186 matches
-
trebuie să mă descurc cu două mii; ei, ehei, movilele acestea de cenușă câte averi au ascuns! Mi s-au lipit mațele de șira spinării, de când stau aici în creierul munților. Tacă-ți gura, Mihalache, că te bate Dumnezeu! Tu te vaieți? După ce ieși de la program, faci bariera Becleanului până la miezul nopții. Rechin nesătul, îți mai iese jumătate de leafă din piraterie, vrei să-ți plângem de milă? Muncesc, bă. Nu stau după curul muierii, se învârte roata, iese banul. Voi ardeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
manifestată în materie de respectare a normelor igienico-sanitare elementare ne este oferită tot de C. Argetoianu, care povestește o întîmplare petrecută la Orhania: "Iată că se ivește pe șoseaua vecină un lung șir de care, și din ele ieșeau numai vaiete... Erau bolnavi de holeră de la Divizia I, trimiși la spital la Orhania și îndesați în carele destinate să aducă [la înapoiere] pâine de la Orhania la trupe. "Să nu meargă carele goale", fu explicația care mi se dete! Dacă n-am
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a treia, și-a patra, și-a cincea, și-a șasea, și-a șaptea, și-a opta, și-a noua, și-a zecea - cu zece clătite-n burtă, puștoaica fugea la veceu, pe urmă în dormitor, de unde începea să se vaiete de rău la burtă, cheamă Salvarea, ce te doare, fetițo? Fetița începe să-și bată joc de domnu’ doctor, mă doare degetu’ cel mic, mă doare-n gât, mă doare burtaaaa; aici ne oprim cu sentimentul că am descoperit Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu un ciubuc minim, până în oricare sală. Nu intra oricine, dar intrau destui. Așa încât se opera adesea cu rudele pacientului, înfășurate în inutile pelerine cenușii, la ușă. Când omul de pe masă sughița, sughița tot neamul; când acesta începea să se vaiete, familia bătea în ușă: „Noooo, mai încet...“. E drept, erau chirurgi care căutau splina în altă parte decât zicea anatomia, pediatri care „intrau“ pe vechea cicatrice să caute apendicul scos deja, ginecologi care completau fișe de bună purtare cu sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
octombrie. Urmăresc firul durerii mele, și cu toate că mă simt amărât, totuși mă întreb dacă puțin nu am mințit plângând o iubită pierdută timp de atâtea pagini. Intensitatea durerii scade, oricare ar fi omul, așa e firea. E insuportabil să te vaieți întruna. Sau poate nu-mai durerea se transformă? E mai puțin zgomotoasă, mai interioară? Nu cred. Desigur, pierderea unui copil roade continuu pe o mamă. Totuși, de nu înnebunește în primele zile, cu timpul își va ocupa trei sferturi din zi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ceea ce pierduse, gelozia cătând o răzbunare împotriva celuilalt, toate la un loc - și e imposibil de a face o discernere pentru a vedea partea fiecăruiadintre aceste instincte. În timpul reântâlnirii eram halucinat. Disperarea cea mai cumplită, când nici nu te mai vaieți, iar unui străin i-aș fi făcut impresia de cârpă, răspunzând la vreo întrebare naiv, dispărând și apărând fără nici un sens. Deci prea lipsit de voință ca să nu mă întorc la Ioana de îndată ce s-a ivit ocazia. Ce-ar fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întoarsă pe dos. 13-15 Iunie 1990: „Uite-un student, înșfăcați-l! Niște golani! Legionari! Dați-i! Și fata aceea a fost în Piața Universității. Am văzut-o noi. Dați-le! Că le dăm și noi...” Sancta simplicitas!... Lovituri sadice,. Țipete. Vaiete. Cine lovește? Cine primește? O capitală, altădată un mic Paris, întinsă acum ca o caracatiță cu tentacule de beton și mizerie, controlată de un fel de făpturi cu bâte, lanțuri, topoare... Ca la abator. O capitală întoarsă pe dos, fenomen
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
dulce... Până-m fund băui voluptatea morții Neîndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i, Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet. Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai re-nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii tulburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
multe, nu degeaba am albit în creștet. Ce-ai pățit, bade Vasile? întreagă mijlociul. Vai, oare cum să vă spun? Mă duc să o chem și mămuca. Te ajută ea, bade Vasile! interveni și mezinul. Vaiii! Vaiii! Prinde a se văieta vicleanul ca și cum acum s-a năpustit asupra lui un mare potop și o mare urgie. Tocmai asta mi-i năcazul. Mama voastră s a dus de dimineață bună la piață ca să vă pregătească bunătăți pe când îți veni de la școală și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
beți, albinele culeg nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare de dimineață la azur. un pitpalac nebun și singur se vaietă pe un tăpșan că a îmbătrânit, săracul, și n-a ieșit de-acum un an. această dulce primavară i-a prins pe toți nepregătiți și, bucuroși de vreme bună, i-a zăpăcit, i-a scos din minti. când își vor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Dromiket 4, trăgând frâna de mână. În aceeași clipă, o voce puternică, prin megaflex, îi somă: — Nu mișcă nimeni! Hublourile sus! Ținându-se de șale, unde contractase un acumulator mai vechi, comandantul Felix S 23 se sculă cu chiu și vaiete și apăsă pe care buton vedea cu ochii, deschizând hubloul principal. Imediat, în cadrul lui apăru un tip înalt, cu barbă neagră îngrijit tăiată, ținând în mână un megalaser automat. Sări înăuntru cu megalaserul îndreptat spre ei și fluieră scurt. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Să vadă ce va fi de acum încolo. Deocamdată era în viață. Nimeni nu părea să râvnească la viața lui. Iahuben era bărbat și ostaș vechi. Mai fusese luat o dată rob și scăpase. Va scăpa și acum. De ce să se vaiete? Va aștepta și se va gândi cum să scape. Dimineața era frumoasă. Soarele se ridica spre cer, ieșind din nisipuri. Era încă răcoare și ușor de mers. Acum Iahuben începu să zărească destul de aproape verdeața oazei cu copaci înalți, cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din salon, cu foliile zbătându-i-se pe cap, încă îmbrăcată cu pelerina neagră de coafor. Imediat s-a urcat într-un taxi. Ceasul din bucătărie a bătut ora șapte seara, iar o alarmă de mașină a început să se vaiete în depărtare. Dar Julia n-a sesizat nimic din toate astea. Femeia stătea în capul mesei din bucătărie, cu o revistă deschisă în față. Numai că, de fiecare dată când încerca să se concentreze asupra ei, cuvintele și fotografiile începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cine am de-a face: mai toți vecinii mei sunt niște suspicioși, niște sperioși, oameni bolnavi, care se ascund În fundul sub patului lor la cel mai mic pârț auzit dincolo de pereții locuinței. Nu știu decât să se mire, să se vaiete și să-ți reproșeze tot felul de lucruri urâte, jignitoare, neînțelese ori neadevărate. Respir Întretăiat, gâfâind din greu, cu pieptul mișcânduse Într-un ritm sacadat. Îmi aprind o nouă țigară. Închid ochii și nu trag decât un fum, adânc inspirat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
al cimitirului, sub un arțar bătrân. Libelula s-a rănit la genunchi, iar eu mi am găurit haina, la capătul mânecii. Nu mai conta. Eram murdari din cap până-n picioare de pământ și frunze. Și uzi până la piele. Goanță se văieta de foame (l-a potolit Libelula repejor cu o eugenia). Zău, măi Goanță, nu știu cum de-ți vine să mănânci și acum!, Îl mustră fata scurt. Groapa a fost, totuși, reușită. Destul de adâncă și de Încăpătoare. L-am așezat ușor, tremurând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
le presăra lăcrimând peste trupul Îngerului. Pământul l-am Împins cu mâinile și l-am bătătorit. Ne-a luat destul de mult timp. Lutul cleios se lipea cu Încăpățânare. Întrun târziu, am dus treaba la bun sfârșit. Eram extenuați. Goanță se văieta mereu că-l dor brațele, că nu se mai poate mișca de oboseală și de foame. Mormântul l-am făcut să arate ca și cum nici n-ar fi existat. Nu trebuia să afle nimeni. Cu jurăminte și blesteme ( Libelula se pricepea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
oi lua și-un pahar mai mult... La urmă, 1-a îmbrăcat ovreiul și pe Sandu. La el a mers ușor, că mai purtase. Știa cum se stă picior peste picior și cum se umblă ca domnii. 195 Nicu-Piele se văietă: - Nu poți nici să scuipi în trențele astea! Au ieșit pe la prânz și cu câte un palton de împrumut pe ei, călcând rar. Încă rîdeau: - Cum îti vine, Paraschive, jantilicu ăsta? - Să n-am spor dacă nu semeni cu Mafoame
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
PRIN PLOAIE (Dintr-odată speriat.): Ăștia sunt nebuni! (Își fac apariția în scenă Grubi și Bruno, ținându-l de umeri pe ȘEFUL GĂRII; CASIERUL și ȘEFUL GĂRII sunt rupți; zdrențuiți, plini de vânătăi și de sânge; ȘEFUL GĂRII geme, se vaietă, face pe martirul; cei doi îl depun pe ȘEFUL GĂRII pe bancă, încet, căutând să-l menajeze.) ȘEFUL GĂRII: Ah, ah, încet, dobitocilor! Nespălaților! Ah! IOANA: Tată! Ce-i cu tine? ȘEFUL GĂRII: Mor, fetița mea, gata. Am murit. CĂLĂTORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Întoarce-te cu mila, Dulcea mea stăpână, De ți-am și greșit Dac-amoru-ți simt. 10 Zori de ziuă se revarsă Și eu ochii n-am închis, Cum să-i închid, când ei varsă Pîrae de foc aprins. (bis) Și mă vaiet cu suspinuri, Ce pot lacrimi, ce pot chinuri Când durerea de amoriu 392 {EminescuOpVI 393} Mă sfârșește ș-o să moriu. Ah, moarte, numai la tine Scăpare mai poate fi, Căci la necaz moarte vine Și omul poate muri. Repezi-te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și, ca la iluzioniști, acum ia cutia de unde nu-i! Necunoscutul a stat și el cu Fane, în arest, o oră, ieri la amiază, dar se zice că n-a scos o vorbă, adică doar de câteva ori s-a văietat de frig. — Ce-ai, Jeane, ți-a murit cineva? l-a întrebat Inelaru. M-a amuzat că Fane le spune la toți Jeane, „ca să-și simplifice existența“, cum zice conu Costache. Fane e sigur că-i vorba de vreun pungaș
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o excepție n-are de ce să i se ia în nume de rău, acolo sus. Nu era deloc habotnic. Porunci ca al doilea bolnav să fie mutat în altă încăpere, și-l luă cu binișorul când acesta protestă și se văietă de plictiseală, apoi ceru prin ușă un scaun. Se așeză cu greu, avea artroză. A fi medic nu te scutește de boli, cum s-ar cuveni într-o lume dreaptă. Vorbiră, cu ton coborât, despre ciudățeniile acestei povești. Credeți că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu i-au anunțat, ca să iasă, și să se ducă pe altundeva, nu i-au anunțat. și? I-au îngropat, de-odată cu cățeii, de vii. Sub beton. Acum ce facem? Nu știu, nu mă pricep, dar, auzi-i cum se vaietă, pe-acolo, pe dedesupt. Să facem cumva ca să fie scoși la lumina zilei. Administratorul a auzit alarma. A venit la fața locului însuși Tolomacu. Cu o întreagă droaie de specialiști. Acum, vă ordon, a zis el, să-mi spuneți care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se întoarce din Libia. Marcu Eugen îi va oferi flori, va fi sărutat. Pentru asta, se află de douăzeci de zile în cantonament, perfect izolat, supus la toate analizele medicale. Hrana, mâncarea, somnul, strict supravegheate. Nu poate fi vizitat !, se vaietă mama, inginera Marcu Sidonia. Ortansa ascultă, înțelegătoare, fără comentarii. Târziu, doamna Mitulescu l-a întrebat despre scurtul concediu, dacă s-a refăcut. Răgaz difuz, inginerul A.P. plutește parcă în gol. Lucian nu ridică privirea de pe hârtii. Se deplasează din când
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și celălalt pe altul.Nu se împacă deloc. Se iau la ciondăneală cât ai zice „pește”, iar puicuțele rămân necălcate, săracele... Dacă așa stă treaba, ai s-o auzi la primăvară pe baba ta spunând, ca gospodina ceea care se văieta: „Vai de mine! Am pus sub cloșcă vreo douăzeci de ouă și n-o ieșit nici treizeci de pui. Ce zici de asta, cumătră?” „Ce să zic, cumătră? N-o fost cocoșul bun și pace!” Au râs ca în vremurile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tandre dinspre mine spre pulpele femeii Și buruienile rodesc altfel când le scarpini cu un pic de perfecțiune Mă Învățasem din cărți siropoasa iubire de viață Am tulburat toate izvoarele până unde nu s-a mai putut Ce se mai văietau visele mele tuberculoase sinucigându-se În aerul stătut Mi-am pipăit gândurile șubrede, depășindu-le poate cam trist Apoi, din milă, mă regăseam eu cel de la Început Cu toate rănile sângerând par délicatesse j’ai perdu ma vie Le zdrobeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]