371 matches
-
Ajungem la tipul cu damigeana aproape epuizați, traversînd tot centrul și un cartier. Și cum, oricît am suna la ușă, nu răspunde nimeni, plecăm liniștiți și ușor deprimați spre casele noastre. Într-o vineri noaptea, chiorîndu-ne din cauza Întunericului și a vălătucilor albicioși și a excesului de băutură, tăiem din nou orașul, despre care ai putea spune că doarme și nu știe că Cel Mai Iubit Fiu al Poporului mai are de trăit În jur de trei săptămîni - nici nu pot să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
al cărui falnic trunchi roșcat se avânta în sus, abia vizibil, ici-colo, printre masele de ace negre. Îi plăcea mai cu seamă copacul chinezesc ginkgo, atât de ciudat și de bătrân. Atinse delicat poalele copacului, unde încolțiseră de curând mici vălătuci verzi, lipsiți de tulpină. Se trânti sub copac și-l lăsă pe Zet să i se urce pe piept și să-și rezeme lăbuțele din față pe umerii lui. Oricât de neașteptat și-ar fi înălțat capul, nu-l putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Emilian Marcu, prin incunabulele vraiște, prin tăblițele de lut ale Grădinarului, din coșurile rafturi străvechi, aflate în biblioteci subterane, din inima universului său, adevărată Atlantidă, ezoterică, abundență de istorii încă neelucidate, unde ochiul se încarcă de sare și dă drumul vălătucilor de gânduri, în timp ce, pe insula noastră, într-o mistică stare, / Îngerul umblă, pe aripi, cu manuscrise de sare. Singurele ființe care străbat - de obicei, doar metonimic - acest univers sunt, în afară de perechea amintită, fluturii, melcii sau îngerii. În Arta Grădinarului - într-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ascuns între pliurile ei, cred că nu ai încă nevoie să recunoști nimic. și Simt că nu m-am grăbit destul, dar nu știu cu ce. Acum că ne-a mai rămas puțin timp, mă întreb ce-am făcut cu vălătucii celor nouă luni care s-au tors numai între noi doi. Ce-am făcut cu norii, cu soarele, cu zăpada căzută cu nemiluita, cu iarba uscată, apoi udată, apoi acoperită, apoi putrezită. Mă întreb unde am închis senzațiile și ce
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
fim împreună. Am învățat să scriu mult mai târziu. La 7 ani scriam poezii patriotice despre țară și conducător. Conducătorul era dictator. Când mă mai gândesc la perioada aia, o văd așa, ca și când aș fi fost într-o ceață. Niște vălătuci de abur ne acopereau sexul și burta, alții se aliniau cu dunga sprâncenelor și ne acopereau fruntea și, în ea, creierul. Ne uitam ochi în ochi și ne vorbeam și ne făceam că nu există sex și foame și alte
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
decât un gaz țâșnind dintr-o mlaștină învăluită în neguri. Un gaz inodor, incolor și insipid, însă ale cărui elemente aveau să se combine, printr-o întâmplare, în așa fel, încât să dea naștere vieții. Mai întâi, sub forma unui vălătuc de ceață, perceptibil, desfășurându-se deasupra apelor nămoloase, cufundându-se din nou în adâncul lor și ieșind apoi la suprafață, din ce în ce mai consistent din ce în ce mai mult stăpânit de dorința de a fi de față ori de câte ori vreo vietate - orice fel de vietate - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Și abia atunci m-am revoltat. "Eu valorez, deci, mai puțin decât un cîine?" Aruncîndu-mi o privire mustrătoare, înnegurată, semn că obiecția mea îi făcuse o proastă impresie, Hingherul s-a ridicat. Era și timpul. Afară se luminase de ziuă. Vălătuci de ceață atârnau deasupra țărmului și a mării, sub un cer sumbru și rece. M-am sculat să-mi pregătesc ca de obicei un ceai. Îmi tremurau însă mâinile încercînd să aprind lampa cu spirt, m-am enervat și am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
abia atunci m-am revoltat. „Eu valorez, deci, mai puțin decât un câine?” Aruncându-mi o privire mustrătoare, înnegurată, semn că obiecția mea îi făcuse o proastă impresie, Hingherul s-a ridicat. Era și timpul. Afară se luminase de ziuă. Vălătuci de ceață atârnau deasupra țărmului și a mării, sub un cer sumbru și rece. M-am sculat să-mi pregătesc ca de obicei un ceai. Îmi tremurau însă mâinile încercând să aprind lampa cu spirt, m-am enervat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-ar fi lipsit cu bucurie. Henrietta îngenunche pe marginea căzii victoriene uriașe și o săpuni pe Lottie pe spate. Lumina soarelui care apunea se reflecta pe somptuosul tapet cu reproduceri din Burne-Jones din spatele ei. — Bănuiesc, zise Henrietta suflănd un vălătuc de spumă înspre prietena ei, că următoarea invitație va fi la botez. Fran clătină din cap. Ăsta era unul din lucrurile la care chiar se gândise și luase deja o hotărâre. Ar fi nedrept față de Laurence să rămână însărcinată imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
simțit și eu cum picioarele-mi dau să se miște, mi-am legănat și eu scaunul de câteva ori sub mine, acest cânt vibrant și straniu al păsăretului ne învăluia compact, era de parcă am fi stat în aburi sau în vălătuci de ceață calzi și umezi, și simțeam că mă apucă durerea de cap. Apoi păsările au obosit pesemne, părea că li se deșirase cântul, se distingeau din nou voci izolate, atunci Csákány a oftat din greu, s-a șters cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de lună în dusul ei spre moartea din zori, urcau spre nările tremurânde, ca și cum valuri de miresme veneau din aceleași nevăzute depărtări ale neatinsului, îi împurpurau obrajii și lăsau ochilor lumina aceea de sfârșeală când minunile văzute se pierd în vălătucii năzăririlor, când privești toropit ceea ce niciodată nu vei mai veda, când îl vezi gonind pe cel care nu va mai sosi niciodată, când venirea lui viitoare învolbură aerul, despică lumina, sfâșie straturile ascunsului și-ți biciuie privirea cu molatece atingeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-se, brațele ridicându-se și urmând niște traiectorii cunoscute parcă dinainte. Eram ca un robot, sau ca un om în interiorul unei mașini, care contemplă fascinat mișcarea. Buzele ni s-au strivit într-un sărut fierbinte, în care gemetele noastre păreau vălătucii de fum iscați de un incendiu. Am aruncat-o pe pat, alături, și m-am ridicat în genunchi. Ochii ei rămăseseră pironiți asupra pantalonilor mei. «Îți vreau pula», mi-a zis. «Îmi vrei pula, îmi vrei pula?» bâiguiam printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lumini roșii și albastre. Poliția, pompierii, ambulanța, tot tacâmul. Pardon, uite și presa, nimeni nu le dă ăstora cu microfoanele peste bot, cu toate că ar fi în stare să ți le bage și în fund, ca să audă cum te caci... Râse. Vălătucii negri ai fumului spărgeau acoperișul casei afectată de explozie, grăbindu-se să se piardă printre norii de deasupra orășelului, iar Detectivul se întrebă înciudat ce s-ar fi întâmplat dacă ar mai fi întârziat o vreme alături de acel moșulică antipatic
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
au văzut peste două săptămîni la Sopot. Marika era o femeie Încă frumoasă, puțin cam plină, cochetă, mare fumătoare, a aprins țigară după țigară. Și așa În barul În care intraseră era mult fum. Marika vîntura, din cînd În cînd, vălătucii proprii. Thomas și-i risipea pe ai lui; văzuți de la distanță, cei doi parcă dirijau. Sau erau surdo-muți, pentru că se adăugau și gesturi inerente oricărei discuții și chiar un surplus de mișcări ale mîinilor, pentru a sugera cuvinte ce nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de sus până jos, pielea burții ca pe-o surcică... Dădea inamicul răpus ochii peste cap. Nu-l ierta nici așa. O dată îi vârau și câinii boturile, prin crăpătura pieptului, și-i musecau inamicului inima... Atâta timp cât îi era inimii încă vălătucul cărnii fierbinte și-i plăcea la câine să răscolească cu fălcile prin ea... - Auzea și Chiose - îl imită și cataroiul - cât era fermecătoarea de ordinară! O dată n-o mai lăsa să i se atingă de eugenie... completă omul cu țol
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
La fel de străvezie, dar parcă mai fercheșă. Cu ochelarii cu rama impozantă schimbați pe unii din sârmă argintie, subțire (conferindu-i Profesorului un discret aer de Gandhi). Cu pipa în care, parcă, perpelea tămâie. C-o bărbuță disciplinată cu foarfeca, din vălătuci de fum. Și-o togă, tot fumurie, înveșmîndu-i însă numai partea din față a trupului. Și lăsîndu-i descoperite cele două fese micuțe, rotunde ca bilele de rulment, de persoană care nu aplaudă excesele alimentare. - Bună dimineața, Mircea! îl salută din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de la Iași, patria de suflet a literaturii. Cel despre care vorbim e, cu alte cuvinte, acum, scriitor. Și nici nu a fost altceva, atâta amar de vreme. Iarăși boboci Ca de obicei un nor cenușiu, zdrențuit pe margini fugărea alt vălătuc compact și îl lăsa în urmă pe un cer mov-violet de speranță, ca o scenetă ce se repetă la nesfârșit și în destinul oamenilor. În dreptul străzii unde era așezată școala ca un U imperfect, malul se termina brusc descoperind o
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
care n-o mai văzuse până atunci. Statuia nu părea nefericită, căci cei care o turnaseră în bronz avuseseră destui bani să-i facă brațe și picioare, ba, în plus, îi îndesaseră și un joben pe cap. Și nici la vălătucii bărbii nu se scumpiseră. Omul, care nu avea o statură mai înaltă ca un copilandru, își ținea capul vag dat pe spate, mâna dreaptă ridicată și piciorul stâng împins înainte. Părea că are ceva important de spus. O femeie disproporționat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
săriră în lături ; rămase încă o vreme în picioare, căci trupurile care îl îmbrânceau din toate părțile îl și țineau să nu cadă. — Ho, oameni buni, opriți-vă ! strigă Ologu, dar nici măcar el nu se mai auzea. Căci, laolaltă cu vălătucii groși ca pâsla ai mâncării, veneau acum sunetele tușite ale mega fonului : — Apropiați-vă, stimați pelerini ! Domnul primar vă urează de Ziua Națională să aveți parte de sănătate... Cârnați cu fasole, pentru toată lumea... Îl votăm ! auzi Coltuc, în vreme ce trupurile repezite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe pământ, cuibărindu-se ca în pân tecul mamei. Lucică îi mângâia șuvițele lipite cu sudoare de fruntea fier binte. Puțică se apropiară de cădelniță, trăgând cu nesaț din alcoolurile evaporate, dar nările lor tăbăcite de aurolac nu simțeau din vălătucii aceia destul cât să-și amă gească ochii țepeni și creierele înmuiate și nălucitoare. În întuneric, mormanul uriaș putea fi acum orice, povârnișurile se îndreptau, grohotișurile de cioburi colorate, țesăturile destrămate, cartoanele și lemnele putrezite ca de corăbii scufundate căpătau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întoarseră vesele, salutând simultan, cu vârtejuri de cuțit prin aer. — Ce zici, băiete ? întrebă una dintre ele. Merge să prăjești parizer, cum face dumneaei ? Maca tuși, luat pe nepregătite. Erau simpatice amândouă, cu ochii lor rotunzi și obrajii rumeniți de vălătucii fierbinți. Dacă n-ai altceva, spuse, merge să prăjești și o talpă de bocanc. Mai ales dacă-i dai și un iz de ceapă prăjită. Ele râseră scurt, căci trebuiră să se întoarcă și să răscolească prin tigaie. Poftim la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
neci ungurii măcar cât bine ne-au făcut și ni fac prin apăsarea lor. Ei ne deschid ochii, ei fac să ne concentrăm în noi, în sufletul nostru, să ne vrem pe noi înșine înaintea orcărui; asemenea ariciului care, făcîndu-se vălătuc, arată în toate părțile sale ghimpii, pe când inima-n el trăiește. Apăsați voi! - apa nu cedează apăsării, cu cât mai mult o națiune. Din contra, ea crește ca îmflată de puteri nevăzute, se va îmfla și, zvâcnind, va răsturna piatra
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
specificul nostru național în materie de creare a condițiilor pentru ridicarea nivelului de cultură și civilizație) și a decesului subit, survenit în 1929. Potrivit unei note dată de succesorul său în post, învățătorul Nicolae Grigoraș, construcția s-a realizat „din vălătuci, în perioada 1922-1932”. Deci, peste zece ani a durat ridicarea unui locaș simplu de școală primară cu două săli de clasă, o cancelarie și o cameră pentru învățător și materialul didactic, puțin și acesta. Suma cheltuită, de 40.000 lei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în când se făceau măsurători cu tancul, un băț cu mai multe crestături, care indică numărul litrilor) se „rupea” cazanul, adică se înlăturau capacul și burlanele. Instalația era adăpostită de o construcție pe furci, în plan dreptunghiular, având pereții din vălătuci de lut amestecat cu paie, iar acoperișul în două ape, fără pod, cu învelitoare de draniță. Tehnologia fabricării rachiului era simplă. Prin fierberea borhotului, vaporii de alcool pătrund prin țevile aflate în apă rece unde are loc condensarea, formându-se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Huștiu. Casa aceea avea două camere: în una învățau copiii carte, iar în cealaltă locuia preotul. Documentele atestă că Onceștiul a avut o școală care funcționa din anul 1860, fiind întreținută de săteni, așezată într-un local mediocru, clădit din vălătuci, închiriat de comunitate. Asta până în 1889, când se înființează școala primară recunoscută de stat în același local fondat de preotul Iordache Huștiu și Gheorghe Dănilă, care cu ani înainte fondase și biserica, pe locul cumpărat de postelnicul Gheorghe Țarălungă și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]