, o să plec. De ce să rămâi într-un loc de muncă pe care îl urăști și să-ți petreci timpul văicărindu-te? Viața nu e destul de lungă pentru așa ceva. Acum suntem pe aeroportul Shannon, unde coboară unii dintre pasagerii noștri. Stau în ușa avionului, vântul rece de Atlantic îmi biciuiește dresurile de culoarea pielii și mă străduiesc să zâmbesc. Dinții îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
comună, fabrică, campus sau stradă, mi-am pus temelia conducerii. La ordinul meu, studenți, muncitori și țărani pun autoritățile la încercare. La mitinguri, recit la microfon poezia lui Mao: Curajoșii pruni de iarnă înfloresc în zăpadă. Numai jalnicii crini se văicăresc și mor înghețati! Opoziția nu dă semne de renunțare. Vicepreședintele Liu își organizează propriile grupuri de contraatac. Mesagerii săi sunt numiți Echipa de Lucru. Scopul lor este de a stinge „incendiile” - de a o distruge pe Doamna Mao. Însă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Liu strălucește brusc. Ridurile încep să i se întindă și mușchii feței se relaxează. Se instalează veșnicia. Când inima lui mare încetează să mai bată, aproape că zâmbește. În liniștea profundă, începe să se cearnă omătul. Vântul se oprește din văicărit și copacii nu mai tremură. China zace în nemișcare. Soții Mao stau în soarele dimineții savurându-și ceaiul de crizantemă, în timp ce Fang, noua secretară și amantă a lui Mao, îi dă acestuia raportul privitor la moartea lui Liu. Mao îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se văd oameni În alb: nu știu ce le fac - dar le fac ceva rău unor bieți oameni culcați, care gem, se vaietă, strigă. - Ce le fac, de ce-i bat?, Întreb. - Cum să-i bată? Îi Îngrijesc, sunt doctori... - Atunci de ce se văicăresc ceilalți? - Așa-i când Îți taie mâinile, picioarele... - Îți taie mâinile-picioa’... Cui? - Răniților. - Dacă-s răniți, de ce le mai taie și ei...? - Măi băiete, tu ești cam mititel, Îmi zice Nora cu dragoste. - Sunt, dar doctorii trebuie să-i Îngrijească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o clipă... — Sampath, strigă el, Sampath, Sampath, Sampath... Copacul era gol. — Sampath. Vocea domnului Chawla se transformă într-un țipăt care răsună pe toată coasta dealului și-i strânse inima. Cele mai negre temeri ale sale se adeveriseră. — Sampath, se văicări el, Sampath, unde ești? Unde ești? Ammaji alergă la arborele de guava în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el. Crengile sale se mișcau ca marea, cu trosnituri asurzitoare și bulbuci de apă verde. Maimuțele chicoteau și bolboroseau, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a început să plângă, întâi mai încet, apoi în hohote și cu sughițuri atât de zgomotoase încât o femeie din separeul alăturat a scos capul de după perdea ca să vadă ce s-a-ntâmplat. —Fiona, te rog, te implor..., s-a văicărit Jake, prinzând-o strâns de braț. Dacă faci asta pentru mine, îți promit din suflet că n-o să-ți mai fac niciodată nici o problemă. Băiatul era atât de îngrozit, încât femeia abia dacă înțelegea ce spunea. Dar a priceput esențialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
om. Omul e, de fapt, crucea pe care o duce. El trebuie să ia aminte la el însuși ca să poată duce crucea. Nu s-o târâie. Deja o târâie când începe să se plângă că-i e greu, când se văicărește sau își muncește mintea cu tot felul de planuri și strategii, care pasămite l-ar scăpa de greutate. Omul se tot amăgește că într-o bună zi s-ar vedea scăpat de greutate, de cruce, de el însuși adică. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mămicuța mia, sărăcuța de ia, ce m-o mai aștepta și io n-am cu ce să mă duuuuc la ia, ohhh... Frântura de bocet îl face pe Adrian să se scuture frisonat. Îmi vine rău, bă, nu te mai văicări. Îmi vine să vărs. Ține: o sută de mii. Pentru-o palmă, cred că-i destul. Să-ți fie primit și ție, și lu’ mă-ta. Mărgărit băgă banii în buzunar, încuviințând mut. Ușor aplecați în față, cu coatele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dar, să ajungeți la el!” „Ce instrucțiuni ți-a dat Djamaledin?” „Când m-am dus la Istanbul, i-am povestit despre torturile la care m-a supus fiul șahului. Seyyed-ul mi-a poruncit tăcere, spunându-mi: «Încetează să te mai văicărești ca și cum ai Însufleți o ceremonie funerară! Nu știi să faci altceva decât să plângi? Dacă fiul șahului te-a schingiuit, ucide-l!» „De ce să-l ucizi pe șah În locul fiului său, dacă acesta din urmă ți-a făcut rău, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]