1,093 matches
-
cu el când intrăm acolo, mă întorceam cu cartonul, sperând că data vii toare să-l găsesc singur. (Va continua) Nu mai aștept lumină din afara O alta-n mine tainic s-a aprins Și arde-n fund pojarnica ei pară, Văpaie noaptea, ziua stâlp de fum - Cu ochii-ntorși spre ea pornesc la drum. Patimile lui Vasile Voiculescu (1884-1963) - medic de profesie, „doctorul fără arginti”, poet și prozator, destin literar sub semnul tragicului nimb de martir - nu pot fi despărțite de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cu trei decenii și jumătate, Horia Andreescu era un bulgăre de foc, o flacără a cărei intensitate topea instantaneu tot ceea ce-i stătea în proximitate: sunete, structuri, timbre, transformându-le în torente de lavă ce inundau asistența. O pasăre de văpaie ce, în fața imensității muzicii, simțea cum îi cresc aripile. Un suflet entuziast ca un vulcan în al cărui crater nu cresc ierburile ezitării. Uneori, din pură curiozitate, intra în foc pentru a vedea dacă vreascurile sunt umede. Alteori, din suverană
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
de fapt, Exorcizarea de Timp-Istorie, prin Patimă-Pătimire și Artă/Neprihana Ablutivă a Artei Nemuritoare - și, evident, prin „preaplinul iubirii”, de sorginte divină, deci cu enorme valențe soteriologice („Mă simt de iarnă prins ca-ntr-o capcană,/Zăpada nemuririi se afundă,/ Văpaie sunt! Văpaia naște undă:/ Ah, inimă, neprihănită rană!”). Sau: „Vai, Doamne, cât mai e până departe?/Azi , cum să-ngădui chinul ce-ntârzie/Regretul? Doar căința reînvie!/ Mult timp mai am iubirii să-i fac parte?” - cf. Sonetul CCCIII. Iubirea
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
Exorcizarea de Timp-Istorie, prin Patimă-Pătimire și Artă/Neprihana Ablutivă a Artei Nemuritoare - și, evident, prin „preaplinul iubirii”, de sorginte divină, deci cu enorme valențe soteriologice („Mă simt de iarnă prins ca-ntr-o capcană,/Zăpada nemuririi se afundă,/ Văpaie sunt! Văpaia naște undă:/ Ah, inimă, neprihănită rană!”). Sau: „Vai, Doamne, cât mai e până departe?/Azi , cum să-ngădui chinul ce-ntârzie/Regretul? Doar căința reînvie!/ Mult timp mai am iubirii să-i fac parte?” - cf. Sonetul CCCIII. Iubirea combină, logic
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
care dau poemului, de data aceasta strict religios, aripi, revelații laice notabile și arierplanuri poetice îndrăznețe și vădit moderne. Cîntarea Cîntărilor excelează în acest sens. Tehnica poetică din Cîntarea Cîntărilor este întrutotul asumată de Sfântul Ioan al Crucii. Cântare spirituală, Văpaia vie a iubirii, Noaptea întunecată a sufletului și, în principal, Păstorelul, sunt argumente limpezi că până și sfinții-poeți nu sunt străini de vocile lumii căzute și sunt extrem de atenți la facerea textului, la corpul poemului, la construcția lui. „Un păstorel
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
undeva Nemo. Andrei Codrescu Șantier Păduri de vuiete și foc ridică pulberea din loc Și la căldura razelor de soare Îi dă putere, formă și culoare. Fiecare sunet își cunoaște Putințele mărimii Dar toate se înalță Cu buza arsă De văpaia înălțimii. De-aici la steaua Cea mai depărtată E doar un pas mărunt de fată. De-aici, răsucită printre stele, Fâșia dură a visului Are prin ochelarii de sondor Dimensiunile abisului. Luceafărul, Anul V, Nr. 7, 1 Aprilie 1962 Poșta
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
șoapte blînde În urechea mea suspină picurîndu-mi dulce miere Și cînd strigi, făptură albă, te urmez duios oriunde Și-al meu dor te-mbrățișează ca o caldă adiere. Din a ceriului tărie, îngeri par că se coboară Cu-a amorului văpaie, cu-a simțirilor făclie Să aprindă dintr-o dată biata-mi slabă inimioară. De-al tău foc sufletu-mi arde, preaplecat pentru vecie Cînd adorm tresar de gînduri, mă trezesc cu ele iară Și mi-e viața o lumină și o
CONCURS: Cine o imită mai bine pe Simona Tache? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18974_a_20299]
-
Toate Articolele Autorului A lăcrimat o amintire În care te-ai adăpostit Și-n înserarea din privire Cu lacrima te-am învelit. Iar cerul îți ședea sub frunte Brodând cuvântul ce l-am scris, Zăpezile păreau mărunte În ochii tăi văpăi de vis. Cântam cu îngeri la vioară Cum niciodată n-am cântat Și-ai dispărut în umbre iară Când visul meu s-a destrămat. Dar cânt și astăzi pentru tine Același cântec cum n-a fost Și nu mă-ntreb
LACRIMA UNEI AMINTIRI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373785_a_375114]
-
pentru necrezut de mulți tineri nevinovați a urmat eternitatea! Timp spintecat inegal în două. Tineri, copii chiar, cu atâta viață înainte și-au trăit ultimele clipe în ritmurile melodiei „Ziua în care vom muri”, la Clubul „Colectiv” din Capitală. Prin văpăile unui incendiu îngrozitor au coborât îngeri și au plecat cu suflete nevinovate. Țara s-a prăbușit în lacrimi. Cine să știe de aceasta?! La clubul ce-avea să fie înghițit de flăcări, în valurile muzicii venea tot mai aproape clipa
SILVIA DUMITRESCU. IUBIRI SPORITE NE-NCETAT ŞI ECHIVALENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384743_a_386072]
-
clipa trece în zi : / ce va fi a mai fost, / ce a fost va mai fi. // Efemera-și găsi / în secundă un rost / Ce a fost va mai fi, ce va fi a mai fost. // Cine-și poate zidi / în văpaie un rost? / A mai fost ce va fi? / Va mai fi ce a fost? // Și-acel foșnet sublim / ca un râs de copil: / Haveil havulim / hacoil haveil.” Particip mai puțin intens - deși mă impresionează schimbarea la față a poetului după
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
AȘTEPT, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2357 din 14 iunie 2017. Te mai aștept Te mai aștept încă iubite, Pe banca noastră de sub tei, Că-s însetată de cuvinte, De dragostea din ochii tăi. Te-aștept cu sufletul văpăi, De-al dorului nemărginire, Când macul se scutura pe văi, În clipe de tristețe si-amăgire. Când vântul cald și dulce-adie, Iar frunza tremură încetișor, Iubite, brațul tău culcuș să-mi fie Pivirea ta, să stingă al meu dor. Doar
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
și-n gând te am, Însă iubite, lacrima din ochii mei, ... Citește mai mult Te mai așteptTe mai aștept încă iubite, Pe banca noastră de sub tei,Că-s însetată de cuvinte,De dragostea din ochii tăi.Te-aștept cu sufletul văpăi,De-al dorului nemărginire, Când macul se scutura pe văi, În clipe de tristețe si-amăgire.Când vântul cald și dulce-adie,Iar frunza tremură încetișor,Iubite, brațul tău culcuș să-mi fiePivirea ta, să stingă al meu dor. Doar vântul
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
este mai greu să rupi notele unei simfonii decât să le compui. Oricum, orice foșnet este o simfonie - singurul amurg fără sfârșit și noi nu știm să ne abandonăm în iubire și în chin. Fluidul imponderabil al Extazului curge în văpăi crepusculare în cascade de viață cu pereți de vid la infinit și iată, așa ne-am trezit că a exista înseamnă a nu conversa și a deschide înseamnă a nu fi liber. Mă gândesc în aceste clipe: să fie oare
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
biruie năpasta, /cădelnițându-și ruga în tăcere. /Călăii ne străpung cu suliți coasta /și ne adapă cu oțet și fiere. / În urletele crâncenei gheene, /din zvârcolirea cărnii sfâșiate, /sclipește-n diamantul de pe gene /lumina jertfei noastre ne-ntinate. Pe creasta de văpaie a credinței, /noi știm, în greaua zbatere-a durerii, /că încolțește-n miezul suferinței /grăuntele de foc al Învierii. Ni-i ruga, Doamne, pură ca zambila, /și chinu-l înflorește-n bucurie. /Revarsă-Ți harul roditor și mila /pe fruntea-ntinsă
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
Ba nu! Primăvară din sâmburul lunii! Ca arcul sprâncenei să zboare lăstunii, dar schimbă-ți penița că firu-i de graur când buchea-și râvnește cârcel tors din aur. Aleanul de fluier tristeți când îndoaie, dă vorbei nu frâul, ci-aripi de văpaie. Zi-i: Turnul de fildeș, dorinței semețe, pe soare-l apune cu-atâta frumsețe.” „Dar ea îți ceruse, nu doar giuvaierul, de turn voia luna să-și sprijine cerul...” „Cum? Iazul nu-i gata, ținându-i ghergheful, să-i farmece
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
de aproape! DIN NOU DESPRE VIVALDI Până la vară va trebui să-nvăț toamna cum cerul să-i fie melancolic de-albastru, dureros de adânc până-n străfundul (al cărui abis?), pe unde lumina începe să doară ca rana de jar sub văpăi, până când strugurii, sub borangicul lunii, iau forma de cântec a sânilor tăi. Numai îndrăgostiții vor ști cum să-și îmbrace toamna cu tristețea aramei și flacără nouă ispitelor rod. Altfel, o să plouă, o să plouă, putreziri or să plouă bolând, până când
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
colț pitită, Nodul gordian înca nu-i tăiat, Bate iarași crivăț, chiar de-i primăvară Toamne ruginii, par că nu încap. Înflorește pomul de speranțe-n noi, Pune muguri albi, toarnă calde ploi, Ostoiește setea de cuvănt curat, Și-n văpaie arde tot ce-i întinat. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Rugă / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1175, Anul IV, 20 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
RUGĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360252_a_361581]
-
țapi, lupi și păsări răpitoare de noapte. Un balaur aruncă spre credincioși flăcări pe nări și gură, dar acestea se sting de cum se apropie de ei. Cu cât cucernicul părinte citește mai tare sfintele slujbe, cu atât necurații simt o văpaie ce-i pârjolește. Deodată se produce un miracol. De la biserica din deal răsună dangătul clopotelor. Instantaneu, cineva nevăzut bate toaca. Pentru moment, părintele se oprește din rugăciune și întreaga suflare omenească din curtea lui Valdescu întoarce uimită capul spre biserica
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Ce visează noi platforme Practice doar pe hârtie... Dar doresc acum o țeapă De un Țepeș ascuțită, Să țintească grea otreapă Pleava strânsă parazită... Că borfașii nu în glumă Nesimsiți întorc o foaie Și ascund, fiind postumă Viața în tragica văpaie! Referință Bibliografică: Soluție tardivă / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1778, Anul V, 13 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constantin Enescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SOLUŢIE TARDIVĂ de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342733_a_344062]
-
-mi imaginația să-mi fie fără limite, la fel ca infinitatea universului. TU, muză adormita în palatul uitării, Trezește-te! U Adu-mi limpezimea gândurilor, Trezește în mine ardoarea cuvintelor , Fă litere să-mi umple mormane de cărți. Aprinde-mi văpaia inimii, patrunde-mi în suflet și fa-ma să-mi dăruiesc creația lumii întregi Sufletelor rătăcite lipsite de viață, Inimilor franțe de iubiri neîmplinite Celor ce mai au încă picur de speranță . Tu, muză cu părul de aur, Danseaza-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
încă,Fa-mi imaginația să-mi fie fără limite, la fel ca infinitatea universului.TU, muză adormita în palatul uitării,Trezește-te! UAdu-mi limpezimea gândurilor,Trezește în mine ardoarea cuvintelor ,Fă litere să-mi umple mormane de carti.Aprinde-mi văpaia inimii, patrunde-mi în suflet și fa-masa-mi dăruiesc creația lumii intregiSufletelor rătăcite lipsite de viață,Inimilor franțe de iubiri neimpliniteCelor ce mai au încă picur de speranță .Tu, muză cu părul de aur,Danseaza-mi în față în horă nebună
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
poate toată spița românească S-ar aduna în jurul lăncii sale. Parfumul slovei lui nu-l avea nimeni: El depășea lumina și culoarea, Cuvintele-i se înfrățeau cu marea Într-un fior nemaisimțit de inemi. Iar verbul lui frigea ca o văpaie Și cauteriza în lifte răul, Păzea hotarul țării cu stiloul, ... Citește mai mult EMINESCIANAde Nicolaie Tony DINCĂStăpâne-al lumii și al nostru Tatăîndură-Te de neamul românescu, (sic!) Restituie-i pe Domnul Eminescu,Că mare-i mila Ta - nelimitată! Pentru că azi, mai
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > VĂPAIE Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului VĂPAIE Sunt răstignite frunzele-n pădure, Pe cruci de vânt, de brumă și de ploaie. Copacii pier în aerul văpaie, Pe ruguri fără flăcări, printre
VĂPAIE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385013_a_386342]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > VĂPAIE Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului VĂPAIE Sunt răstignite frunzele-n pădure, Pe cruci de vânt, de brumă și de ploaie. Copacii pier în aerul văpaie, Pe ruguri fără flăcări, printre mure. Iar crengile se-agită și se-ndoaie, Când sunt amenințate de secure, De soarta lor
VĂPAIE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385013_a_386342]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > VĂPAIE Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului VĂPAIE Sunt răstignite frunzele-n pădure, Pe cruci de vânt, de brumă și de ploaie. Copacii pier în aerul văpaie, Pe ruguri fără flăcări, printre mure. Iar crengile se-agită și se-ndoaie, Când sunt amenințate de secure, De soarta lor nu-i nimeni să se-ndure Și viața li se stinge și se-nmoaie. Rămâne toamna tristă și orfană
VĂPAIE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385013_a_386342]