184 matches
-
al febrei foarte mari; mă simțeam fericit, așteptam moartea, ca să văd cum este să mori, și mă uitam la sora mea cu mare compătimire; ea nu avea să se bucure de acest joc, de aceea nici nu Înțelegeam de ce se văieta atâta mama; chiar atunci a intrat doctorul (era ziua de Crăciun, tatăl meu tocmise o trăsură să-l aducă până la noi), care s-a uitat la mine cu blândețe și mi-a spus să stau cuminte, că el o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a belferit până dis de dimineață. Învățasem pe de rost nocturna lui marină: O bate cineva, o bate, O mână nemilos din spate, Plesnesc în largul mării bicele Și-aud trosnind din lemnării caicele. Cerșește și nimic nu cere, Se vaietă fără durere, Și urlă ca-n strânsoarea cleștelui, Zvârlind la mal miros din stârvul peștelui Turbini și clocot în cazane, Trec trenuri noaptea pe tavane Și-n întuneric catastrofele Vin groaznice să-mi împlinească strofele Cu scârbă-n suflet, mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se trezește de câte trei ori ca să se închine, uite-aici, în sală, se-așază în genunchi, dă cu fruntea de dușumea câte o jumătate de oră și pentru cine nu se roagă, de câte și mai câte nu se vaietă la beție? Se ruga pentru odihna sufletului contesei Du Barry 40, l-am auzit cu urechile mele; și Kolea l-a auzit; s-a smintit de tot! — Prințe, vedeți, auziți cum mă face de ocară! strigă Lebedev, înroșindu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Iser, unele mult gustate de cititori. Ilarie Chendi s-a străduit să facă din V. l. și a. o tipăritură vie și atractivă, găzduind numeroase polemici, discuții, dispute, dar și cronici rimate ce vizau mai ales „Sămănătorul” (Jalnică tragedie, Ce te vaieți, Scurtule?, Populare), pe Mihail Dragomirescu (N-are școală!) și pe A. C. Popovici. Majoritatea cronicilor rimate îi aparțin lui Victor Eftimiu. În ceea ce îl privește pe Chendi, el poartă un război continuu cu adversari dintre cei mai diverși: cu N. Iorga
VIAŢA LITERARA SI ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290525_a_291854]
-
în timpul nopții, milioane de kilometri, într-un univers divin, pe care gardienii nu aveau nici măcar cum să l intuiască. Aceste fapte, Gyr le așează foarte inspirat în versurile poeziei menționate mai sus: Dar, dacă nu te surpă, zid vrăjmaș, nici vaiete, nici gemete, nici sânge la miezul nopții visul te străpunge și evadează umbre fără pași. Precum bobul de grâu, plantele sau florile dau rod cu prețul jertfei lor, poetul susține, în poezia „Să mulțumim acestor zile”, că nesfârșitele jertfe ale
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
spitalizat după ce o schijă dușmană i-a betejit ambele picioare, acolo în lazaretul de campanie potolea cu cântecele lui, dorurile de plaiuri natale, suferințele tuturor camarazilor, vremelnic internați cu el. Când Lae Nițului începea să cânte, nici-un rănit nu se văieta, pentru că frumoasele lui cîntece, frumoasele lui melodii alinau suferința și desființau durerea. Maria Schiopu, cunoscută în sat sub numele de Măriuța Nițului, nimeni alta decât fiica lui Lae Nițului, născută la 1906, măritată cu Octavian Schiopu, a moștenit darul compoziției
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
devenind un hronic al durerii, ale cărui ecouri n-ar trebui să se stingă niciodată. Și dac-ar fi să poarte un nume, acela ar fi, de ce nu, "Lista lui Dej." * D upă primul glonț, "Lucrețiu Pătrășcanu s-a mai văietat și s-a zvârcolit și atunci cei din personalul de pază se înghesuiau să mai tragă și au tras efectiv" rememorează scena asasinatului de la Jilava judecătorul Vasile Varga, cel care dăduse citire sentinței de condamnare la moarte în fața plutonului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
secărică. Asta era porția pe care i-o aduceam seara când ne Întorceam de la adunat pahare, de când ne scutise de chirie. Două sute cincizeci de grame de vodcă, secărică sau mastică, Îl țineau În formă peste noapte ca să orăcăie, să se vaiete și să râgâie de-ai fi zis că-și varsă și sufletul din el. - Mooor! Oaaag, mor... Adu ligheanu’ Nelo, că vomit... Oaaag!... - Du-te, Nelo, și omoară-l dracului odată. Se trezea greu Neli. Bombănea și lovea pe Întuneric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de minute pentru topit aluminiul și alte vreo zece, ca să se Întărească În forma potrivită. Gata tuciul! Mai urmează operațiunea de șlefuire, dar asta la sfârșitul zilei după ce face norma! Cât nea Vasile ne face demo-ul, vecinii apucă să se vaiete de primar, de alte autorități locale, cum că nu-i ajută, nu-i bagă În seamă și Îi lasă În voia lui Dumnezeu. La ce vedem În jur, voia lui le e potrivnică (deocamdată- n.a.) (Andreea Tudorica, Vladimir Ioan pe
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
expresie sintactică: „Și lăudat pe veci să fii / Pe-a lumii scară-ntreagă.” (M. Eminescu) • Verbul la diateza pasivă poate fi reprezentat de participiu, când realizează alte funcții sintactice decât cea de predicat: „De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet.” (M. Eminescu) 2. Sintagma cu morfemul se este alcătuită în mod curent din trei termeni, reprezentând două unități lexicale autonome și două funcții sintactice: substantiv (pronume)-subiect gramatical - pronumele morfem se, însoțind verbul, variabil, în realizarea împreună a funcției de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lirică. Din acest tratament rezulta „atmosfera”, aerul comun al celor opt, douăsprezece sau mai multe versuri. Paragraful din care am citat mai avea două fraze: „Nu-i vina mea dacă aceste simple notițe sunt în formă de versuri și cîteodată vaiete. Nu sunt decît pentru mine”. Declarația poetului e contrazisă de bibliografie, întrucît Bacovia publicase Plumb, în două ediții, Scîntei galbene și Bucăți de noapte. Dar și mai surprinzător e aci clișeul, întîlnit mai ales la autorii de versuri. Sînt înclinat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Iova. Alergă în ogradă să adune uscături pentru ațâțat focul. Nici n-apucă să-l aprindă, și o lumină din coșaul boilor, o lumină de părea că toată ograda era în flăcări, o făcu să alerge, să țipe, să se vaiete; strigă ea pe Moș Crăciun, că staulul lor e prăpădul focului! Moș Crăciun păstorul dormea de-a sforăitele și nici habar n-avea de cele ce se petreceau în ograda sa. Baba Iova alergă în staulul boilor și, în loc de foc
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Iova. Alergă în ogradă să adune uscături pentru ațâțat focul. Nici n-apucă să-l aprindă, și o lumină din coșaul boilor, o lumină de părea că toată ograda era în flăcări, o făcu să alerge, să țipe, să se vaiete; strigă ea pe Moș Crăciun, că staulul lor e prăpădul focului! Moș Crăciun păstorul dormea de-a sforăitele și nici habar n-avea de cele ce se petreceau în ograda sa. Baba Iova alergă în staulul boilor și, în loc de foc
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
om crud, fără inimă, mai ales când era vorbă de dat banul, pe care, e drept, nici nu-l avea, în cele câteva zile care au urmat, tot timpul a țipat și l-a înjurat, poruncinduăi să nu se mai vaiete, să fie bărbat, nu muiere, de râsul satului, și cum boala nu pleacă în urma unei asemenea comportări ale celor din jur, viața lui Neculai s-a terminat doar în cât eva zile și în mari chinuri fizice și sufletești. Mai
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de autorul latin drept moarte spirituală și fizică și toate semnele care i se arată poetului se lasă descifrate cu ușurință în acest sens. Plecarea e un doliu, iar bocetele celor apropiați accentuează caracterul funebru al ceremoniei de despărțire : Ce vaiete, ce plânset se auzea oriunde/ Îți întorceai privirea, și bocet ca la mort (Tristele, I 3) . Cel condamnat asistă de fapt la propriile funeralii, el fiind mereu sfâșiat între teama de moarte și dorința sfârșitului (Oriunde-ntorc privirea, văd numai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
el să doarmă. Robby își dădu ochi peste cap nerăbdător și continuă să soarbă din margarita. Ceva îi intră între dinți și scoase din gură un păianjen verde, studiindu-l, de parcă ar fi avut un înțeles. - Terby e furios, se văietă Sarah, trăgând de chitară până ce am coborât la nivelul ei. - Știu, scumpo, am zis împăciuitor. Se pare că Terby are probleme grave. - E pe tavan. - Hai s-o căutăm pe mami. Îl dă ea jos. - Dar e pe tavan. - Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fi deschis, l-aș fi văzut pe Robby apărând în contre-jour în cadrul ușii, având în fundal lumina pâlpâitoare a holului.) - Ce e? s-a auzit vocea mea răgușită. - Tată, cred că e cineva în casă. Robby încerca să nu se vaiete, dar chiar și beat puteam detecta frica din vocea lui. Mi-am dres glasul, având ochii închiși în continuare. - Cum adică? - Cred că e ceva acolo care urcă scările, zise el. Ceva îmi zgâria ușa. Conform spuselor lui Robby, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi-a spus că fusese zgâriat. Am vrut ca Miller să repete asta. - Fusese atacat de acest animal și după aceea a ajuns să creadă că devenise animalul care îl atacase. - Cum se poate una ca asta? Aproape că mă văietam. Cum e posibil? Ce tot vorbești? Iisuse Hristoase... - Domnule Ellis, nu cred că ți-ar mai veni ușor să râzi de mine dacă o persoană posedată de un spirit demonic te-ar fi aruncat la vreo zece metri și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la o astfel de sumă de bani l-am asigurat că da. Dar aș fi acceptat să plătesc orice sumă de bani pentru că tocmai descoperisem urmele de pași tivite cu cenușă în jurul patului meu de hotel, care apăruseră în timp ce mă văietam în separeul de la Dorseah Diner (apăruseră de nicăieri), apoi am văzut urma unei mâini pe pernă și aproape că am făcut o nouă criză și -am jurat că nu mă voi întoarce în casa aceea, însă Miller mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un mic spectacol din această altercație, s-a ridicat de la lunga masă pe care o prezida și, urmat de câțiva dintre „bătrâni”, s-a retras în biroul său, unde, după mărturia lui Croh din cartea amintită, a început să se vaiete că „Breban i se cacă în cap... de ce trebuie Breban să mi se cace în cap!”. Trec peste eleganța expresiei, nu mă-ndoiesc că, strict privat, Stancu, care altfel era un ins violent uneori, dar extrem de manierat, în ultimii săi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
demnitatea artistului, cel ce-și înțelege și apreciază calm și bărbătește travaliul, iar inițiativa mea a fost de a refuza postura plângăreață, văicăritoare a nu puținor colegi de-ai mei, din țară sau din străinătate, morți sau vii, care se vaietă, pe tonuri variate, dar monotone, veșnic, asupra „neînțelegerii contemporanilor”, critici sau simpli lectori, a neînțelegerii instituțiilor sau a magnaților lumii moderne, cei care se închină puterii și banului. Zeități vechi, dominatoare, în fața cărora - a simbolului lor! - Moise, după un timp
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu umărul. Ți-ai întins vrejul ș-ai umplut lumea de castraveți. Mamă și tată nu găsești; muieri, câte vrei. (lui Ionuț, când se duce) Te port în spinare de o viață; odată te-am pus jos și tu te vaieți c-ai ostenit. Boli să dea Dumnezeu, că leacuri sunt destule. A învățat carte până la genunchiul broaștei. Pân-ce-a fi rău, văd că nu-i bine. Lupul când îmbătrânește, îl latră javrele. Îi pare rău că soarele luminează și pe alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu drag la ea priveau/ stând pe loc/ ca turta-n foc!”. Aceasta este însă faza preliminară a inițierii, ulterior, suferința rituală a Naramzei va face întregul univers să-i jelească alături, de trei ori pe parcursul basmului: „Fiarele/ se văietau,/ lemnele se-nconvăiau,/ văile/ îmi răsunau,/ petrele/ se despicau/ și codrii/ se cletinau:/ se jelea/ într-un cuvânt/ toată firea/ pe pământ”. Lacrimile fecioarei devin mărgăritare, ca expresie a funcției magice îndeplinite de durerea ei, care este consubstanțială cu plânsul lumii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu un ciubuc minim, până în oricare sală. Nu intra oricine, dar intrau destui. Așa încât se opera adesea cu rudele pacientului, înfășurate în inutile pelerine cenușii, la ușă. Când omul de pe masă sughița, sughița tot neamul; când acesta începea să se vaiete, familia bătea în ușă: „Noooo, mai încet...“. E drept, erau chirurgi care căutau splina în altă parte decât zicea anatomia, pediatri care „intrau“ pe vechea cicatrice să caute apendicul scos deja, ginecologi care completau fișe de bună purtare cu sângele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de mine. Însă dup-aia am intrat la Karen Millen, și tocmai puneam pe mine o pereche de pantaloni de piele, când a început să urle ca din gură de șarpe. Nu să scâncească suav și drăgălaș. Nici să se vaiete finuț, cu decență. Nu, m-a cadorisit cu un zbierăt din toți bojocii, gen Femeia asta m-a răpit, chemați poliția! N-aveam la mine nici un biberon și nici un scutec, așa că a trebuit să mă reped până pe Fulham Road și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]